Morala şi dezvoltarea

psihologică
Proiect la disciplina Etică și integritate academică
 Cuprins:
• 1. Etape universale
• 2. Prezentarea dezvoltării morale după Kohlberg
• 3. Nivele și etape
• 4. Examinarea teoriei lui Kohlberg
• 5. Ce este dezvoltarea morală ?
• 6. Concluzie
 1.Etape universale:

• Există etape universale de dezvoltare psihologică ? Există etape universale de dezvoltare morală ?
• Prima întrebare se referă la posibilitatea existenței unei dezvoltări psihologice adecvate identice pentru toate
persoanele ; la credinţe, atitudini (fată de altii şi faţă de sine), emotii, moduri de interactiune, orientare
motivaţională, deprinderi cognitive şi aşa mai departe care ar trebui să fie caracteristice tuturor persoanelor în
diferite etape ale vieţii.
• Un răspuns afirmativ arată că dezvoltarea psihologică a tuturor persoanelor poate fi evaluată din aceeaşi pozitie
avantajoasă.
• A doua întrebare se referă la posibilitatea existenţei unei dezvoltări morale adecvate identice pentru toate
persoanele ; la credinţe, valori, judecăţi şi comportament moral care ar trebui să fie caracteristice tuturor
persoanelor în diferite etape ale vieţii.
• Un răspuns afirmativ înseamnă că dezvoltarea morală a tuturor persoanelor poate fi evaluată din aceeaşi poziţie
avantajoasă. Multi ar vrea să creadă că aceste două întrebări admit un astfel de răspuns.
 2. Prezentarea dezvoltării morale după
Kohlberg:
• Kohlberg susţine ideea că există trei niveluri de dezvoltare morală, fiecare
având două etape. Aşadar, şase etape in total şi se afirmă că aceste etape se
succedă invariabil, adică fiecare individ trece de la o etapă la următoarea, fără
să sară nici una dintre ele.
• Pretentia nu este ca toată lumea să ajungă la nivelul cel mai inalt - Etapa 6. O
persoană poate rămâne la Etapa 4 sau 5. Ideea este mai degrabă că cineva,
pentru a atinge Etapa 6, trebuie să treacă prin fiecare dintre etapele precedente
in mod succesiv. Iată în cele ce urmează o scurtă prezentare a fiecăreia dintre
cele şase etape, grupate conform nivelurilor.
 3. Nivele și etape

• Nivelul A Nivelul preconvenţional:

