Bali

Terasele de orez Bali

Bali este o insulă mică din Indonezia, între insulele Java Sumatra și Lombok (8°25′23″S,
115°14′55), este una dintre cele mai mari atracții turistice din lume, datorita atat calitatilor
balneo-climaterice naturale imbinate cu tehnicile terapeutice traditionale de origine indiana,
chinezeasca contopite in masajul balinez anti stress cat si posibilitatilor foarte variate de
divertisment, ce includ surfing, scufundari, pescuit, excursii in jungla, turism cultural, etc.
Are capitala la Dempasar/ Denpasar.

Istoria

Se știe că Bali a fost populată încă din vremurile preistorice, dar dovada reală este dată de
cele mai vechi unelte din piatră sau vasele din ceramică de la Cekik, datând de 3000 de ani.
S-au mai găsit și alte piese indicând epoca bronzului în Bali și datând din anul 300 Î.Ch. Bali
a trecut printr-o perioadă în care indienii au adus religia hindusă, dar o istorie scrisă despre
această perioadă apare doar în secolul al IX-lea, sub forma unor inscripții în piatră.

Între anii 1019 și 1042, regele Airlangga în vârstă de 16 ani a moștenit tronul unchiului său și
a condus Java timp de 23 de ani, devenind unul dintre cei mai renumiți regi ai Javei. După ce
a devenit rege, mama sa s-a recăsătorit în Bali și astfel Airlangga a devenit rege și în această
insulă, aceste legături între cele două insule, Java și Bali, sunt pietrele memoriale găsite pe
vulcanul Kawi, lângă Tampaksiring.

Templul zeiței Ida Batara Dewi Ulun Danu, Bali

După moartea regelui Airlangga, Bali și-a recăpătat semi-independența. Două secole mai
târziu, Kertanagara a devenit rege al dinastiei Singasari și a cucerit insula Bali în 1284, dar
domnia lui a durat opt ani, până la asasinarea sa, iar regatul a căzut. Fiul său a intemeiat
renumita dinastie Majapahit, iar Bali și-a recuperat autonomia proprie, sub conducerea
dinastiei Pejeng, înflorind până în 1343 cand a fost din nou cucerită de către dinastia
Majapahit, pe vremea aceea condusă de legendarul general Gajah Mada. Regele dinastiei
Pejeng, Dalem Bedaulu, a fost înfrânt, iar Bali a revenit sub influența javaneză.

La sfârșitul secolului al XIV-lea Bali și-a mutat capitala la Gelge, actuala Klungkung, timp de
două secole, timp în care fost și capitala unde regele Dewa Agung, (rege al insulei Bali), a
avut resedința. Între timp, islamul a început să se răspândească în Java, iar dinastia Majapahit
a căzut, dispersându-se în mai multe sultanate. Multe figuri de seamă ale societății javaneze
s-au refugiat în Bali, printre care și preotul Niratha, care și-a adus aportul la religia din Bali.

Dinastia Gelgel în Bali, condusă de regele Dalem batur Enggong și-a extins teritoriile în est
până la insula Lombok. Au început să apară actorii, muzicienii și dansatorii, în aceasta
perioadă, insula intrând într-o dezvoltare explozivă în activitățile culturale.

Primii europeni care au pășit în Bali au fost marinarii olandezi în 1597. După ce și-au
petrecut un timp în Bali, Cornelius Houtman, capitanul corabiei, s-a pregătit să plece de pe
insulă dar cea mai mare parte a echipajului a refuzat să îl însoțească.
Oricum olandezii aveau să revină în Indonezia mai târziu, dar de data aceasta cu scopul de a o
cuceri. Acest lucru s-a întamplat în 1894, când trupele olandeze au debarcat în insula Lombok
(pe acea vreme înca sub dinastia Gelgel), și au promis suport militar rebelilor Sasak care erau
împotriva regelui balinez. După lupte sângeroase, balinezii au fost înfrânți în insula Lombok.
De fapt, înainte de a intra în Lombok, în 1846 alte trupe olandeze intră în nordul insulei Bali,
cerând un teritoriu provizoriu pentru a-și putea așeza trupele militare. Dar după victoria din
insula Lombok, trupele din nordul insulei Bali s-au alăturat, iar sudul insulei Bali nu a mai
rezitat pentru mult timp.

