Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Zombii atacă, ducându-se drept spre casă, în căutarea unor oamenii vii, pentru a îi devora.
La radio, aude că o epidemie care îi transformă pe oameni în criminali în serie s-a răspândit pe
coasta de est a Statelor Unite. Mai târziu, Ben descoperă la etaj un televizor, de unde află că
ucigașii consumă carnea victimelor. O altă transmisiune le spune cetățenilor că crimele sunt
făcute de cei decedați recent, deoarece s-au reîntors la viață. Oamenii de știință și militarii nu știu
care ar putea fi motivul reînvierii, dar un savant este sigur că radiația provenită de la o sondă
spațială ajunsă de pe Venus care a explodat în atmosfera terestră. Reportajul se termină cu
concluzia că o împușcătură, gaură sau rană gravă în cap va opri „strigoiul” și că oameni înarmați
patrulează pentru a restabili ordinea.
Familia Cooper
Ben pune la cale un plan de evadare, folosindu-se de camioneta sa și de toți oamenii din casă.
Deoarece camioneta are nevoie de combustibil, Ben și Tom pleacă din casă pentru a face rost de
acesta, în timp ce Harry aruncă cocteiluri Molotov de la un geam de la etaj. Ben este înarmat cu
o carabină și o torță, iar Tom conduce mașina și mânuiește pompa. Judy se teme pentru iubitul ei,
și fuge după acesta. Ajunși la pompă, Ben lasă torța pe pământ alături de camionetă, iar Tom
varsă din neatenție gaz pe torță, declanșând un incendiu care cuprinde mașina. Tom încearcă să
ducă camioneta departe de pompă pentru a evita pagube mai mari, dar Judy rămâne blocată.
Acesta se întoarce în mașină pentru a o ajuta, dar camioneta explodează, ucigându-i pe amândoi.
Ben fuge înapoi spre casă, unde descoperă că Harry l-a încuiat afară. Acesta sparge ușa și începe
să-l bată pe Harry.
Câțiva dintre morții vii se apropie de resturile camionetei, și încep să devoreze resturile lui Tom
și Judy. Între timp, alții încearcă să între în casă prin geamuri și uși, bătând cu pumnul în ele, alții
folosindu-se de cărămizi, scânduri și pietre. Ben reușește să-i țină la distanță, dar își scapă
carabina. Harry observă arma și o îndreaptă spre Ben, care i-o ia din mână și îl împușcă. Harry se
împleticește și cade în beci, murind.
La scurt timp după, Helen descoperă că fiica ei a devenit zombi și că îi mănâncă cadavrul tatălui
ei. Karen o înjunghie pe mama ei cu o mistrie de ciment, omorând-o, înainte să urce scările. Între
timp, nemorții reușesc să intre în casă, iar Barbra îl vede pe fratele ei, Johnny, printre ei. Datorită
șocului devine iar catatonică și este trasă în grupul de morți vii. Ben se retrage în beci, încuind
ușa după el (care, ironic, fusese planul lui Harry de la început). Îi împușcă pe Harry și Helen,
care reînviaseră.
Dimineața, un detașament se apropie de casă și îi omoară pe zombii rămași. Auzind zgomotele,
Ben iese din beci, dar este împușcat în cap de unul din membrii gărzii, deoarece l-a confundat cu
un zombi. Corpul lui este cărat din casă și ars alături de celelalte cadavre.
Producție[modificare | modificare sursă]
În timp ce studia la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, George A. Romero și-a
început cariera în industria filmului. În anii '60, a regizat și produs reclame pentru televiziune
și filme industriale pentru The Latent Image, o companie pe care a co-fondat-o cu prietenii
săi, John A. Russo și Russell Streiner. În această perioadă, cei trei se plictisiseră să facă reclame,
și voiau să facă un film de groază. După afirmațiile lui Romero, ei voiau să capitalizeze „gustul
pentru bizar” al industriei cinematografice.[8] El și Streiner i-au contactat pe Karl Hardman și
Marilyn Eastman, președinte și respectiv vice-președinte unei companii de filme
numită Hardman Associates, Inc., prezentându-le ideea lor pentru un film de groază neintitulat.