• Etapa 1: Etapa pedepsei şi ascultării.
• Individul ascultă pentru a evita pedeapsa ; în consecinţă, unicul motiv de a face ceea ce este bine
este de a evita pedeapsa.Preocupările şi interesele altora sunt irelevante pentru individ, mai puţin în
măsura în care se referă la bunăstarea personală.
• Etapa 2: Etapa schimbului şi scopului instrumental individual.
• Obiectivul individului este de a face tot ceea ce poate pentru a-şi promova propriile interese şi, in
acelaşi timp, a recunoaşte că şi alţii au interese. Se consideră normal ca fiecare persoană să-şi
urmeze propriile interese. Singurul motiv de a face ceea ce este bine este promovarea propriilor
interese. Conflictele urmează să fie rezolvate prin schimbul instrumental de servicii.
 • Nivelul B: Nivelul convenţional:
• Etapa 3: Etapa conformitătii, relaţiilor şi aşteptărilor interpersonale reciproce.
• Aşteptările altora devin importante pentru individ. Preocupările anturajului pot prima asupra
propriilor interese. Individul e capabil să se pună în situatia altcuiva. A face ceea ce este bine
înseamnă a satisface aşteptările apropiatilor. Individul face ceea ce este bine pentru a avea
aprobarea lor.
• Etapa 4: Etapa prezervării sistemului social şi a conştiintei.
• Individul este loial institutiilor societăţii. A face ceea ce este bine înseamnă a îndeplini obligaţiile
şi îndatoririle instituţionale. Individul face ceea ce este bine cu scopul de a sustine institutiile.
 • Nivelul C: Nivelul postconventional şi principial:
• Etapa 5: Etapa drepturilor fundamentale şi a contractului social.
• Individul recunoaşte că există o perspectivă ratională conform căreia există valori şi drepturi - precum viata şi libertatea - care
nu îşi datorează importanta institutiilor sociale şi care trebuie susţinute în orice societate. Altfel, el este preocupat ca legile şi
îndatoririle faţă de societate să se bazeze pe idealul celui mai mare bine pentru cel mai mare număr de oameni. Atât timp cât
viata şi libertatea sunt protejate, a face ceea ce este bine înseamnă a onora valorile unei societăţi deoarece sunt acceptate la scară
largă şi în mod impartial .
• Individul face ceea ce este bine deoarece, în calitatea sa de fiintă ratională, este obligat să rămână fidel preceptelor, cuprinzând
viata şi libertatea, la care el a consimtit.
• Etapa 6: Etapa principiilor etice universale:
• Există principii etice universale pe care oricine ar trebui să le urmeze şi care au prioritate asupra tuturor obligaţiilor legale şi
instituţionale. A face ceea ce este bine înseamnă a actiona în acord cu aceste principii. Individul face ceea ce este bine deoarece,
în calitatea sa de fiinţă ratională, intelege validitatea acestor principii şi se angajează să le urmeze.
 4. Examinarea teoriei lui Kohlberg:
• Foarte multi sustin că teoria morală utilitaristă este necorespunzătoare.
• Indiferent dacă aceste critici sunt fondate sau nu, ceea ce pare evident fals de la
prima vedere este afirmaţia lui Kohlberg potrivit căreia rationamentul moral care
acceptă utilitarismul este, exclusiv din această cauză, mai putin sofisticat cognitiv
decât rationamentul moral care acceptă o teorie morală deontologică, precum cea a
lui Kant.
• Această idee pare ridicolă atunci când se ia în considerare lungul şir de gânditori
remarcabili care adoptă o anumită formă de utilitarism : Jeremy Bentham, John
Stuart Miii şi Henry Sidgwick.
 5. Ce este dezvoltarea morală ?
• După cum am observat, din punctul de vedere al lui Aristotel, educaţia morală este
indispensabilă dezvoltării morale ; căci el a sustinut, printre altele, că este necesară
• dispoziţia fermă de a face binele pentru a avea un caracter moral bun ; şi pare
destul de rezonabilă afirmaţia că, în general , o dispozitie fermă de a face binele
este dobândită doar în timp.
• Pentru a vedea că opinia lui Aristotel are mai mult sens aici, considerati
implicatiile gândirii lui Kohlberg cu privire la indivizii aflati în Etapa 4 din
societatea nazistă şi trecerea lor la Etapele 5 şi 6.
• În general, s-ar părea că nu poate exista dezvoltare morală în absenţa unui continut
substanţial referitor la ce e bine şi ce e rău.
• Pare destul de adevărat că dezvoltarea morală cere într-o măsură semnificativă identificarea
cu ceilalţi. Totuşi, acest lucru nu este suficient - nici măcar în etapele de început.
• În consecinţă, nu este clar dacă primele etape ale lui Kohlberg constituie etape ale
dezvoltării morale. Dezvoltarea morală pare să fie absolut imposibilă în absenta educatiei
morale. Teoria lui Kohlberg nu este compatibilă cu această educaţie.
• El o prezintă ca şi cum o astfel de educatie nu ar fi foarte importantăpentru dezvoltarea
morală. Susţin aici că acest lucru nu este o omisiune neînsemnată.
 6. Concluzie

• Una dintre supozitiile cele mai interesante ale lui Kohlberg este că există un parallelism universal între
dezvoltarea psihologică şi cea morală. Alta este că, cel putin până la un punct, dezvoltarea morală poate
avea loc fără vreo legătură cu un continut moral substanţial.
• O a treia este că rationamentul moral deontologie este superior rationamentului moral utilitarist. Deşi nu
am negat că există etape universale de dezvoltare psihologică şi morală, am contestat cu vehemenţă teza
că există un paralelism între cele două.
• Referinta la Aristotel cu privire la educatia morală încurajează ideea că, atunci când vine vorba despre o
astfel de dezvoltare, există o universalitate referitor la procedură : e putin probabil ca lectii de violentă
gratuită să inspire dezvoltarea morală.
• Aceste observatii vorbesc şi despre a doua supozitie. În ceea ce o priveşte pe a treia, e suficient să
spunem că dezbaterea dintre utilitarişti şi deontologi este una de durată, fiind putin probabil să fie
aplanată printr-un recurs la psihologia cognitivă.
 7. Bibliografie:
• Singer, S., 1991, Tratat de etică, Iasi, Editura Polirom, 2006