Tema nr.

4 la Dreptul comunicării sociale

Cursul din 25.03.2020

Conf. univ. dr. Dabu Valerică

Extras din Tratatul elementar de drept al comunicării sociale, autor V. Dabu,
București 2018, format electronic C.D., S.N.S.P.A. pentru studenții de la anul
III, curs de zi.

1.5. Dezinformarea. Dreptul la eroare

78. Dezinformarea. Minciuna calificată stă și la baza dezinformării1 care

la rândul ei subminează formarea liberă a opiniei, fundamentarea corectă a
deciziei cu toate consecințele negative ale acesteia pentru cel manipulat2 și alții.
Dezinformarea vizează în primul rând reacțiile afective și emotive dar și
raționamentul cu una sau mai multe premise false. În această situație
dezinformații cred cu putere că opinia și decizia este a „lor”-rezultat al
judecății fiecăruia- omițând că au folosit cel puțin o premisă neverificată,
servită meșteșugit de manipulator pentru a le folosi propria forță, propriile
resurse împotriva lor (dezinformaților, manipulaților) şi în favoarea
manipulatorului, dezinformatorului direct sau indirect. „A dezinforma, explică
Philippe Breton, înseamnă a îmbrăca o minciună în veşmintele adevărului. În
democraţie, unde posibilităţile de manipulare sunt numeroase, dezinformarea devine
regina tehnicilor, ţinta ei fiind înşelarea opiniei publice” 3. De pildă în cazul
publicităţii comerciale unele inexactităţi se repetă atât de des, încât de multe ori prin
inducţie, ori subliminal se formează „ convingerea „ că exprimă adevărul.4 ”Poate

1
Potrivit DEX prin dezinformare se înţelege a informa în mod intenţionat greşit. În doctrină se consideră
că „dezinformarea reprezintă ansamblul formelor şi procedeelor non-violente, ofensive şi defensive,
întrepinse de forţele civilo-militare proprii împotriva indivizilor, grupurilor umane, organizaţiilor sociale,
maselor de oameni din întreg spaţiul politico-militar al adversarului, cât şi a zonelor adiacente de interes
ale acestuia, cu scopul inducerii lui în eroare, situarea într-o poziţie dezavantajoasă pentru el, precum şi
într-o situaţie care să-i afecteze capacitatea de reacţie şi de raportare, la realitate.” Stan Petrescu, Arta şi
puterea informaţiilor, Ed. Militară, Bucureşti, 2003, p.258.
2
Jon Hanson referindu-se la minciună îndeamnă: „Gîndeşte astfel: fie vei cenzura tu singur mesajele ce îţi
sunt transmise, fie mass-media şi comercianţii o vor face pentru tine.” Jon Hanson, Datorii profitabile şi
datorii neprofitabile, Editura Amaltea, Bucureşti, 2006, p. 30.
3
Philippe Breton, „Să publicăm, vom vedea pe urmă”, Liberation, 30 ianuarie 1998, citat de Ignacio
Ramonet în op. cit. p.82.
4
Pentru a preveni astfel de situații chiar în domeniul publicităţii medicamentelor, Consiliul Naţional al
Audiovizualului, în art. 4 pct.3 din Decizia nr. 38/18 februarie 2003 dispune: „În emisiunile audiovizuale
pe teme medicale nu se vor recomanda medicamente, identificate prin marcă sau denumire comercială,
tratamente medicale şi cabinete medicale private.”

1
că exemplul cel mai potrivit este aspirina Bayer. Aserţiunea de ani de zile că Bayer
e „cea mai bună” aspirină a contribuit, pe lângă alte strategii de marketing, la o
percepţie larg răspândită a acestei mărci ca fiind superioară celor concurente, cu
toate că Bayer, la fel ca toate mărcile, conţine numai aspirină de cinci grame.”5
De multe ori conflictele, luptele, războaiele au fost câștigate nu prin violență,
moarte, constrângere fizică ci prin inteligență, viclenie, dezinformare, manipulare,
corupere și provocarea trădării. Vladimir Volkoff referindu-se la unele principii
din „Arta războiului” a generalului chinez Sun Tzu6 arată :„Arta supremă a
războiului constă în a învinge duşmanul fără luptă”. Or, cum să-l învingi fără luptă?
Lipsindu-l fie de mijloacele, fie de dorinţa de a lupta. Şi cum să-l lipseşti de această
dorinţă? Prin dezinformare.”7 În continuare Vladimir Volkoff arată că
dezinformarea modernă are la bază ”principii” ca:
- discreditaţii tot ceea ce merge bine în ţara adversă;8
- discreditarea valorilor tradiţionale distrugerea identității unui
popor;9

5
James Lull, op. cit. p. 20.
6
A se vedea Sun Tzu, Arta războiului, Editura Antet XX Press Bucureşti, 1993.
7
Referindu-se la inamic Sun Tzu arată: ”Dacă este unit, dezbinați-l”. Chang Yu: ”Întărâtați pe suveran
împotriva miniștrilor săi, îndepărtați-l de aliați. Faceți să se nască între ei bănuieli reiproce, în așa fel încât
între ei să domnească neînțelegerea. Atunci veți putea complota împotriva lor.”Sun Tzu, Arta războiului,
Editura Antet, p.13.
8
Sub pretextul crticării conducătorului unui stat de fapt se loveşte în tot ce merge bine în ţara adversă. Teza
istoricului american Larry Watts lansată în „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War
Against Romania” îi „uimeşte în primul rând pe susţinătorii diabolizării lui Ceauşescu” se arată în Jurnalul
Naţional din 2 februarie 2011. „Larry Watts descrie detaliat mecanismele dezinformării promovate de
sovietici şi de alte state „frăţeşti” care au transformat România într-o oaie neagră a sistemului comunist.
Istoricul american Larry Watts arată: „Oricând ceva bun a fost spus despre România sau despre români,
aşa, oficial, a fost contestat imediat de nişte specialişti în zona Europei de Est, în special de specialişti pe
Polonia sau Ungaria, care atunci au avut această reputaţie ca fiind disidenţi. Şi s-a făcut imediat opoziţie
mediatică, de genul « nu este chiar aşa », « este inexact », « ei nu au spus asta ». Dar dacă ceva bun a fost
spus despre ce a făcut Kadar, Gromulka sau Jaruzelski, nu a fost vreo contestare. Din această cauză, a
devenit controversat orice s-ar spune bun despre România….Mai ales în perioada în care a fost izolată,
despre România se putea spune orice. Şi nimeni nu a controlat.” În lumina documenteleor invocate de
istoricul american şi a acestei teze apar dubii şi cu privire la premiile, aprecierile date sau făcute în Occident
pentru orice articol, poiezie, carte, film în care direct sau indirect se ponegreşte tot ce este românesc. Şi se
mai întreabă unii de ce imaginea românului şi a României a fost deteriorată în exterior.” A se vedea şi cartea
Larry Watts, Ferşte-mă Doamne de prieteni, Editura RAO, Bucureşti 2011.
9
„O tehnică foarte comună a fost şi este aceea de a ridiculiza alte naţiuni şi popoare. Filmele, emisiunile
de televiziune şi reclamele i-au pedepsit pe germani şi pe japonezi ani de zile după sfârşitul celui cel de al
Doilea Război Mondial. Remiza ideologică a Războiului Rece, în vigoare înainte de perestroica, glasnost,
căderea Zidului din Berlin şi dezintegrarea finală a Uniunii Sovietice a furnizat un context politic în care
naţionalismul şi capitalismul american erau exaltate de flagrante stereotipizări negative ale naţiunilor şi
popoarelor comuniste. Strategia tipică era aceea de a asocia bunele sentimente faţă de cultura americană
(din care făcea parte produsul), încurajând spectatorii să râdă de incompetenţele culturale (şi rasiale)
dramatizate ale străinilor. Ruşi erau adesea luaţi în vizor, în anii 1980 ( vezi Real, 1989). Filmul Roky IV,

2
 - implicaţi-i pe reprezentanţii claselor conducătoare ale ţării
adverse să întreprindă acţiuni ilegale10. Subminaţi-le reputaţia şi, la
momentul potrivit11, supuneţi-i dispreţului concetăţenilor lor;12
- răspândiţi discordia şi gâlcevile între cetăţenii ţării adverse;13

de exemplu, prezintă un rus robotizat care cedează în faţa americanului musculos.” James Lull,
Manipularea prin informaţie. Versiunea în limba română, Ed. Antet XX Press, Filipeşti de Târg Prahova,
p.18. Marele poet Mihai Eminescu critica astfel de minciuni, dezinformări, discreditarea valorilor
tradiționale, măcelărirea limbii române, relevantă în acest sens fiind: ”Şi acum priviţi cu spaimă faţa
noastră sceptic-rece, /Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?/ Când vedem că toţi aceia care
vorbe mari aruncă/Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,/ Azi, când fraza lustruită nu ne poate
înşela,/ Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?/Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,/ Prea
făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,/ Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,/ Ca să nu s-
arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!/Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;/Virtutea? e-o nerozie;
Geniul? o nefericire./Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;/Din trecutul de mărire v-ar
privi cel mult ironici./Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în
smintiţi şi în mişei, /Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de
nebuni!” Din păcate sunt încă mulți cei care și pe Eminescu au încercat și încearcă să-l decredibilizeze.
10
Ne întrebăm, oare oamenii politici și de stat arestați pentru corupție, abuzuri, în perioada noiembrie 2014-
2017 de cine au fost corupți, de unde provin banii cu care au fost corupți și tindem să credem că acestea
provin din exteriorul României, cuantumul sumelor în valută, dolari, euro, aur etc., obiect al mitei oare de
unde provin? Unde sunt cei care i-au corupt pe cei din clasa politică română, georgiană, ucraineană? Dacă
sunt acte de corupție din anii 2007-2016, de ce nu au fost descoperite la timpul respectiv și cei corupți au
continuat să conducă producând imense prejudicii României și altor state? Dar cine crede că în perioada
”marilor privatizări” nu s-au comis acte de corupție? Cine sunt autorii legilor care au permis
megaprejudiciile economiei naționale? De ce nu mai avem în codul penal infracțiunea de subminare a
economiei naționale și nici abuzul în serviciu prin tulburarea însemnată a activității unui organ de stat,
unitate economică de stat sau privată? Chiar nu s-au săvârșit sau nu se mai săvârșesc astfel de infracțiuni în
România? Sunt întrebări la care să medităm și să găsim cele mai competente și complete răspunsuri
verificabile în practică. Din câte cunoaștem noi corupția ”balcanică” are la bază ”bacșișul” care este mult
mai mic în raport cu valoarea serviciului prestat pe când în ultimul timp a apărut un alt tip de corupție cu
sume incredibil de mari ce au la bază cumpărări de servicii ilegale cu prejudicii pentru unii și beneficii
pentru alți de sute și chiar mii de ori mai mari decât obiectul mitei, de multe ori favorizate de legi special
făcute, structuri statale special înființate iar altele special desființate sau dezorganizate proliferând așa zisa
dereglementare ori nereglementare.
11
Oare demascările, denunțurile, autodenunțurile exoneratoare de răspundere penală pentru aceștia și
”scoaterea din circulație” a corupților din clasa politică respectiv mituiții, au sau nu un moment oportun?
Cui servește momentul oportun?
12
De pildă, cultivarea unor metode frauduloase de privatizare, provocarea actelor de corupție și apoi la
momentul oportun demascarea lor se pot decela în multe cazuri în care oameni politici mai slabi au căzut
”victime” din vârful aisbergului. Tindem să credem că acestea provin din exteriorul României, cuantumul
sumelor în valută dolari, euro, aur etc., obiect al mitei oare de unde provin?
13
Crearea și alimentarea cu unele motive de discordie între etnii, colectivități, între categorii de salariați
este practicată, în realizarea principiului divide și stăpânește sabotând unitatea națională, statul,
suveranitatea poporului și nu în ultimul rând capacitatea de apărare față de agresiuni clasice, și în mod
deosebit noile agresiuni neconvenționale.

3
 - întărâtaţii pe tineri contra bătrânilor; ridiculizaţi tradiţiile
adversarilor;
- folosirea cântecelor şi a muzicii lascive, folosirea prostituatelor,
cadourile din jad şi mătase, adică arta de a încuraja la adversar un
hedonism care la început moleşeşte şi în perspectivă, paralizează;
- să exploateze conflictele deja existente şi să le învenineze, să
dezvolte în mod monstruos tendinţe deja prezente;14
79. La acestea se mai poate adăuga şi altele cum ar fi: demonizarea
conducătorului15, lipsindu-l de încrederea electoratului, de sprijinul politic,
14
„ Astfel trebuie să se profite de pe urma situaţiei, la fel ca atunci când trimiţi de a rostogolul un bulgăre
pe o pantă abruptă. Forţa iniţială e minimă, iar rezultatele enorme.”arată Sun Tze. Vladimir Volkoff, op.
cit. p. 31-34.
15
La deteriorarea imaginii fostului președinte al României, Nicolae Ceaușescu, și chiar diabolizarea
acestuia în anii `80 au contribuit mijloace de informare în masă, străine. De pildă potrivit documentelor
oficiale inclusiv a cercetărilor efectuate de senatorul Sergiu Nicolaescu în lucrarea ”Un senator acuză”
rezultă că persoanele decedate în România în decembrie 1989, au fost de numai 1104 din care 162 până la
22.12.1989 iar 942 după această zi (779 civili, 260, personal M.Ap. N. și 68 personal M.I.). Or în media s-
au prezentat cifre de ordinul zecilor de mii, precum și o serie de acte și fapte abominabile puse pe seama
miliției, securității și armatei, informații ce s-au dovedit a fi false folosite în dezinformarea populației din
Europa, America și Asia. Astfel ”Radio Budapesta, în dimineața zilei de 19 decembrie relata că la Timișoara
numărul morților este de 300-400. Emițând această știre, celelalte agenții și-au canalizat atenția către Radio
Budapesta. Astfel, la 09,37 Center Monitoring Departament din München menționa că într-un spital din
Timișoara se aflau 200 de pacienți care au murit în urma rănilor. Associated Press transmite din Viena, la
11,25, o convorbire telefonică cu un ungur, care declara că avea mai multe rude care lucrau ca doctori în
spitalele din Timișoara. Acesta afirma că ”într-un singur spital erau 250 de morți, printre cei uciși fiind mai
mulți copii. Circa 30% dintre cei uciși și răniți erau etnici maghiari, ceilalți etnici români”. AFP, ora 13,02
”Mii de morți la morga spitalului”, Vocea Americii, 21.00, ”câteva sute”, Radio Europa Liberă, 22.15:
”Numărul morților variază de la doi la câteva sute….specificăm că aceste cifre nu sunt confirmate”. Taniug,
22.52, ”aproximativ 2000 de oameni”. El Pais (Spania) scria; ”Cetățenii torturați, copii împușcați,
desfigurați cu acid”.( Revoluția română văzută de ziariști americani și englezi, S.C. Helicon Banat S.A,
1991, p.8.) ”Ziarul olandez Blik din 27 decembrie relata că s-au înregistrat 100.000 de morți, la Timișoara
peste 4.000 de oameni au fost aruncați într-o groapă uriașă. Le-au fost scoase hainele de pe ei, smulse
inelele, furate ceasurile și alte bijuterii […] Înainte de a fi mitraliați, li se legau mâinile și picioarele cu
sârmă ghimpată, corpurile erau torturate, organele genitale smulse sau contuzionate. Mulți au fost aruncați
de vii în groapă, apoi omorâți cu apă fierbinte. După fuga securiștilor, cadavrele au fost deshumate. Numai
în orașul Timișoara, unde a început insurecția, au pierit 12.000 de cetățeni […] Securitatea a împușcat 800
de copii. Printre ei, 45 asistau la un spectacol de teatru de păpuși. Mitralierele i-au secerat. Un medic ar fi
declarat că făcea operații pe bandă rulantă: ”Trebuie să ne ocupăm de 50.000 de răniți.15 Le Nouvel
Observateur din 28 decembrie 1989 relata: ”Cadavrele erau păstrate în locuri secrete pentru a fi
înmormântate și arse.” Mergând pe această idee, s-a ajuns la a compara nazismul cu comunismul. Același
ziar: ”Sfârșitul nazismului, iar azi sfârșitul comunismului”. Ziarul La Libre Belgique menționa, oripilat: ”În
osuare au fost găsite cadavre într-o stare indescriptibilă, mâini și picioare tăiate, unghii smulse, capete pe
jumătate desprinse de corp, fețe arse cu acid.” (Ionuț Cojocaru, Mass-media occidentală creează o Revoluție
Română horror: Manipularea de emoții negative și numere mari în decembrie 1989, în Ștefan Stănciugelu
(coord.) Manual antimanipulare. Tehnici și cazuri, Editura C.H. Beck, București 2012, p. 180-181). Oare