[8]
Convinși de Romero, o companie de producție numită Image Ten a fost formată, fiind
compusă din Romero, Russo, Streiner, Hardman și Eastman. Image Ten a strâns aproximativ
114.000 $ pentru buget.[8][9]
Ben, interpretat de Duane Jones, a reprezentat primul rol principal interpetat de un afro-
american într-un film horror.
Rolul lui Ben a fost jucat de un actor de teatru, necunoscut, Duane Jones. Acesta l-a interpretat
pe Ben ca fiind „un negru calm și de ajutor”, potrivit unei recenzii contemporane (1969)
[25]
Distribuirea lui Duane Jones în rolul eroului era, în 1968, un lucru posibil controversat. La
mijlocul secolului XX, în societatea americană, distribuirea unui actor de culoare în rolul unui
erou, într-un film care includea actori albi, era ceva neobișnuit. Mulți au văzut acest pas ca fiind
unul semnificativ; pe de altă parte, regizorul George Romero a spus că Jones „pur și simplu a dat
cea mai bună audiție”.[26] După Noaptea morților vii, a jucat în mai multe filme de groază de-a
lungul anilor '80, până la moartea sa în 1988.[27] În ciuda celorlalte roluri, Jones era îngrijorat că
lumea îl recunoștea numai ca fiind Ben.[28]
Judith O'Dea, o actrița de teatru și de reclame, în vârstă de 23 de ani, era Barbra. Karl Hardman
și Marilyn Eastman au chemat-o la audiții (lucrase pentru ei odată în Pittsburgh). O'Dea venise
la Hollywood pentru a intra în lumea filmului. A declarat într-un interviu că apariția în acest film
a fost o experiență benefică pentru ea, cu toată că a declarat că filmele horror o îngrozesc, în
special Casa de ceară a lui Vincent Price. Pe lângă jucatul propriu-zic, O'Dea și-a interpretat
singură cascadoriile, despre care spunea în glumă, că implică „mult fugit”. Despre Noaptea
morților vii, a zis „Sincer nu mă așteptam la un asemenea impact asupra culturii noastre”. A fost
la fel de surprinsă de renumele pe care filmul i-l adusese: „Oamenii te tratează diferit. [Sunt]
plictisitoarea Judy O'Dea, asta până când își dau seama că sunt Barbara din «Noaptea morților
vii». Și dintr-o dată nu mai sunt chiar atât de plictisitoare!” [24] După Noaptea morților vii, O'Dea
a apărut în filmul pentru televiziune, The Pirate (1978) și în alte câteva filme horror
precum October Moon (2005) și The Ocean (2006).[29]
Actorii secundari nu avuseseră experiență în lumea filmului până la Noaptea morților vii. Rolul
lui Tom a rămas singurul rol al lui Keith Wayne (s-a sinucis în 1995), [30] iar Judith Ridley a mai
jucat în There's Always Vanilla (1971).[31] Zombiul din cimitir care l-a ucis pe Johnny a fost
interpretat de S. William Hinzam, un rol care i-a lansat cariera în industria filmelor de groază.
