ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

SPECIALIZAREA: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

PROIECT PSIHOLOGIA COMUNICĂRII

ANALIZA UNUI SIMBOL

LUNA

PROIECT REALIZAT DE: Ioan – Loreni JERDEA

BUCUREȘTI, 2018
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

INTRODUCERE

Mi-aș dori să pot afirma că a fost ușor să aleg un element care să devină tema acestui
eseu, însă aceasta ar fi o minciună. Chiar dacă în aparență cerința eseului este una ușoară,
pentru mine este total opusul. Fiind o persoană (excesiv de) rațională, aș putea spune că
simbolistica nu este tocmai unul dintre principalele lucruri pe care le am în vedere.

Așadar, am decis să caut un obiect care mă atrage foarte tare, care îmi exprimă
anumite stări de spirit și, de ce nu, a cărui simbolistică se potrivește, într-o oarecare măsură,
cu propria mea personalitate. După ce am conturat aceste criterii, dificultatea alegerii a scăzut
considerabil, până în punctul în care simbolul s-a ales, practic, singur.

Așa cum spune și titlul, simbolul pe care îl voi analiza în următoarele pagini este
Luna: un element care a fost alături de omenire încă de la începuturile sale și care va rămâne
prezent pe cerul nocturn mult timp după dispariția noastră (ca indivizi sau, de ce nu, ca
specie).

Din punct de vedere științific, Luna este singurul satelit natural permanent al Terrei.
Aceasta s-a format la puțin timp după planeta noastră, iar cea mai frecvent acceptată
explicație în lumea academică este că Luna s-a format în urma unei coliziuni dintre Terra și
Theia, un obiect de mărimea planetei Marte, în urmă cu aproximativ 4,51 miliarde de ani (ca
o mica paranteză, omul modern a apărut în urmă cu aproximativ 300000 de ani (Davis,
2016)).

Ea se află într-o rotație sincronă cu Pământul (arată întotdeauna aceeași față către el),
care durează aproximativ 27,3 zile. Ciclul lunar cuprinde, de asemenea, patru faze
importante: luna nouă, primul pătrar, luna plină și ultimul pătrar.

Atât cu aspectele științifice, totuși. Ca urmare a „vârstei” și a prezenței sale pe cerul

nocturn, Luna a fost portretizată în diferite feluri în culturile umane. Adeseori, semnificațiile
sale simbolistice reprezintă lucruri total opuse unele față de celelalte și tocmai această
versatilitate m-a determinat să o aleg ca temă pentru acest eseu. Mă atrage faptul că inspiră
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

foarte multe stări sufletești, că transmite foarte multe mesaje diferite și, într-un fel, mă
identific cu această situație.

Conform lui Jean Chevalier și lui Alain Gheerbrant (1995, p. 244), „luna este
simbolul transformării și al creșterii”. Ea simbolizează „timpul care trece” și este „primul
mort”, deoarece „timp de trei nopți, în fiecare lună, ea e ca moartă, dispare… Apoi reapare și
sporește în strălucire” (făcând referire la luna nouă).

Această viziune asupra Lunii m-a determinat să îi analizez simbolurile urmărind mai
multe planuri: initial, voi face referire la ambivalența Lunii (element sumbru și element
pozitiv); după aceea, o voi prezenta în relație cu personalitatea umană.

Luna – simbol sumbru

Pentru a continua ideea începută anterior, voi începe cu planul sumbru al simbolisticii
lunare.

Luna nouă a determinat multe civilizații să privească Luna ca fiind un loc de trecere
„de la viață la moarte și de la moarte la viață” (Chevalier & Gheerbrant, 1995, p. 244), iar din
această cauză „numeroase divinități lunare sînt deopotrivă htoniene și funerare: Men,
Persefora, probabil Hermes…” (Chevalier & Gheerbrant, 1995, p. 244).

„Pentru samoiezi, ea ar fi ochiul rău al lui Num (Cerul)” (Chevalier & Gheerbrant,
1995, p. 255). „La mayași, luna este un simbol al lenei și al licenței sexuale” (Chevalier &
Gheerbrant, 1995, p. 246), pe când în mitologia nordică este fratele Soarelui, împreună având
ca scop luminarea cerului. Luna este ajutată „de doi copii, pe care […] i-a furat într-o noapte,
când fuseseră trimiși de către tatăl lor să aducă apă de la un izvor. În nopțile senine, cu lună
plină, ei pot fi văzuți; lumea îi numește „copiii din lună”” (Morogan, 1992, pp. 12–13).
Despre Lună și Soare „se mai spune ca sînt urmăriți de doi vîrcolaci îngrozitori, care au
înfățișarea unor lupi sîngeroși; ei au fost aruncați de forțele răului pe urma Soarelui și a Lunii,
pe care îi vînează neîncetat. Soarele și Luna nu se pot ascunde nicăieri, nu au nici o clipă de
răgaz - ei trebuie să alerge pîna la sfîrșitul timpului.” (Morogan, 1992, p. 13)
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