4
profesional, material etc., folosirea propriei forţe a adversarului contra sa, şi altele16.
Este cunoscut că abuzul, ilegalităţile însoţite şi urmate de manipulare, dau viaţă
principiului enunţat de Nicollo Machiavelli „Celui care câştigă o bătălie i se iartă
toate greşelile.”17 Acest principiu operează mai eficient cu cât durata câştigării
războiului este mai scurtă cum ar fi în cazul aşa-zisului război-fulger. Se afirmă tot
mai frecvent că pe acest principiu s-ar fi bazat şi iniţiatorii războiului din Irak (2003),
acum când este tot mai evident că armele de distrugere în masă ale lui Saddam18 a
fost un motiv inventat. Problemele apărute după declaraţia preşedintelui G.W. Bush
privind „înfrângerea” Irakului inclusiv după capturarea şi executarea lui Saddam
Hussein evidenţiază cu totul altă situaţie cu privire la „victoria” americană, ce a
împiedicat producerea efectelor principiului mai sus enunţat, ieşind la iveală crudul
adevăr. În America sunt tot mai multe voci oficiale sau neoficiale care critică
iniţierea şi declanşarea războiului din Irak demascând minciunile administrației
Bush în justificarea declanșării acestui război. John J. Mearsheimer afirmă că:
”...administrația Bush a spus patru minciuni de maximă importanță înaintea
războilului din Irak....Unele personalități de prim-rang din administrație au pretins
că știau cu certitudine că Irakul poseda arme de distrugere în masă. De asemenea
respectivi au mințit atunci când au declarat că au dovezi incontestabile privind

care a fost scopul acestor dezinformării? În sentința nr. 1 din 25 dec. 1989 col. de justiție Popa Gică
președintele completului de judecată care l-a condamnat la pedeapsa capitală pe președintele României
Nicolae Ceaușescu referindu-se la morții în Revoluție a reținut în mod neadevărat că ar fi fost genocid
săvârșit de președintele țării pe care l-a condamnat la moarte: ”Victoria Revolutiei din 22 decembrie 1989
a condus la rasturnarea dictaturii clanului ceausist si curmarea genocidului, practicat de forțele mercenare
și teroriste care au provocat moartea a mii de oameni.” La patru luni după această sentință col. de justiție
Popa Gică s-a sinucis cu pistolul din dotare. A se vedea și ”Diversiunea de la Europa Liberă” în Alex,
Mihai Stoienescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol.4(I), Editura Rao, București 2004, p. 680 și
următoarele.
16
Din păcate chiar și mijloacele de informare române au contribuit la dezinformarea populației. De pildă
în Scânteia Poporului din 24 decembrie 1989 găsim următoarea știre: ”Corespondentul TASS, Anatoli
Bocearov, a transmis de la Timișoara vestea despre descoperirea unui mormânt comun cu mii de victime,
inclusiv răniți, îngropați la un loc. După ce peste toți s-a turnat apă clocotităli s-a dat foc. Un tablou
înspăimântător.”, conchide Bocearov. Era evident o mare minciună dar care în contextul evenimentelor, al
stărilor de confuzie, tensiuni cultivate și al celorlalte dezinformări a prins.
17
A se vedea Niccolo Machiaveli, Arta războiului, Ed.Antet, Bucureşti 2002.
18
Saddam Hussein a fost președinte al Irakului 24 de ani. ”Preşedinte al Irakului din 1979 şi până în
momentul invaziei americane, martie 2003, Saddam a fost condamnat şi executat pentru crime împotriva
umanităţii pentru moartea a 148 de şiiţi, la Dujal, în 1982. Deşi perioada în care a condus ţara a fost marcată
de o represiune brutală, războaie devastatoare şi severe sancţiuni internaţionale, unii irakieni, îndeosebi
sunniţi, îi sunt încă ataşaţi, îndeosebi datorită stabilităţii pe care ţara nu a mai cunoscut-o după căderea lui.
Dincolo de frontierele irakiene, unii arabi îl apreciază foarte mult pe cel ce a făcut războiul cu Iranul (1980-
1988), s-a contrat cu SUA, a lovit Israelul (1991) şi a dat dovadă de demnitate în faţa morţii.”
”cotidianul.ro” din 30 decembrie 2013.

5
strânsa alianță dintre Saddam și Osama Bin Laden, precum și când, prin afirmațiile
lor, au sugerat că Sadam era întrucâtva răspunzător pentru atentatele contra Statelor
Unite de la 11 septembrie 2001. În sfârșit, diverși membri ai administrației, inclusiv
președintele Bush însuși, au pretins că erau deschiși către soluționarea pașnică a
disputei lor cu Saddam, când în realitate, hotărârea de a declanșa războiul fusese deja
luată. Pe scurt Saddam a spus adevărul despre capacitățile sale de distrugere în masă
înainte de războiul din Irak din 2003, pe când personalități de la vârful administrației
Bush au mințit în privința cunoștințelor lor pe această temă.” 19 Ignacio Ramonet
referindu-se la manipulările din timpul Revoluţiei din 1989 arată: „Din 1989 şi mai
ales după minciunile prilejuite de Revoluţia română, ziarişti s-au axat pe o meditaţie
serioasă cu privire la deraierile mediatice, fiindcă ei erau primii care se aflau în vizor.
Cu toate acestea, s-au produs delirurile referitoare la războiul din Golf, după care au
avut loc, din nou, numeroase colocvii şi seminarii.”20 Nu putem să nu amintim
opiniile lui Niccolo Machivelli (1469-1527) referitoare la divorţul dintre politică şi
morală.

72. Minciuna rafinată difuzată prin mijloacele moderne de informare în

masă, social-media, îi suceşte minţile individului, colectivităţii, societăţii, în mod
viclean şi îi face să creadă că negru este alb, şi că îi este favorabil ceea ce în
realitate îi păgubeşte mai devreme sau mai târziu determinându-i sau influențându-
i în intenții, voință, comportament, în consens cu scopurile și interesele
manipulatorilor și dezinformatorilor, și în detrimentul manipulaților,
dezinformaților. De regulă prin dezinformare, se pregătește terenul minciunii
complexe, rafinate și al manipulării de masă folosind, internetul, rețelele de
socializare, mijloacele private, sau publice de informare în masă, asociații și
fundații și chiar structuri statale specializate. Uneori prin dezinformare, se
deturnează atenția publică de la adevăratele probleme sociale, economice, politice
prin difuzarea unor subiecte exagerate, implicații fanteziste îmbrăcate în elemente
de puternică aparență, știri false, fake news, etc.. Dezinformarea se realizează prin
informare falsă sau omisiunea informării complete, necesare a publicului țintă.
Spre exemplu, dezinformarea prin cuvinte cu alt sens decât cel real21 populaţia a
"acceptat" să suporte prin intermediul datoriei publice imensele prejudicii cauzate
băncilor prin infracţiuni, prezentându-i-se acestea ca fiind "credite
neperformante" iar în alte situaţii „credite sub-prime”. Nimic mai fals, deoarece un

19
John J. Mearsheimer, Adevărul despre minciunile din politica internațională, Editura Antet, XXX Press,
București, 2011, p. 11.
20
Ignacio Ramonet, op.cit. p.55.
21
Vladimir Volkoff arată că, dezinformarea se realizează prin: cuvânt, număr, repetare, zvon, clișee,și
imagini. Vladimir Volkoff, Dezinformarea văzută din est, traducere, Nicolae Baltă, Pro Editură și
Tipografie, București, 2007

6
"credit neperformant" este un împrumut care a fost recuperat, însă fără a produce
beneficiile care trebuiau să fie obţinute prin dobânzile la creditul respectiv datorate
de împrumutat, din varii cauze, inclusiv falimentul neinfracţional al împrumutatului.
Deci, sintagma "credit neperformant" nu include creditele obţinute prin infracţiuni
şi nerestituite, pentru care trebuia angajată răspunderea penală, disciplinară, civilă
etc., a celor care le-au cauzat însuşindu-şi-le, aprobându-le sau favorizându-le, şi
astfel acestea să nu fie suportate de populaţie, prin trecerea la datoria publică,
majorarea dobânzilor, folosirea abuzivă a comisioanelor, dobânzilor variabile,
ROBOR, LIBOR, etc.. În realitate majoritatea creditelor din cele calificate
neperformante sunt credite infracționale, acordate prin încălcarea legii, a atribuțiilor
de serviciu, fără garanții sau cu garanții false, ori cu dobânzi înrobitoare, sau prin
acte de corupție, etc. Or din păcate după 1989 acest adevăr a fost escamotat sub
motivul libertății contractuale, neglijându-se dreptul consumatorului captiv22, ba
mai mult s-a procedat la dereglementare, dezincriminare23 sau nereglementare

22
Prin consumator captiv, se înțelege consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de
reglementare, nu poate alege furnizorul. În cazul consumatorului activ nu acționează legea cererii și ofertei,
fiind împiedicată de situația creată consumatorului captiv. Ca urmare a lipsei acțiunii legii cererii și ofertei
socotim că era imperios necesară intervenția legiuitorului în protejarea acestuia.
23
Urmare a unei manipulări au fost dezincriminate fapte penale care trebuiau pedepsite iar de la autorii
lor să se recupereze prejudiciile cauzate prin acestea. De pildă până în anul 2007, art. 10 din Legea nr.
78/2000 privind prevenirea descoperirea și combaterea corupției conținea o reglementare apropiată de
necesitatea de prevenire și combaterea infracțiunilor în domeniul bancar și al privatizării astfel: ”Sunt
pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite
în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: a) stabilirea,
cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor
economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul
acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei
operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei
acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de
administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară; b) acordarea de
credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau
normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor
restante; c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.”
În anul 2007 în condițiile în care se previziona criza financiară s-a propus Parlamentului modificarea art.10
din Legea nr. 78/2000, în sensul dezincriminării faptelor infracționale de literele b) și c), iar Parlamentul a
aprobat astfel ”Legea nr. 69/2007 privind modificarea lit. b) şi c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Articol unic: Literele b) şi c) ale articolului 10
din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare,
se modifică şi vor avea următorul cuprins: " b) acordarea de subvenţii cu încălcarea legii, neurmărirea,
conform legii, a destinaţiilor subvenţiilor; c) utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au
fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care
urmează să fie rambursate din fonduri publice." Astfel toți cei care din anul 2000 până în anul 2007 au
săvârșit fapte de ”acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare,

7
acolo unde se impunea reglementarea. Este adevărat, cam târziu, într-un singur
caz, conducerea Băncii Naţionale a României îşi schimbă optica şi astfel în
Declaraţia Consiliului de Administraţie al B.N.R. (anul 2002) în legătură cu
falimentul Băncii Internaţionale a Religiilor le categoriseşte (aşa zisele credite
neperformante) ca “tip de jaf prin creditare”, afirmând că B.I.R. a risipit în mod
iresponsabil bani ai agenţilor economici şi ai populaţiei, ce i-au fost încredinţaţi spre
păstrare şi multiplicare.24 Din păcate o mare minciună în masă a fost și prezentarea
creditelor în lei mascate în franci elvețieni ca fiind cea mai eficientă afacere pentru
împrumutați în condițiile în care băncile au creat pe piața valutară o criză de franci
elvețieni atunci când trebuiau să fie restituite și au obligat astfel împrumutații să le
restituie în lei la cursuri valutare majorate uneori și peste dublul celor de la data
creditării.25
73. Un alt exemplu de dezinformare prin schimbarea sensului real al unei
sintagme îl constituie modul cum este prezentată „taxa pe valoare adăugată” care în
realitate este reglementată ca o „taxă pe consumaţie”26 deoarece este suportată în

neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau
subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante; c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri
decât cele pentru care au fost acordate.”, au fost exonerați de legiuitor de pedepsele penale de la 5 la 15
ani închisoare pe care le puteau primi dacă nu se modifica această lege. Oare cine a beneficiat de această
clemență a legiuitorului și cine au fost prejudiciați? A se vedea V. Dabu, Borza Remus, Constituţionalitatea
Legii nr. 69 din 26 martie 2007 privind modificarea lit. b şi c. ale art.10 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea actelor de corupţie, în revista Ministerului Public, Pro Lege
nr.4/2007 Bucureşti 2007, p.p. (I.S.S.N. 1224-241). Prin Noul Cod penal care a intrat în vigoare la 01.02.2014 a
fost dezincriminată și infracțiunea de ”subminare a economiei naționale” precum și infracțiunea de ”abuz în
seviciu prin care se cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat”.
Oare ce s-a urmărit prin aceste dezincriminări? Oare justificarea acestor discriminări nu are la bază
dezinformarea și manipularea?
24
Nu ne propunem să analizăm aici cine, cât a minţit şi manipulat referitor la Banca Internațională a
Religiilor.
25
Împrumutatul primește lei la un curs de schimb leu-CHF atrăgător (1,9 lei /1 CHF) deși în contractul de
împrumut s-a scris că a primit CHF, cu obligația de a restitui CHF, însă ulterior băncile nu oferă CHF la
vânzare creind o criză de CHF în scopul devalorizării leului în raport cu CHF și primesc lei, ca un favor
făcut împrumutatului, dar la cursuri favorabile băncii ce au ajuns până la 5 lei un CHF, obținând profituri
de peste sută la sută, în defavoarea cetățeanului împrumutat. A se vedea V. Dabu, Gusanu Ana Maria,
”Creditare, dezvoltare sau jefuire și îmbogățire fără justă cauză?” în revista Cugetarea Europeană, nr.1 din
29 martie 2015.
26
Din păcate chiar în art. 1 al Directivei 2006/112/CE se prevede: ”Art.1. (10 Prezenta directivă stabilește
sistemul comun privind taxa pe valoare adăugată (TVA). (2). Principiul sistemului comun privind TVA
presupune aplicarea asupra bunurilor și serviciilor a unei taxe generale de consum exact proporțională cu
prețul bunurilor și serviciilor, indiferent de numărul de operațiuni care au loc în procesul de producție și de
distribuție anterior etapei în care este percepută taxa.” O astfel de prevedere este, în opinia noastră eronată
deoarece impozitul respectiv TVA-ul suportat în prezent numai de consumator trebuie repartizat în mod
rațional pe producător, comerciant și consumator.

