4.

Echipamentul de lucru la tractoare şi organele

sale de comandã.
Echipamentul de lucru este compus dintr-o serie de dispozitive şi instalaţii
cu ajutorul cãrora tractorul lucreazã în agregat cu diferite maşini agricole, atât în
mers, cât şi staţionar. Din cadrul acestui echipament fac parte priza de putere, roata
de curea, instalaţia hidraulicã, mecanismul de suspendare şi dispozitivele de
tracţiune.
4.1 Priza de putere.
Arborele prizei de putere este situat de obicei în spatele tractorului şi
serveşte pentru acţionarea maşinilor agricole, cum ar fi maşinile de recoltat, prese
de balotat, freze, maşini de administrat îngrãşãminte etc.
Arborele prizei de putere poate avea mişcãri diferite şi anume:
- o mişcare independentã – primitã direct de la motor;
- o mişcare dependentã (sincronã) – primitã prin intermediul cutiei de
viteze.
Organele de comandã ale prizei de putere sunt:
Maneta de schimbare a modului de antrenare a prizei de putere se
întâlneşte la toate tipurile de tractoare prevãzute cu prizã de putere, având drept
scop selectarea modului de antrenare a arborelui prizei de putere, respectiv
obţinerea unei turaţii constante sau variabile, în funcţie de viteza de deplasare a
tractorului.
La tractoarele de 45 CP şi de 65 CP maneta este amplasatã pe carterul
transmisiei şi poate ocupa trei poziţii distincte şi anume (fig. 4.1):

Fig. 4.1 Maneta prizei de

putere

- Poziţia N – poziţia neutrã, când priza este decuplatã;

1
 - Poziţia S – spre dreapta la tractoarele de 45 CP şi spre stânga la
tractoarele de 65 CP, caz în care priza va funcţiona sincron cu viteza de
deplasare a tractorului.
- Poziţia I – spre stânga la tractoarele de 45 CP şi spre dreapta la
tractoarele de 65 CP, caz în care priza de putere va funcţiona
independent de deplasarea tractorului.
Maneta de cuplare a axului prizei
de putere este întâlnitã al tractoarele de 65 CP,
are rolul de a permite sau nu rotirea axului de
putere şi comandã frânarea sau eliberarea celor
doi tamburi de frânare ai reductorului planetar
al prizei de putere, efectuându-se în felul acesta
oprirea, respectiv pornirea axului prizei.
Maneta (fig. 4.2) este poziţionatã în
Fig 4.2 Maneta de
dreapta postului de conducere a mecanicului
comandã a prizei de
putere U-650M agricol, ocupând dupã dorinţã, poziţiile
“pornit” (P) sau “oprit” (O).
În cazul tractoarelor de 45 CP, pornirea şi oprirea axului prizei de putere se
realizeazã de la pedala ambreiajului în cea de-a doua parte a cursei acestuia. La
apãsarea pedalei pânã la refuz, axul prizei se opreşte, iar la eliberarea acesteia axul
prizei se va pune în mişcare.
4.2 Instalaţia hidraulicã.
Instalaţia hidraulicã se foloseşte pentru acţionarea mecanismului de
suspendare a maşinilor agricole, cât şi pentru acţionarea unor cilindri de forţã
exteriori de pe diferite agregate. Constructiv, instalaţiile hidraulice sunt executate
cu elemente separate şi monobloc.
Instalaţia hidraulicã cu elemente separate, este întâlnitã la tractoarele de
65 CP şi cu aceastã instalaţie se pot acţiona simultan trei cilindri de forţã cu efect
dublu. Organul de comandã îl constituie cele trei manete de acţionare a

2
distribuitorului hidraulic, fiecare manetã putând ocupa patru poziţii distincte şi
anume (fig. 4.3):

Fig 4.3 Maneta de comandã

a distribuitorului hidraulic
U-650M

- Poziţia neutrã (N): uleiul aspirat de pompã, filtrat trece prin distribuitor
înapoi în carterul transmisiei, pistonul rãmânând în cilindru în poziţia
în care a fost surprins;
- Poziţia de ridicare (R): uleiul este trimis în cilindru în faţa pistonului,
deplasându-l pânã la limita cursei acestuia, când datoritã suprapresiunii,
maneta revine în mod automat în poziţia neutrã;
- Poziţia de coborâre ( C ): uleiul pãtrunde în spatele pistonului,
determinând mişcarea acestuia în sens invers. Cursa pistonului poate fi
limitatã într-o poziţie oarecare prin închiderea supapei de blocare (de
pe cilindrul de forţã) cu ajutorul unui opritor a cãrui poziţie de pe tija
pistonului este reglabilã prin deplasarea lui şi asigurarea cu ajutorul
piuliţei fluture, odatã cu creşterea presiuni maneta distribuitorului
revine automat în poziţia neutrã.
- Poziţia flotant ( F ): uleiul debitat de pompã este dirijat direct spre
rezervor (carterul transmisiei), iar cel din cilindru poate circula dintr-o
parte în alta prin distribuitor, astfel încât pistonul se mişcã liber în
cilindru.
Organele de comandã ale instalaţiei hidraulice monobloc
de la tractoarele de 45 CP.

