Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea Drept
Catedra Drept Procesual Penal şi Criminalistică
REFERAT
Tema : „Tactica reconstituirii în procedura de urmărire penală”
CHIŞINĂU
2013
CUPRINS
CUPRINS
1.Introducere
4.Felurile reconstituirii
6.Bibliografie
Introducere
Reconstituirea este o activitate procedurala si de tactica criminalistica prin care se
realizeaza reproducerea unor fapte, secvente ale acestora, in imprejurarile si locul comiterii lor,
pentru verificarea probelor administrate in cauza.
Aceasta activitate este determinata de existenta unor probe cu privire la fapta cercetata
care au fost administrate deja, de existenta unor neclaritati asupra veridicitatii acestor probe, de
existenta unor probe contradictorii, de necesitatea verificarii in fapt a variantelor reiesite din
probele administrate deja si de posibilitatea ca prin reconstituire sa fie obtinute noi probe.
Prin efectuarea reconstituirii se va putea verifica daca persoana putea sa vada ori sa auda,
sa intre printr-un anumit loc ori sa iasa, sa sara sau sa se ascunda in felul reiesit din probele
administrate. In accidentele de circulatie se va putea verifica daca autovehiculul a depasit sau nu
axa mediana, daca exista sau nu o inclinatie a drumului, defectiuni in carosabil etc. Totodata se
va putea realiza un studiu nemijlocit al locului faptei in aceleasi conditii care au existat la
momentul comiterii faptei.
Pentru efectuarea reconstituirii va trebui refacut locul faptei in asa fel incat sa fie identic
sau foarte asemanator, conditiile de timp si de loc urmand a fi aceleasi ca atunci cand s-a comis
fapta, iar anumite elemente vor putea fi verificate experimental.
Notiune.
Potrivit prevederilor legale, organele de urmarire penala sau instanta de judecata, daca
gasesc necesar pentru verificarea si precizarea unor date, pot sa procedeze la reconstituirea la
fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta[1].
Din felul in care este reglementata reconstituirea in legislatia noastra procesual penala, se
desprinde concluzia ca ea are un caracter facultativ atunci cand faptele si imprejurarile cauzei
sunt demonstrate in mod temeinic si concret prin administrarea probelor obtinute in cadrul
celorlalte activitati de urmarire penala. Atunci cand ele au forta probatorie insuficienta ori cand
nu au fost descoperite toate probele materiale legate de infractiune, reconstituirea are, in opinia
noastra, un caracter obligatoriu. Astfel, reconstituirea care are ca obiect refacerea drumului
parcurs de faptuitor pentru a se departa de locul savarsirii infractiunii, este obligatorie daca din
declaratiile sale, ale partii vatamate sau martorilor oculari rezulta ca pe acest traseu au fost
ascunse, pierdute sau abandonate bunurile, valorile – produs al activitatii ilicite, instrumentele
folosite la comiterea faptei si orice alte obiecte care contin sau poarta urmele infractiunii. In
astfel de situatii, odata cu descoperirea noilor probe materiale, reconstituirea va fi urmata de
cercetarea la fata locului, rezultatele acesteia urmand a fi consemnate in cuprinsul aceluiasi
proces-verbal.
Trebuie observat ca din redactarea textului de lege s-ar putea trage concluzia ca
reconstituirea se efectueaza numai la fata locului. O astfel de interpretare este restrictiva si
nesatisfacatoare, deoarece la anumite infractiuni exista fapte si imprejurari pentru a caror
reconstituire nu este necesara prezenta faptuitorului la fata locului, fiind suficient ca acestuia sa i
se asigure instrumentele si mijloacele de care s-a folosit in realizarea actiunilor sale. Astfel, in
cazul contrafacerii unor acte de studii, mijloace de plata, reconstituirea se poate face si in alt loc
decat cel al savarsirii infractiunii, deoarece locul comiterii nu are absolut nicio relevanta in
privinta aptitudinilor faptuitorului de a contraface respectivele documente.
