Etică și integritate academică

Master an I zi

Titlul proiectului: Integritatea, valoare cheie pentru performanță

profesională și calitatea vieții superioare

Introducerea conceptului de integritate profesională

Principiile etice fundamentale formează împreună un cadru general pentru conduita etică

în domeniul public profesional. În cadrul acestui domeniu integritatea presupune, principiul de

bază al conduitei profesionale, deoarece fără integritate nimeni nu se poate baza pe activitatea

profesională în cadrul unei instituții, conduita integră fiind un factor de acțiune deosebit de

important pentru încredere și constituie componenta cheie a riscului de integritate, mai ales astăzi

când există tentații tot mai mari de a sacrifica totul pentru câștiguri pe termen scurt.

Integritatea profesională este subiectul multor studii, fiind actuală nu doar pentru

România, dar și pentru alte state cu o experiență bogată în domeniul dat. Integritatea se referă la o

calitate a caracterului unei persoane, dar mesajul este întotdeauna același „a face ceea ce trebuie”,
mesaj vechi de peste 400 de ani când filozoful englez Francis Bacon arăta: Nu ceea ce mâncăm

ci ceea ce digerăm ne face puternici; nu ce câștigăm ci ceea ce economisim ne face bogați; nu

ceea ce citim ci ceea ce ne aducem aminte ne face învățați; nu ceea ce pretindem că suntem ci

ceea ce lucrăm ne oferă integritate. Astfel, conceptul de integritate presupune în relațiile

profesionale: să fii corect, să acționezi cinstit și conform realității, să nu utilizezi informații care

conțin declarații false sau greșite și sunt furnizate imprudent, să nu folosești într-o manieră

imprudentă informațiile obținute. Din punct de vedere etimologic cuvântul integritate își are

rădăcinile în latinescul integratem care înseamnă totalitate sau deplinătate 1.

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, sensul termenului de integritate care

ne interesează este acela de cinste, probitate şi incoruptibilitate. Integritatea publică se referă la

integritatea lucrătorilor din administraţia publică centrală şi locală a ţării2.

Termenul „integritate” este de multe ori utilizat ca antonim al corupţiei, dar integritatea nu

înseamnă doar lipsa corupţiei, ci presupune îmbunătăţirea comunicării şi a transparenţei procesului

de luare a deciziilor publice, pentru a nu crea suspiciunea că interesul privat prevalează asupra

interesului public. Integritatea publică presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii:

 incoruptibilitatea deciziei indiferent de beneficiarul acesteia;

 respectarea principiilor transparenţei şi competitivităţii;

 buna administrare în sensul economicităţii, eficacităţii şi eficienţei3.

1
Aliona Rusnac, INTEGRITATEA PROFESIONALĂ ȘI POLITICI ANTICORUPȚIE, suport de curs, Chișinău, 2016, URL:
https://www.cna.md/public/files/Suport-de-curs-licenta-red1111169e92e.pdf
2
URL: https://dexonline.ro/definitie/integritate
3
Ghid privind protecţia avertizorilor de integritate, Asociaţia Română pentru Transparenţă, Bucureşti, 2005, pag 9.
 Valoarea solidității morale poate fi cuantificată prin comportamentul letic, în care

integritatea este vectorul central.

Integritatea profesională devine un subiect din ce în ce mai actual. Termenul "integritate"

este utilizat mai frecvent în domeniul sănătății și al științelor în general. De exemplu, există acum

un birou de cercetare în domeniul integrității din Regatul Unit, care desfășoară activități în numele

Grupului britanic pentru Integritate în Cercetare în Științele Sănătății și Biomedicale, înființat în

2006 pentru a oferi îndrumări în legătură cu abaterile de cercetare (vezi www.ukrio.org) . Un

Oficiul Național pentru Integritatea Cercetării care acoperă cercetarea în domeniul sănătății

publice în SUA a existat de la mijlocul anilor 1990 (vezi http://ori.dhhs.gov), iar termenul

"integritatea cercetării" este utilizat frecvent într-un context universitar4.

Ce reprezintă integritatea profesională?

Integritatea este un concept consistent al unor acțiuni, valori, metode, măsuri, principii,

așteptări și morală. Integritatea este o alegere personală, un angajament intransigent și consecvent

previzibil pentru a onora valori și principii morale, etice, spirituale și artistice. În etică , integritatea

este considerată de mulți oameni ca fiind onestitatea, veridicitatea sau acuratețea acțiunilor

cuiva. Integritatea stă în opoziție cu ipocrizia, fiind in conflict cu aceasta. Integritatea în etică nu

poate fi similară cu binele ci numai cu principiile raţionale.

