Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se spune ca gandul are una din cele mai mari viteze, si totusi... Sa va dau un exemplu pentru a
intelege mai clar: mergand se intampla uneori sa te impiedici si in mai putin de o secunda
corpul tau reuseste sa se si redreseze, deci el in mai putin de o secunda interpreteaza toate
modificarile tridimensionale ale echilibrului si reuseste sa identifice organele care ar putea
interveni in refacerea acestui echilibru postural, trimitandu-le si semnalele pentru miscarile
necesare. Abia dupa ce ti-ai reglat echilibrul te dezmeticesti si iti dai seama ca te-ai impiedicat
si era sa cazi. Mecanismele sunt foarte complexe, undeva in urechea interna se alfa organele
responzabile de echilibru, cel putin al capului, dar la nivel cerebral exista organe nervoase
specializate in mentinerea echilibrului intregului corp etc. Ideea este ca noi ar trebui sa cititm
tratate intregi pentru a intelege functia echilibrului, o functie cu care creierul lucreaza in mai
putin de o secunda. Cum este posibil? Se pare ca viteza cu care circula informatiile intre
sinapsele neuronale este foarte mare, de peste 270km/h. Este exceptional cum mecanisme
biofizice si biochimice pot atinge o astfel de performanta!
In urma tuturor activitatilor pe care le intreprindem ziua, raportat la odihna din timpul noptii,
am tinde sa credem ca cea mai mare parte a activitatii creierului se produce ziua. Totusi, prin
studii electrice si nu numai, cercetatorii au sesizat ca noaptea creierul este mult mai activ
decat ziua. Oamenii de stiinta nu au putut explica cert mecanismele care stau in spatele
acestui rezultat uimitor, insa ei cred ca activarea intensa cerebrala din timpul somnului se
datoreaza tuturor proceselor reparatorii atat la nivel celular si energetic, cat si ca ansamblu
functional, ca structurare a memoriei, estompare a stimulilor afectivi prea puternici sau
marcanti, deci practic are loc o reechilibrare atat fizica, dar si psihica, emotioanala,
comportamentala.
Avand in vedere explicatia de la subpunctul 2 devine logica aceasta concluzie. Cu cat creierul
nostru reuseste sa acumuleze si sa proceseze mai multa informatie, cu atat are mai multa
nevoie de a amortizeaza excesele, pe care le prelucreaza si le inhiba sau potenteaza ori
elibereaza sub forma de vise. Ideea de interpretare a viselor are deci un gram de adevar, astfel
ca dimineata, daca va ganditi la ce ati visat, puteti deduce unde sunt punctele de tensiune in
subconstientul vostru, puncte ce va pot afecta viata, avand puterea de a le estoma si in mod
constient.
Mai bine de o suta de ani s-a considerat ca neuronii nu se regeneraza. Ulterior, prin studii
recente s-a ajuns la concluzia ca marea majoritate a neuronilor cresc si se dezvolta pana in
jurul varstei de 7 ani, de aceea copilul mic trebuie sa aiba tot felul de activitati care sa ii puna
la treaba atat capacitatile intelectuale, cat si motrice (dans, pian, alte sporturi ce necesita o
coordonare mai intensa, nu doar alergare). Ulterior alte studii au scos in evidenta ca unii
neuroni se regenereaza chiar la 2 saptamani. Acest fapt s-a aflat in incercarea de a explica
functia olfactiva (mirosul). La anumite mirosuri foarte puternice sau care contin noxe toxice
neuronii olfactivi, o buna parte din ei, mor. La cateva astfel de intamplari, daca nu s-ar
regenera, ar trebui sa fie distrusi toti si noi sa ramanem fara miros. Insa acest lucru nu se
intampla, pentru ca la doua saptamani neuronii olfactivi se regenreaza, mentinandu-ne functia
olfactiva in bune conditii. Totodata alti neuroni din creier se regenereaza, unii insa cu o rata
foarte lenta, de exemplu de 30 de ani. Astfel, daca moartea unui astfel de neuron s-a produs la
40 de ani, teoretic regenerarea lui ar trebui sa fie finalizata undeva la 70 de ani, insa la aceasta
din urma varsta este mai putin probabil datorita proceselor de senescenta (imbatranire) care
intervin. Si regenerarea neuronala ramane inca neelucidata complet. S-a mai descoperit de
asemenea ca axonii neuronilor cu mielina se regenereaza doar daca in continuitatea lor se afla
tot teaca de mielina. Mai clar exprimat, dam un exemplu: neuronii cu mielina intra in structura
nervilor membrelor. Daca un om intr-un accident isi taie mana, el se poate duce rapid la spital
si mana i se pune la loc. Axonul neuronal din mana taiata (neuronul arata ca un copacel,
coroana e corpul neuronal, de obicei se afla in creier, trunchiul e axonul si poate fi foarte lung,
chiar un metru, iar radacinile butonii terminali unde se fac sinapse) ar trebui sa moara, insa
restul axonal din bratul care a ramas legat de corp isi trimite prelungirea in continuare prin
teaca de mielina care ii creaza un mediu favorabil cresterii, astfel se regenereaza.
Desi reprezinta doar 2% din greutatea corpului, creierul are nevoie de 15% din cantitatea
totala de sange si de 20% din cantitatea de oxigen pentru a functiona, precum si de o mare
cantitate de glucoza pentru a-si desfasura procesele.
Exista un mit cum ca noi ne-am folosi in jur de 7% din creier si doar Einstein a folosit 10%.
Cercetatorii au ajuns insa la concluzia ca in orice moment tot creierul nostru are o activtate
mai mult sau mai putin intensa, insa cel putin o activitate bazala, care sa-i mentina tonusul.
Practic nu exista zona inactiva din creier si dupa rezultatele cercetatorilor ne folosim mai mult
din materia nervoasa, practic fiecare arie intra in activare intensa in anumite situatii. De
asemenea capacitatea noastra de a stoca informatii in memorie este imensa, celulele creierului
uman pot stoca de cinci ori mai multa informatie decat Eciclopedia Britanica (sau cel putin
asa sustin teoriile).
Sursa: Healthy.ro