In ceea ce priveste terminologia utilizata pentru a desemna activitatile care se desfasoara
in scopul verificarii modului si conditiilor in care a fost savarsita fapta, literatura de specialitate
recomanda folosirea unitara a termenului de reconstituire si renuntarea la unele sintagme,
exprimate in afara prevederilor Codului de procedura penala, cum sunt experimentul
judiciar sau conducerea in teren. In anumite genuri de infractiuni, termenul de experiment
judiciar reprezinta procedeul prin care se realizeaza reconstituirea, modalitatea prin care se
reproduc actiunile intreprinse de faptuitor[2]. De exemplu, se recurge la experiment judiciar, ca
procedeu de efectuare a reconstituirii, atunci cand se verifica posibilitatile spargerii unei case de
bani cu ajutorul unor clesti, dalti, ciocane pe care invinuitul sau inculpatul pretinde ca le-a folosit
in momentul comiterii faptei.
Trasaturi caracteristice.
Pot fi reproduse numai acele fapte, actiuni sau fenomene care nu aduc atingere vietii,
integritatii fizice, sanatatii sau demnitatii persoanei ori care nu cauzeaza pagube avutului public
sau privat.
Fiind prezent la locul reconstituirii, organul judiciar are totodata posibilitatea sa verifice
daca actiunile faptuitorului sau victimei puteau sau nu sa conduca la aparitia unor urme
materiale, sa-si explice mecanismul de formare, natura si numarul lor, modul de amplasare pe
suprafata obiectelor sau in locurile in care au fost descoperite etc. Datele desprinse cu aceasta
ocazie servesc la verificare probelor obtinute prin desfasurarea cercetarii la fata locului, audierea
de persoane, confruntari etc.
Efectuarea reconstituirii se face dupa ce locul acesteia intruneste toate conditiile si dupa
ce celor care participa la reconstituire li se explica scopul acesteia, modul in care se va desfasura,
locul in care se va afla fiecare si rolul pe care il au in reconstituire. Se va trece apoi la efectuarea
propriu-zisa, derulandu-se fiecare secventa in parte din modul in care s-ar fi savarsit fapta in
realitate. Pentru verificarea posibilitatilor de observare sau de comitere, fiecare persoana
participanta va fi asezata in locul in care afirmativ s-a aflat in momentul comiterii faptei si se va
constata daca din locul respectiv se putea percepe ce s-a relatat ori se putea desfasura actiunea in
felul relevat. Aceasta activitate se va repeta de mai multe ori pentru a se forma convingerea ca in
acest mod s-a petrecut fapta.
Verificarea celor auzite sau vazute se realizeaza dupa ce conditiile de timp, vizibilitate,
iluminare, de distanta au fost create in mod similar. Persoanele care au declarat perceperea unei
anumite faze de desfasurare a faptei sau intreaga fapta nu vor putea fi inlocuite pentru ca fiecare
persoana are o alta acuitate de perceptie atat auditiva cat si vizuala. Doar in caz exceptional
(boala sau deces) persoana poate fi inlocuita insa cu o persoana asemanatoare cu persoana
inlocuita, respectiv cu trasaturi psihice si fizice apropiate.
Imediat dupa ajungerea la locul in care se efectueaza reconstituirea, se iau masuri de paza si
supraveghere a acestui loc, de indepartare a curiosilor, mai ales daca invinuitul/inculpatul este
arestat, ori daca activitatile care se reproduc si rezultatele lor au caracter secret.