3
 Maneta de comandã a distribuitorului principal (fig. 4.4) realizeazã
închiderea sau deschiderea circuitelor de ulei în vederea asigurãrii mişcãrii

pistonului în cilindrul de forţã cu simplu efect pentru obţinerea poziţiilor de

ridicare, coborâre şi flotant.

Maneta de selectare (fig. 4.5) permite, prin intermediul unui sistem de

pârghii, trecerea mecanismului hidraulic de la regimul de lucru pentru controlul de
forţã (poziţia superioarã) la regimul de lucru pentru controlul de poziţie (poziţia
inferioarã). Fig. 4.5 Maneta de selectare a
Fig. 4.4 Maneta de comandã a modului de lucru la distribuitor
distribuitorului hidraulic Maneta de comandã
U-445
a
principal U-445
distribuitorului hidraulic suplimentar
(fig. 4.6) are rolul de a comanda
funcţionarea distribuitorului hidraulic
suplimentar. Acest subansamblu se
livreazã doar la comandã şi permite
acţionarea de la distanţã a cilindrilor de
forţã exteriori necesari funcţionãrii optime
a diferitelor utilaje, cum ar fi: remorci
Fig. 4.6 Maneta de comandã a
distribuitorului auxiliar U-445
basculante, încãrcãtoare, grapa cu discuri
etc.
Distribuitorul auxiliar permite comandarea cilindrilor de forţã cu simplu
efect sau dublu efect, însã nu este posibilã utilizarea simultanã a celor douã
distribuitoare hidraulice. Maneta de comandã este poziţionatã în dreapta postului

4
de conducere şi este menţinutã în permanenţã în poziţia neutrã printr-un dispozitiv
cu resort, care de altfel o şi readuce în aceastã poziţie dupã acţionarea ei.
Maneta de reglare a sensibilitãţii. Prin intermediul acestei manete se
regleazã viteza de trecere a uleiului din cilindrul de forţã spre carterul transmisiei,
fapt care face sã varieze viteza de mişcare a pistonului, respectiv viteza de reacţie
(sensibilitate) a întregului mecanism.
Pana de blocare a palpatorului este o piesã de zãvorâre a suportului
tirantului central şi implicit a palpatorului, care constituie traductorul de forţã
pentru acţionarea automatã a cilindrului de forţã. Aceastã piesã poate sã blocheze
(în cazul controlului automat de poziţie) sau nu (în cazul controlului de forţã)
funcţionarea palpatorului.

5. Echipamentul electric al tractoarelor şi organele

lui de comandã.
5.1 Pãrţile componente.
Echipamentul electric al tractoarelor este format dintr-o serie de aparate şi
maşini electrice care asigurã alimentarea cu energie electricã a consumatorilor atât
în timpul mersului, cât şi în timpul staţionãrii acestora.
Cu ajutorul echipamentului electric se asigurã pornirea motorului,
iluminarea în condiţii optime pe timp de noapte, atât pentru circulaţia pe drumurile
publice, cât şi în cazul lucrului în câmp, semnalizarea opticã şi acusticã exterioarã,
precum şi urmãrirea funcţionãrii corespunzãtoare a diferitelor instalaţii şi sisteme
ale tractorului.
Datoritã faptului cã tractoarele sunt utilizate în condiţii deosebite,
echipamentul electric trebuie sã rãspundã unor cerinţe care depind atât de mediul
ambiant, cât şi de solicitãrile mecanice la care este supus. Caracteristicile
instalaţiei electrice a tractoarelor sunt urmãtoarele: tensiunea nominalã de 12 V;
polul negativ al bateriei de acumulatoare este legat la masã.
Bateria de acumulatori constituie sursa de curent continuu a întregii
instalaţii electrice, fiind o pilã electricã reversibilã, cu proprietatea de
înmagazinare a energiei electrice prin transformarea ei în energie chimicã şi

5
invers. Capacitatea bateriei este cuprinsã între 135 – 153 Ah, are tensiunea de 12
V, densitatea electrolitului fiind cuprinsã între 1,28 g/dm³ încãrcatã 100% şi 1,20
g/dm³ încãrcatã 50%.
Instalaţia de încãrcare a bateriei, (fig. 5.1) denumitã şi bucla de
încãrcare, are rolul de a asigura funcţionarea instalaţiei electrice când motorul este
pornit şi de a realiza încãrcarea bateriei.