Se spune că ” Nu există o testare mai bună a integrităţii unui om decât comportamentul

acestuia atunci când greşeşte” (Marvin Williams) 5

.Un om integru îşi recunoaşte greşeala şi

4
Macfarlane, B., Zhang, J., & Pun, A. (2014). Academic integrity: A review of the literature. Studies in
Higher Education, 39(2), 339-358, URL: https://academic.oup.com/bjsw/article/40/7/2168/1700132

5
URL: http://marvinlwilliams.com/a-vital-lesson-about-integrity-i-learned-at-mcdonalds/, accesat în ianuarie 2019
vinovăţia. Îşi cere întotdeauna scuze şi, dacă este posibil, va depune toate eforturile pentru a o

îndrepta sau a-i micşora efectele negative. Un om integru este complet responsabil pentru faptele

sale pe care și le asumă cu fermitate. El conştientizează că oamenii pot avea îndoieli cu privire la

vorbele rostite dar întotdeauna vor crede în faptele demonstrate. Integritatea nu reprezintă un lucru

ce trebuie demonstrat, ea pur și simplu există, inclusiv poate exista și în oameni în momentele în

care nu sunt priviți de către nimeni, deoarece locul acesteia este în interiorul caracterului său,

nefiind condiționată de prezența cuiva sau a anumitor circumstanțe. Pentru a constata dacă o

persoană este integră din punct de vedere etic este suficient să observăm şi să analizăm

acțiunile, credințele, metodele, măsurile și principiile sale. Toate derivă dintr-un singur nucleu de

valori şi acela este caracterul ei.

În lucrarea sa “Splitting the difference: compromise and integrity in ethics and politics”,

Martin Benjamin, identifică cinci tipuri psihologice de lipsă de integritate:

 cameleonul moral: nerăbdător să facă pe plac celorlalţi şi temperamental indispus la

controversă morală şi dezacord, cameleonul moral îşi modifică sau abandonează rapid

principiile declarate anterior. În afară de angajamentul său faţă de a-i satisface pe ceilalţi,

cameleonul moral are foarte puţin în sensul valorilor morale. Cameleonul moral suportă o

supraveghere atentă. Dacă se află într-o situaţie în care abţinerea de la principii necesită

rezistenţă la presiunea socială, este foarte probabil ca acesta să se trădeze nu numai pe

ceilalţi, dar şi pe sine.

 oportunistul moral este similar cameleonului moral prin aceea că valorile lui sunt într-o

permanentă schimbare. Dar, în timp ce cameleonul moral încearcă să evite conflictul,

oportunistul moral plasează ca principală valoare, satisfacerea interesului său imediat. În

 timp ce un motto al cameleonului moral ar putea fi “înainte de toate, înţelegerea cu ceilalţi”,

cel al oportunistului moral este, “înainte de toate, reuşeşte/câştigă”.

 Ipocritul moral : pretinde că trăieşte după anumite standarde, dar, în fapt, nu o face.

Ipocritul are un set de virtuţi morale pe care le afişează public şi un alt set de valori ce

constiuie în fapt codul său moral. Lipsa de integritate constă tocmai în aceea că ipocritul

pretinde că acest cod este diferit de ceea ce este în realitate.

 caracterul lipsit de voinţă morală : are un set coerent de valori morale, dar, de regulă, îi

lipseşte curajul să acţioneze conform acestor valori. Aceste tip este diferit de cameleonul

moral, prin aceea că are cunoştinţă ce înseamnă conduita etică, dar îi lipseşte curajul să-l

înfăptuiască.

 auto – amăgitorului moral are în sinea sa o contradicţie primară; gândeşte despre sine că

acţionează după un set de valori etice, dar, în fapt, nu o face. Pentru a rezolva acest conflict

şi, în acelaşi timp, pentru a-şi păstra imaginea idealizată despre sine, se auto-amăgeşte cu

privire la ceea ce face.

Aceste tipuri de caractere identificate de Dr. Martin Benjamin, reliefează ce nu este

integritatea. Dar, la o analiză atentă, pot fi obţinute câteva indicii pentru o înţelegere corectă a

conceptului de integritate. În primul rând, o persoană integră are un set coerent şi relativ stabil de

valori şi principii etice. Şi, în al doilea rând, acţiunea, comportamentul, gândirea acestei persoane

tind să reflecte aceste principii.