c. In timpul reconstituirii vor fi reproduse doar faptele si imprejurarile care prezinta
importanta pentru aflarea adevarului, nu si aspecte colaterale, irelevante;
d. Fiecare fapta sau imprejurare care urmeaza sa fie reprodusa, va fi precedata de declaratiile
executantilor, cu privire la modul in care s-a desfasurat ori in care a fost perceputa in momentul
savarsirii infractiunii;
e. Faptele si imprejurarile care se verifica trebuie reproduse cat mai exact, intr-un ritm
asemanator celui declarat de persoana care le executa. De la aceasta regula fac exceptie
situatiile in care ritmul de desfasurare ar putea pune in pericol siguranta participantilor la
reconstituire. De exemplu, nu pot fi reproduse imprejurari cum sunt circulatia cu viteze mari in
conditii de drum sau meteorologice improprii (carosabil umed, cu polei, ceata, ninsori etc.),
derapaje, franari bruste, tamponari s.a.m.d.
f. Activitatile care se executa se vor repeta de mai multe ori, pentru a verifica daca la
fiecare repetare se obtin aceleasi rezultate. Repetarea exclude posibilitatea producerii
intamplatoare a rezultatelor faptelor si imprejurarilor care se verifica si creeaza convingerea
organului judiciar ca invinuitul/inculpatul poseda aptitudinile, deprinderile si priceperile
necesare unor astfel de actiuni, ori ca martorii oculari sau partea vatamata puteau percepe in
conditiile date faptele si imprejurarile pe care le-au relatat. Pentru a urmari exactitatea si
constanta rezultatelor este recomandabil ca experimentele sa fie repetate atat in conditii mai grele
cat si in conditii mai favorabile, daca acestea ar fi putut exista in momentul savarsirii infractiunii.
h. La reconstituirea prin care se verifica conditiile de vizibilitate sau audibilitate, actiunile
mai importante vor fi repetate in conditii deliberat modificate(de la distante diferite ori cu
ritmuri de executie diferite), pentru a constata posibilitatea producerii unor erori de perceptie;
i. Pe timpul reconstituirii este interzis a se indica ori a se face sugestii cu privire la modul
de executare a activitatilor, persoanele care le executa fiind lasate sa actioneze potrivit
declaratiilor pe care le-au facut;
j. Vor fi notate in vederea consemnarii in procesul verbal si in acelasi timp fixate prin
fotografiere/videofilmare fiecare actiune care se reconstituie si rezultatul ei;
k. Reconstituirea care are ca rezultat descoperirea unor mijloace materiale de proba noi va
fi continuata cu cercetarea criminalistica a locului in care au fost gasite;
Reconstituirea se poate solda cu un rezultat pozitiv atunci cand prin repetarea actiunilor si
imprejurarilor verificate se obtine acelasi rezultat, care confirma ca un anumit fapt putea sa se
produca in conditiile date, sau cu un rezultat negativ, in sensul ca in acele conditii faptul nu putea
sa se produca.
Rezultatele reconstituirii, indiferent daca sunt certe sau pozitive, atesta o simpla stare de
fapt, respectiv daca fapta se putea savarsi sau nu ori daca imprejurarile comiterii ei puteau sau nu
sa fie percepute. O asemenea stare de fapt este insuficienta pentru a demonstra existenta sau
inexistenta infractiunii, precum si vinovatia/nevinovatia invinuitului/inculpatului. Prin urmare,
rezultatele reconstituirii nu pot constitui temei pentru tragerea la raspundere penala decat in
masura in care se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, sau, altfel spus, decat
daca ele confirma probele existente la dosar.
-titlul;
-conditiile atmosferice, de vizibilitate sau audibilitate in care s-a efectuat reconstituirea, daca
prin aceasta activitate se verifica posibilitatile de perceptie senzoriala;
-mentiune despre observatiile participantilor si modul de solutionare ale acestora;
-mentiune, cand este cazul, despre obligatia participantilor de a pastra secretul asupra
rezultatelor reconstituirii;
-locul in care se efectueaza reconstituirea in ansamblul sau sau in parte, atat inainte cat si
dupa reamenajarea lui potrivit declaratiilor invinuitului/inculpatului, martorului ocular sau partii
vatamate;
-particularitatile topografice ale locului din care martorul declara ca a vazut faptuitorul si
actiunile acestuia. In acest caz fotografia se executa de la inaltimea ochilor martorului si cu axul
optic orientat pe directia in care acesta declara ca a privit;
Desi activitatile care se reproduc se repeta de mai multe ori, este suficient ca fiecare
activitate si rezultatul ei sa fie fotografiate o singura data. Pentru a nu influenta modul de
desfasurare a activitatii ce se reconstituie si rezultatul ei, se recomanda ca fotografierea sa se
execute numai dupa ce invinuitul/inculpatul a executat odata acea activitate.