Puputan

În 1906 vapoarele de luptă olandeze au atacat Sanur, au înfrânt rezistența balineză și au ajuns
până la 5 km de Dempasar. Pe data de 20 septembrie 1906, cei trei prinți ai Bandungului
(sudul insulei Bali), au realizat că sunt în inferioritate numerică și înfrangerea este inevitabilă.
Capitularea și exilul ar fi fost pentru rege și curtea regală, cea mai josnică înfrângere, astfel că
aceștia au decis să sfârșească într-o luptă puputan - lupta până la moarte. Întâi au fost
incendiate palatele, apoi, îmbrăcați în cele mai fine haine regale, purtând toate bijuteriile și
accesoriile și pumnalele aurite keris, conduși de rege, familia regală, curtenii, nobilii și preoții
au ieșit în fața trupelor olandeze, care bineînteles erau dotate cu arme de foc. Olandezii au
implorat familia regală să se predea, astfel evitând un masacru, dar aceștia au pășit în
continuare în lupta sinucigașă. În total, aproape 4000 de nobili și curteni și-au găsit moartea
în acest puputan. Mai tarziu, olandezii cuceresc Tabanan și îl iau pe rege prizonier, dar acesta
se sinucide, refuzând exilul.

Regatele Karangasem și Gianyar au capitulat deja olandezilor, dar au fost lăsate să își mai
păstreze unele puteri, altele au fost cucerite, iar regii acestora au fost exilați. În final, regele
Klungkung-ului a urmat exemplul regelui din Bandung, iar olandezii au avut de înfruntat din
nou un puputan. Acesta a fost ultimul obstacol al olandezilor în cucerirea insulei Bali, aceasta
devenind parte a Indiilor Estice Olandeze. Populația nu a avut mult de suferit, deoarece
conducătorii coloniei au încurajat în continuare aspirațiile artistice balineze, iar acest tip de
conducere a fost mai bine acceptată decat supunerea în fața unui rege. Colonia olandeză din
Bali a fost de scurtă durată, până la venirea japonezilor în cel de-al doilea război mondial.

Independența
În 17 august 1945 după terminarea războiului, Soekarno a proclamat independența
indoneziei, și a încercat să îi convingă pe olandezi că nu au de gând sa își recupereze insula.
Dar grupurile rebelilor balinezi s-au revoltat, iar pe 20 noiembrie 1946, au început o luptă
asemănătoare cu puputan-urile ce avuseseră loc cu o jumatate de secol în urmă, la Marga.
Până la urmă, în 1949, olandezii au acceptat independența Indoneziei. Aeroportul din
Dempasar, Ngurah Rai, a fost numit după liderul forțelor balineze de la Marga.

Alte evenimente

17 martie 1963 - Erupția vulcanului Agung a ucis mii de oameni și a distrus sate întregi. 100
000 de oameni și-au pierdut casele, și cea mai mare parte a zonei estice a insulei a fost
devastată. Balinezii din acele părți au fost forțați să transmigreze în alte insule ale Indoneziei.

12 octombrie 2002 - în Kuta a fost un atentat cu mașină capcană în care au fost ucise 202
persoane, cei mai mulți fiind turiști străini.

1 octombrie 2005 - un alt atentat cu 3 bombe kamikaze în două cafenele din Kuta și
Jimbaran, exploziile au fost la diferență de câteva minute, unde au fost ucise 20 de persoane
(plus cei trei teroriști).

Geografia

Insula Bali

Bali este o insula mică, în estul insulei Java, la aprox 8 grade de ecuator, cu o suprafață de
5577 km², distanța cea mai mare fiind de 140 km în lungime, iar în lățime de 80 km.

Relieful este muntos, cu vârfuri care ating peste 2000 de metri în cazul lanțului muntos din
centrul insulei, unde se află și vulcanul Agung (3142 m). Din cauza naturii vulcanice,
fertilitatea este exceptională, iar irigațiile naturale provenite din acești munți, sub formă de
cascade, ajută la agricultura în special la cultura orezului. Cele mai multe terase de plantații
de orez sunt în centrul și sudul insulei. În nord se găsesc mari plantații de cafea. Există totuși
și zone aride în jurul vulcanului Agung, iar peninsula Bukit și insula Nusa Penida sunt mai
puțin cultivate și populate din cauza lipsei apei.

Bali este înconjurată la nord de Marea Java, iar la sud de Oceanul Indian, la vest de
strâmtoarea Bali care face legătura cu insula Java, iar la est, de strâmtoarea Lombok, care
face legătura cu insula Lombok.

Munți în Bali (peste 1000 m)

vulcanul Batur (1717 m)

Sanglang (1004 m), Merbuk (1388 m), Mesehe (1344 m), Musi (1224 m), Patas (1412 m),
aceștia fac parte din Parcul National Bali Barat (estul insulei Bali

Sangiyang (2093 m), Batukaru (2276 m), Lesong (1860 m), Pohon (2063 m), Catur (2096 m),
și lacul Bratan, în centrul insulei

Agung (3142 m), Abang (2152 m), Batur (1717 m), Penulisan (1745 m), în sud-est, unde se
află și lacul Batur

Bali este una dintre cele mai mari atracții din lume, turismul fiind industria de bază a
locuitorilor. Insula este înconjurată de recifuri de corali, plaje albe (mai ales în partea sudică)
și plaje cu nisip negru (în nord și vest).