De asemenea, integritatea individuală presupune ca atât acţiunile, cât şi gândurile unei persoane,

să fie unitare, iar acestea ar trebui să reflecte un set de virtuţi etice, pe care acea persoană le-a

îmbrăţişat în mod liber şi sincer6.

Importanța integrității în cadrul vieții profesionale și influența acesteia asupra

calității vieții

În societatea modernă, este obișnuit să auzim povești despre presiunile de la locul de muncă

și investigațiile care apar la tot pasul în cadrul media despre actele de corupție, abuz în serviciu și

nu numai. În plus, de la încetinirea creșterii economice, lucrătorii s-au confruntat cu reduceri la

salarii și ulterior la pensii, fără a menționa nenumăratele concedieri. Angajații se simt de multe

ori sub presiune, având senzația că sunt pur și simplu le ajunge cuțitul la os în cadrul intituțiilor

sau corporațiilor cărora nu le pasă de ei. Aceste convingeri și experiențe pot genera lipsa de

loialitate și dezintegrare în rândul lucrătorilor și pot conduce la o lipsă de integritate la locul de

muncă. Lipsa de integritate în rândul angajaților este de natură să conducă la tot mai multe politici

constrictive la locul de muncă pe termen lung.

Integritatea ar trebui să fie printre principalele valori pe care trebuie să le deținem în cadrul

mediului profesional. Întotdeauna succesul va veni și va pleca, însă integritatea va fi pentru

totdeauna, aspect care va facilita o calitate superioară a vieții umane, dincolo de cea profesională.

6
Benjamin, M. (1990). Splitting the difference: Compromise and integrity in ethics and politics, Lawrence:
University Press of Kansas.
 Integritatea înseamnă după cum menționam și anterior, a face ceea ce trebuie în orice

moment și în orice situație, indiferent dacă cineva se uită sau nu. Este nevoie de curajul de a face

ceea ce trebuie, indiferent de consecințele care vor fi. Construirea unei reputații bazate pe

integritate în special în mediul profesional, durează ani, fiind însăe nevoie de doar o secundă pentru

a o pierde, așa că întotdeauna menținerea integrității este esențială, actele care nu se încadrează în

conduita profesională și etică sunt de evitat. Trăim într-o lume în care "sfârșitul justifică

mijloacele" a devenit o școală de gândire acceptabilă pentru prea multe persoane. Se pare că

oamenii în prezent pot câștiga rapid și ușor puterea dacă sunt dispuși să facă compromisuri și să

acționeze fără constrângeri morale. Nemulțumirea, ce conduce la lipsa integrității poate oferi

satisfacții de moment, dar care, nu vor dura niciodată. Integritatea pare uneori rigidă și egoistă,

dar există aspecte care sunt atât de importante pentru succesul pe care îl poartă în mod repetat.

Aceasta poate facilita ascensiunea în plan profesional și asigurarea unei vieți calitative și liniștite

în vreme ce lipsa ei o poate distruge în totalitate.

Concluzii

Integritatea etică este o metodă favorabilă pentru a face ceea ce este corect atunci când vine

vorba de oameni care interacționează cu oameni. În societatea de astăzi, integritatea etică a devenit

un stil de viață modern. Atunci când o persoană are un caracter moral puternic, se spune că este o

persoană de integritate și că pentru a trăi o viață cinstită, aceasta este cea mai importantă virtute

pe care o poate deține o persoană.

 Bibliografie:

1. Aliona Rusnac, INTEGRITATEA PROFESIONALĂ ȘI POLITICI ANTICORUPȚIE,

suport de curs, Chișinău, 2016, URL: https://www.cna.md/public/files/Suport-de-curs-

licenta-red1111169e92e.pdf

2. Benjamin, M. (1990). Splitting the difference: Compromise and integrity in ethics and

politics, Lawrence: University Press of Kansas.

3. Ghid privind protecţia avertizorilor de integritate, Asociaţia Română pentru Transparenţă,

Bucureşti, 2005, pag 9.

4. Macfarlane, B., Zhang, J., & Pun, A. (2014). Academic integrity: A review of the

literature. Studies in Higher Education, 39(2), 339-358, URL:

https://academic.oup.com/bjsw/article/40/7/2168/1700132

5. URL: http://marvinlwilliams.com/a-vital-lesson-about-integrity-i-learned-at-mcdonalds/,

accesat în ianuarie 2019

6. URL: https://dexonline.ro/definitie/integritate