Fig. 5.1 Schema electricã

a instalaţiei pentru
încãrcarea bateriei:
a-alternator; b-releu
regulator de tensiune;
c-electromotor; d-baterie;
e-siguranţe; f-comutator
cu cheie; g-releu de
semnalizare a încãrcãrii
bateriei; h-indicator optic.

Este compusã din:

- alternatorul cu redresor format din 6 diode cu siliciu, care este un
generator de curent alternativ trifazat cu intensitate de 30 A, redresorul
transformã curentul alternativ în curent continuu;
- releul regulator de tensiune – de tip electromagnetic – are rolul de a
menţine constantã valoarea tensiunii de încãrcare la limita reglatã
voluntar, ce trebuie sã fie cuprinsã între 13,7 – 14,1 V.
Electromotorul de pornire (demarorul) este de tipul cu indus deplasabil
cu o putere de 4 CP la 12 V, are rolul de a asigura antrenarea motorului pentru
pornire în douã trepte, prin intermediul releului electromagnetic de aclanşare.
Echipamentul electric de iluminare şi semnalizare serveşte
pentru iluminarea drumului (câmpului) pe timp de noapte, precum şi pentru
semnalizarea schimbãrii direcţiei de mers când tractorul se deplaseazã pe
drumurile publice.
Tractorul de 65 CP este prevãzut la partea din faţã cu:
- douã faruri asimetrice  130, prevãzute cu becuri bilux 40x45W (40W
pentru faza de întâlnire şi 45W pentru faza de drum), tot în oglinda farului se mai
gãseşte in bec de 5W pentru iluminarea poziţiei tractorului;

6
 - douã lãmpi pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei de mers de culoare
portocalie , cu bec de 21 W;
În spate tractorul de U-650M este prevãzut cu douã lãmpi tricompartimentate (fig.
5.2):
- compartimentul superior indicã acţionarea frânei
de serviciu – culoare roşie, bec de 21 W;
- compartimentul din mijloc de culoare portocalie,
bec de 21 W, indicã schimbarea direcţiei de mers;
- compartimentul inferior de culoare roşie cu bec de
15 W pentru indicarea poziţiei, tot aici se gãseşte o
fantã transparentã pentru iluminarea numãrului de
Fig. 5.2 Lampã spate
U-650M circulaţie pe aripa din stânga.
- 2 proiectoare cu comandã independentã, montate pe aripile tractorului,
cu becuri de 35 W, care se folosesc numai când se lucreazã în câmp.
Tractorul de 45 CP este echipat în partea din faţã cu:
- douã faruri asimetrice rotunde cu acelaşi tip de bec ca şi la tractorul de
65 CP.
- Pe aripã (fig. 5.3), sunt montate 2 lãmpi bicompartimentate prevãzute
cu câte un bec de 15 W pentru poziţie (culoare albã) şi un bec de 21 W
pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei de mers (culoare portocalie).

Fig. 5.4 Lampã spate tractor U-445

Fig 5.3 Lampã faţã tractor U-445

În spate (fig. 5.4 ) tractorul de 45 CP prezintã:

- 2 lãmpi bicompartimentate în care se gãsesc câte un bec de 21 W
pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei de mers (culoare portocalie) şi câte un
bec cu douã filamente 15/21W, culoare roşie (21 W pentru indicarea acţionãrii

7
 frânei de serviciu şi 15 W pentru semnalizarea poziţiei), în partea stângã lampa
are o fantã transparentã pentru iluminarea numãrului de circulaţie;
- 1(2) faruri proiectoare cu comandã independentã cu un bec de 35 W,
pentru iluminare noaptea când se lucreazã în câmp.
Dispozitive auxiliare de protecţie şi accesorii ale echipamentului electric.
Dispozitivele de protecţie au rolul de proteja circuitele electrice în
eventualitatea producerii unui scurt circuit, dispozitive cunoscute sub numele de
siguranţe. Cele mai utilizate siguranţe au fir fuzibil calibrat pentru curenţi de 8, 16,
25 Amperi, în cazul schimbãrii lor se vor înlocui cu altele de acelaşi tip şi numai
pentru curentul respectiv, dupã depistarea cauzei care produce scurtcircuitul.
Accesoriile prezente la tractoare şi la remorci sunt urmãtoarele:
- relee pentru - semnalizarea încãrcãrii bateriei, - pentru semnalizarea
direcţiei de mers, - regulator de tensiune;
- traductoare pentru: temperatura apei, presiunea uleiului şi mãsurarea
nivelului de combustibil;
- claxon, întrerupãtor pentru pedalele de frânã, prize pentru remorcã,
electromotor ştergãtor de parbriz, etc.