Hinzam a mai jucat în Season of the Witch (1973), Flesheater (1988), Legin of the
Night (1995), Santa Claws (1996) și Evil Ambitions (1996).[32]
Karl Hardman, Marilyn Eastman și Russell Streiner au avut roluri importante în film. Hardman și
Eastman au fost Harry și Helen Cooper (Eastman a mai jucat-o și pe femeia zombi care scoate o
insectă dintr-un copac și o mănâncă) iar Streiner a fost Johnny, fratele Barbrei. Fiica de 11 ani a
lui Hardman, Kyra Schon a jucat-o pe Karen Cooper. Managerul de producție de la Image Ten,
George Kosana, l-a interpretat pe șeriful McClelland.[33] Prieteni și cunoștințe lui Romero au fost
zombii. Romero a declarat: „Aveam o companie care făcea reclame și filme industriale, așa că
aveam o mulțime de oameni care voiai să fie zombi, iar o parte din ei chiar au fost”. A mai
adăugat amuzat: Unii locuitori ai orașului Evans s-au gândit că e amuzant să fie machiați și să se
plimbe aiurea prin jur”.[34]
Regizarea
Noaptea morților vii a fost primul film de lung metraj regizat e George A. Romero. Până atunci
filmase scurte subiecte pentru televiziunea WQED.[17][35] Decizia lui Romero de a regiza Noaptea
morților vii i-a lansat cariera de regizor al filmelor horror. Și-a continuat cariera regizând
continuările filmului, precum și Season of the Witch, The
Crazies (1973), Martin (1977), Creepshow (1982) și The Dark Half (1993).[36]
Criticii au observat influența filmelor anilor '50 în model lui Romero de a regiza. Stephen Paul
Miller, de exemplu, a notat „o reînviere a filmelor de groază a anilor '50...iar discuția televizată
asupra operațiunilor militare, invocă inevitabil chemarea armatei în filmele horror ale anilor '50”.
Miller recunoaște că Noaptea morților vii se descurcă foarte bine, parodiind cu farmec aceste
operațiuni militate, prin comportamentul generalului și prin imposibilitatea guvernului să
identifice locul de pornire al epidemiei sau să protejeze cetățenii.[37]
Romero descrie dispoziția care voia s-o realizeze: „Filmul începe cu o situație care deja s-a
dezintegrat până în punctul de speranțe mici, și se modifică progresiv spre disperare totală și într-
un final, tragedie”.[38] Potrivit istoricului de film Carl Royer, Romero
„folosește clarobscurul (stil film noir) pentru a accentua coșmarul umanității de înstrăinarea de
sine”[39]
În timp ce unii critici nu au fost de acord cu scenele grafice ale lui Romero, R. H. W. Dillard a
spus „Ce fată nu a vrut, la un moment dat, să-și omoare mama? Și Karen, în film, oferă o
oportunitate vividă pentru a comite aceasta”.[40]
Romero a folosit subiectele tabu ca fiind teme cheie, în special canibalismul. Cu toate că zombii
canibali erau inspirați din I Am Legend a lui Matheson, istoricul de film Robin Wood vede scena
devorării din Noaptea morților vii ca fiind o critică asupra capitalismului american de la sfârșitul
anilor '60. Wood a zis că zombii reprezintă capitalismul, iar „canibalismul reprezintă ultimul
punct în materie de posesie, de aici sfârșitul logic al relațiilor umane sub capitalism”. Era de
părere că victimele morților vii „îl reprezintă pe celălalt în regimul burghez”,
precum feminism, homosexualitate și contracultură.[41]
Coloana sonoră
Muzica stranie și tulburătoare din Noaptea morților vii nu fusese compusă special pentru film.
Karl Hardman a declarat într-un interviu că multă din muzica folosită în film fusese cumpărată
de la Capitol Records, un album cu coloana sonoră fiind lansat la un moment dat. Selecțiile
făcute cuprindeau lucrări de Ib Glindemann, Philip Green, Geordie Hormell și William Loose.
[42]
O parte din muzică fusese deja folosită pe coloana sonoră a filmului Teenagers from Outer
Space (1958). Melodia stranie care se aude în timpul scenei tensionante în care Ben găsește arma
în dulapul fermei în timp ce pe fundal se aud știrile la radio poate fi auzită într-o variantă mai
lungă și mai completă la începutul filmului The Fugitive, care fusese difuzat cu un an înainte.
