METABOLISMUL

Metabolismul este suma

proceselor biochimice ce au loc la nivelul
țesuturilor și consta în ANABOLISM, adică
acele reacții care transformă moleculele mai
mici în molecule mai mari si CATABOLISM,
acele reacții care convertesc moleculele mari
endogene, deci ele aparținând organismului.
1. METABOLISMUL PROTEINELOR
Digestia și absorția proteinelor,
catabolismul proteinelor
• Factorii care influenteaza
rata metabolismului
Primul factor care
determină cel mai intens
efect asupra ratei
metabolismului este
EFORTUL FIZIC.
- este foarte important ca
cei care vor să slăbească
să conștientizeze, că
efortul fizic este un ajutor
esențial. Alți factori
determinanți sunt
MARIMEA și COMPOZIȚIA
CORPULUI.
 Compoziția corpului
este de asemenea un
factor important, deoarece
sunt convins că stiți că
țesutul muscular este un
țesut metabolic foarte
activ, aici având loc mare
parte din procesele
metabolice numite
popular ( arderi) în timp
ce țesutul adipos este un
țesut aproape inert din
punct de vedere
metabolic.
 VÂRSTA este un element important, care
influențează metabolismul.
- după 30 de ani metabolismul incepe să se
reducă treptat.
- conform studiilor, practicarea regulată a
exercițiilor fizice contribuie esențial la
păstrarea masei musculare, deci indirect
contribuie la menținerea unui metabolism
optim.
 HORMONII sunt secreții
organice ce controlează
principalele procese biochimice
ale organismului.
- aceștia intervin în diverse
moduri asupra
metabolismului.
- tiroxina, hormon tiroidian,
accelerează rata de
activitate a multora dintre
reacțiile chimice, în toate
celulele organismului.
Absența completă a secreției
tiroidiene reduce rata
metabolismului la 50-60 %
față de normal.
 Digestia proteinelor alimentare este
realizată de către enzime proteolitice, localizate
la nivelul tractului gastro-intestinal și începe în
stomac.
- chimul alimentar, produs semilichid de alimente
parțial digerate, trece apoi in duoden unde,
datorită acidității sale, determină secreția de
către mucoasa duodenală a unui hormon numit
SECRETINA.
 Tripsina și chimotrepsina degradează hidrolitic
proteozele și peptonele cu fomare de peptide ,
alcătuite din 6-9 aminoacizi, dipeptide și într-o
măsură mai mică din aminoacizi liberi.
In intestinal subțire, produșii de hidroliză
rezultați sub acțiunea sucului pancreatic sunt
degradați în continuare de către sucul
intestinal.
Acesta conține aminopeptidaze și
polipeptidaze.
Rezultatul final al digestiei la nivelul intestinului
sunt dipeptidele și aminoacizii liberi. Proteinele
sunt absorbite la nivelul intestinului subțire sub
formă de aminoacizi liberi, rezultați în urma
degradării enzimatice a macromoleculelor
proteice. După absorție, aminoacizii sunt
transportați de curentul sanguin către țesuturi.
 Catabolismul proteinelor – proteinele
extracelulare, care reprezintă o sursă
nutritivă sunt degradate de
microorganismele heterotrofe, în exteriorul
celulei cu ajutorul exoenzimelor.
Acestea sunt reprezentate în primul
rand de proteinaze care hidrolizează
proteinele în moelculele de peptidase, care
continuă procesul degradativ fragmentând
peptidele in acizi aminici
• Surplusul de amino-acizi, neintegrați în
sinteze proteice intracelulare, va fi catabolizat
pe 2 căi principale :

- Dezaminare
- Decarboxilare
 Dezaminarea reprezintă îndepărtarea
grupării aminice și se poate realiza pe cale :
- Oxidativă
- Reductivă
 Decarboxilarea este o reacție chimică
organică prin care o grupă carboxil se
transformă în dioxid de carbon, fiind astfel
eliminată din catenă.
 2. Metabolismul glucidelor
Metabolismul
glucidelor presupune
transformarea glucozei in
doua moduri:
- pe cale anaeroba cand
glucoza se transforma in acid
piruvic si acid lactic.
- aerob in prezenta aerului
 - Digestia glucidelor incepe in cavitatea bucala
unde se gaseste o enzima denumita ptialina care
digera 50% din glucoza.
- In stomac, in prezenta unui pH acid, ptialina
( enzima secretata de glandele salivare) este dezactivata si nu mai are

loc digestia glucidelor.