5.2 Comenzile echipamentului electric.

Constituie organele de comandã care pun în funcţiune o serie de aparate şi
dispozitive electrice. Acestea sunt:
Comutatorul cu cheie de contact. Circuitele realizate cu ajutorul acestui
comutator la diferitele tipuri de tractoare sunt prezentate mai jos:
La tractoarele de 45 CP (fig. 5.5) poziţiile comutatorului corespund
urmãtoarelor circuite electrice:
- poziţia 1 – alimentarea circuitului de pornire a
motorului, precum şi a tuturor consumatorilor de zi;
- poziţia 2 – sunt aprinse luminile de poziţie ale
tractorului, în plus faţã de toţi ceilalţi consumatori de zi;
- poziţia 3 – aprinderea fazei de întâlnire (faza scurtã),
Fig. 5.5 Comutator
U-445 plus toţi ceilalţi consumatori precedenţi;

8
- poziţia 4 – aprinderea fazei de drum (faza lungã), plus toţi ceilalţi
consumatori precedenţi;
- poziţia 5 – permite aprinderea luminilor de poziţie ale tractorului şi
totodatã scoaterea cheii din comutator, caz folosit în staţionarea tractorului noaptea
pe drumurile publice.
La tractoarele de 65 CP comutatorul (fig. 5.6)
permite 7 posibilitãţii de utilizare, prezentate în
figura 5.7 în funcţie de introducerea totalã sau
parţialã a chei în comutator şi de rotirea acesteia în

Fig 5.6 diferite poziţii.

A-consumatori de zi (claxon, lampã

stop, releu aclanşare, lãmpi semnalizare
direcţie, excitaţie alternator);
B- consumatori staţionari de noapte
(iluminat bord, lumini de poziţie, faruri
proiectoare)
C- faruri cu lumina de întâlnire (faza
scurtã);
D-faruri cu lumina de drum (faza
Fig. 5.7 lungã).
Comutatorul pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei. Este prezent la
toate tipurile de tractoare, având rolul de a pune în funcţiune, prin intermediul
releului de semnalizare a schimbãrii direcţiei de mers, aprinderea intermitentã a
lãmpilor de semnalizare faţã-spate, atât la tractor, cât şi la remorcã în cazul în care
aceasta este cuplatã funcţional prin ansamblului prizã-ştecher.
În cazul tractoarelor de 45 şi 65 CP, comutatorul este plasat lateral faţã de
tabloul de bord, având urmãtoarele poziţii de funcţionare (fig. 5.8):

9
 - poziţia “0” – poziţie neutrã, când
semnalizatoarele nu funcţioneazã;
- poziţia “S” – sunt puse în funcţiune lãmpile
de semnalizare a schimbãrii direcţiei în partea
stângã;
- poziţia “D” – sunt puse în funcţiune lãmpile
pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei în
Fig. 5.8 Comutator semnalizator
partea dreaptã.
Butonul claxonului este întâlnit la toate tipurile de tractoare, fiind
amplasat la îndemâna mecanicului agricol, pe tabloul de bord, prin apãsare este
pus în funcţiune avertizorul sonor (claxonul), care va funcţiona atât timp cât
butonul va fi apãsat.
Butonul de pornire la tractorul de 65 CP şi Comutatorul de pornire şi
comandã a termoinjectorului la tractorul de 45, au fost prezentate în detaliu ca
organe de comandã a motorului (vezi capitolul 2).

6. Tehnica conducerii agregatelor.

Conducerea tractorului va fi efectuatã numai de cãtre personalul care
posedã permisul necesar acestei profesii, operaţia în sine punând atât probleme de
manevrabilitate, cât şi de cunoştinţe în ceea ce priveşte circulaţia rutierã în cazul
deplasãrii pe drumurile publice.
6.1 Pornirea de pe loc a tractorului.
Dupã pornirea motorului şi ajungerea acestuia la regimul optim de
funcţionare se procedeazã la pornirea de pe loc a tractorului respectând
urmãtoarele:
 Se va face o asigurare privind libertatea drumului, dacã nu existã persoane în
jur, reglând poziţia corectã pentru vizibilitate maximã a oglinzii retrovizoare;
 Se decupleazã ambreiajul prin apãsarea pânã la refuz a pedalei de acţionare a
acestuia;
 Se introduce maneta schimbãtorului de viteze în treapta de viteze doritã,
fãcând precizarea cã viteza întâia se foloseşte în general la întoarceri sau când este