Luna este un simbol important și în literatură. În literatura sanscrită, luna reprezintă

adeseori durere în dragoste. În Sakuntala, eroul Dusyanta își spune „deși credeam că luna e
răcoroasă, într-adevar razele ei stropite de rouă varsă foc. Luna ne chinuiește pe noi, cei care
iubim”. Asocierea Lunii cu suferința se întâlnește și în lucrările lui Rabindranath Tagore:
„Lună, tu trezești valuri de lacrimi în oceanul tristeții mele”. Ea poate fi un astru rece, palid,
martor al tristeții și regretelor:

"Pe aceeași ulicioară

Bate luna în ferești
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai ivești!"

(„Pe aceeași ulicioară”, Mihai Eminescu)

Acestea sunt doar câteva exemple. Consider interesant faptul că anumite superstiții s-
au menținut până în prezent. Luna, în general, inspiră mister și secrete, o liniște morbidă care,
odată ce s-a instalat, acaparează totul și nu există vreo metodă de scăpare. Aceste mesaje sunt
foarte folosite în cinematografie, în special pentru a amplifica răul, magia neagră, mai ales
dacă este vorba despre o eclipsă lunară. În seriile manga și anime „Naruto”, personajul
negativ are un plan care practic folosește Luna pentru a hipnotiza fiecare persoană de pe
Pământ, arucându-le astfel într-o stare de vis, cu scopul de a se asigura că pacea eternă
domnește asupra populației pământene.

În serialul pentru copii „H2O: Just Add Water”, luna plină reprezintă sursa de putere a
sirenelor. Ea poate transforma oameni în sirene, însă poate și retrage puterile lor. Acestea se
pot folosi de luna plină pentru a își amplifica puterile, dar dacă nu sunt destul de determinate
și concentrate, luna preia controlul asupra lor și forțează un comportament nechibzuit,
amplificându-le foarte tare trăsăturile latente.

În serialele „The Vampire Diaries” și „The Originals”, la fel, luna plină reprezintă o
importantă sursă de magie. Aceasta transformă oamenii în vârcolaci și oferă putere
vrăjitoarelor pentru a realiza anumite ritualuri, în special cele care implică magia neagră.

De asemenea, luna este un element central în majoritatea filmelor de groază. Ea

inspiră teamă, neliniște, iar producătorii se folosesc de aceste trucuri simple pentru a contura
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

o atmosferă sumbră. De cele mai multe ori, combinația dintre noapte, pădure și luna plină
este foarte eficientă în acest scop.

Luna – simbol pozitiv

Deși am conturat numai semnificațiile negative, luna este deseori portretizată ca fiind
un element pozitiv, care sugerează inteligență, înțelepciune, iubire, călăuză sau calmare.

Popoarele altaice, de exemplu, „salutau luna nouă cerîndu-i fericire și noroc”

(Chevalier & Gheerbrant, 1995, p. 245). „Estonienii, finlandezii și iakuții celebrează
cununiile pe lună plină. Și pentru ei, luna este simbolul fecundității.” (Chevalier &
Gheerbrant, 1995, p. 245).

De asemenea, „divinitățile lunare la azteci au printre ele și pe zeii beției pe de o parte

pentru că omul beat, care adoarme și, cînd se trezește, a uitat totul, este o expresie a înnoirii
periodice […]; pe de altă parte, pentru că beția însoțește petrecerile care se fac cu prilejul
recoltelor și sînt deci expresia fertilității.” (Chevalier & Gheerbrant, 1995, p. 246).

Pentru unele civilizații (de ex., la incași) Luna era reprezentarea feminității,
guvernând sentimentele și emoțiile, iar fazele sale reprezintă Fecioara, Mama, Matroana și
Bătrâna. În acest caz, schimbarea continuă a lunii nu are o semnificație negativă. Din contra,
ea reprezintă evoluția, experiența umană și întelegerea locului pe care îl ocupăm în univers.
De asemenea, aceste faze pot simboliza nemurirea și eternitatea, precum și luminarea părților
întunecate ale naturii însăși. Luna poate reprezenta întelepciune și fazele condiției umane pe
Pământ, din moment ce poate controla mareele și ploile. Este intermediarul dintre lumina
soarelui și întunericul nopții și deseori reprezintă tărâmul dintre conștient și inconștient.
(“Moon,” n.d.)