8
fapt de consumator şi nu de beneficiarul valorii adăugate la preţ, respectiv
producătorul, comerciantul27, speculatorul. Taxa pe valoare adăugată trebuie să fie
încasată de stat de la producător sau comerciant beneficiarii valorii adăugate
tocmai pentru ai determina pe aceştia să nu depăşească anumite limite rezonabile şi
nu exclusiv de la cei mulţi respectiv consumatorii care nu au nici o putere asupra
TVA. Un astfel de impozit trebuia stabilit în mod rezonabil și proporțional în
sarcina tuturor care beneficiază sub o formă sau alta de pe urma produsului sau
serviciului respectiv producătorul, comerciantul și consumatorul. De altfel
aceasta este o obligație constituțională prevăzută de art. 56 alin.2 din Constituție în
care se dispune: ”Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a
sarcinilor fiscale.” Un autor german Rene Zeyer specialist în comunicare pentru
bănci și servicii financiare, califică criza financiară din 2007 ca un mare jaf produs
din interiorul băncilor ca urmare a nereglementărilor în domeniul, nesupravegherii
sistemului bancar și nu în ultimul rând al proliferării minciunii rafinate28.
27
Mulți comercianți pretind că ei suportă TVA-ul la operațiunile comerciale, ascunzând că de fapt ei
colectează TVA-ul de la consumator și trebuie să o depună la bugetul de stat. Din păcate neadevărul susținut
de comercianți nu este calificat ca atare de mulți așa ziși analiști sau experți și nu în ultimul rând de unele
mijloace de informare în masă.
28
Robert Tyminski referindu-se la minciuna și cauzele crizei financiare din 2007 arată: ”Anterior
declanșării crizei financiare mulți lideri de bănci și de guvern au declarat cu aroganță că ”îmbunătățirile
din zona ingineriilor financiare și a politicilor monetare au contribuit mult la îmblânzirea circuitului
afacerilor și au limitat riscurile de contagiune financiară.” Bula imobiliară care a urmat a devenit
asemenea Lânii de aur, atât prin gloria sa iluzorie, cât și prin aparența oferirii unei realități tangibile
pentru oricine era dispus să-și asume riscul….Multe dintre acel credite ipotecare riscante au apărut, după
cum știm, datorită practicilor bancare dubioase, care le-au vândut în termeni prea frumoși ca să fie
adevărați și, ulterior, le-au grupat în pachete pentru investitori care nu și-au dat seama de baza lor fragilă.
Ne putem gândi la acest proces ca la o hoție colectivă care s-a încolăcit ca un șarpe, de la cumpărătorii
de case mai săraci la companiile imobiliare, bănci și investitori. Mulți dintre cei implicați în acest proces
erau inocenți și nu bănuiau nimic. Mulți alți însă se gândeau că pot trage un tun fără să fie prinși. Aceasta
este o paralelă crucială cu Lâna – ca și Iason, acei indivizi credeau că pot să ia banii și să fugă cu ei. În
mod ironic, salvarea oferită de stat băncilor implicate a prevenit o criză mai mare și mai adâncă, dar a și
recompensat implicit acele bănci pentru jefuirea altora (cum ar fi, clienții, creditorii și investitorii lor , de
pildă).” Robert Tyminski, Hoțul interior, psihologia furtului și a pierderii, Editura 3, București 2016, p.
286-287. Rene Zeyer specialist în comunicare pentru bănci și servicii financiare, referindu-se la
manipularea din piața financiară cu așa zisele derivate, hedge funds, financial engineering, CDO, RLN,
Alt-A, private banking, prin care se ascundeau instrumente financiare de mare risc, chiar fără garanții,
prezentate într-un mod rafinat ca produse financiare higt-tech și implicațiile acestora arată: ”Mă întreb
cum s-a putut ajunge atăt de departe, încât o mână de acrobați financiari din SUA și complicii lor notorii
din Europa să poată prăji cu mult peste o mie de miliarde de dolari –se pare, mai degrabă 2000 – fără a
stârni nici măcar un firicel de fum. Foarte interesant, căci nimic n-a fost ars. S-au executat doar operațiuni
de scădere. Timp de ani de zile, masiv și la lumina zilei….. Totul se alcătuiește într-un gigantic și lipsit de
scrupule, dar bine orchestrat jaf, de către o serie de bănci, din fondurile a milioane de deponenți de
economii și ale pensionarilor viitori și activi. Instrumentele n-au fost vreun Dietrich sau vreun aparat de
sudură, ci instrumente financiare derivate, hedge funds, financial engineering, CDO, RLN, Alt-A,
private banking, consultanță pentru fonduri private, pentru a enumera doar câteva expresii-cheie.
Produsele erau astfel ticluite, încât nici inventatorul, nici vânzătorul și în mod firesc, nici cumpărătorul

9
n-aveau nici cel mai mic habar despre ce era și este vorba. Ce se ascunde nou, inovator în spatele acestor
derivate, abrevieri și, în general, al limbii păsărești de specialitate? Răspunsul este simplu: nimic! Nimic
nou! La origine se află un american, deopotrivă lipsit de mijloace și de loc de muncă, în vestul mijlociu al
SUA, care ar vrea și el odată și odată, să trăiască pe picior mare. Numeroase bănci și instituții financiare
se bat între ele pentru a-i îndeplini visul. Cu o singură condiție: să treacă o casă pe numele lui și să-i
permită uneia dintre aceste ”bănci” – o numim banca celor fără bani- să plătească prețul de cumpărare.
Și să promită că, într-o bună zi, să plătească o dobândă și creditul principal, ceea ce nu va constitui o
problemă, fiindcă imobilul va avea atunci valoarea dublată, iar el va putea realiza asta din plusul de
valoare, pentru ca apoi să-i rămână în proprietate casa. Nemaipomenită promisiune, fără greș! Acum
urmează ca banca emitentă a unor asemenea promisiuni grozave să primească banii de undeva, adică, în
limbaj bancar, să se refinanțeze. Și fiindcă nu poate să-i primească de nicăieri, bazându-se pe astfel de
beneficiari de credit, trebuie să ”reambaleze” totul, respectiv apelând la ajutorul unor specialiști în
reambalare. Dar mai există un motiv pentru care este nevoie să treacă la un nou ambalaj al
neapetisantului ciolan: bonusurile managerilor săi…Aceste împrumuturi, în noul lor ambalaj, sunt de
nerecunoscut drept credite putrede, putând fi comercializate, din contră, ca ”produse financiare higt-
tech” către cei mai avizi beneficiari; cu cât mai putred, cu atât mai higt-tech. Faptul că specialiști bine
cotați la agențiile de rating și-au dat binecuvântarea pentru asta, ci au mai și împărțit calificative maxime,
ne oferă un indiciu asupra faptului că așa ceva este mult mai mult decât prostie sau șiretenie. La final, cea
mai simplă tranzacție de mii de ani – acordarea de credit contra dobândă și rambursarea de credit
facilitată prin garanții –a fost preschimbată într-o scamatorie complexă, total netransparentă, vânzându-
se ca rezultat al noului financial engineering, iar asta la un nivel de mii de miliarde de dolari. Foarte
interesant, de data aceasta a funcționat trucul cel mai respingător dintre cele mai respingătoare: acela
cu imobilele. Minciuna asta avusese, până atunci, picioare scurte, pur și simplu pentru faptul că fiecare
amator din finanțe putea să-și facă o imagine a ceea ce valorează sau nu o colibă de lemn. Și-atunci, cum
este posibil ca milioane de simpli deponenți de economii, dar și directori de bancă, administratori de case
de pensii sau alți investitori instituționali bine cotați, să cadă pradă din nou acestui truc primitiv?
Explicația este năucitoare, dar cât se poate de simplă: au fost forțați. Cine și-a pus deoparte, în ultimii
zece ani, banii câștigați cu greu, pentru bătrânețe, pentru școlarizarea copiilor ori pentru vreo achiziție
imobiliară mai târzie, a pierdut bani în fiecare zi și, pe măsură ce economisea mai mult, tot pe atât de mult
pierdea. Dobânzile compensau, în cel mai bun caz, scumpirea, dar în mod regulat se situau sub aceasta,
îndeosebi atunci când coșul de cumpărături se umplea cu mai multe produse decât ouă, cârnați și
macaroane. În orice caz, dobânzile se situau permanent sub nivelul scumpirilor, după ce fiscul își luase
partea sa din dobânzi și capital. Oricine voia să-și protejeze oarecum banii de această descompunere
valorică era direcționat de către consultanții băncii sale, politicos, dar precis, spre piața financiară, cu
toate atractivele sale posibilități de investiție. Combustibilul pentru această mișcare de masă a fost
dobânda scăzută, combustibil folosit și lăudat mai bine de un deceniu, atât în zona de incidență a dolarului,
cât și în cea euro (și nu în ultimul rând în Elveția). Fără aceste pomeni izvorâte din dobânzi, banca
oamenilor fără bani n-ar fi putut menține niciunui gringă împrumutul pentru cocioaba din lemn, vreme de
ani de zile, fără dobândă, nici n-ar fi primit vreun ban gratis de facto; casa de pensii, situată la 10.000 km.
distanță, n-ar fi subscris nici un hedge fund, ci ar fi investit în instrumente clasice precum obligațiuni și
câteva acțiuni. Gigantica gogoașă s-ar fi dezumflat înainte de a se face vizibile chiar și numai primele
semne de creștere de tipul unui soufflé. Dar nu se poate spune că băncii celor fără bani – s-au s-o denumim,
în ton cu timpurile, bancă de investiții – i-ar fi ars vreodată de finanțarea de case sau de investiții, după
cum am putea concluziona ghidându-ne după denumire, Căt despre ale acelor gringos fără posibilități –
nici atât. Afacerea lor era reambalarea. Casa lui gringo servea doar ca alibi, putea fi, la fel de bine, o
cușcă de câine. La afacerea asta curgeau comisioanele, iar din astea bonusurile. Acordarea –
superplictisitoare – de credite ipotecare se treansformase, brusc, într-o chestiune extrem de rentabilă.
Fiindcă nimeni nu vedea că banca de investiții împacheta oficial o sută, cumpărătorul pachetului plătea
pentru el o sută zece, fără a observa că înăuntru era doar nouăzeci. Și treaba asta sporea, încetul cu
încetul: reambalatorul Goldman Sachs a putut plăti, singur, în anul 2007, angajaților săi 22 de miliarde

10
 74. Din păcate minciuna rafinată este folosită, din ce în ce mai intens, atât de
organizații private29 dar și de instituții publice sau chiar state atât în relațiile interne
cât și internaționale30 unele sub forma fake news.31 Se afirmă tot mai des cum că
minciuna face parte din armele războiului informațional, sau războiului psihologic.
Dirk Müller, profesionist cu experiență în domeniul bursei, dezvăluie manipulările,
”cosmetizarea” datelor oficiale, ”optimizarea” impozitului, a profitului, ”consilieri
financiare”, ”produse bancare higt-tech”, justificarea unor acțiuni ”justițiare”
prezentând o serie de exemple. De pildă Dirk Müller, referindu-se la manipularea

de dolari bonusuri pentru eforturile depuse la reambalarea de lucruri, iar UBS – încă 10 miliarde. Toți
reambalatorii din SUA și-au tras, în ultimi 5 ani, în mod cert, suma de 1000 de miliarde – pentru activitățile
lor de nimic. În orice caz fără reambalare, doar o zecime din suma asta ar fi fost cu putință de realizat. Pe
deasupra, prin făcăturile lor criminale, ”inginerii financiare” au produs și o daună colaterală
reprezentând un multiplu a acestei sume. Astfel, am ajuns la paguba acceptată. Pesemne, mai mare de 5000
de miliarde de dolari; nu se știe exact, nu se va ști niciodată.Pentru a fi mai clar:valoarea minimă a casei
lui gringo nu reprezintă marea pagubă. A fost pur și simplu supraevaluată, dar, oricum, mai există; mica
pagubă e de partea lui gringo. N-a prea avut bani, acum nu mai are de loc, dar, în schimb, e mai treaz.
Marea pagubă constă în gigantica relocare de fonduri: de la deponenți de economii – la managerii
instituțiilor financiare. Hazul chestiunii:gangsterii au efectuat toată operațiunea fără nici un risc și fără
teama de biciul legii, în vreme ce lumea privea, sărbătorind, starurile unei noi economii….Jaful de ani de
zile a fost învăluit în ceață, în spatele unui zid gros, construit din bla-bla-uri precum avantajele, importanța,
necesitatea dobânzilor scăzute pentru economia mondială… Și pentru că nu sunt reale, dar constituie
materia primă a marelui jaf, sunt repetate în mod neîntrerupt…. A fost un complot împotriva restului lumii,
urzit de cei care se aflau întâmplător la masa de comandă, și care s-au îmbogățit fără măsură – la asta au
contribuit toți, cu câte o părăluță, și încă vor mai contribui – ca deponenți de economii, contribuabili,
acționari sau ca gringo – la această nouă îmbogățire a celor câțiva hoți. Dacă punem la socoteală doar
comisioanele, taxele, spezele, kickbak-uri și bonusurile din sectorul ipotecar, la un aproximativ nivel
conservator de zece procente ale celor 10.000 de miliarde de dolari relocați prin financial engineering,
atunci vorbim, doar în cazul acesta, despre o hoție de 1000 de miliarde de dolari. Asta conferă expresiei
jaf bancar o cu totul altă conotație, comparativ cu care toate celelalte jafuri din istoria omenirii, adumate
la un loc, își pierd semnificația. ” Rene Zeyer, Escrocherii din lumea bancară, Editura Meteor Press,
Traducere din limba germană, București 2011, p. 201-205. Dirk Müller îl citează pe Waren Buffet privind
părerea acestuia referitoare la derivate și riscurile acestora astfel: ”Investitorul american Waren Buffet a
numit derivatele arme financiare de distrugere în masă, generatoare de riscuri colosale.” Dirk Müller,
Crashkurs, Manual de criză, Editura Meteor Press, București 2010, p.30.
29
Exemple de folosirea armei dezinformării și manipulării în concurența dintre companiile transnaționale
a se vedea: ”Rémi Kauffer, Coporațiile americane în luptă contra Europei, Editura Incitatus, București
1999.
30
A se vedea: Jan Van Helsing, Politic incorect, Fapte incomode și adevăruri periculoase despre care ne
este interzis să discutăm!, Editura Antet XX Press, București 2016,
31
Un autor face o distincție între fake news și știri false astfel. Prin fake news se înțelege acele informații
fabricate, distorsionate sau trunchiate, diseminate în presa tradițională și cea alternativă, precum și în
rețelele sociale de către un stat sau o organizație, având un buget, o strategie și o ideologie, cu scopul de
a adânci tensiunile sociale existente și a crea confuzie. Iar prin știre falsă se înțelege ”o informație lipsită
de acuratețe, care nu corespunde faptelor, generată fără intenție sau cu intenție pentru a aduce venituri
financiare, care nu are la origine o ideologie sau strategia unui stat.” Marian Voicu, Matrișka
mincinoșilor, Fake News, Manipulare, Populism, Editura Humanitas, București, 2018, p. 12. Deși este
apreciabilă această distincție avem unele rezerve la conținutul acestora.