[43]
Potrivit lui Hardman, „Am făcut o selecție pentru mai multe scene, apoi George a făcut
alegerile finale. Am luat apoi selecțiile lui și le-am modificat electronic”. [8] Alegerile lui
Hardman au fost făcute bine, istoricul de film Sumiko Higashi fiind de părere că „se apropie de
natura evenimentelor care urmează să se întâmple”.[44]
Reacții
Noaptea morților vii a avut premiera pe 1 octombrie 1968 la Cinematograful Fulton din
Pittsburgh.[45] În toată țara, filmul a fost difuzat ca un matineu de sâmbătă după-amiază - tipic
filmelor horror din anii '50 și '60 - având o audiență formată din pre-adolescenți și adolescenți[46]
[47]
Motion Picture Association of America nu au impus un sistem de rating al filmului decât în
noiembrie, astfel chiar și copii mici au fost lăsați să intre să vizioneze filmul. Roger Ebert de
la Chicago Sun-Times i-a acuzat pe cei care îi duceau pe copii să vadă filmul. „Nu cred că cei
mici și-au dat seama ce i-a lovit”, s-a plâns Ebert. „Cu siguranță, erau obișnuiți să meargă la
filme, și, desigur, mai văzuseră filme horror, dar de data acesta a fost diferit”. Potrivit lui Ebert,
filmul a afectat spectatorii imediat:
„Copii din sală erau uluiți. Era o liniște aproape completă. Filmul a fost încântător de înfricoșător
până la jumătate, după care a devenit neașteptat de înspăimântător. Era o fetiță în rândul alăturat,
poate de nouă ani, care stătea nemișcată în scaunul ei și plângea.”
—Roger Ebert[47]
Afișul care promova filmul în Spania.
Unii au comentat faptul că filmul nu a primit atenție de la critici, „decât pentru a aduce un
argument în favoarea cenzurării scenelor îngrozitoare” [48] În ciuda controverselor, la cinci ani
după premieră, Paul McCullough de la revista canadiană de film Take One, a observat
că Noaptea morților vii este „cel mai profitabil film horror ale tuturor timpurilor...produs în afara
unui studio mare”.[49] Filmul a câștigat între 12-15 milioane $ la box office-ul american, după
zece ani. A fost tradus în mai mult de 25 de limbi, fiind lansat în Europa, Canada și Australia.
[48]
Noaptea morților vii a adunat aproximativ 30 de milioane $ internațional, iar ziarul The Wall
Street Journal a declarat filmul ca fiind filmul cu cele mai mari încasări în Europa în 1969.[3][50]
Noaptea morților vii a primit două premii de onoare, la 30 de ani de la debut. Biblioteca
Congresului a adăugat filmul la National Film Registry în 1999 alături de alte filme, considerate
„importante din punct de vedere istoric, cultural sau estetic din orice punct de vedere. [5][51] În
2001, Institutul American de Film a numit filmul ca fiind unul din cele mai importante filme din
genurile horror și thriller, în 100 Years...100 Thrills.[52] Filmul a fost clasificat pe locul 9 în
topul 100 Scariest Movie Moments (100 cele mai înfricoșătoare momente din filme) realizat
de Bravo.[53]
Aprecieri critice
Criticilor nu le-au plăcut efectele însângerate ale filmului. Revista Variety a pus la îndoială
„integritatea și responsabilitatea producătorilor”, descriind filmul ca fiind „o
orgie sadică”[54] Vincent Canby, criticul de la New York Times s-a referit la film ca fiind „un film
bun de aruncat”, descriindu-l ca fiind „dezordonat, slab și naiv”.[55]
Totuși, unii critici au numit filmul ca fiind „zguduitor”. Pauline Kael a scris despre film că este
„unul din cele mai macabre filme făcute vreodată - iar când ieși din cinematograf, îți dorești să
uiți întreaga experiență traumatizantă. . . . Filmul dă o dovadă de un crud realism”. [56] Un critic de
la Film Daily l-a numit „o perlă a unui film horror”[57], în timp ce Roger Ebert a recunoscut că el
însuși admiră filmul.[47] Criticul Rex Reed a scris, „Dacă vreți să vedeți un film de categoria a
doua, care se va transforma într-un clasic...nu ratați Noaptea morților vii. E de neconceput pentru
cineva interesat de filmele horror să nu-l vadă”.[58]
De la lansarea sa, criticii și istoricii de film au văzut Noaptea morților vii ca fiind un film
subversiv care critică societatea americană a anilor '60, Războiul rece și rasismul. Elliot Stein de
la The Village Voice a văzut filmul ca fiind o critică arzătoare a implicării Statelor Unite în
Vietnam, zicând „nu avea acțiunea în Transilvania, ci Pennsylvania — aceasta erau Statele Unite
în război, iar carnagiul zombilor reprezintă un eco grotesc asupra conflictului din Vietnam”.
