Nu-Ţi pot privi

[Traian Dorz]

Nu-Ţi pot privi lumina căci ochii mei de lut

mi-i arde strălucirea, ci stau uimit şi mut.

Nu-Ţi desluşesc Cuvântul, nici Taina nu-Ţi dezleg,

cu mintea mea săracă privesc şi nu-nţeleg.

Urechea mea ascultă, fiinţa-ntreagă-mi vrea,

dar ce puţin cuprinde din tot ce-i lângă ea!

Ce mult aş vrea Isuse, din tot ce-aud cu jind,

netăinuit dorinţa şi gândul să-Ţi desprind.

Mi-aplec spre-a Tale glezne obrajii-nlăcrimaţi,

cerându-Ţi adevărul ce nu-l văd să-mi araţi.

Şi să mă nalţi pe Stânca la care n-am ajuns,

de unde tot adâncul să-Ţi pot vedea pătruns.