Conditii referitoare la posesia tertului dobanditor

Tertul se prevaleaza de disp art 937 alin 1 numai daca posesia sa este reala,
utila si de buna credinta. Posesia este reala atunci cand in persoana tertului dobanditor
sunt intrunite ambele elemente a le posesie (animus si corpus). Posesia tertului
dobanditor trebuie sa fie utila adica neviciata cu precizarea ca dintre caracterele
posesiei nu se pune in aceasta materie problema continuitatii posesiei; utilitatea
posesiei se prezuma deoarece cel interesat adica prop care a introdus acctiunea in
revendicare are posibilitatea sa faca dovada contrara.
Prin posesie de buna credinta aici se intelege posesia exercitata de o persoana
ce are convingerea sincera ca a dobandit bunul mobil nu de la un detentor precar, ci de
la adevaratul proprietar asa cum prevede art 938 CC: “in mom intrarii efective in
posesia bunului mobil tertul dobanditor nu a cunoscut si nici nu a putut sa cunoasca,
dupa inprejurarii lipsa calitatii de proprietar a instrainatorului adica faptul ca bunul mobil
ii este instrainat de un neproprietar”. Potrivit art 14 alin 2 buna credinta se prezuma;
este vorba de o prezumtie legal relativa astfel ca reclamantul din act in revendicare are
posibilitatea sa dovedeasca reaua credinta a posesorului iar in acest scop el poate
recurge la orice mijloc de proba.
Revendicarea de la tertul dobanditor de buna credinta a bunului mobil pierdut
sau furat, art 937 alin 2 mentioneaza “bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la
posesoarul de buna credinta daca actiunea este intentata sub sanctiunea decaderii in
termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului”.
Nu se va incadra in acest articol sit in care bunul respectiv a intrat in posesie ca urmare
a unei infractiuni (iselaciune gestiune frauduloasa) deoarece in aceste cazuri
proprietarul s-a desesizat de bunul sau de buna voie. Daca bunul mobil este pierdut nu
are relevanta daca acest lucru se datoreaza neglijentei proprietarului sau unui
eveniment fortuit. Trebuie semnala t ca trmenul de 3 ani este de decadere; act in
revendicare a bunului mobil pierdut sau furat de la tertul dobanditor de buna credinta va
fi admisa daca proprietarul o introduce in cel mult 3 ani de la data pierderii sau furtului si
daca dovedeste dr sau de proprietate asupra bunului. Daca act in revendicare a fost
admisa, tertul dobanditor are la indemana regresul inpotriva hotului sau gasitorului insa
va suporta riscul eventualei insolvabilitati a acestuia. Art 937 alin 2 prevede ca daca
bunul pierdut sau furat a fost cumparat dintr-un loc ori de la o persoana care vinde in
mod obisnuit bunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecata la o licitatie publica iar act
in revendicare a fost introdusa inauntrul termenului de 3 ani, posesorul de buna
credinta poate retine bunul pana la indemnizarea sa integrala pt pretul platit
vanzatorului. Proprietarul va putea recupera ulterior prin intermediul unei act in
despagubire introduse inpotriva hotului sau gasitorului, suma pe care a platit-o tertului,
doar ca acum riscul insolvabilitatii hotului sau a gasitorului nu va mai fi suportata de
tertul de buna credinta ce a dobandit bunul in anumite conditii speciale ci de proprietar.
Revendicarea bunului mobil de la un hot sau de la gasitorul care nu s-a
conformat disp art 941 si urmatoarele CC, sau de la tertul dobanditor de rea credinta.
Dovedirea de catre reclamant a dr sau de proprietate este suficient pt a conduce la
admiterea actiunii in revendicare indiferent daca bunul mobil se afla la autorul furtului, la

1
cel care si-a insusit bunul gasit sau el se afla la o alta persoana care este de rea
credinta. In privinta acestor persoane nu se aplica disp art 937 alin 1 si 2 CC.
