DEŞEURILE ŞI MEDIUL

Profesor Rodica Răcăşanu

Colegiul National “I.L.Caragiale”, MORENI, jud. Dâmboviţa

MOTTO:
“Natura si educaţia sunt asemănătoare, căci educaţia transformă pe om si, prin
această transformare, creează natura.” ( Democrit )
Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la
colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul se
referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra sănătăţii
oamenilor, a mediului sau a aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca scop şi
economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile gestionate
pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase, precum şi cu diverse proprietăţi (de exemplu
radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.
Odată colectate, urmează etapa de tratare a deşeurilor. Metodele de tratare ale deşeurilor
sunt variate, la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. În principiu, deşeurile pot fi
scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate).Eliminarea
deşeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor şi fără
utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
Tipuri de deseuri:
A. Deşeuri municipale şi asimilabile, care sunt deşeuri generate în mediul urban şi rural. Ele
sunt grupate în

A1 - Deşeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante,

instituţii publice
A2 - Deşeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).
A3 - Deşeuri din construcţii şi demolări, provenite din activitatea de construcţii şi
modernizarea şi întreţinerea străzilor.
A4 - Nămol orăşenesc, rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere.

B. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale.

C. Deşeuri de producţie, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.

C1. Deşeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:

Clasa 1. Deşeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.
Clasa 2. Deşeuri industriale nepericuloase şi netoxice.
Clasa 3. Deşeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcţii.
Clasa 4. Deşeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.
Clasa 5. Deşeuri industriale produse în cantităţi foarte mari, de exemplu cenuşile produse de
termocentralele care funcţionează pe cărbune.
C2. Deşeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură şi, în special, din zootehnie.

C3. Deşeuri speciale, categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive.

În funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică în:

Secţiunea 4 – Simpozion cadre didactice

  depozite pentru deşeuri periculoase (clasa a),
 depozite pentru deşeuri nepericuloase (clasa b),
 depozite pentru materiale inerte (clasa c)
 depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie).
Actual, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin
acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă în multe ţări. Astfel de rampe se
organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. O rampă de
gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile
ecologice de eliminare ale deşeurilor.

Eliminarea deşeurilor este o activitate complicată şi costisitoare. Concepţia actuală privind

deşeurile nu porneşte de la ideea creşterii şi perfecţionării capacităţilor de eliminare, ci de la
adoptarea de noi tehnologii, care să producă deşeuri în cantitate cât mai redusă, într-o formă
cât mai uşor de tratat. În plus, rezolvarea problemelor de mediu ridicate de deşeuri nu se poate
face decât dacă măsurile care se iau sunt coordonate.

STIATI CĂ? În anul 2009, legislaţia europeană obligă agenţii economici să recupereze şi să
valorifice 45% din totalul ambalajelor puse pe piaţă, urmând ca procentul să crească până la
60% în 2013.

Dezvoltarea abilităţilor tinerilor de a promova comportamente sociale responsabile in

problemele de mediu

In cazul proiectelor de mediu, abilităţile de viaţă împreună cu regulile de viaţă dau un

aspect mai bun comportamentului tânărului care trebuie dezvoltat astfel încât implicarea sa
in comunitate să conducă la învăţare.Asemenea abilităţi constituie un sistem deschis,
modificat de-a lungul timpului conform necesităţilor.

Acestea includ:

• Flexibilitate - abilitatea de a schimba planurile conform cerinţelor: „Pot găsi o soluţie

mai bună într-o situaţie diferită decât cea iniţială”

Secţiunea 4 – Simpozion cadre didactice

 • Iniţiativa - abilitatea de a face primul pas: „Sunt capabil să încep.O voi face chiar
acum.”

• Comunicare - abilitatea de a spune ce gândeşte şi de a-i asculta pe ceilalţi: „Pot spune

ceea ce gândesc într-un mod eficient. Sunt capabil să te ascult şi doresc să te înţeleg”.

• Organizare - abilitatea de a planifica, ordona şi de a executa sarcini: „Mai întâi mă

gândesc la ce trebuie făcut si apoi o fac”

• Participare, voluntariat - dorinţa de a participa in ceea ce se întâmplă în jur şi

dorinţa de lucru: „Mi-ar plăcea să mă implic şi voi face ceva”

• Rezolvarea problemelor - abilitatea de a trage concluzii juste în privinţa a ceea ce pot

face şi apoi să-mi fac autocritica: „pot rezolva problema singur, iar dacă nu, voi apela
la ajutorul altora”

• Cooperare - abilitatea de a lucra cu ceilalţi: „pot face ceva împreuna cu ceilalţi”

• Grija - observarea a ceea ce alţii au nevoie şi putinţa de a-i ajuta: „cu ce te pot ajuta?”

• Răbdare -abilitatea de a aştepta şi persevera intr-un efort ce cere timp: „pot aştepta,
pot lucra mai mult”

• Efort - a putea lucra cu diligenţă şi a fi dispus să facă tot posibilul: „Pot da tot ce e
mai bun din mine”

• Insistenţa- a fi capabil să termini ce ai început: „pot lucra până termin treaba

începută”

• Responsabilitate - să fie responsabil şi de încredere: „Te poţi baza pe mine.Voi face

ceea ce am promis.”

• Curaj - să acţioneze după cum gândeşte: „Fac după cum cred şi sunt atent la
consecinte”

• Inventivitate - să rezolve problemele cu resursele de care dispun: „Caut soluţii noi”

• Acceptare - să accepte diferenţele: „Fiecare dintre noi este original şi ne putem

îmbogăţi unii pe ceilalţi” .

Mesajul meu pentru tineri este de a incerca sa schimbe mentalitătile

mecaniste in mentalităti ecologice in rândul tinerilor si implicit al adulţilor. Acest lucru se
poate prin modificarea registrului valoric:

Secţiunea 4 – Simpozion cadre didactice

 AFIRMARE DE SINE INTEGRARE

MOD DE GANDIRE RATIONALITATE INTUITIE

↓ ↓
ANALIZA SINTEZA
↓ ↓
REDUCTIONALISM INTEGRIONALISM

EXPANSIUNE MENTINERE
VALORI ↓ ↓
CANTITATE CALITATE
↓ ↓
COMPETITIE COOPERARE
↓ ↓
DOMINATIE PARTENERIAT

MENTALITATE MENTALITATE
MECANISTA ECOLOGICA

NU UITATI!

"Natura nu ne cere să fim geniali, ajunge să fim raţionali."

Bibliografie:

-Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului Europei privind deseurile;

-Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deseurilor

- www.mmediu.ro/vechi/departament_mediu/

Secţiunea 4 – Simpozion cadre didactice