ARTA DE A REUSI

A reusi este echivalent cu a invinge. În esenţă, toţi învingătorii (câştigătorii) împărtăşesc

pasiunea de a reuşi şi se înscriu în acelaşi proces de progres, aderând la aceeaşi logică a reuşitei,
bazându-se pe aceeaşi dinamică, urmărind propria excelenţă şi fiind animaţi de aceeaşi aspiraţie:
optimizarea propriilor performanţe.

1. Cadrul conceptual si mediul ambient al reusitei:

Cadrul conceptual ar reusitei de bazeaza pe patru concepte fundamentale: potentialul (a fi

performant si competitive), procesul (reusita), rezultatul (performanta) si contextual (mediul
ambient al reusitei).

În scopul ameliorării randamentului unui anumit sistem al reuşitei, pot fi realizate trei acţiuni
perfect complementare, şi anume: evaluarea potentialului, invatarea si insusirea strategiilor
mentale ale reusitei, modificarea mediului ambiental.

În contextul şi accepţiunea adoptate pentru modelul învingătorului, concepţia abordării

mediului ambiental al reuşitei este prioritar şi fundamental sistemică. Astfel, învingătorul,
performanţele sale şi mediul ambiental al reuşitei se intercondiţionează reciproc.
Experienţa demonstrează faptul că mediul ambiental al acţiunilor învingătorului intervine
la un dublu nivel, respectiv la cel al:
- structurii profesionale, în care învingătorul este operaţional şi performant
(întreprindere, firmă, companie etc.);
- unui spaţiu social din ce în ce mai vast, în care structura comportamentală a
învingătorului este complet integrată şi adaptabilă, în funcţie de scopurile şi /sau
obiectivele vizate.
- În sistemul reuşitei, conform concepţiei abordate şi prezentate, mediul ambiental deţine un rol
secundar, comparativ cu cel al învingătorului, care deţine “poziţia-cheie”. Dar, în acelaşi
context, învingătorul, structura sa comportamentală şi mediul ambiental al acţiunilor sale
interacţionează activ şi dinamic (fig.nr.11):

MEDIUL AMBIANT

STRUCTURA
COMPORTAMENTALĂ

ÎNVINGĂTORUL

MEDIUL AMBIANT
Structura comportamentală (manifestată ca structură socială) influenţează, la rândul său, atât
performanţele învingătorului, cât şi ansamblul mediului ambiental în care acesta îşi desfăşoară
activitatea. Fapt demonstrat, învingătorul (şi, în general, omul) este cel care creează şi generează
dinamica structurii sociale şi nu invers (evident, în contextul abordat, referitor la sistemul reuşitei).
În concepţia noastră, structura socială, pe lângă interacţiunile sale cu învingătorul şi cu mediul
ambiant al desfăşurării tuturor activităţilor acestuia, joacă rolul unui “liant” excelent pentru cele
trei componente ale sistemului reuşitei, oferind cadrul propice al adaptărilor rapide şi eficace,
capabile să permită continuarea, cu succes, a demersului către eficienţă maximă.

Mediul ambiental, adeseori dovedit a se manifesta ca instabil, ostil şi haotic, se află sub
influenţa continuă a acţiunilor învingătorului şi, prin intermediul acestuia, a structurii sociale. Rolul
mediului ambiental nu este, însă, numai pasiv, ca cel al unui “receptor” ascultător, ci şi activ şi
mobilizator pentru performanţele înregistrate de celelalte două componente ale sistemului reuşitei.
Prin schimbările acceptate sau nu, în funcţie de calitatea şi cantitatea demersurilor întreprinse de
învingător şi de structura socială, mediul ambiental se autotransformă şi, concomitent sau în
consecinţă, modelează “agenţii stimulatori”, constituenţi ai sistemului reuşitei.