11
clienților făcută în timpul crizei din 2007-2008, de către managerul băncii americane
Bear-Steams, arată: ”În ziua de luni, 10 martie 2008, managerul de la Bear-Steams,
Alan Greenberg, declara în fața camerelor de luat vederi că problemele cu
lichiditățile vor fi neglijabile pentru a cincea bancă de investiții din SUA. Cinci zile
mai târziu, banca a fost vândută, la un loc cu toți cei 14.000 de angajați ai săi, pe
un preț de nimic, concurentului JP Morgan Chase, într-un gest disperat, fiind evitată
astfel, în ultima clipă, prăbușirea totală. Tranzacția a fost în valoare de 236
milioane de dolari, în condițiile în care echipa Los Angeles Galaxy a plătit 250 de
milioane de dolari pentru transferul David Beckham… Investitorii care au crezut
declarația lui Greenberg și au cumpărat vineri acțiuni la Bear-Steams, cu 30 de
dolari bucata, erau cu 90% mai săraci după doar 48 de ore, pentru că valoarea
acțiunilor la preluare a fost numai de 2 dolari. O săptămână mai târziu, cursul a
fost crescut, cu ”generozitate”, cu încă 10 dolari, pentru că disparitatea era mult
prea mare și un concurent german aștepta în culise cu o ofertă mai bună. Nu se
poate spune că întreaga poveste i-a entuziasmat pe bancherii americani, de
asemenea, relațiile lor cu respectiva bancă germană s-au răcit considerabil în
următoarele luni.”32
77. Dreptul la eroare. Errare humanum est sed perseverare diabolicum. A
greși e omenește, dar a persevera [în greșeli] este diabolic. Eroarea este o
reprezentare deformată a realității care poate fi rezultatul acțiunii unor factori interni
sau externi subiectului. Eroarea poate fi provocată deci rezultat al unei minciunii
directe. Dar eroarea poate fi și autoprovocată ca urmare a cunoașterii greșite a
proceselor lumii înconjurătoare, evaluării imperfecte a conduitei proprii și a
conduitei altor persoane or pur și simplu a dezinformării. Iar cunoașterea greșită
poate fi ca urmare la lipsei de pregătire, experiență, cunoștință, percepții greșite dar
și informațiilor nereale receptate sau a lipsei de informații necesare. 33 Eroarea celui
manipulat și chiar autoeroarea, când privește un fapt, poate fi invicibilă (de
neânlăturat) sau vincibilă (înlăturabilă) în raport de care se poate aprecia
responsabilitatea pentru consecințele faptei săvârșite în eroare. Minciuna

32
Dirk Müller, Crashkurs, Manual de criză, Editura Meteor Press, București 2010, p. 22.
33
”Asemenea devieri se explică și prin aceea că procesul cunoașterii raționale se desfășoară nu
numai pe baza datelor transmise, nemijlocit organelor de sinț ale agentului, a percepțiilor,
reprezentărilor acestuia asupra lumii înconjurătoare dar și pe baza unor elemente care aparțin
experienței anterioare a agentului, precum și pe baza informațiilor privind experiența altor
persoane, a cunoștințelor dobândite prin lecturi, reflecții etc. De aceea, acest proces este puternic
influențat de gradul de cultură, de experiență, de maturitatea de judecată a agentului; este marcat,
de asemenea, și de particularitățile temperamentale, deprinderile, obișnuințele și caracterul
agentului. În aceste condiții, este posibil ca alături de construcții ale gândirii care reflectă corect
realitatea să existe și reflectări eronate, evaluări, judecăți, raționamente, greșite, incorecte.” George
Antoniu, Vinovăția penală, Editura Academiei Române, București, 1995, p. 305.
12
presupune un neadevăr spus cu intenţie, adică autorul acesteia ştie că nu corespunde
adevărului, fiind conştient de consecinţele pe care le doreşte, le provoacă sau le
acceptă. În principiu eroarea în anumite condiții este tolerată și nesancționată. De
pildă în domeniul muncii pagubele cauzate de salariat din eroare a sa sau a
utilajelor nu i se impută acestuia ci intră în riscul normal al serviciului și le
suportă beneficiarul serviciului. La anumite instrumente, metode, etc. se
prevede toleranța sau eroarea posibilă ceea ce trebuie cunoscută și luată în
calcul. În domeniul fiscalității dat fiind complexitatea legilor și normelor în
domeniu se recunoaște eroarea de drept și de fapt prin Legea prevenirii nr.
270/2017 în sensul că contribuabilul care a încălcat o normă fiscală nu este
sancționat imediat ci i se dă numai un avertisment iar inspectorul fiscal îl ajută
să facă un plan de remediere indicându-i măsuri de remediere și îi dă și un
termen potrivit legii. În noul Cod penal este reglementată eroarea sub forma
autoerorii printre cauzele de neimputabilitate a infracțiunilor săvârșite astfel:
”Eroarea. (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită
de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări,
situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. (2) Dispoziţiile
alin. (1) se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le pedepseşte,
numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori împrejurării respective nu este ea
însăşi rezultatul culpei. (3) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element
circumstanţial agravant starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a
cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se
aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale
extrapenale. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca
urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din
cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.” În cazul erorii
provocate așa cum am arătat anterior în Noul Cod penal este sancționată sub
forma participației improprii următoarea: ”Art. 52. Participaţia improprie. (1)
Săvârşirea nemijlocită, cu intenţie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de
legea penală la care, din culpă sau fără vinovăţie, contribuie cu acte de executare
o altă persoană se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă
cu intenţie. (2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la
săvârşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală
se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie. (3)
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără
vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.”

1.6. Manipularea

13
75. După Piotr Wierzbicki, minciuna modernă constă în manipularea34 celuilalt.
Porunca biblică "să nu minţi" ar trebui înlocuită cu "să nu-l manipulezi pe altul",
afirmând că împotriva acesteia trebuie virtute şi înţelepciune. Prin manipulare se
încalcă libertatea de opinie, libertate fundamentală garantată de Constituție dar și
libertatea de exprimare inclusiv libertatea de voință. Sociologii arată că
„manipularea reprezintă acţiunea prin care un actor social (persoană, grup,
colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod
compatibil cu interesele iniţiatorului, şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor
tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia
libertăţii de gândire şi de decizie.”35 Cu privire la această definiție avem unele
rezerve. În primul rând manipularea nu presupune o singură acțiune ci o activitate
formată din mai multe acțiuni și inacțiuni. Astfel în cadrul manipulării distingem cel
puțin două activități respectiv minciuna manipulatorului și a doua activitatea
intelectuală sau fizică a manipulatului care poate fi formarea unei opinii, atitudini
sau judecată greșită, generarea unui comportament la manipulat, ori schimbarea
opiniei, atitudinii sau comportamentului, opinii, atitudini, judecată eronată, ori
comportament care în lipsa receptării minciunii nu s-ar fi realizat. În al doilea rând
folosirea expresiei ”să acționeze” ca rezultat al manipulării nu este la adăpost de
critică deoarece manipularea poate să determine o inacțiune a manipulatului. De
aceea considerăm că în locul expresiei ”să acționeze” ar fi mai indicat ”să se
comporte„ respectiv echivalentul a ”să facă, să nu facă ceva, să ceară să nu ceară
ceva, să dea să nu dea ceva”. În al treilea rând în loc de expresia ”interesele
inițiatorului” mai indicată ar fi expresia ”interesele inițiatorului sau cele induse de
acesta”, deoarece nu întotdeauna cel care comandă manipularea nu este identic cu
cel care concepe și realizează manipularea. Manipularea36 are la bază minciuna-
premisă prin informare neadevărată (prezentarea ca mincinoasă a unei fapte
adevărate sau ca adevărată a unei fapte mincinoasă) sau prin omisiunea informării
ambele într-un scop imoral, ilicit,37 sau moral, neinterzis de lege, în anumite situații,

34
Referindu-se la războiul din Golf (1991) Ignacio Ramonet în lucrarea „Tirania comunicării” arăta: „De
pildă, să luăm războiul din Golf, care, o ştim prea bine, a dat loc unor manipulări fantastice şi unor
operaţiuni de cenzură incredibile, într-un cuvânt, unui adevărat discurs propagandistic. Mijloacele de
informare nu au spus „Va avea loc un război şi nu vi-l vom arăta”; dimpotrivă au spus „Veţi vedea războiul
în direct.” Şi au arătat atât de multe imagini, încât toată lumea a crezut că vede războiul, până când să
înţeleagă că, de fapt, nu-l vedea, că imaginile mascau nişte omisiuni; că imaginile erau adesea false, nişte
reconstituiri nişte iluzii.” Ignacio Ramonet, Tirania comunicării, Editura, Doina, Bucureşti, 2000, p. 54.
35
Şt. Buzărnescu, Sociologia opiniei publice, E.D.P., Bucureşti, 1996, p. 102.
36
A se vedea John Perkins, Noile Confesiuni ale unui asasin economic, Ediție actualizată:Alte dezvăluiri
din interior despre cum sunt manipulate în prezent economiile lumii și cum ne putem apăra libertatea,
Editura Litera, București, 2016;
37
Diferența dintre minciună și manipulare este evidențiată de Vladimir Volkoff,printr-un exemplu astfel:
”Cineva ne întreabă care este drumul spre Minsk, dar noi îl orientăm în chip mincinos spre Pinsk: în acet
caz nu e decât o minciună. Ar fi manipulare dacă el ar avea intenția de a merge la Minsk, dar noi am face

14
etc. Manipularea presupune falsificarea uneia sau mai multor premise, efectuată
de manipulator, judecata mai bine zis raționamentul este formal corect efectuat de
manipulat dar concluzia este falsă și urmată de comportamentul determinat astfel.
Manipularea este o activitate mai concretă decât dezinformarea, mai insistentă
și vizează o finalitate apropriată respectiv opinia, intenția, atitudinea,
comportamentul provocate ale manipulatului stări psihice și comportamente ce
nu ar fi avut loc în lipsa manipulării. Manipularea presupune: a) furnizarea
uneia sau mai multor premise false, de natură a determina pe manipulat să aibă
opinii, atitudini, comportamente sociale, politice, economice etc. vizate; b)
informațiile false combinate cu cele reale să vizeze schimbarea de opinii,
atitudini, intenții, comportamentele vizate, sau formarea de opinii, atitudini,
intenții, comportamentele vizate; c) să determine la manipulat acele opinii,
atitudini, intenții, comportamente care în lipsa manipulării nu ar fi avut loc; d) să nu
se utilizeze forța, amenințarea, sau autoritatea instituțională a manipulatorului;
e) să lase impresia libertății de opinie, de voință sau de decizie a manipulatului;
f) manipulatul să creadă că opiniile, atitudinile induse și comportamentele sale
determinate, sunt ale sale și în interesul său; g)să se realizeze finalitatea vizată de
manipulator. De regulă pentru a asigura credibilitate premiezi false difuzate,
autorul manipulării direct sau indirect, provoacă sau face anuminte acte materiale
care măresc credibilitatea premisei false uneori sub forma unei diversiuni38.
Succesul unei diversiuni depinde de receptarea acesteia ca un fapt real, însă
scopul și finalitatea acesteia este să inducă destinatarul în eroare determinându-l să
acționeze în detrimentul său, ca reacție la considerarea ”realității” scopului și
finalității induse prin diversiune. De pildă G. Soroș în anul 1992 pentru a induce în
eroare publicul și chiar Banca Angliei, cu privire la iminenta devalorizare a lirei a
vândut lire la cursuri din ce în ce mai scăzute, provocând un tăvălug de astfel de
vânzări în rândul deținătorilor de lire, ca în scurt timp el să înceapă să cumpere
lire la cursuri mici și în special după ce Banca Angliei a fost nevoită să
devalorizeze lira. În această manipulare G. Soros a folosit 10 miliarde de dolari,
pentru devalorizarea lirei și apoi cumpărarea lirei subevaluate ca ulterior să o
revândă la valoarea reală și astfel să câștige 2 miliarde de dolari, pierderile fiind
suportate de Banca Angliei și cei care au vândut lirele la prețul în scădere, fără să
cumpere lire când ajunsese la cea mai mică valoare de schimb, și nu în ultimul rând

astfel încât să aibă dorința de a merge la Pinsk.” E. L. Doțenco, în Psychologie de la manipulation,

Moscova, 1996). Vladimir Volkoff, Dezinformarea văzută din est, traducere, Nicolae Baltă, Pro Editură și
Tipografie, București, 2007.
38
”Operație militară efectuată pentru a abate atenția inamicului de la zona în care urmează să fie atacat. 2)
Manevră politică întreprinsă pentru a abate atenția populației de la interesele vitale. 3) Scoatere din
circulație a unor obiecte militare sau economice de importanță majoră pentru un stat de către agentura altui
stat, ostil acestuia.” Litera Internațional, Noul dicționar al limbii române, Editura Litera Internațional,
București 2002.