Reaua credinta consta in faptul ca persoana a intrat in posesia bunului
mobil in conditii ce exclud formarea vointei sale ca a dobandit dr de proprietate
asupra bunului. Art 563 alin 2 mentioneaza in ce priveste revendicarea unui imobil
actiunea in revendicare a acestuia privind restabilirea dr de prop pierdut sau furat de la
tertul de rea credinta este inprescriptibila extintiv (insa posesorul de rea credinta ar
putea invoca potrivit art 939 uzucapiunea de 10 ani)act in revendicarea unui bun mobil
proprietate publica este inprescriptibila extintiv art 139 alin 4 Const. Art 942 CC arata ca
in sit in care bunul a fost pierdut acesta se prezuma ca el continua sa apartina
proprietarului sau; mai mult decat atat il obliga pe gasitorul bunului ca in termen de 10
zile sa il restituie proprietarului ori daca acesta este necunoascut sa il predea organului
de politie din localitatea in care acesta a fost gasit. Organul de politie are obligatia de a
pastra bunul tim de 6 luni de zile fiind aici aplicabile disp ce reglementeaza depozitul
necesar, acesta avand si obligatia de a afisa la sediul sau sau pe pag de internet un
anunt privitor la pierderea bunului cu mentionarea tuturor elementelor de descriere a
acestora; textul este valabil nu numai in ipoteza bunului mobil pierdut de catre prop sau
ci si in cazulu bunului mobil furat care apoi a fost abandonat de hoti. Pt cazul in care
bunul mobil a fost gasit intr-un loc public art 943 prevede ca bunul trebuie predat pe
baza de proces verbal pers care detine un titlu altul decat cel de prop publica asupra
locului respectiv in termen de 3 zile de la data preluarii bunului pierdut aceasta pers
este obligata sa il predea pe baza de proces verbal organelor de politie din localitate iar
anuntul privitor la pierderea bunului se afiseaza la locul unde a fost gasit bunul. Daca
bunul se deterioreaza sau isi pierde valoarea sau depozitul este prea costisitor bunul va
fi vandut prin licitatie publica conform legii iar intr-o asemenea sit dr si obligatiile legate
de bun vor privii pretul obtinut pe acesta. Organul de politie este obligat sa-l pasterze in
depozit timp de 6 luni; in acest interval bunul mobil va fi remis proprietarului numai dupa
ce acesta plateste cheltuielile aferenta pastrarii bunului.
In cazul bunurilor cu valoare comerciala proprietarul este obligat sa plateasca
gasitorului o recompensa reprezentand a 10-a parte din pret sau din valoarea actuala a
bunului cu exceptia situatiei cand gasitorul este persoana care detine locul public unde
a fost gasit bunul sau acesta a fost gasit de un reprezentatnt sau de un angajat al
acesteia. Daca bunul (pretul) nu este pretins de proprietarul original el va fi considerat
lucru fara stapan si va fi remis gasitorului pe baza de proces verbal. In acest caz
gasitorul dobandeste dr de proprietate prin ocupatiune, dovada facandu-se fie prin
procesul verbal mentionat sau prin orice alt mijloc de proba. Daca gasitorul refuza sa
preia bunul sau pretul acesta revine comunei, orasului sau municipiului pe teritoriul
caruia a fost gasit si intra in domeniul privat al acestuia.
Efectele admiterii actiunii in revendicare – aceste sunt aceleasi indiferent daca
bunul revendicat este mobil sau imobil. In principiu ele urmaresc urmatoarele aspecte:
1. Restituirea lucrului
2. Restituirea productelor si a fructelor produse de lucrul revendicat in intervalul de
timp in care proprietarul a fost lipsit de stapanirea acestuia.
3. Suportatrea cheltuielilor facute de catre posesor cu privire la bunul revendicat.
Daca act in revendicare este admisa reclamantului i se recunoaste dr de
proprietate asupra lucrului revendicat iar paratul este obligat la restituirea acestuia.