10
necesarã o forţã deosebitã pentru tracţiune, vitezele a doua şi a treia fiind cele mai
folosite în efectuarea lucrãrilor agricole, celelalte viteze fiind folosite pentru
deplasãrile la câmp şi la transport;
 Se elibereazã frâna de parcare complet;
 Se elibereazã progresiv pedala ambreiajului, concomitent cu o accelerare
progresivã; dupã pornirea de pe loc a tractorului eliberând total pedala
ambreiajului odatã cu stabilirea regimului dorit de deplasare.
6.2 Mersul în linie dreaptã cu schimbarea vitezelor.
Conducerea tractorului dupã pornirea acestuia de pe loc presupune o
menţinere a direcţiei de mers pe traiectoria doritã cu ajutorul volanului, corecţiile
necesare deplasãrii pe drum trebuind sã se facã lin, fãrã bruscãrii ale volanului,
viteza de deplasare a tractorului va fi proporţionalã cu apãsarea pe pedala de
comandã a pompei de injecţie, însã aceasta trebuind neapãrat adaptatã la condiţiile
de drum.
Trecerea dintr-o treaptã de vitezã în alta se realizeazã mai uşor în cazul
tractoarelor a cãror cutie de viteze este prevãzutã cu sincronizator (U-445), în
cazul celorlalte tipuri de tractoare (U-650M) un factor important constituindu-l
îndemânarea mecanicului agricol. Indiferent însã de tipul constructiv al tractorului,
operaţiile necesare schimbãrii treptelor de vitezã sunt urmãtoarele:
 Se decupleazã ambreiajul prin apãsarea pe pedalã, simultan cu eliberarea totalã
a pedalei de comandã a pompei de injecţie (acceleraţie);
 Se scoate maneta schimbãtorului de viteze din treapta de vitezã iniţialã, se
trece prin punctul neutru (mort), dupã care se introduce în treapta de vitezã
doritã;
 Se elibereazã pedala de comandã a ambreiajului, simultan apãsându-se pe
pedala de comandã a pompei de injecţie.
În anumite situaţii, când una din roţile motrice patineazã, se va continua
deplasarea solidarizând între ele roţile motoare, fapt ce se realizeazã cu ajutorul
mecanismului de blocare a diferenţialului. Blocarea diferenţialului se mai poate
folosi şi în cazul lucrãrilor de arat, pentru evitarea patinãrii roţii din afara brazdei.

11
 Pentru a mãri durata de funcţionare a mecanismului de blocare a
diferenţialului, este necesar a se respecta urmãtoarele reguli de folosire a acestuia:
 Pedala de blocare va fi acţionatã numai dupã o prealabilã debreiere;
 Pedala va fi acţionatã cu atenţie, lent, pentru a preîntâmpina apariţia unor
defecţiuni ale mecanismului de blocare;
 Este interzisã executarea virajelor în perioada de timp cât mecanismul de
blocare a diferenţialului este cuplat.
6.3 Oprirea tractorului
Operaţia de oprire a tractorului comportã în general o ordine a manevrelor
inverse pornirii de pe loc şi anume:
 Se reduce viteza de deplasare a tractorului prin reducerea turaţiei motorului şi
o apãsare lentã pe pedala de frânare, fãrã însã a opri tractorul;
 Se apasã pedala de comandã a ambreiajului pentru debreiere şi se apasã în
continuare pe pedala de frânã pânã la imobilizarea totalã a tractorului;
 Se aduce maneta de schimbare a treptelor de viteze în poziţia neutrã;
 Se imobilizeazã tractorul cu ajutorul frânei de parcare în cazul tractoarelor de
45 CP, sau se blocheazã pedalele de frânare cu ajutorul clichetului, în cazul
tractoarelor de 65 CP;
 Se lasã motorul sã funcţioneze în gol, la turaţie scãzutã, pentru scãderea
temperaturii apei şi a uleiului;
 Se întrerupe debitul de motorinã prin acţionarea asupra butonului de oprire la
tractorul U-445, sau deplasarea manetei de comandã a pompei de injecţie în
poziţie extremã superioarã la tractorul U-650M;
 Se scoate cheia de contact din comutator.
6.4 Particularitãţi de conducere în viraje şi mersul înapoi.
Executarea unui viraj în mod corect constituie una din manevrele cele mai
importante în procesul de conducere. Executarea corectã a unui viraj, cu raza de
virare corespunzãtoare, asigurând o traiectorie cît mai optimã, cu o reducere de
vitezã, conduce la o siguranţã mãritã în circulaţie.
În mod normal, tractoarele, diferenţiat în funcţie de tip, au o razã de viraj