În viziunea altor civilizații, Luna era prezentată ca fiind un bărbat. „În intreaga lume
seminitică a sudului (la arabi, în Arabia de Sud, la etiopieni), luna este de sex bărbătesc, […]
deoarece pentru aceste popoare nomade și care umblă cu caravanele, noaptea este cea blândă
și odihnitoare, propice călătoriilor. […] Ea este călăuza nopților.” (Chevalier & Gheerbrant,
1995, p. 246)
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

Luna joacă un rol important și din punct de vedere religios. „Luna (în arabă Qamar)
este foarte frecvent menționată în Coran. Ea este, ca și soarele, unul din semnele puterii lui
Allah. […] Creată de Allah, luna îi aduce omagiul său. […] Allah a dat-o în stăpînirea
oamenilor […] pentru a le măsura timpul, mai ales prin pozițiile ei fixe […] sau prin
semilunile sale. […] Ciclul său permite calculul zilelor. […] Dar în ziua Judecății care va fi
aproape atunci cînd se va vedea luna frîgîndu-se […] ea se va reîntîlni cu soarele și va
dispărea. […]

În lumea islamică există două calendare. Unul solar, datorită nevoilor agriculturii, și
celălalt lunar, din necesități religioase, luna reglementînd actele canonice.

Coranul însuși folosește un simbolism lunar. Fazele lunii și semilunar evocă moartea
și învierea.” (Chevalier & Gheerbrant, 1995, p. 247)

De asemenea, budiștii „cred că Buddha a meditat 28 de zile sub smochin, adică o lună
lunară, sau un ciclu perfect al lunii noastre sublunare, înainte de a atinge Nirvana și de a
ajunge la cunoașterea deplină a misterelor lumii.” (Chevalier & Gheerbrant, 1995, p. 248)

„Luna, al cărei disc aparent are aceeași dimensiune ca soarele, joacă un rol deosebit și
în astrologie. […] Luna înconjoară zodiacal în 28 de zile și unii istorici socotesc că zodiacal
lunar cu cele 28 de case (puțin folosit acum în astrologia occidentală) este mai vechi decît
zodiacal solar cu cele 12 semne. Ceea ce explică importanța lunii în toate religiile și
tradițiile.” (Chevalier & Gheerbrant, 1995, pp. 247–248)

„Indiferent de semnul care se acordă simbolisticii selenare, în scenografia lirică

eminesciană luna ocupă întotdeauna o pozitie centrală, iar viziunea antropomorfică pe care o
reiterează poetul este grăitoare: luna e crăiasa „pământeană”, „regina nopții”, „al nopților
monarc”, „regina cea bălaie”, „al nopții blândul soare”, „[luna] ca un palid dulce soare”,
„doamna mărilor si-a nopții”. Luna apare, în viziunea poetică a lui Eminescu, drept zână,
divinitate protectoare a Daciei mitice, care îsi revarsă, dintr-un ocean de lumină, razele
binecuvântate asupra patriei originare. Aflat sub semnul tutelar al lunii, Dacia lui Eminescu
devine un spațiu privilegiat:

„Și atuncea peste ape fața sfânt-a lunei pline

Îsi ridică discul splendid în imperiul de lumine,

 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

Mării mândre poleindu-i pânzăriile-i de-azur.

Ea adoarme-ale ei spume, ca mărgăritarul, sur,

Nisipisul străluceste, râuri scapără-n pădure”

(„Memento mori”, Mihai Eminescu)

Divinitate benefică, luna smulge întunericului nopții fâșii din realitate, luminând cu
lumina ei cerul, codrii, marea sau râurile; „Luna prin nouri înger pe lume blând veghează”
pentru ca lumea să nu fie înghițită de întuneric: „De pe-un deal răsare luna ca o vatră de
jăratic/ Luminând străvechiul codru si castelul singuratic” (Călin. File de poveste).

Luna care „varsă farmec” face însă să se schimbe contururile știute ale lumii: atinsă
de lumina lunii, natura îsi revelează esența magică, dobândind, prin transfigurare, o altă
realitate:” (Duda, n.d.)

„Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește,

Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește,

Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară,

Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară/ [...]