15
de cetățenii englezi salariați sau pensionari.39 Manipularea se mai efectuează prin
falsificarea raționamentului sau inducerea unui raționament fals. Minciuna este

39
Tot mai des se afirmă că G. Soros ar fi creat un sistem de structuri private ( fundații, asociații,
așa zisele organizații ale societății civile) pe care le finanțează pentru a obține informații
economice, politice, sociale, folosite ulterior pentru a influența și manipula masele și chiar
guvernele unor țării, inclusiv ale SUA, ca apoi să le folosească în realitate în interes propriu în
mega afaceri ce îi aduc profituri uriașe cum sunt speculațiile financiare pe baza informațiilor
privilegiate astfel obținute. De asemenea se mai afirmă că aceste structuri private ar constitui
Pardidul din umbră al acestuia care acționează confidențial folosind mijloace extra-constituționale,
secrete, înșelătoare, pentru a-și atinge două categorii de obiective, obiectivele de suprafață
cunoscute de membri manipulați ai acestor structuri și obiectivele reale cunoscute numai de
anumiți conducătorii în frunte cu G. Soros. ”George Soros este unul dintre cei mai puternici oameni
ai planetei. Manager de fonduri de investiții, originar din New-York el a adunat o avere personală
estimată la 7,2 miliarde de dolari. Compania sa de management controlează alte multe miliardee
de investiții în active…. Soros susține că Fundația sa pentru o Societate Deschisă donează anual
aproximativ 425 de milioane de dolari pentru diferite cauze. Pentru toată aceste avere, Soros nu
și-a cheltuit proprii bani, ci i-a determinat pe alții să-i cheltuiască pe a-i lor.Acest aspect este și
mai evident în abordarea pe care o are Soros față de piața financiară. Reputația sa de speculant
financiar este atât de mare încât armate de investitori se agață de cuvântul lui, cumpără sau vând
la semnalul lui. Un editorial publicat de Soros în Wal Street Journal sau un interviu dat la
Bloomberg ori CNBC pot muta din loc sume imense de bani pe piața financiară, iar aceste sume
depășesc cu mult puterea de cumpărare a lui Soros. După cum nota, la un moment dat, New York
Times, ”când Soros vorbește, piața financiară globală ascultă”. De-a lungul anilor, Soros și-a
măsurat puterile de mai multe ori cu economiile naționale, și a ieșit învingător. Este binecunoscută
implicarea sa în devalorizarea lirei sterline, în 1992, când a mizat 10 miliarde de dolari pe
deprecierea acestei monede. În încercarea disperată de a-și menține moneda pe linia de plurire,
Banca Angliei a încercat să cumpere cât mai multe lire cu aceeași viteză cu care Soros se
descotorosea de ele. Însă dsin ce în ce mai mulți investitori l-au urmat pe Soros și i-au susținut
demersul până când în cele din urmă Banca Angliei a cedat. Astfel lira sterlină s-a devalorizat,
ceea ce a declanșat un tsunami financiar, de la Tokio la Roma. La finalul crizei, milioane de
muncitori britanici constatau că au ajuns la fundul sacului, în timp ce Soros își număra banii
câștigați. Personal, a avut un profit de aproximativ 2 miliarde de dolari în urma acestei catastrofe
financiare, căpătându-și, de atunci, renumele de cel care a ruinat Banca Angliei…… Pe 9 iunie
1993, Soros a trimis o scrisoare către publicația Times, din Londra, sugerând că marca germană
este slabă. Mă aștept ca marca să piardă teren în fața tuturor monedelor mari, a scris el. Această
declarație a declanșat 4 de ore de panică pe piață, ducând marca germană în vrie. Soros a repetat
isprava pe 14 iunie 1998, de data aceasta cu consecințe mult mai grave, când a sugerat, în ediția
londoneză a Financial Times, că guvernul de la Moscova ar trebui să devalorizeze rubla cu 15-
20%. Declarația a instaurat panică pe piața de capital, aducând Rusia într-o criză
profundă…..Trebuie să mărturisesc că am rezerve în privința dolarului, a anunțat Soros , în mai
2003, la CNN. Într-o perioadă în care dolarul american pierduse teren în fața euro timp de patru
ani, Soros a determinat o scădere și mai mare anunțând întreaga lume că a început să vândă dolari
pentru euro sau alte monede. Soros știe mai bine decât majoritate oamenilor că, atunci pică
monedele, de cele mai multe ori pică și guvernele. Atacul asupra dolarului a fost un atac asupra
16
servită mințitului pe când manipularea este mai complexă deoarece manipulatul
participă la realizarea concluziilor false în care crede că sunt adevărate ca urmare
raționamentului său care de regulă este corect dar este realizat cu premise false
servite de manipulator într-un anumit scop. În cazul manipulării de regulă
manipulatul care suferă prejudiciile materiale sau morale se crede singurul vinovat,
ceea ce face ca manipularea să fie foarte periculoasă. Daca l-am întreba cine l-a
influenţat, ar răspunde cu mândrie că nimeni. Pe asta mizează și cei care
manipulează. Pe hotărârea noastră de a nu ne lăsa ”duşi de nas”, de a crede ceea ce
vrem noi să credem, însă fără o gândire critică, fără a ne îndoi de ceea ce vedem,
auzim și a ne documenta pentru a verifica gradul de veridicitate40. Din nefericire
însă, prin manipulare suntem aduşi în situaţia de a vrea ceea ce au hotărât alţii că
trebuie, astfel încât ei să-și atingă scopurile, scopuri care de multe ori nu coincid cu
ale noastre. Încercând o definiție a manipulării considerăm că: „manipularea
reprezintă activitatea de producere și utilizare a uneia sau a mai multor minciuni
determinând o persoană, grup, sau colectivitate, să creadă că este în interesul lor
să-și formeze, sau să-și schimbe opiniile, atitudinile ori să efectueze anumite
activități, deși, de regulă, acestea în realitate servesc alte interese ale iniţiatorului,

lui George Bush, și asupra războiului pe care acesta la purtat în Irak.” David Horowitz, Richard
Poe, George Soros, Puterea din umbră, Editura Contra.Mundum, București 2017, p. 20-22.
40
În vederea prevenirii și descoperirii unei manipulări ar fi indicat să gândim critic și să căutăm răspunsul
la câteva întrebări cum ar fi: 1.Încercați să înțelegeți ceea ce vedeți, auziți și citiți, dacă vi se comunică, acte
și fapte sub formă de știri, constatări, opinii, zvonuri, glume, ficțiuni, și dacă comunicatorul precizează
categoria respectivă, în raport de care depinde credibilitatea acesteia?
2.Cine își asumă responsabilitatea veridicității informației difuzate? Îi cunoaștem identitatea, poate fi
găsită? 3. Dacă s-a indicat sursa, probele, martorii și care este credibilitatea acestora? 4.Dacă se pretinde
sau nu că știrea a fost verificată din cel puțin trei surse independente și care sunt? 5.Dacă face trimitere la
”surse specifice”, surse care impun anonimatul și de ce? 6.Dacă informația face parte din categoria
informațiilor imposibil sau greu de verificat sub aspectul adevărului? 7.Dacă ar fi adevăr sau minciună
întrebați-vă cui folosește, de ce, când și cum, în raport de autor, difuzor, proprietarul mijlocului de
informare? 8.Dacă informația provine de la o autoritate publică și care este credibilitate și responsabilitatea
acesteia? 9.Informația se adresează numai dvs. sau unui grup sau colectivități anume? 10.De ce vi se
adresează dvs.? Este credibilă, plauzibilă, imposibilă? 11.Dacă ar conține minciuni, și alte acte ale unei
manipulării care ar fi mobilul și scopul real al acestora? În ce măsură vă privește pe dvs.? 12.Ce câștigați și
ce pierdeți dacă credeți? Ce riscați? 13. Cereţi argumente.Intrebati sau întrebaţi-va singuri de ce oare? 14.
Analizaţi logic argumentele pe care le primiţi. 15. Încercaţi sa produceţi contraargumente. Daca aţi reuşit,
cantariti-le si vedeţi dacă sunt sau nu contradictorii? 16.Nu va grăbiţi sa decideţi, dar nici nu taraganiti la
nesfârşit luarea unei hotărâri.17.Sfătuiţi-va cu o persoana a cărei putere de decizie o apreciaţi. 18.Sfătuiţi-
va cu o persoana in care aveţi încredere,chiar daca nu ştie multe lucruri in domeniul respectiv. Ea va
cunoaşte opţiunile, valorile și trebuinţele și se poate ”pune in pielea dumneavoastră”. 19.Căutaţi cazuri
asemănătoare. Istoria se repeta, deşi mulţi considera ca n-ar trebui sau ca nu este aşa. 20. Nu toţi cei care
va sfătuiesc sa faceţi ceva vor sa va manipuleze. 21.Nu toţi care vă determină sa faceţi ceva au și de câştigat
de pe urma acestui fapt.

17
şi nu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici, metode, mijloace de persuasiune,
lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Prin această definiție
includem în conceptul de manipulare atât manipularea negativă cât și manipularea
în scop pozitiv respectiv în interesul manipulatului atunci când o altă metodă nu ar
da rezultate. În dreptul penal numai o mică parte din manipulări sunt sancționate
sub forma instigării la săvârșirea de fapte prevăzute de Codul penal sau alte legi
penale. Astfel este sancționat instigatorul, care este tot un manipulator și săvârșește
fapta sub forma participației proprii cât și a participației improprii. Potrivit art.
47 din Codul penal instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă
persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Iar în noul Cod penal
participația improprie este definită în art. 52 astfel: ”Art. 52. Participaţia improprie.
(1) Săvârşirea nemijlocită, cu intenție, de către o persoană a unei fapte prevăzute
de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăție, contribuie cu acte de executare
o altă persoană se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă
cu intenție. (2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la
săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală
se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție. (3)
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei
fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără
vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.”

Unii susțin că atunci când scopul minciunii este apărarea unor valori,
educarea, binele ar fi o influențare pozitivă și nu manipulare. Alții consideră că după
scopul și finalitatea realizată ar fi manipulare pozitivă sau negativă. Dar când se
urmărește starea de bine numai a destinatarului minciunii nu și a autorului minciuni
în opinia noastră poate fi considerată tot manipulare. Pe de altă parte mijloacele de
realizarea scopului pot fi neinterzise de lege, imorale dar și ilegale ceea ce presupune
o analiză mai complexă prin raportare la mijlocul folosit, valoarea finală urmărită și
realizată, cui i-a folosit, pentru a categorisii activitatea respectivă.41 Un alt element

41
Dirk Müller referindu-se la războiul din Irak arată: ”Astfel poate fi pusă într-o lumină nouă situația din
Irak. Anul 2008 a adus cu sine creșteri extreme ale prețului petrolului. În cea mai dificilă perioadă, barilul
ajunsese la 147 de dolari. Întreaga lume s-a întrebat atunci ce anume a cauzat această scumpire teribilă.
”Experți”ne-au oferit explicații ridicole. Prima explicație: ”Nu avem suficient petrol!” În mod ciudat,
nicăieri nu existau rezervoare goale. Tote rafinăriile erau aprovizionate din belșug. Țările producătoare din
nordul Africii refuau să grăbească ritmul extracției pentru că, peste tot, petrolul era suficient. A doua
explicație: ”Ticăloșii de asiatici consumă din ce în ce mai mult!” Însă creșterea economică din Asia
încetinise de mult. În plus, consumul lor crescuse încet și treptat, de-a lungul multor ani:nu se dublase în
câteva luni, ca prețul petrolului. Din contră: în timp ce prețurile petrolului creșteau fulminant, economia
mondială se apropia de recesiune, ceea ce nu aduce în nici un caz creșteri ale consumului… Mari
producători de automobile americani se luptau cu problemele grave, pentru că nimeni nu le mai cumpăra
SUV-urile și camionetele puternice și nerentabile. Chiar și consumatorii americani, obișnuiți cu risipa,
învățaseră ce înseamnă economia de combustibil și începuseră să apeleze la mașinile japoneze de oraș sau

18
al manipulării îl constituie mijlocul calificat folosit cum ar fi falsurile sub orice
formă, (acte, obiecte, opere, fotografii, filme etc.), scenarii, folosirea de interpuși cu
identități false, acte falsificate de natură a convinge, tehnici, tehnologii de influențare
a percepțiilor, emoțiilor, rezoluțiilor, voinței, corupția așa zișilor formatori de opinie,