2
 Bunul respectiv este readusa in patrimoniul proprietarului liber de eventualele
sarcini cu care fusese grevat de catre posesorul ne proprietar confor regulii resoluto...
In cazul in care restituirea lucrului in natura nu mai este posibila datorita pieirii datorita
paratului ori daca a fost instraint, obligatia de restituire va fi inlocuita cu o obligatie de
desdaunare, instanta obligand pe parat la plata unei sume de bani cu titlu de
despagubire evaluata in raport cu momentul restituirii lucrului. Daca bunul revendicat a
pierit fortui si acesta era asigurat, paratul va fi tinut la restituirea indemnizatiei de
asigurare pe care a incasat-o sau dupa caz va fi obligat sa cedeze dreptul de a primii
indemnizatia respectiva.
Restituirea productelor si a fructelor – la cererea reclamantului paratul
indiferent ca a fost posesor de buna credinta sau de rea credinta va fi obligat sa
restituie si productele sau dupa caz sa plateasca echivalentul productelor ce nu pot fi
restituite in natura, valoarea stabilindu-se in raport cu perioada restituiri (art 566).
Posesorul de buna credinta va retine in prop fructele produse de bun pe toata per de
timp cat a durat buna sa credinta, stabilindu-se ca buna credinta a posesorului a incetat
cel mai tarziu la data introducerii act in revenducare. Posesorul de rea credinta sau
detentorul precar in temeiul art 566 alin 2 cod civil este tinut sa restituie in natura toate
fuctele produse de bun pana la inapoierea acestuia catre proprietar sau dupa caz sa
palteasca echivalentul valoric al fructelor valorificate. Art 948 alin 5 ment: posesorul de
rea credinta poate fi obligat si la plata echivalentului valoric al fructelor pe care a omis
sa le perceapa. Posesorul poate sa solicite proprietarului sa ii restituie cheltuielile
necesare pt producerea si culegerea fructelor exceptie facand sit in care paratul a intrat
in stapanirea materiala a bunului revendicat prin violenta sau frauda precum si in cazul
produselor care sunt bunuri perisabile sau care isi pierd valoare urmare a trecerii rapide
a timpului. Cu privire la cheltuieleile facute de catre posesor cu lucrul care il restituie,
daca aceste cheltuieli nu s-au concretizat intr-o lucrear noua, sit in care am intra sub
incidenta accesiunii imobiliare superficiale este necesar a se face distinctie intre
cheltuielile necesare, chelutuielile voluptoale si utile. Art 566 alin 3 mentioneaza:
cheltuieliile necesare adica acelea facute pt conservarea lucrului se vor restituii integral,
deci paratul din acctiunea in revendicare indiferentdaca a fost de buna sau de rea
credinta este indreptatit sa solicite fie prin intermediul unei cereri reconventionale fie
printr-un proces distinct obligarea proprietarului sa ii plateasca o suma de bani egala cu
cheltuielile facute in vederea conservarii lucrului. Art 566 alin 4 prevede ca la cererea
posesorului, proprietarul va fi obligat sa suporte si cheltuielile utile adica acelea care
fara a fi necesare sporesc valoarea lucrului insa numai in masura sporului de valoare
adus bunului socotit la mom restituirii. Ele sunt datorate indiferent daca posesorul care
le-a efectuat a fost de buna sau de rea credinta, aceasta justificandu-se prin accea ca
se evita o inbogatire fara justa cauza a proprietarului in detrimentul posesorului.
Proprietarul nu poate fi obligat sa suporte cheltuielile voluptoare adica acelea pe care
posesorul le-a efectuat pentru simpla lui placere fara a se ajunge pe aceasta cale la
cresterea valorii lucrului; daca aceste cheltuieli constau in lucrari sau amenajari aduse
bunului si acestea pot fi detasate de bun fara ca prin aceasta sa se deterioreze
substanta lui posesorul are dreptul sa le ridice.