Demografia

În 1995, statisticile arătau o populație de 2,9 milioane de locuitori - aproximativ 520 de

locuitori pe km², iar in 2010 o populație de 3,89 milioane de locuitori. Se estimează ca in
prezent populația a depașit 4,2 milioane locuitori. Populația este formată din indonezieni, dar
avand în vedere religia hindusă balineză, din care fac parte 83,5 % din totalul locuitorilor
conform recensământului din 2010, se poate vorbi de o populație balineză, în restul
indoneziei islamul fiind majoritar.

Religia

Chiar dacă majoritatea populației indoneziene este de religie musulmană, 83,5% din locuitorii
insulei Bali practică Hinduismul balinez- un amestec între hinduismul adus de indieni în
urmă cu 2000 de ani, și unele traditii și ritualuri locale aduse de Imperiul Majapahit. Peste
90% din populație face parte dintr-o castă numită Sutra, care este semnificativă doar în religie
și ritualuri.

Minoritățile religioase o reprezintă islamicii în proporție de 13 %, creștinii (1,7%), respectiv

budiștii (0,5%).

Bali este renumită prin templele sale. Traducerea în indoneziană pentru cuvântul templu este
Pura, cuvânt provenit din sanscrită, care înseamnă spațiu înconjurat de ziduri. Templele din
bali au fost construite în perioada imperiului Majapahit. Numărul lor este foarte mare, cel
puțin trei temple se găsesc în fiecare sat. Chiar și amplasamentul lor este foarte important,
fiind aliniate în funcție de munte, mare și răsărit. Cel mai important templu este Pura Puseh
(sau templul originilor), dedicat strămoșilor fondatori ai satului și care este amplasat pe cel
mai înalt punct al satului (muntele). În centrul satului este Pura Desa dedicat spiritelor care
protejează satul (răsăritul). În punctul cel mai apropiat de nivelul mării este Pura Dalem, (sau
templul Morților), unde se află și cimitirul (marea). Acesta este locul unde este așezat Durga,
care reprezintă încarnarea oribilă a soției lui Shiva.

Unele temple au o importanță atât de mare încât se poate spune că sunt proprietatea întregii
insule, și nu doar a satului în care se află. Cel mai venerat templu de acest gen este Pura
Besakih. Se află în zona vulcanului Agung, și este denumit și Templul Mamă.

Limba[

În Bali, cele mai vorbite limbi sunt limbile balineză și indoneziană. Fiindcă în Indonezia se
vorbesc peste 300 de limbi diferite, limba oficială este Bahasa Indonesia și se învață în
scoală, dar cu toate acestea, populația mai în vârstă nu vorbește decât balineza, complet
diferită de limba oficială.

Interesant lucru este ca limba balineza are de fapt 5 forme, fiecare fiind vorbită în funcție de
statutul dintre vorbitori. Azi, se vorbeste în doar trei forme ale limbii:
limba balineză de "jos" (Ia), care este folosită între vorbitorii de aceeași vărstă și/sau rang,
tineri, sau când se vorbește cu un interlocutor mai tânar

limba balineză de "mijloc" sau "politicoasă" (Ipun), și care se vorbește cu superiorii

(excluzând religia), cu străinii, sau cu și despre persoanele mai în vărstă sau cu un rang social
mai mare

limba balineză "înaltă" (Ida), care este folosită doar în religie și în cazul ritualurilor sau a
ceremoniilor religioase, în discursuri religioase

Arta și cultura

Înainte de a fi descoperită de turiști, arta balineză nu era apreciată ca fiind un lucru aparte.
Aceștia sculptau sau pictau doar pentru a-și petrece timpul, sau pentru că ei considerau aceste
lucruri ca făcând parte din viața de zi cu zi. Dar în zilele noastre acest lucru nu mai este
valabil, dovada fiind abundența de magazine și galerii de arta care se găsesc acum în Bali.
Există păreri conform cărora arta balineză întrece prin nivelul de finețe și complexitate arta
din oricare altă parte a lumii. Mai ales batikul și ikatul care sunt facute manual în culori vii și
forme unice, sau sculpturile în lemn de tec de la statuete până la porți mari de temple,
arhitectura templelor hinduse sau a statuetelor idolilor venerați, piramidele de fructe sau de
legume pe care le confeționează balinezii. Toate aceste lucruri au un mai mare farmec atunci
cand sunt insoțite de ritualuri. Specifice sunt ritualurile de înmormântare care sunt făcute cu
cel mai mare fast, munca pentru construirea imenselor sarcofage funerare sculptate în lemn și
împodobite cu flori și care apoi sunt aprinse, fiind impresionantă.