la mersul pe jos…..Pe scurt un asemenea preț al petrolului era complet nefundat. Rămân speculanții de
mărfuri. Aceștia însă nu au cum să fi provocat creșterea. Personal, sunt speculant (de profesie). Și cunosc
foarte mulți speculanți, unii chiar mai speciali. Dar la un curs al petrolului de 120 de dolari pe baril, absolut
nimeni nu s-ar fi bazat pe creșteri ulterioare mai mari. Miza era deja mult prea mare. Cu toate acestea, prețul
a urcat în continuare până la 147 de dolari pe un baril…. Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei situații?
Există o teorie foarte interesantă: mai ales când avem de a face cu prețurile politice (al petrolului, al aurului,
al alimentelor), trebuie să ne întrebăm mereu cine are interesul să provoace scumpiri sau ieftiniri. Așadar,
cine era interesat să obțină un preț cât mai mare al petrolului? Saudiții/ În nici un caz! În ultimele zeci de
ani, țările producătoare au dovedit că se mulțumesc cu prețuri rezonabile. Dacă ridică ștacheta prea sus,
lumea începe să caute alternative. O mașină electrică devine mai rentabilă decât una convențională. Atunci
veniturile șeicului s-ar diminua. Să fie chinezi de vină? Nu, deoarece și ei caută prețuri cât mai mici ca să-
și mențină creșterea economică. Atunci pe cine interesează ca petrolul să fie cât mai scump/ Răspunsul
putem să-l găsim în SUA. Din 1982, este în vigoare o interdicție asupra forării petroliere pe coastele de est
și de vestale Americii de nord. Motivele sunt, în mare parte ecologice. Se presupune că în subsolul acestor
zone protejate s-ar afla între 14 și 16 miliarde de barili de țiței. La un preș de extracție de 40 de dolari/baril
și un preț de desfacere de 100 de dolari/baril, profitul ar fi de circa 1000 de miliarde! Numai de sar putea
ajunge la acest petrol… Președintele republican George W:Bush încerca deja de mulți ani să obțină ridicarea
interdicției. Se lovea însă mereu de această mică pacoste democrată: Congresul, care plasa mereu protecția
mediului înaintea intereselor producătorilor de petrol. Anul 2008 se apropia de sfârșit, și odată cu el
mandatul lui Bush. Urmașul său în funcție, democratul Barak Obama, se hotărâse deja să nu acore drepturile
de foraj, așadar loby-ului petrolier îi rămâneau puține luni să convingă Congresul. Singura cale (pe lângă
violență sau mită0 era umflarea artificială a prețului petrolului, pe piața la termen. Populația disperată ar
convinge apoi Congresul să accepte exploatarea zonelor proptejate. Apropiindu-se alegerile pentru
Congres, în paralel cu presiunea exercitată de prețurile petrolului, președintele Bush instiga populația:
”Congresul vă transformă în victime! Dacă am avea acces la rezervele acestea de petrol, prețul benzinei ar
scădea considerabil!” Evident, era o minciună gogonată: ar fi durat oricum câțiva ani până la deschiderea
exploatărilor, ia rezervele, deși profitabile, nu ar fi acoperit consumul SUA decât pentru câțiva ani. Tactica
a avut succes:opinia publică s-a coalizat cu președintele. Curând, majoritatea populației susținea
exploatarea rezervelor petrolifere: ”Nu ne pasă de proptecția mediului! Vrem benzină ieftină!” Primul care
a cedat a fost Barak Obama, care s-a temut pentru mandatul său și a lăsat să se înțeleagă că, în anumite
circumstanțe, dacă este absolut necesar, se va gânsi la posibilitatea ridicării interdicției…Wow! Chiar în
acel moment prețul petrolului a scăzut la 110 dolari. La 28 septembrie 2008, putem citi într-o anexă a
pachetului pentru salvarea economiei că interdicția Congresului a fost ridicată. În următoarele ore, prețul
petrolului a scăzut cu 10%. Ulterior, a ajuns la valoarea de 70 de dolari pe baril. Ziarele germane nu au
menționat aceste detalii. Tot ce s-a declarat a fost că ”în urma refuzului pachetului de 700 de miliarde de
USD, prețul petrolului a scăzut considerabil.” Prețul petrolului scăzuse însă cu mult timp înainte ca pachetul
de ”salvare” să se împiedice de refuzul Congresului.” Dirk Müller, Crashkurs, Manual de criză, Editura
Meteor Press, București 2010, p. 90-92.

19
sau a unor conducători din structurile opoziției42 sau puterii43etc. Mijlocul calificat
în manipulare presupune folosirea preponderentă de stimuli mai slabi pentru a nu
fi percepuți în mod corect, conștient de scopul, consecințele lor pentru destinatar,
dar de natură a determina un comportament economic, social, politic, pe care acesta
nu l-ar fi avut în lipsa receptării acestor stimuli. Mijlocul calificat se caracterizează
prin probabilitate mare de credibilitate generată. Spre deosebire de cel indus în
eroare printr-o minciună simplă, manipulatul crede că opinia, rezoluție în baza
căreia a voit și a acționat într-un anumit comportament păgubitor pentru el
sunt ale lui. De regulă comportamentul obținut prin ordin, decizie, fără asociere cu
minciună, nu poate fi rezultat al manipulării. Comportamentul obținut în cadrul
manipulării nu ar fi fost ales de cel manipulat în lipsa manipulării sale. Manipularea
induce un sentiment de responsabilitate celui manipulat care se crede singur
vinovat de comportamentul pe care l-a avut. Spre deosebire de manipulatul, cel care
este victima unei minciuni simple, poate sesiza ușor minciuna, și a o demasca
identificând responsabilitatea mincinosului dar și a sa.

42
De pildă se susține că în 1953 pentru înlăturarea lui Mohammad Mossadegh din funcția de prim-ministru
al Iranului, CIA ar fi plătit 5 milioane de dolari generalului iranian Fazlollah Zahedi, care prin forță și
corupție a răsturnat guvernul iranian, a prelut funcția de prim-ministru și a constituit un nou guvern, cu o
altă orientare politico-economică. ”Confruntările care izbucnesc între grupările fidele lui Mossadegh și
cele care îl susțin pe Șah și pe Zahedi se întorc în avantajul acestora doi din urmă. Pentru a-și consolida cât
mai repede poziția în țară, generalul poate conta pe un plic conținând 5 milioane de dolari, pe care CIA i le
furnizează fără întârziere. Cât despre Șah, el își preia tronul pe care-l va păstra încă un sfert de secol.”
Franck Daninos, CIA, o istorie politică, 1947-2007, Editura Orizonturi, București, 2008, p. 89.
43
”Constatând eșecul Casei Albe, Congresul o ia înainte. La sfârșitul lui 1998, votează o lege care acordă
97 de milioane de dolari disidenților irakieni în scopul de a răsturna regimul lui Saddam Hussein și de a
promova instaurarea unei democrații.” Frank Daninos, CIA 0 istorie politică 1947-2007, Editura Orizonturi,
București 2008, p. 248. ”Aflati în exil, mai multi responsabili ai fostului regim irakian, citați de AFP, au
declarat ca Saddam Hussein a fost tradat de trei veri: doi militari de rang inalt si un membru al guvernului,
care au inlesnit caderea Bagdadului ordonând trupelor sa nu lupte. Unul din acesti responsabili a declarat
sub acoperirea anonimatului ca șeful Garzii Republicane, Maher Sufian al-Takriti, considerat "umbra lui
Saddam Hussein", a ordonat trupelor sa nu opuna rezistență, cand forțele americane au intrat în Bagdad, la
8 aprilie. "Acest ordin verbal a fost confirmat de șeful serviciilor secrete, Taher Jalil al-Harbush al-Takriti,
și de un comandant militar, Hussein Saddam al-Takriti, al carui fiu era seful de cabinet al lui Qussai
Hussein, unul din fii lui Saddam și care exercita controlul general asupra Gărzii Republicane.” Actualitatea
Companii, Constient ca a fost vandut Saddam Hussein ordonase executarea generalilor tradatori, Curierul
Național, 27.05.2003, office@curierulnational.ro. ”Cu câteva luni mai târziu, într-adevăr, magazinul
Romparts prezintă anumite activități ale CIA întreprinsă pe teritoriul american. Jurnaliști săi descoperă că
Agenția finanțează și exercită influență secretă asupra Asociației Naționale a Studenților, a Fundației pentru
Educația Națională, a Ghildei jurnalelor americane, a Asociației americane de științe politice, și asupra
Comitetului american pentru libertate culturală. Amestecul Agenției în activitățile acestor organizații se
manifestă de la începutul anilor 1950, când misiunea ei consta în a bara forța de intervenție a ideologiei și
culturii Uniunii Sovietice. Franck Daninos, CIA, o istorie politică, 1947-2007, Editura Orizonturi,
București, 2008, p. 134.

20
 80. Sugestia. Autosugestia, În demascarea minciunii, dezinformării și
manipulării un rol important îl are cunoașterea ”erorii provocate”, a auto erorii a
”sugestiei” sau ”autosugestiei”, și a cauzelor acestora. În DEX sugestia este
definită ca influență exercitată asupra voinței cuiva; înrâurire și dirijare a voinței
cuiva. Influență exercitată asupra conștiinței și voinței cuiva, (în stare de veghe sau
în stare hipnotică) folosită în tratarea unor tulburări neuropsihice; ceea ce se
sugerează cuiva,; sugerare, propunere, idee.44 Într-o altă definiție sugestia este
prezentată ca ”un proces de influențare a psihicului sau comportamentului unei
persoane fără ca aceasta să-și dea seama de originea acestei influențe, fără să
manifeste spirit independent, de discernământ; acțiune exterioară, senzorială sau
verbală, care provoacă acest proces.”45 ”Sugestia este unul din mijloacele de bază
ale interacțiunii umane și privește nu numai indivizi izolați, grupurile mici și cele
mari. În principal este vorba despre putința pe care o are un individ de a impune prin
forța afirmației sale, o idee sau o emoție uneia sau mai multor persoane. Reușita
sugestiei depinde de jocul dinamic al unor forțe care se găsesc atât în cel care
sugestionează, cât și în cel care este sugestionat. În acest sens , sugestia poate fi
definită atât ca acțiune (permisivă prin care un individ impune altuia o idee, o
credință, o tendință), cât și ca fenomen ( de supunere față de orice idee, tendință sau
credință cu origine într-o acțiune exterioară și care comportă o restrângere a puterii
și a libertății de voință a celui sugestionat).46
83. „Cea mai eficientă și se pare singura armă împotriva minciunii,
dezinformării este și va fi conștiința liberă și activă a fiecăruia.”47 Aceasta
presupune o anumită pregătire, cultură, experiență și informațiile necesare și
suficiente pentru a asimila în spirit critic, cu înțelepciune orice informație nouă,
corectă și completă. Omul trebuie să-și formeze liber opinia, ori pentru aceasta
trebuie să i se permită informarea necesară De pildă, prin art. 7 pct. 3 din Convenția
europeană privind televiziunea transfrontalieră ratificată de Parlamentul României
prin Legea nr. 56/2003 modificată prin Legea nr. 49/2010 se arată : „Radiodifuzorul
se va asigura că jurnalele televizate prezintă în mod corect faptele și evenimentele
și favorizează libera formare a opiniilor” .48 Împotriva minciunii, manipulării,

44
Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan”, DEX, Ediția a II-a, Ediura Universul
Enciclopedic, București 1996, p. 1038.
45
Pavel Apostol și colectiv, Dicționar de filozofie, Editura Politică, București, 1978, p. 677.
46
Gheorghe Arădăvoaice, Motivația, Editura ANTET XX PRESS, Filipești de târg Prahova, 2014, p. 65.
47
A se vedea Henri Pierre Cathala. Epoca dezinformării. Editura Antet XX Press. Filipeşti de Tîrg.p. 122.
48
În media sunt încă mulţi ziarişti care afirmă că ei sunt formatori de opinie deşi aceasta contravine
dispoziţilor legale internaţionale, constituţionale sau legale prin care este garantată libertatea de opinie. În
spiritul acestor norme Consiliul Naţional al Audiovizualului în Decizia nr. 40/2004, art.1 se dispune: „În
programele de ştiri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi
culturală, trebuie să respecte următoarele principii: a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea

21
dezinformării se folosesc și mijloace juridice ca responsabilitatea, responsabilizarea
și răspunderea juridică prin instituirea răspunderii civile, administrative și penale.
De pildă există răspunderea civilă pentru fapte mincinoase prejudiciabile, clauze
abuzive, sau false în contracte, răspundere penală pentru înșelăciune, manipularea
pieței de capital, răspândirea de știri false și altele, care se pedepsesc cu închisoarea.
84. Scandalurile financiare din S.U.A. : Enron, Tycho, Imclone, World Com,
Bernard Madoff49, Xerox și altele categorisite de presă ca gigantice malversațiuni,

liberei formări a opiniilor prin prezentarea principaleleor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada
în care problemele sunt în dezbatere publică;”
49
Bernard Madoff a fost membru activ în Asociaţia Naţională a Valorilor Mobiliare Dealers (NASD) SUA,
care se ocupa cu auto-reglementare, organizarea industriei valorilor mobiliare şi a servit în calitate de
Preşedinte al Consiliului de administraţie şi în consiliul de administraţie al NASD. Pe 29 iunie 2009, el a
fost condamnat la 150 de ani de închisoare. Se spune că anchetatorii nu ar fi descoperit nici o dovadă de
implicare a familiei acestuia sau a altor persoane ori structuri economico-financiare. În faţa instanţei Madoff
a cerut scuze victimelor sale care ar fi în număr de 3 milioane din 25 de ţări şi a precizat că el a acţionat
singur. In presupusa schema au fost prinse peste 25 de companii din intreaga lume, printre care si unele
dintre cele mai mari firme de servicii financiare ca BNP Paribas, Nomura Holdings. Intr-un raport depus in
ianuarie 2009, firma lui Madoff declara ca are sub administrare active de 17 miliarde de dolari ca în
momentul arestării să declare că în realitate nu sunt decât 300 de milioane de dolari. Intreaga divizie de
consultanta a firmei sale reprezenta un mister pentru majoritatea membrilor staffului, au declarat doi
angajati care au refuzat sa fie identificati. Birourile lui Madoff de pe Third Avenues din centrul
Manhattanului cuprindeau mai multe etaje, divizia de consultanta situandu-se la etajul 17. Etajul respectiv
nu avea nici o legătura cu celelalte etaje si nu exista practic nici un fel de interacţiune cu acesta, conform
angajaţilor. Fiii lui Madoff au declarat angajaţilor că tatal lor nu le oferise nici un fel de informaţie cu privire
la divizia de consultanţă. In documente oficiale, procurorii americani şi oficialii SEC arată ca Madoff a
mărturisit faptul ca divizia de consultanţă, care oferea servicii unor persoane bogate şi investitori
instituţionali, dar şi unor fonduri de hedging, nu reprezenta decat "o mare minciună". Divizia este
insolvabila de ani întregi, conform SEC. Fostul şef al Nasdaq, Bernard Madoff, a declarat ca nu i-a venit sa
creada ca autoritaţile americane nu au reuşit să descopere mai repede imensa fraudă pe care o pusese la cale
şi că a reuşit să scape atâţia ani fără să fie arestat, potrivit ABC, care citeaza primul interviu acordat din
arest de acesta. Madoff a fost condamnat la inchisoare, fiind gasit vinovat pentru o frauda de peste 50 de
miliarde de dolari. Miercuri, 29 iulie 2009, 13:48 în Actualitate | Internaţional „Constient de faptul ca nu
are cale de scăpare, Madoff a jucat inteligent, pledând vinovat şi susţinând ca el a fost singurul individ care
a avut habar despre ceea ce se petrecea în fondul său de investiţii. Este evident imposibil, dar judecătorii au
închis ochii, deschizând calea evaporării unei părţi din banii familiei Madoff. Soţia lui Bernie va rămane
cu ceva bani de buzunar întrucât ea nu a ştiut nimic, indică blogul Trenduri Economice.” Marţi, 30 iunie
2009, 11:22 în Economie | Finanţe & Bănci Madoff nu a investit niciodata, niciun dolar. Pur si simplu
lua banii fraierilor si atat. Lichidatorul judiciar însărcinat cu afacerea Madoff a declarat vineri că nu are
nicio dovadă că investitorul acuzat de o fraudă de 50 miliarde de dolari ar fi cumpărat vreodată vreo acţiune
în numele clienţilor săi. Irving Picard, însărcinat cu cazul Madoff, a făcut această declaraţie în faţa
Tribunalului american care investighează celebra afacere a fondului de investitii Madoff Investment
Securities,. Cu alte cuvinte, totul a fost o înşelatorie, din prima zi de funcţionare a piramidei. Reamintesc
că Madoff le-a luat banii nu doar unor celebrităţi, dar chiar unor bancheri prestigioşi şi potenţi oameni de
afaceri, promitându-le randamente mult peste media pieţei. Madoff a spus ca firma sa este o schema Ponzi
– o schema piramidala de investiţii care crează o falsă piaţă în care primii investitori fac bani pe spinarea
noilor intraţi.O astfel de schemă este un vehicul ilegal de investiţii care aduce câştiguri investitorilor mai
vechi cu bani de la noi investitori şi care depinde de o serie constantă de noi investiţii. Procurorii spanioli
anticoruptie ancheteaza una dincele mai mari banci de pe piata locala, Banco Santander. Aceasta a pierdut