12
de circa 3 – 4 m. Aceastã razã se obţine prin bracarea (rotirea la maximum) roţilor
spre dreapta, fie spre stânga.
Raza minimã de viraj poate fi micşoratã prin acţionarea independentã doar
a pedalei de frânare din interiorul virajului. Aceastã manevrã însã, nu este indicatã
decât în cazuri extreme, la lucrul în câmp, în cazul întoarcerilor la capetele
parcelei. Manevra este însã interzisã în cazul circulaţiei pe drumurile publice.
În toate cazurile, la executarea unui viraj se va reduce viteza de deplasare,
fiind interzise virajele bruşte la viteze mai mari de deplasare.
În cazul efectuãrii întoarcerilor, fie normale, dintr-o singurã manevrã, fie
din trei mişcãri dacã spaţiul de întoarcere este redus, ea va fi precedatã de o
asigurare în sensul cã manevra poate fi efectuatã în siguranţã deplinã.
În situaţia în care se face deplasarea spre înapoi, tractorul va fi manevrat
cu grijã, mecanicul agricol conducãtor întorcându-se spre partea dreaptã, cu
privirea înapoi pentru a avea o vizibilitate maximã. În cazul acestei manevre
volanul va fi acţionat cu fineţe, fãrã a-l mişca, continuu, stânga-dreapta. Pentru
siguranţã în deplasare, mersul înapoi va fi efectuat cu vitezã redusã.
6.5. Frânarea tractorului
Procesul frânãrii constã în oprirea tractorului din momentul apariţiei
motivului ce determinã frânarea şi pânã la imobilizarea lui completã. Acest proces
cuprinde trei faze şi anume :
- faza de reacţie;
- faza de întârziere din cauze mecanice ( jocuri la mecanisme);
- faza de frânare propriu-zisã.
La rândul ei, faza de frânare propriu-zisã depinde de urmãtorii factori:
- viteza de deplasare;
- coeficientul de aderentã a pneurilor cu drumul;
- forţa de apãsare pe pedalele de frânare
Pentru obţinerea unor distanţe de frânare minime este indicat a se doza în
aşa fel efortul de apãsare pe pedalele de frână încât roţile sã se afle în permanenţã
la limita de blocare, sã se rostogoleascã, cãutând a evita apariţia patinãrii.

13
 Trebuie avut în vedere ca la coborârea pantelor sã fie folositã şi “frâna de
motor”, adicã reducerea acceleraţiei şi trecerea într-o treaptã de vitezã redusã,
pentru a obţine o eficientã maximã. Este indicat sã se coboare panta cu aceeaşi
treaptã de vitezã cu care se executã urcarea pantei respective.
Folosirea exageratã a frânelor, duce la încãlzirea lor şi la reducerea
eficacitãţii datoritã scãderii coeficientului de frecare a ferodoului prin încãlzire
(fenomenul “fading”).
Eficacitatea frânării depinde şi de starea tehnicã a întregului mecanism de
frânare. Pentru menţinerea performanţelor frânelor, o importanţã deosebitã o are
starea de curãţenie a suprafeţelor de frecare, deoarece pãtrunderea lubrifianţilor la
garniturile de ferodou, compromit calitãţile de frecare ale acestuia, ducând la o
frânare ineficace, fapt ce favorizeazã posibilitatea producerii accidentelor. În
acelaşi context, reglarea frânelor trebuie sã fie corectã, astfel ca efectul de frânare
sã fie acelaşi pe ambele roţi ale tractorului.
6.6 Particularitãţile de conducere a tractoarelor
pe terenuri în pantã
În cazul conducerii tractoarelor în agregat cu maşinile agricole în pantã,
apare problema stabilitãţii agregatului.
În general, prin stabilitatea agregatului, se înţelege capacitatea acestuia de a
se opune alunecãrii, patinãrii, derapãrii şi rãsturnãrii.
Dupã modul cum se produc mişcãrile în raport cu axele principale ale
tractorului, se deosebesc stabilitatea longitudinalã şi stabilitatea transversalã,
fiecare dintre ele putându-se referi la atingerea limitei de aderenţã sau rãsturnare.
Stabilitatea longitudinalã, este capacitatea tractorului de a se opune
alunecãrii sau patinãrii longitudinale, precum şi rãsturnãrii în raport cu o axã
transversalã, problema ei punându-se atunci când se lucreazã dupã linia de cea
mai mare pantã.
Stabilitatea transversalã este capacitatea tractorului de a se opune
derapãrii sau rãsturnãrii transversale şi apare atunci când tractorul lucreazã dupã
curba de nivel.