- In duoden unde se gasesc enzime pancreatice
cu un pH alcalin se continua metabolizarea
glucidelor aceastea transformandu-se in glucoza
si fructoza.
• Din intestin glucoza si fructoza trec in sange prin
doua moduri:
• - pasiv – prin difuziune
• - activ – cu ajutorul ATP(adenozin trifosfat) si a unor
enzime
• Vena porta transporta glucoza si fructoza la
ficat unde are loc metabolizarea a aproximativ
50% din cantitate iar restul se transforma in
CO2, H2O si energie.

Variatii ale valorii glicemiei sunt:

• - hipoglicemia – scaderea valorii glicemiei
• - hiperglicemia – cresterea valorii glicemiei
 Din punct de vedere fiziologic
glicemia creste dupa aportul de
alimente si se restabileste la
valoarea normala dupa aproximativ
3 ore.
 3. Metabolismul lipidelor

• Organismul isi procura lipidele

pornind de la alimente, dar le
si poate sintetiza prin
transformarea glucidelor. El isi
constituie rezerve energetice
sub forma de trigliceride.
 Unele alimente contin lipide "vizibile"
(unt, smantana, ulei), altele lipide "invizibile"
(carne, peste); ele permit absorbtia vitaminelor
liposolubile (A, D, E si K).
Intr-o alimentatie echilibrata, energia
furnizata de lipide trebuie sa
reprezinte maximum 35% din energia
totala, cu un aport echilibrat in acizi
grasi saturati, mononesaturati si
polinesaturati. Pentru aceasta, este
recomandata cea mai mare varietate
alimentara: astfel, uleiul de masline
este deosebit de bogat in acizi grasi
mononesaturati, dar contine si acizi
grasi polinesaturati si saturati,
produsele lactate contin acizi grasi
saturati, dar si o proportie
importanta (o treime din acizii grasi
totali) de acizi grasi mononesaturati.
 Lipidele din alimente, trec din gură în stomac,
prin faringe şi prin esofag, cu structura neschimbată.
La nivel gastric, transformările suferite de
grăsimi sunt nesemnificative, cu excepţia copiilor mici,
care posedă enzime din categoria lipazelor (lipaza
gastrică), cu care pot scinda grăsimile din lapte şi din
ouă.
• Adevăratele transformări
digestive ale lipidelor se petrec
la nivelul duodenului, sub
influenţa bilei şi a sucului
pancreatic, precum şi la nivelul
intestinului subţire, datorită
activităţii lipazelor intestinale.
• Bila realizează emulsionarea
grăsimilor (fracţionarea lor în
picături foarte fine), favorizând
în acelaşi timp, activitatea
lipazelor intestinale, precum şi
absorbţia acizilor graşi.
• La nivelul organismului uman, lipidele joacă rol
energetic, funcţional şi de constituţie.
După absorbţie, lipidele urmează mai
multe căi, care se pot intersecta:
• - se depozitează în ţesutul adipos, ca substanţe
de rezervă, sub formă de trigliceride;
• - se stochează temporar în ficat;
• - în urma unor reacţii, intră în structura unor
substanţe complexe (lipoproteine), unele dintre
ele rămânând în circulaţia sanguină;
• Metabolismul lipidelor este sub control
endocrin, desfăşurându-se cu participarea
hormonilor anterohipofizari, tiroidieni,
pancreatici, suprarenali.

• Pe lângă sistemul endocrin, în reglarea

metabolismului lipidelor, mai participă şi
sistemul nervos.