22
au dezvăluit că prin “manipulări calificate” conjugate cu așa-zisele inginerii
financiare asociate cu o politică de dereglementare50 și nereglementare au păgubit
mase întregi de oameni, mici investitori dar și mari investitori mai mult sau mai puțin
naivi. Referind-se la scandalul Enron, analistul Richard Cohen scrie în Washington
Post “fapta conducătorilor concernului, care s-au grăbit să vândă acțiuni ale propriei
companii în valoare de peste un miliard de dolari, știind că aceasta era în pragul
falimentului, nu poate fi descrisă doar ca simplă “hoție” (sau “escrocherie”)”.
“Acești oameni apropiați vârfurilor administrației Bush - continuă el – și-au încasat
frumușel banii, dar când ceilalți investitori și posesori de acțiuni, inclusiv
funcționari de rând ai firmei, au încercat să facă același lucru, au rămas cu buzele
umflate.” “Prețul unei acțiuni a scăzut vertiginos de la 85 de dolari la 68 de cenți și
ei au pierdut totul – economiile, fondul de pensii, visurile unui trai confortabil, poate
al plimbărilor odihnitoare cu barca pe apele unui lac. Ștabii sunt cei care s-au ales
cu barca, mai bine zis cu yachtul. Celorlalți le-a rămas lacul. Acum nu au decât să
se arunce în el.” Până în prezent, autoritățile competente nu au comunicat ceva în
legătură cu tragerea la răspundere și a președintelui Enron, un apropiat al
președintelui Bush. În schimb, fostul director financiar al grupului Enron, Andrew
Fasta, trebuie să răspundă, potrivit F.B.I. la 78 capete de acuzare printre care cea de
fraudă, spălare de bani și alte fapte ilegale care i-au adus venituri semnificative,
informează Reuters. Dar oare se mai acoperă ceva din prejudiciul de ordinul

peste 2,3 miliarde de euro din depozitele clientilor în frauda fostului presedinte al Nasdaq, Bernard Madoff.
Autoritatile spaniole vor avea în prim plan anchetarea relaţiei dintre Banco Santander si Fairfield
Greenwich Group, un fond piramidal de investiţii, precum şi participaţia la fondurile de investitii
administrate de Madoff, arată Wall Street Journal. Procurorii anticoruptie vor cerceta şi angajaţi ai băncii
spaniole care se ocupau in principal de gestionarea investitiilor, pentru a afla daca acestia ştiau problemele
fondurilor Madoff.”
50
Este cunoscut că dereglementarea presupune abrogarea dispoziţiilor legale care interzic, pedepsesc sau
sancţionează anumite fapte periculoase sau prejudiciabile reducând rolul statului în apărarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti. De pildă abrogarea dispoziţiilor legale care pedepsesc penal insulta şi calomnia, sau
acordarea de credite fără garanţii etc. sunt de natură a favoriza manipularea prin nesancţionare şi afectarea
proprietăţii deponenţilor ai căror bani sun daţi drept credite fără garanţie cu riscul nerecuperării acestora.
În scop preventiv practicile speculative de tip „naked-short selling” (vânzare în lipsă a unor titluri denumită
de un hâtru vânzarea piei ursului din pădure), care s-au aflat la originea prăbuşirii marilor bănci Bear Stearns
şi Lehman Brothers, în anul 2008 sunt deja interzise în SUA şi alte ţări (inclusiv Franţa) dar în cazul
acţiunilor, nu a datoriilor guvernamentale. În 18 mai 2010 Germania a anunţat intenţia de a interzice
practicile speculative de tip „naked-short selling” pentru unele titluri de credit înainte de a le fi
împrumutat.Tot pentru a prevenii infracţiunile în comunicarea comercială speculativă într-un ziar se arată
că Germania sprijină directiva UE potrivit căreia managerii fondurilor de private-equity din UE trebuie
autorizaţi de o instituţie de supraveghere din ţara în care sunt înfiinţaţi pentru a putea atrage investitori din
spaţiul UE. Directivei care ar intra în vigoare în 2012, i s-ar opune Marea Britanie, care concentrează
aproximativ un sfert din companiile europene de private-equity. (Le terme anglais private equity désigne
les titres financiers de sociétés (notamment les actions pour les sociétés de capitaux, ou les parts sociales
pour les sociétés de personnes) qui ne sont pas cotées sur un marché, par opposition à public equity, qui
désigne des titres qui ont fait l'objet de procédures de cotation publique sur un marché.)

23
miliardelor de dolari, în dauna micilor investitori ? În ziarul Adevărul, agenția
Mediafax informa că: “Directorii celor mai mari 25 de companii din Statele Unite
ale Americii care au dat faliment în ultimele 18 luni au câștigat, în numai trei ani,
aproximativ 3,3 miliarde de dolari din încasarea salariilor și din vânzarea acțiunilor
înainte de colapsul respectivelor societăți.”, relevă un studiu realizat de Financial.
Se afirmă tot mai des că, aceste malversațiuni au la bază manipularea. De pildă, în
cadrul unei companii publicitare, cu aspecte de publicitate înșelătoare, s-au vândut
cumpărătorilor manipulați, acțiuni supraevaluate de ordinul miliardelor de dolari. În
România, un patron, pentru a manipula potențialii cumpărători de acțiuni ale firmei
sale, printr-o altă firmă a sa, a “cumpărat” în mod public, acțiuni de la prima firmă,
de 9,3 miliarde lei la preturi supraevaluate de 27 de ori. Evident, ambele firme fiind
ale aceleași persoane, aceasta nu pierdea nimic, (este posibil nici să nu fi avut suma
de 9,3 miliarde lei), cumpărarea fiind „scriptică”, având ca destinație manipularea
publicului. Dar, pe piață, prin această manipulare, a trimis următoarele mesajele
false: a) cerere mare pentru acțiunile firmei sale; b) creșterea prețului acestor acțiuni,
deci grăbiți-vă și cumpărați acțiuni la prețul cel puțin egal cu cel practicat (adică cel
supraevaluat). Din nefericire, reglementările legale în vigoare în România sunt foarte
dificil de aplicat acestui caz, dat fiind lacunele în activitatea de reglementare și
legiferare. 51
85. Regretatul Ralu Filip, președinte Consiliului Naționali al
Audiovizualului a prezentat un adevărat rechizitoriu împotriva postului de
televiziune O.T.V. și a firmei FIRST MEDIA ADVERTISING (F.M.A.), arătând că
acest post de televiziune s-ar fi născut în urma unei complicități dintre Dan
Diaconescu și directorul ziarului “Ziua”, Sorin Roșca Stănescu, în realizarea unei
manipulări: “Licența acestui post s-a obținut prin înșelarea C.N.A. de către
complicele Sorin Roșca Stănescu, pe care Dan Diaconescu s-a lăudat că l-a angajat
temporar ca să-i obțină licența de emisie, care lui îi fusese refuzată. Sorin Roșca
Stănescu a înșelat C.N.A. cu dosarul lui Dan Diaconescu, știind că nu cere licență
pentru el, iar Diaconescu a mințit atunci când a susținut că dosarele erau perfect
identice”. (ziarul “Ziua” din 23 octombrie 2002 – “C.N.A.. face presiuni asupra
justiției.”).52
86. Pentru a preveni manipularea, înșelăciunea prin publicitate, Consiliul
Naționali al Audiovizualului a emis unele decizii și apoi Codul audiovizualului prin
care sunt interzise excesele, abuzurile, inexactitățile esențiale în spiritul Legii nr.

A se vedea pe larg ziarele România Liberă din 27 februarie 2000 şi Adevărul din 23 februarie 2002,
51

01.07.2002 şi din 2.XI.2002.

52
În anul 2014 Sorin Roșca Stănescu ajuns senator a fost condamant alături de alte persoane în dosarul Rompetrol
pentru manipularea pieței de capital la doi ani și patru luni închisoare cu executare în penitenciar, iar Dan Diaconescu
–mogul de presă- în anul 2015 a fost condamnat cinci ani și șase luni închisoare cu executare în penitenciar pentru
șantajarea unui primar căruia i-a cerut bani pentru a nu divulga prin televiziunea OTV date compromițătoare despre
acesta.

24
148/2000 modificată prin Legea nr. 158/2008 privind publicitatea. „Este interzisă
difuzarea de publicitate sau tel shopping pentru produse medicamentoase,
vitamine, suplimente alimentare, nutrienți, suplimente nutritive și tratamente
medicale prezentate sau recomandate de personalități ale vieții publice, culturale,
științifice, sportive sau de alte persoane care, datorită celebrității lor pot încuraja
consumul acestor produse sau tratamente.” Influenta la public a acestor personalități
sau celebrități, folosită gratuit sau plătită, ar putea crea dezechilibre de imagine
nejustificate, cu implicații negative asupra consumatorilor, comercianților și
producătorilor (concurenți). „Publicitatea pentru produsele medicamentoase trebuie
să încurajeze folosirea rațională a acestora, să le prezinte în mod obiectiv, fără a
exagera calitățile terapeutice.” Publicitatea la produsele medicamentoase nu
trebuie să conțină nici o mențiune care ar putea, prin descrierea sau reprezentarea
detaliată a unor simptome ori a unor cazuri clinice, să ducă la autodiagnostic
eronat. Aceste reguli nu lezează dreptul la informare, ci previne manipularea
contribuind la securitatea informațională a persoanei.

1.5 Securitatea informațională a persoanei.

87.Dreptul la informație este un drept esențial al ființei sociale care satisface

necesitățile individuale și sociale ale omului, alături de dreptul la viață, drept care se
realizează prin comunicare. Pe bună dreptate se spune că unei informații zero îi
corespunde în mod inevitabil o libertate zero. Pe de altă parte dreptul la viață nu se
poate realiza fără dreptul la informație. Orice medicament conține o sumă de
informații și a fost obținut pe o bază de informații. A lipsi o persoană de un
medicament necesar înseamnă a-l lipsi de o sumă de informații, cu implicații
deosebite asupra celorlalte drepturi și în final asupra vieții. Abuz de dreptul la
informație este și atunci când printr-un bombardament publicitar îl determin pe
individ să consume un medicament scump care poate nu-i este nici necesar. De
aceea, pe lângă o deontologie a comunicării este necesar și un drept al comunicării
sociale sau drept la informație, drept care contribuie și la realizarea celorlalte
drepturi și libertăți ale omului.53 De pildă în Legea drepturilor pacientului nr.
46/2003 este reglementat în mod special « Dreptul pacientului la informația

53
De pildă, în domeniul comunicării audiovizuale, Consiliul Naţional al Audiovizualului, urmare a împuternicirii sale
de legiuitor prin Legea nr. 504/2002, în calitate de garant al interesului public, a emis Decizia privind protecţia
demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine, stabilind o serie de norme juridice, a căror nerespectare este
sancţionată contravenţional cu sancţiunile prevăzute de art. 90 şi 91 din Legea audiovizualului. În această decizie sunt
reglementate o serie de drepturi, obligaţii, interdicţii etc. “De-a lungul timpului, practica judiciară americană a statuat
drepturi şi obligaţii în comunicare referitoare la protecţia vieţii private, care permite indivizilor să obţină despăgubiri
pentru difuzarea în presă a informaţiilor intime, potenţial păgubitoare. ” Kent Middleton ş.a., op. cit., pag.19.

25
medicală ».54 Iar în art. 27 din Codul consumului dreptul la informație al
consumatorului este reglementat astfel: ”b) de a fi informați complet, corect și
precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât
decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor
lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori;” De asemenea dreptul
de a cunoaște riscurile produsului cumpărat este detaliat în art. 4 din Legea nr.
245/2004 privind securitatea generală a produselor.55

88. Dreptul la informație presupune și asigurarea securității

informaționale a cetățeanului și în general a publicului. Securitatea
informațională a persoanei presupune activitatea de prevenire și demascare a
manipulării56 dar și de informare cu pericole eventuale iar acolo unde
manipularea îmbracă elemente constitutive ale infracțiunilor (comunicare de
informații false, apologia infracțiunilor, înșelăciune, propaganda pentru statul
totalitar, manipularea pieței de capital, manipularea cursului valutar etc.) sau se

54
De pildă, în art. 6 şi 7 din Legea nr. 46/2003 se dispune: „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale
de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente
la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi
cu privire la datele despre diagnostic şi prognostic. Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie
informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.
55
Art. 4 (1) În limitele activităților lor producătorii trebuie să asigure consumatorului informațiile utile care îi permit
să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată rezonabil previzibilă,
atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de către consumator, fără un avertisment corespunzător, precum
și să prevină astfel de riscuri. Prezența unui astfel de avertisment nu exonerează nicio persoană de îndeplinirea
celorlalte obligații prevăzute de prezenta lege. (2) În limitele activităților lor producătorii trebuie să adopte măsuri
proporționale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează, care le permit: a) să fie informați de riscurile pe
care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori; b) să poată întreprinde acțiunile potrivite, inclusiv,
dacă este necesar, pentru a evita aceste riscuri, să poată dispune retragerea de pe piață, avertizarea adecvată și
eficientă a consumatorilor, returnarea de la consumatori. (3) Măsurile prevăzute la alin. (2) vor include: a)
informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identității și detaliilor privind producătorul,
precum și informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepția
cazurilor în care omisiunea acestei informații este justificată; b) în cazul în care se consideră necesar, realizarea de
teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamațiilor și, după caz, ținerea unui registru de
reclamații, precum și informarea distribuitorilor de către producător privind monitorizarea acestor produse. (4)
Măsurile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi întreprinse voluntar sau la cererea autorităților competente, în
conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f). (5) Returnarea se face ca ultimă modalitate de rezolvare, atunci când celelalte
acțiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producătorul consideră necesar sau
când este obligat de către autoritatea competentă să ia această măsură. Măsura de returnare se poate pune în
aplicare în baza codurilor de bună conduită în domeniu, în cazul în care acestea există.
56
În manualele de jurnalism internaţionale este citat un caz clasic de manipulare mediatică: un ziarist britanic de la un
tabloid de mare tiraj l-a întrebat o dată pe Prinţul Charles dacă este adevărat că se spune despre dânsul că ar fi
homosexual întrebare la care prinţul a răspuns sec: „Nu”. A doua zi, tabloidul a ieşit la pagina întâi cu un titlu de o
şchioapă: „Prinţul Charles neagă vehement că ar fi homosexual”. Opinia publică a rămas, astfel, cu impresia că,
undeva, în cercurile înalte, acest zvon circulă atât de insistent încât a fost nevoie de o ieşire oficială a Prinţului pentru
a-şi salva reputaţia. În realitate, era doar un răspuns simplu la o întrebare aparent nevinovată, care a fost incorect
răsucit şi „aranjat” de către gazetari pentru a transmite un cu totul alt mesaj. Ziarul Naţional din 10 iunie 2004, în
articolul scris de Gabriela Artene „Răfuielile în subteranele PSD-ului”.