[59]
Istorica de film Sumiko Higashi, a scris despre film că era un film de groază despre ororile
din Vietnam, adăugând „cu toate că nu erau vietnamezi în Noaptea morților vii,....aceștia aveau o
absență prezentă a cărei semnificație poate fi înțeleasă dacă știi să citești printre rânduri”.[60]
Filmul Noaptea morților vii se află în domeniul public, de aceea, poate fi vizionat gratuit, fără să
fie necesare plătirea drepturilor de autor.
Noaptea morților vii a căzut în domeniul public ca urmare a faptului că distribuitorul original,
Walter Reade Organization, nu a pus o declarație de copyright pe copia originală. În 1968, legea
drepturilor din Statele Unite cerea o informare propriu-zisă pentru o creație să fie menținută sub
drepturi de autor. Image Ten a inclus o asemenea declarație sub titlul original, Noaptea
devoratorilor de carne. Distribuitorul a scos declarația când a schimbat titlul. [86] Romero a
declarat că Walter Reade „i-a jefuit”[87].
Datorită faptului că este în domeniul public, filmul este vândut de mai mulți distribuitori.
Pe Internet Movie Database, sunt listate 23 de firme care vând Noaptea morților vii pe DVD și
19 pe casetă video.[88] Filmul original poate fi vizionat și descărcat pe gratis de pe unele site-uri
precum Google Video, Internet Archive și YouTube.[89][90][91] Noaptea morților vii este el mai
descărcat film de pe Internet Archive, cu peste 458.549 de downloadări.[92]
Continuări
Noaptea morților vii a fost primul film din seria „Morții vii” regizate de George Romero. După
filmul din 1968, Romero a lansat Dimineața morților (1978), Ziua morților (1985), Pământul
morților (2005) și Jurnalul morților (2008). Fiecare film urmărea evoluția atacurilor zombiilor în
Statele Unite, și încercările disperate ale oamenilor de a le face față. Ca și în Noaptea morților
vii, Romero a inclus în fiecare film critici asupra perioadei în care au fost lansate.
În anul în care Ziua morților a avut premiera, co-scriitorul Nopții morților vii John Russo a lansat
un film intitulat Întoarcerea morților vii. Russo a oferit o continuitate diferită originalului față
de Dimineața morților, dar a fost mai mult o satiră decât o continuare. Filmele Living Dead a lui
Russo au fost patru la număr, ultimul, fiind lansat în 2005 ca un film pentru televiziune.
Întoarcerea morților vii a iscat o luptă în justiție cu Romero, care credea că Russo și-a lansat
filmul în competiție directă cu Ziua morților, fiind o continuare pentru filmul original. În
cazul Dawn Associates vs Links (1978), Romero l-a acuzat pe Russo că „și-a însușit o parte a
titlului filmului anterior, că a plagiat sloganul filmului Dimineața morților („Când nu mai este
loc în infern...morții vor veni pe pământ”), și că a copiat scene din filmul original din 1968”.
Romero a primit un ordin care-l împiedica pe Russo să folosească sloganul, titlul însă rămânând
la fel.[93]