Se mai găsesc și alte lucruri care sunt semnificative mai mult prin tradiție si credință, ca de
exemplu keris, un pumnal cu mare valoare spirituală, și care se spune că are forțe magice.
Confecționarea lui cere multă atenție, și apoi în fiecare an se curăță și se îmbălsămează într-
un ritual specific.

La fel și teatrul wayang are o însemnătate spirituală, arătând lupta binelui cu răul. Muzica
gamelan în Bali este diferită de cea din celelalte regiuni ale Indoneziei, și acompaniază
teatrele și dansurile balineze.

Dansurile sunt de foarte multe feluri, dansate în fiecare zi, acesta fiind una dintre cele mai
frumoase atracții, dar specifice sunt acele dansuri în care actorii dansează în stare de transă.
Kecak este cel mai cunoscut dans în Bali, dar mai sunt multe alte dansuri ca Barong și
Rangda, Legong, Baris, Ramayana, Kebyar, Janger, Topeng, Pendet, Sanghyang.

Articol principal: Arta și cultura în Bali.

Turism

In ultimii ani, Bali a devenit o destinație importantă pentru turiști care vor să descopere
tainele exotice ale insulelor indoneziene. Numărul călătorilor a crescut exponențial, în 2006
numărul acestora era de 1.5 millioane, în 2012 însă a ajuns la 7 millioane pe an.[2]

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Apusul de soare la Templul Tanah Lot;

Templul Taman Ayun;

Templul Sadha Kapal;

Templul Uluwatu;

O vizita la Centrul de Arta si Muzeul de pictura din Ubud;

Surf pe creasta unui val în Uluwatu;

Atelierele de prelucrare ale argintului si aurului cu magazinele proprii de prezentare si

vânzare din Celuk;

O vizita la atelierul – studio al celui mai important designer indonezian Nyoman Suradnya,
renumit prin tehnica sa unica de imprimare a vestitului material textil Batik;

O vizita la Centrul de sculptura din Mas va ofera posibilitatea negocierii pretului obiectelor
pe care doriti sa le achizitionati.Aici se sculpteaza în lemn pretios; de tec, mahon, lemnul
crocodilului…

Incursiune spre muntele Kintamani;

Vestitele orezarii în terase;

Rafting pe râul Ayung;

Croaziere în insulele învecinate: ex. I-la Lembogan;

Parcuri: West Bali National Park, Bali Bird Park, Butterfly Park, Monkey Forest.[3]

Arhitectura templelor

Înainte de a intra în templu, trebuie trecut printr-o serie de curți (unele temple au doar două
curți), împărțite cu porți în forma de turn secționat pe verticală și amplasate de o parte și de
alta a drumului, numite și porți secționate. Sunt foarte des întâlnite acest gen de porți, mai
ales în regiunile în care religia hindusă este prezentă. Defapt templul în sine este o curte
împărțită cu mai multe încăperi în capătul seriei de antreuri. Prima curte nu este foarte
importantă, în aceasta se fac ceremoniile mai puțin importante, întâlniri și adunări, sau
prepararea și aranjarea mâncărurilor. Tot aici este și turnul în care este amplasată o tobă -
kulkul, cu rol asemănător clopotniței din bisericile creștine.

A doua curte este despărțită tot printr-o poartă secționată, dar înainte de a intra în curtea
propriuzisă, se trece printr-o altă poartă în formă de munte, care simbolizează muntele sfânt și
prin care este obligatoriu a se trece. Aceasta este o curte sacră, iar trecerea prin poartă este o
purificare înainte de a păși în curte. Aceste porți sunt păzite de "gardieni" - statui ai unor eroi
din istorie sau idoli protectori, și care au rolul de a proteja templul de spiritele rele. În
interiorul curților, uneori sunt amplasate tronuri mici și simple, locuri ocupate de localnici și
de zeii mai puțini importanți. De o parte și de alta a curții sunt statuete ale idolilor. Cei mai
importanți sunt în partea muntelui și cei mai puțin importanți sunt în partea răsăriteană.
Aceste statuete, sunt amplasate cu o anumită regulă și ordine, unele temple au mai multe
altele mai puține. De obicei sunt așezate pe acoperișuri supraetajate în formă de piramidă, iar
statuetele acoperă toată suprafața. Numărul treptelor din acoperișul în formă de piramidă
diferă de la templu la templu, în funcție de importanța și puterea acestuia. Cele mai multe
trepte pot fi în număr de 11.