26
cauzează prejudiciu, tragerea la răspundere juridică a celui vinovat. Mijloacele de
informare în masă, statul și toate structurile sociale trebuie să asigure prin mijloacele
ce le are la dispoziție, securitatea informațională a persoanei și să prevină abuzurile
în exercitarea drepturilor în comunicare. De pildă legat de securitatea informațională
este și conceptul de siguranță a alimentelor reglementat de Legea nr. 150/2004
privind siguranța alimentelor. Astfel în art. 3 din această lege sunt definite concepte
necesare a fi cunoscute în securitatea informațională a persoanei în domeniul
alimentației cum sunt :
- riscul în domeniul siguranței alimentelor înseamnă probabilitate
apariției unui efect nociv pentru sănătate, precum și severitatea acestui efect, ca
urmare expunerii la un pericol ;
-analiza riscului -procesul care cuprinde trei componente
intercorelate :evaluarea riscurilor, managementul riscurilor și comunicarea
riscurilor ;
- evaluarea riscului - procesul științific format din 4 etape, și anume:
identificarea pericolului (hazardului), caracterizarea pericolului (hazardului),
evaluarea expunerii și caracterizarea riscului;
- managementul riscului - procesul, distinct de evaluarea riscului,
constând în aprecierea diferitelor politici alternative, în consultare cu pârțile
interesate, ținând cont de evaluarea riscului și de alți factori posibili și, dacă se
impune, selectarea opțiunilor adecvate de prevenție și control;
- comunicarea riscului -schimbul interactiv de informații și opinii, pe
parcursul derulării analizei riscului, cu privire la pericole și riscuri, la factorii corelați
riscurilor și la percepția riscului, dintre evaluatorii riscului, managerii riscului,
consumatori, operatorii din industria alimentară și din domeniul hranei pentru
animale, mediile universitare și alte pârți interesate, incluzând explicarea rezultatelor
evaluării riscului și abazie deciziilor de management al riscului ;
- pericol - un agent biologic, chimic sau fizic ori o stare a acestuia,
prezent în alimente sau în hrana pentru animale, cu potențial de a cauza un efect
nociv pentru sănătate;
89. Exercitarea libertății de exprimare, de conștiință, a libertății presei, a
dreptului la informație, trebuie să fie în așa măsură încât să asigure și securitatea
informațională a persoanei, să-i permită acesteia să poată discerne adevărul de
minciună, punându-i la dispoziție toate datele necesare. De pildă, pentru a preveni
înșelarea cetățenilor prin folosirea abuzivă a unor comisioane de schimb la Casele
de schimb valutar, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a elaborat
Ordinul nr. 12 din 14 febr. 2003 prin care obligă pe agenții economici care
desfășoară activități de schimb valutar să afișeze la loc vizibil, atât în interiorul cât
și în exteriorul Casei de schimb valutar, a unei plachete de format minim A 3, de
culoare albă, pe care să fie înscris cu caractere de culoare roșie, comisionul
27
perceput de aceștia, în mod distinct, atât pentru vânzare, cât și pentru
cumpărare. Aceste informații trebuie indicate în mod vizibil și într-o formă
neechivocă, ușor de citit, în așa fel încât clientul să schimbe în deplină cunoștință de
cauză, deci să fie protejat de comisioane ilegale și de concurența neloială.
90. Credem că securitatea informațională a persoanei nu trebuie impusă
prin cenzură, suprimare a mijlocului de informare, ci prin lupta de idei, prin
informare suficientă, din mai multe surse, prin respectarea în general a
principiilor comunicării sociale și a normelor legale în materie57 . Referind-se
autocritic la modul de îndeplinire a atribuțiilor Serviciului Român de Informații în
prevenirea și combaterea manipulărilor, înșelăciunilor din scandalul Fondului
Naționali de Investiții arată : « Reevaluarea retrospectivă a scandalului F.N.I.
permite desprinderea unei concluzii esențiale și anume aceea că frauda a fost posibilă
în condițiile nerealizării securității informaționale a cetățenilor și chiar a statului
respectiv a tuturor pârților păgubite, care s-au lăsat înșelate pe fondul unei publicități
deșănțate. »58
« Cetățenii, societatea și chiar instituții ale Statului au fost victimele unei
mari manipulări puse la cale de „escroci de geniu”, din conducerea și compunerea
rețelelor crimei organizate internaționale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei
scoși în fată nu sunt decât niște pioni » concluziona Radu Timofte, directorul S.R.I.
în ziua de 6.03.2003 în fata Parlamentului României.
91. Posibilitățile informaționale actuale coroborate cu reaua credință, permit
ca prin dezinformare, manipulare, timpurile în care trăim să capete dimensiunile unei
adevărate epoci a dezinformării. Dezinformarea este prezentă și o simțim mai mult
sau mai puțin prin consecințe. Este de ajuns pentru aceasta, să-i asculți pe
protagoniștii dezbaterilor politice, interne sau externe, care nu încetează să se acuze
reciproc de minciună și disimulare, de modificare nejustificată a realității și de
manipulare a opiniei publice.59 Ori este evident că cel puțin unii dintre aceștia au
dreptate. Dezinformarea nu se rezumă numai la falsificarea conștiințelor, ea se
dovedește a fi o puternică pârghie de acționare psihologică, de conducere a
indivizilor, de dirijare a opiniilor și ideilor, a stărilor sufletești și a comportamentelor
umane. Asigurarea dreptului la informație și securității informaționale a persoanei
este esențială pentru lupta contra manipulării și dezinformării, pentru formarea liberă
a opiniilor, pentru realizarea unor judecăți corecte, pentru realizarea drepturilor și
libertăților.

57
A se vedea Decizia nr.40/2004 a Consiliului Naţional al Audiovizualului privind asigurarea informării corecte şi a
pluralismului.
58
A se vedea comentariul în ziarul „Adevărul” din 7.03.2003 la Raportul de activitate al Serviciului Român de
Informaţii prezentat de directorul acestuia, Radu Timofte, în faţa Parlamentului.
59
A se vedea Decizia nr.40/2004 a Consiliului Naţional al Audiovizualului privind asigurarea informării corecte şi a
pluralismului.

28
 92. Neinformarea omului prin privarea de informații de interes public îi
poate cauza acestuia prejudicii morale sau materiale de la cele mai mici și până la
cele care l-ar putea costa viața. Prin informare trunchiată, incompletă se pot leza o
serie de alte drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Neinformarea este un alt
instrument folosit în manipulare. Neasigurarea surselor de informații oficiale de
către autoritățile statului îi pot afecta persoanei o serie de drepturi și libertăți
fundamentale, cum ar fi:
- nereglementarea prin stasuri obligatorii (și nepublicarea acestora) a
limitelor minime a substanțelor toxice din produsele agricole, alimentare60, băuturi
alcoolice și nealcoolice, favorizează apariția pe piață de astfel de mărfuri de consum
public, vătămătoare sănătății; se știe că anumite drepturi pentru a nu afecta drepturile
și libertățile celorlalți, trebuie exercitate în anumite condiții strict prevăzute de lege.
De pildă, dreptul de a folosi substanțele toxice cum ar fi îngrășămintele chimice,
insecticidele, insectofungicidele, în cultivarea cerealelor, legumelor și fructelor, a
stupefiantelor în medicamente, a aditivilor (substanțe chimice) în prepararea
alimentelor, băuturilor, a biostimulatorilor, etc. trebuie exercitat în condițiile
autorizării, în anumite doze prescrise de specialiști, cu respectarea unor reguli de
precauție în așa fel încât produsele vegetale, animale, legumele, fructele, etc. să nu
fie vătămătoare sănătății omului.
- neinformarea publicului consumator cu rezultatele analizelor ce trebuie
efectuate de autoritățile competente ale statului la mărfurile existente pe piață, sub
aspectul conținutului periculos, ce afectează dreptul publicului la informație,61
dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, precum și dreptul la ocrotirea
sănătății, drepturi garantate de Constituție.
- neobligarea producătorilor și comercianților de a indica în scris pe
ambalaje,62 certificate de garanție etc., conținutul real al substanțelor periculoase
pentru sănătate, precum și că acestea sunt în limitele admise de autoritățile
competente ca nepericuloase pentru sănătate.
- neobligarea producătorilor și comercianților de a nu folosi denumiri de
mărci, de firme, de societăți comerciale, de asociații și fundații, care conțin cuvinte
60
De exemplu potrivit art.13 din Legea nr.150/2004 privind siguranţa alimentelor, în domeniul comerţului cu alimente
autorităţile competente au o serie de obligaţii privin elaborarea de norme tehnice pentru alimente şi hrana pentru
animale precum şi norme sanitare şi fitosanitare, pentru siguranţa alimentelor.
61
De pildă în art.10 din Legea nr.150/2004 se dispune: „În cazurile în care există motive de suspiciune cu privire la
existenţa unui risc pentru sănătatea umană sau animală, determinat de un aliment ori hrana pentru animale, în funcţie
de natura, gravitatea şi aria de cuprindere a acestui risc, autorităţile publice competente în domeniu iau măsurile
necesare în vederea informării populaţiei cu privire la natura riscului, prin identificarea cât mai exactă a
alimentului sau hranei pentru animalele respective ori tipul de aliment sau hrană pentru animale, a riscului pe care îl
poate prezenta şi a măsurilor care se vor lua în vederea prevenirii, reducerii sau eliminării acelui risc.”
62
Potrivit art. 16 din Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor, „Etichetarea, publicitatea şi prezentarea
alimentelor şi hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate pentru ambalaj,
modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie să
inducă în eroare consumatorul.”

29
semne ce nu corespund activităților, produselor, serviciilor în cauză fiind de natură
să inducă în eroare în cadrul comunicării publice; de pildă prin OG 72/2004 a fost
modificată Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, în sensul sancționării
contravenționale a celor care folosesc fără autorizarea Guvernului, în denumirea
firmelor a cuvintelor precum : național, român, institut, academic, științific,
academie, universitate, și alte denumiri asemănătoare acestora de natură să sugereze
sau să imprime persoanei juridice respective caracterul de instituție publică ori de
interes public național.
- libera circulație a mărfurilor este într-adevăr un principiu al dreptului
comercial, dar care este țărmuit de drepturile fundamentale prevăzute de Constituție
cum sunt : dreptul la informare, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,
dreptul la ocrotirea sănătății, în condițiile art. 53 din Constituție.63
- neorganizarea de surse oficiale necesare pentru informarea publicului cu
informații de interes public sau neasigurarea funcționării corespunzătoare a celor
existente referitoare la : cazierul fiscal, cazierul comercial, Centrala Riscurilor
Bancare, poluarea aerului, a apei, evidenta publică a datornicilor insolvabili, a
urmăriților general pentru infracțiuni, a condițiilor și cauzelor ce ies din normal și
constituie riscuri publice etc.
Neinformarea publicului cu informațiile de interes public favorizează
victimizarea cetățeanului care neinformat, devine mai ușor victimă a escrocilor,
infractorilor și în general al celor care încalcă legea cu intenție sau din culpă.
93. În scopul asigurării securității informaționale a persoanei și a securității
în general în raport cu produsele și serviciile de pe piață, Parlamentul European a
elaborat Directiva nr. 92/59/C.E.E. a Consiliului Europei relativă la securitatea
generală a produselor, precum și Directiva 2001/95/C.E. a Parlamentului European
și a Consiliului European din 3 decembrie 2001 relativă la securitatea generală a
produselor. În aceste Directive sunt prevăzute obligații pentru statele membre de a
institui : obligația generală de securitate, obligația de informare a consumatorilor,
obligația producătorului de a lua măsuri menite să asigure o auto informare a
acestuia, atunci când cunosc existenta unui risc incompatibil cu obligația generală
de securitate (art. 5 alin.3).

63
În ziarul „Adevărul” din 17.03.2003 este surprinsă o astfel de situaţie:”Un ordin comun al Ministerelor Sănătăţii şi
Agriculturii dă liber la nitraţii din legume.” Limitele maxime ale conţinutului de nitraţi din legumele şi fructele
comercializate pe piaţă, fie ele cultivate în sere sau pe teren descoperit, erau până de curând reglementate de un ordin
comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al Ministerului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor (Ordinul nr. 293/640/2001- 1/2002 publicat în M.O. partea I, nr. 173 din 13
martie 2002...) Noul ordin nu mai include în anexele sale decât două specii de legume al căror conţinut maxim de
nitraţi este reglementat: salata verde şi spanacul. Referitor la acestea, secretarul de stat din M.S.F.,conf. dr. Sorin
Simion a declarat: „În mod normal este corect să ştim concentraţia factorilor nocivi din produsele pe care le consumăm.
Pentru o corectă informare a opiniei publice şi pentru că mai este o lună până la intrarea în vigoare a acestui ordin,
sunt convins că lista va fi completată şi revizuită conform normelor U.E.”

30
Note in amentia studenților:
A.Fiecare cursant va trebui să răspundă la următoarele întrebări la
această temă:
1. Se poate vorbi de un drept de a minții în anumite condiții? Dacă da
enumerați și justificați!
2. Dați exemple de minciuni pedepsite penal!
3. Care sunt cauzele justificative și de neimputabilitate prevăzute de
Codul penal aplicabile unor minciuni?
4. Comparați conceptele de dezinformare, minciună, diversiune și
manipulare!
5. Dați example de diabolizare a candidatului politic, concurentului
economic, conducătorului unui stat, sau al unui partid politic!
6. Cum comentați esența infracțiunii de participație improprie prevăzută
în Codul penal?
7. Care sunt consecințele dreptului la eroare precum și limitele acestuia?
8. Arătați trăsăturile definitorii ale ”securității informaționale a
persoanei”

Răspunsul la aceste întrebări va fi trimis pe adresa

valerica.dabu@comunicare.ro sau diana.gavra@comunicare.ro până
la data de 25.03.2020.

Conf. univ. dr. Dabu Valerică,

T. 0722888842

31