14
 Când se efectueazã lucrãri agricole pe terenuri în pantã, se impune luarea
anumitor mãsuri privind pregãtirea mecanicilor agricoli, precum şi pregãtirea
corespunzãtoare a tractoarelor.
Înainte de începerea lucrului este necesarã o recunoaştere a terenului pentru
a depista şi marca zonele periculoase. Efectuarea lucrãrilor agricole pe pante, va fi
fãcutã numai de cãtre mecanizatori cu experienţã.
În general, pentru evitarea accidentelor, se vor folosi în agregat, tractoare
corespunzãtoare, cu posibilitãţi de lucru pe panta respectivã.
În plus, se vor mai respecta urmãtoarele reguli:
- viteza de lucru va trebui astfel corelatã cu înclinaţia pantei încât sã se
previnã rãsturnarea;
- la coborârea pantei este interzisã scoaterea tractorului din vitezã,
folosindu-se în general treptele de vitezã mici, a II-a sau I-a, fiind
interzisã schimbarea treptei de vitezã pe parcursul înclinat;
- la coborârea pe pante se va folosi frâna de motor, evitând încãlzirea
excesivã a frânelor, pedalele de frânare trebuind sã fie cuplate, pentru
a permite frânarea simultanã a roţilor;
- întoarcerile la capetele parcelei vor fi fãcute “în buclã” pânã la pante
de maximum 10° şi obligatoriu din trei mişcãri prin manevrarea
înainte şi înapoi, pãstrând tractorul cu faţa la vale, în cazul lucrului pe
pante mai mari de 10°;
- tractoarele vor fi echipate în mod obligatoriu cu cabine de rezistenţã;
În cazul lucrãrilor de arat, cu ecartamentul reglat la 1400 mm, panta
maximã pe care se poate lucra este de 10° pe curbele de nivel, cu rãsturnarea
brazdei spre vale. Când se lucreazã cu rãsturnarea brazdei spre deal, tractorul poate
lucra pe pante de pânã la 14°. Dacã arãtura se efectueazã cu plug reversibil în
agregat cu tractoarele pe şenile, se poate lucra pe pante de pânã la 27°.
La lucrãrile de semãnat, când se lucreazã cu tractoarele pe roţi, înclinarea
maximã a pantei va fi de 6-8° în cazul semãnãtorilor tractate şi de 10-12° pentru
semãnãtorile purtate. Când se lucreazã cu tractoare pe şenile panta maximã este de
18-20°.

15
 La lucrãrile de întreţinere a culturilor se poate lucra pânã la panta maximã
de stabilitate a tractorului, iar cu maşinile de administrat îngrãşãminte solide şi
amendamente se poate lucra pe pante cuprinse între 6-8°.
6.7 Conducerea tractorului pe timp de noapte
Conducerea în timpul nopţii presupune o atenţie sporitã, în primul rând
datoritã deficienţelor vizibilitãţii. Dacã iluminarea în plinã zi cu soare este de
aproximativ 100.000 lucşi, iluminarea drumului cu faza de drum ajunge doar la 30
de lucşi, deci de aproximativ de 3000 de ori mai puţin.
Reglementãrile în vigoare impun ca faza de drum sã ilumineze pe o
distanţã de minimum 100 m, iar faza de întâlnire pe o distanţã de minimum 30 m.
Luminile de poziţie trebuie sã fie vizibile pe timp senin de la o distanţã de 150 m.
Cea mai gravã problemã în circulaţia pe timp de noapte o constituie orbirea
cu farurile de cãtre autovehiculele care circulã în sens opus. De aceea, ca o
obligaţie a conducãtorilor este schimbarea fazei de drum cu cea de întâlnire de la
cel puţin 200 m distanţã între autovehicule.
Farurile tractorului trebuie sã fie în perfectã stare de funcţionare şi reglate
corespunzãtor pentru fiecare fazã de iluminare, viteza de circulaţie trebuie adaptatã
în aşa fel încât sã avem posibilitatea de a opri tractorul în limita de siguranţã.
Atunci când se lucreazã pe câmp pe timp de noapte, farurile proiectoare cu
comandã independentã pot fi aprinse, însã numai pentru a ilumina maşina agricolã
cu care se lucreazã în agregat, iar în brazdã se recomandã sã nu se lucreze mai
multe agregate.
6.8 Conducerea tractorului pe timp nefavorabil.
Conducerea pe timp de ploaie, grindinã, ceaţã, ninsoare prezintã unele
particularitãţi de care trebuie sã se ţinã cont şi anume:
- prin parbrizul udat de ploaie, vizibilitatea este mult stânjenitã, de
aceea este necesar a avea un ştergãtor bun, cu lamela de cauciuc curatã;
- aderenţa pneurilor cu drumul este mult scãzutã, fapt care poate genera
apariţia derapajului.
În aceste condiţii, în special iarna este necesar sã respectãm o serie de cerinţe:

16
 - pneurile cu care este echipat tractorul sã aibã banda de rulare în stare
bunã, este bine a reduce presiunea cu 0,2-0,3 atmosfere;
- radiatorul va avea husa de protecţie trasã pentru menţinerea unui
regim termic optim al motorului;
- în cazul deplasãrilor pe drumuri în pantã, tractoarele vor fi echipate pe
roţile motoare cu lanţuri antiderapante;
- pornirile de pe loc se vor face lin, evitând patinarea roţilor, iar pentru
frânare se va folosi cât mai mult “frâna de motor”, dacã este necesar
totuşi acţionarea pedalelor de frânã, aceasta se va face prudent;
- volanul se cere a fi manevrat cu cea mai mare atenţie, evitând
acţionãrile bruşte, nu se va rula cu tractorul debreiat sau cu
schimbãtorul de viteze la punctul mort, în cazul circulaţiei în coloanã
se va pãstra o distanţã mai mare între agregate.
6.9 Particularitãţile conducerii tractoarelor în agregat cu remorci.
La transport în agregat cu remorci, tractorul se deplaseazã cu sarcini mari,
cu viteze sporite pânã la 30 km/h, circulând pe drumurile publice. Deoarece
greutatea remorcilor ce se transportã este mult mai mare decât cea a tractorului,
rezultã cã folosirii tractorului în agregat cu remorcile sã i se acorde o atenţie
deosebitã.
Înainte de plecarea în cursã este necesar a se face verificarea stãrii tehnice
a agregatului, se verificã mecanismul de direcţie al tractorului, starea articulaţiilor
astfel ca jocul liber al volanului sã nu depãşeascã 15°, se verificã frânele
tractorului şi a remorcii, se verificã dacã remorca este cuplatã corespunzãtor la
tractor şi dacã este bine asiguratã, se verificã dacã obloanele remorcii sunt bine
închise şi dacã bena este blocatã pe şasiu, se verificã presiunea în pneuri, atât la
tractor cât şi la remorcã, se face verificarea instalaţiei de iluminare şi de
semnalizare atât la tractor, cât şi la remorcã.
Cuplarea remorcilor la tractor se va face ţinând cont atât de tipul
tractorului, cât şi de tipul remorcilor. Astfel, la tractoarele de 45 CP, care nu sunt
prevãzute cu instalaţie pneumaticã pentru frânarea remorcilor este permis a se

17
cupla doar remorcile monoax, cu o capacitate de maximum 2,5 tone, care sunt
prevãzute cu frâne prin inerţie.
În cazul remorcilor cu frâne pneumatice, maneta regulatorului se va aşeza
în poziţia corespunzãtoare sarcinii care se transportã, poziţia pentru sarcinã
maximã, sarcinã 50%, sau cu remorca goalã. Pentru o siguranţã în exploatare, o
eficienţã maximã a sistemului de frânare, plecarea de pe loc se va face numai dupã
ce presiunea aerului din instalaţie se ridicã la 5,5-6 atmosfere.
Circulaţia în agregat cu remorca presupune a acorda o atenţie sporitã în
urmãtoarele situaţii:
- viteza de circulaţie va fi adaptatã condiţiilor de drum, astfel pe şosele
se va rula cu o vitezã de 15-20 km/h, iar pe drumurile de câmp cu 10-15 km/h;
- se va ţine cont de gabarit, context în care virajele vor fi atacate cu o
razã mai mare de viraj, la transportul unor încãrcãturi voluminoase se va circula cu
vitezã redusã, în special în viraje şi pe drumurile denivelate;
- pe drumurile umede sau cu aderenţã scãzutã se vor evita virajele şi
frânãrile bruşte, urcarea şi coborârea pantelor se vor face cu viteze reduse, alese
înainte de urcare sau coborâre;
- în cazul în care descãrcarea se face prin bascularea remorcii, se scot
întâi bolţurile de blocare a benei, din partea opusã basculãrii, se coboarã oblonul
din partea în care se face bascularea, dupã care se trece maneta de comandã a
distribuitorului hidraulic pe poziţia de ridicare. Pentru revenire, se trece maneta pe
poziţia flotant, dupã revenirea benei pe şasiu, se închide oblonul şi se monteazã
bolţurile de blocare ale benei.
Pentru a mãrii fiabilitatea remorcilor, odatã cu cuplarea remorcii la tractor se vor
cupla şi instalaţiile de frânare şi cea electricã, se verificã dacã lanţul întinzãtor este
închis şi întins, se verificã piuliţele roţilor şi cele ale cercului de rotire şi cuplare,
se verificã concordanţa între semnalizãrile luminoase ale tractorului şi cele ale
remorcii şi eficacitatea instalaţiei de frânare prin probe.

18