Nu mai puţin adevărat şi real este faptul că, în actualele condiţii ale mediului ambiental
socioeconomic şi politic (referindu-ne la exemplul concret al României), în care schimbările au
tendinţa (mai lentă sau mai accentuată) de radicalizare, structurile devin performante, în funcţie
de capacitatea de adaptare (adaptabilitatea) la sistem. În acest context, flexibilitatea capacităţii de
adaptare la sistem este condiţia esenţială a supravieţuirii, structurile şi indivizii incapabili să
reziste la schimbări dispărând (mai devreme sau mai târziu) şi antrenând, în consecinţă, o
perfecţionare a cadrului relaţional-sistemic existent.
În condiţiile implicate de un asemenea context al interdependenţelor active, potenţialul
unei structuri sistemice performante include (cf. fig.nr.12): potenţialul cognitiv; potenţialul
afectiv şi emoţional; potenţialul relaţional.
Dinamica structurii este posibilă numai în condiţiile în care toate elementele constituente
ale sistemului manifestă:
- ambiţie şi dorinţă pentru a reuşi;
- combativitate şi competitivitate;
- capacitate de mobilizare;
- angajarea totală în şi pentru schimbări;
- adaptabilitate maximă la contextul dat (sau creat).
 POTENŢIAL COGNITIV

DINAMICA
STRUCTURII

IMAGINEA
DE
POTENŢIAL SINE
EMOŢIONAL

POTENŢIAL
RELAŢIONAL

Iar pentru ca toate acestea să devină posibile, este necesar ca fiecare individ, în
perspectiva devenirii sale, să ştie să comunice deschis, rapid şi eficient cu toţi interlocutorii săi,
precum şi cu structurile componente ale mediului ambiental în care îşi desfăşoară activitatea,
creându-şi un potenţial psihologic adecvat rolului său de veritabil învingător.

2. Potentialul psihologic al invingatorului

Potenţialul psihologic al învingătorului (câştigătorului) este caracterizat de o serie de factori,

dintre care cei mai importanţi sunt:
a. Factori cognitivi (invingatorii au anumite capacitati, precum: capacitatea de
constientizare a unor elemente conjuncturale multiple, capacitatea de concentrare a
atentiei in momentele actiunilor intreprinse, capacitatea de tratare conica a informatiilor,
capacitatea de a comuta modul de tratare a informatiilor, capacitatea de organizare)

b. Factorii afectivi si emotionali

Învingătorul îşi majorează substanţial şansele dacă va reuşi să îşi controleze şocurile
emoţionale provocate de diferiţii factori stresanţi, atât de des prezenţi în viaţa cotidiană.
Factorii stresanţi pot interveni în timpul diferitelor etape ale acţiunilor iniţiate, înaintea şi/sau
după încheierea acestora şi solicită, din partea oricărui individ (mai ales a învingătorului),
pentru o cât mai bună (auto)adaptare, trei aptitudini diferite: controlul anxietăţii, gestionarea
stresului şi controlul suferinţei.

c. Factorii relationali
În măsura în care posedă o mare încredere în el însuşi, învingătorul nu se teme de nimeni şi
de nimic şi este “deschis” către mediul ambiant, către fiecare semen al său.
La asemenea indivizi nu se manifestă (cel puţin exteriorizată) teama de a nu greşi şi, drept
consecinţă, spiritul de iniţiativă şi de acţiune este o caracteristică normală şi constantă a
comportamentului lor. Aceştia vor căuta noi şi noi situaţii pentru a mai învăţa (câte) ceva,
pentru a-şi mai “îmbogăţi” experienţa de viaţă. Nu refuză (aparent) pe nimeni şi nimic şi
ştiu foarte bine să “fure” (în sensul învăţării), de la fiecare, câte ceva.
 Caracteristici de genul celor anterior descrise aduc învingătorul în situaţia de a-şi dezvolta
anumite competenţe relaţionale care îi permit creşterea eficacităţii acţiunilor întreprinse în
context profesional, familial şi personal.
Orice întreprinzător performant este, în ultimă instanţă, considerat ca un “mare
comunicator”, inspirând încredere şi fiindu-i recunoscute calităţile umane. Mai mult, el
devine adulat şi idolatrizat, servind, adeseori, ca model de referinţă.
Dintre capacităţile (competenţele) relaţionale caracteristice învingătorului, ne vom opri
asupra a trei, şi anume: deschiderea fata de semeni si disponibilitatea de a privi tot ce il
inconjoara; capacitatea de a asculta „total” si aptitudinea de a percepe, cat mai corect si
cat mai putin subiectiv sentimentele semenilor; cooperarea.

d. Factorii comportamentali

Invingătorul este caracterizat, adeseori, pe plan comportamental, printr-un extrem de

puternic dinamism şi o energie incontestabilă, care îl “pun” în mişcare, generându-i, ca principale
caracteristici comportamentale, ambiţia şi dorinţa de a reuşi, combativitatea şi competitivitatea şi,
în mod deosebit, dinamismul comportamental (respectiv, angajarea personală, autodeterminarea,
tenacitatea şi autodepăşirea de sine).