In conditiile actuale, in care fotografia digitala permite preluarea si obtinerea imediata a
imaginilor inregistrate in cursul reconstituirii, se recomanda ca fotografiile sa fie integrate in
cuprinsul procesului verbal in asa fel incat sa ilustreze si sa intregeasca anumite pasaje de text.
Felurile reconstituirii.
Tot in aceasta categorie sunt incluse reconstituirile prin care se verifica daca anumite
actiuni creeaza urme de natura celor descoperite in locul savarsirii infractiunii. Acest gen de
reconstituire este eficient in demonstrarea faptelor simulate, in care se incearca ascunderea altor
infractiuni cu ajutorul unor aparente create artificial pentru a canaliza cercetarile pe o directie
gresita.
Totodata, asa cum s-a mai precizat, prin reconstituire se verifica daca invinuitul sau
inculpatul prezinta deprinderile, aptitudinile si cunostintele necesare efectuarii unui anumit gen
de actiuni.
Ø conditiile de vizibilitate din locul in care s-a savarsit fapta si cele din locul in care s-a
facut perceptia (lumina naturala sau artificiala, intensitatea, componenta spectrala si distributia
luminii, factorii meteorologici care s-au manifestat in momentul perceptiei, atmosfera
impurificata etc.);
Ø durata perceptiei – aceasta este influentata de viteza in care s-a derulat faptul ilicit ori cu
care s-a deplasat faptuitorul sau martorul;
Ø configuratia terenului din care s-a facut perceptia si elementele de vegetatie existent in
acesta;
Ø distanta de la care s-a facut perceptia – cu cat acesta este mai mare, cu atat exactitatea
perceptiei este mai redusa si invers.
-posibilitatea ca actiunile ilicite ale faptuitorului ori ca actiunile de aparare ale victimei au
fost insotite de producerea unor zgomote (zgomotul produs de instrumentele folosite de faptuitor,
strigatele de ajutor ale victimei, dialogul dintre victima si faptuitor);
-acuitatea auzului si starea de sanatate a organelor de simt;
-prezenta sau absenta unor surse de poluare fonica ce ar fi putut diminua sau favoriza
fidelitatea perceptiei;
Acest gen de reconstituire se impune ori de cate ori, pentru obtinerea produsului
activitatii ilicite, sunt necesare cunostinte de specialitate precum si insusiri, priceperi si
indemanari practice care conditioneaza reusita actiunilor intreprinse de faptuitor. Asa este, de
exemplu, reconstituirea prin care se verifica deprinderile si priceperile necesare falsificarii unor
opere de arta, titluri de valoare, inscrisuri oficiale, bancnote etc. In cursul reconstituirii,
invinuitului i se cere sa execute, experimental, in totalitate sau in parte, actiunile pe care afirma
ca le-a intreprins cu ocazia savarsirii infractiunii. O astfel de reconstituire permite, nu numai
verificarea declaratiilor invinuitului, ci si a versiunilor cu privire la faptuitori, atunci cand se
constata ca invinuitul nu poate obtine un produs asemanator celui obtinut prin savarsirea
infractiunii. In astfel de situatii, organul judiciar va proceda la audierea invinuitului in legatura
cu participantii la infractiune, efectuarea de perchezitii, confruntarii si chiar a unor noi
reconstituiri, atunci cand cercetarile se vor extinde asupra altor persoane.
Bibliografie