e. Crearea, dezvoltarea si impunerea propriei imagini

Încercând să caracterizăm, succint, “marca” învingătorului, putem afirma că aceasta este

caracterizată prin trei elemente esenţiale:
- cunoaşterea perfectă a propriului potenţial;
- autoevaluarea completă şi corectă a performanţelor;
- dimensionarea cât mai puţin subiectivă a imaginii de sine.
În fine, subliniem faptul că, pentru a ajunge la construirea, perfecţionarea şi dezvoltarea propriei
imagini de marcă, orice învingător este capabil să apeleze la o complexă şi diversificată gamă de
strategii mentale ale reuşitei.

3. Strategiile metale ale reusitei

Astfel, potenţialul psihologic al oricărui învingător constituie baza stabilă pe care

strategiile mentale ale reuşitei se pot dezvolta cu o mare eficienţă.
La rândul lor, odată cunoscute şi “stăpânite”, strategiile mentale ale reuşitei contribuie,
decisiv, atât la dezvoltarea anumitor aspecte ale potenţialului psihologic al învingătorului, cât şi
la afirmarea personalităţii sale.
Dar să analizăm succint, în cele ce urmează, conţinutul celor şapte strategii mentale ale
reuşitei.
a. Strategia vizualizarii – consta intr-o anticipare a succesului si se exprima prin
intermediul unei proiectii in viitor a scenariului acestuia.
b. Strategia obiectivilor – o strategie de programare a actiunilor
 c. Strategia gestionarii eficace a situatiilor – se constituie intr-un mijloc privilegiat de a
gestiona, in regim de continuitate, obiectivele, intre starea prezenta si cea dorita. Se
bazeaa pe trei elemente fundamentale: a invata din esecuri, a stapani consecintele
esecului in situatiile limita, a invata din succese.
d. Strategia schimbarilor rapide si eficiente - permite învingătorului să treacă, extrem de
rapid, de la o stare mentală la alta, total opusă (“comutare mentală”)
e. Strategia influentarii - constă în a-l determina pe interlocutor să adopte o stare mentală
necesară atingerii scopului pe care ni-l propunem.
f. Strategia relationala - se bazează pe “transmiterea” relaţională a propriilor capacităţi
asupra anturajului din mediul nostru ambiental. Principiile de baza: am nevoie de altii
pentru a reusi; nu pot reusi de unul singur.

g. Strategia META - permite învingătorului să ocupe o poziţie privilegiată în relaţia sa cu

mediul ambiental, respectiv aceea de observator al propriului comportament. Inseamna a ne
observa, dinamic, in actiune. Presupune parcurgerea urmatoarelor patru faze: declansarea;
analiza contextului in care se deruleaza actiunea; identificarea si atribuirea, pe momente de
desfasurare a actiunii a cauzelor ce pot genera sau au creat disfunctionalitati si transpunerea,
instantanee, in practica, a masurilor de corectie impuse si reintegrarea individului in rolul de
„actor”. Invingatorul se tranforma intr-un analist al contextului creat.

4. Organizarea sistemului reusitei in afaceri

Fiecare tip de strategie are un rol bine definit, iar adoptarea ansamblului celor şapte
strategii mentale ale reuşitei prezentate este de natură să îi confere învingătorului excelenţă în
acţiunile întreprinse.
Specialiştii1 sunt de părere că numai prin “stăpânirea” corectă şi eficientă a ansamblului
celor şapte strategii ale reuşitei (să nu uităm că cifra 7 este asociată ideii de perfecţiune ! …),
modelul învingătorului devine accesibil şi performant.
Organizarea sistemului reuşitei în afaceri este posibilă prin intermediul luării în
considerare a contextului utilizării acestor şapte strategii şi poate varia, în funcţie de următoarele
criterii:
a. Momentul si durata actiunii
b. Natura informatiilor ce urmeaza a fi tratate
c. Natura actiunilor intreprinse
d. Contextul relational
e. Resursele propriului potential
f. Termenul de realizare a schimbarii
g. Importanta schimbarii ce urmeaza a fi efectuata
h. Contextul social

1
G. Missoum, J.L. Minard – op. cit., p. 119