Și cu cât lumina-i dulce tot mai mult se lămureste,

Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape

Dimpreună cu al unei disc, stăpânitor de ape”

(„Scrisoarea IV”, Mihai Eminescu)

În timpurile noastre, luna poate fi identificată și în muzică. În piesa „To the Moon
and back” a celor de la Savage Garden, distanța dintre Lună și Pământ este folosită pentru a
măsura, într-un mod metaforic, dragostea purtată unei persoane: „I would fly to the moon and
back/
If you'll be, if you'll be my baby”. În piesa „Lupii” a interpretei românce Adda, Luna este
portretizată ca un protector al nopții, iar absența acesteia duce la singurătate, frică și panică:
„Cand cerul doarme și luna se odihnește,/ Oile au rămas singure în poveste.../ Pământul
răsună, lupii sunt tot mai aproape,/ Vor să fure cântecul inimii ce bate.”
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

Luna și personalitatea umană

De-a lungul timpului, au existat diferite credințe conform cărora Luna are un efect
vizibil asupra comportamentului uman. Evident, din punct de vedere științific, aceste ipoteze
nu au fost niciodată confirmate, însă consider că din punct de vedere simbolic merită
prezentat așa-zisul „efect lunar”.

În această privință, s-au creat diverse corelații reale sau imaginare, una dintre ele fiind
cea dintre ciclul menstrual și ciclul lunar, ambele având același interval: aproximativ 28 de
zile.

Conform unui studiu desfășurat de către Universitatea din Basel, Elveția, în anul
2013, există o corelație între fazele lunii și calitatea somnului. Așadar, în timpul lunii pline,
somnul adânc se reduce cu aproximativ 30%, timpul de adormire scade cu apoximativ cinci
minute și somnul total se reduce cu aproximativ 20 de minute. (Cajochen et al., 2013) Totuși,
se consideră ca acest studiu nu este conclusiv din cauza eșantionului prea mic.

De asemenea, luna poate fi asociată cu nebunia și iraționalitatea, de la ea provenind

cuvântul „lunatic”. Chiar și în prezent, unele persoane consideră că numărul persoanelor
internate în spitalele de psihiatrie, accidentele rutiere, crimele și sinuciderile sunt mult mai
frecvente în timpul lunii pline, însă zeci de studii infirmă aceste ipoteze. (Arkowitz &
Lilienfeld, 2009)
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

Opinii personale

Având în vedere cele prezentate anterior, pot spune că Luna este, într-adevăr, un
simbol cu care mă pot identifica. Are foarte multe semnificații, atât pozitive, cât și negative,
iar tocmai această ambivalență îi conferă perfecțiune… în imperfecțiune.

Fiind „pasăre de noapte”, „interacționez” cu Luna destul de frecvent. Consider că îmi

oferă o stare de liniște și pace sufletească. Poate de aceea și sunt, în general, mult mai
productiv în timpul nopții: atunci când suntem doar eu, gândurile mele și… Luna.

Aceasta este o fotografie pe care am făcut-o într-o noapte de primăvară, în jurul orei
3:00 dimineața. Din punctul meu de vedere, în cee ace privește Luna, o fotografie chiar face
cât o mie de cuvinte. Când mă uit la această fotografie, Luna îmi inspiră tot ceea ce am
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

prezentat în paginile anterioare: liniște, înțelepciune, lumină în întuneric, toate acestea cu o

mică doză de mister și tensiune.

În ceea ce privește legătura dintre Lună și comunicare, sunt de părere că este mult
subapreciată. Dacă voi lucra vreodată în acest domeniu, mai mult ca sigur voi căuta o
oportunitate pentru a prezenta Luna și altfel decât ipostazele clișeice, uzuale.
 Facultatea de Comunicare si Relații Publice

Bibliografie

Arkowitz, H., & Lilienfeld, S. O. (2009, February 1). Lunacy and the Full Moon. Scientific

American. Retrieved from https://www.scientificamerican.com/article/lunacy-and-the-

full-moon/#

Cajochen, C., Altanay-Ekici, S., Münch, M., Frey, S., Knoblauch, V., & Wirz-Justice, A.

(2013). Evidence that the Lunar Cycle Influences Human Sleep. Current Biology,

23(15), 1485–1488. https://doi.org/10.1016/j.cub.2013.06.029

Chevalier, J., & Gheerbrant, A. (1995). Dicționar de simboluri (Vol. 2). Editura Artemis.

Davis, J. (2016, June 7). Newly Discovered Oldest Human Fossils Push Our Origin Back By

100,000 Years. IFL Science. Retrieved from http://www.iflscience.com/editors-

blog/newly-discovered-oldest-human-fossils-push-our-origin-back-by-100000-

years/all/

Duda, G. (n.d.). Destinul unui topos romantic: luna. Universitatea „Petrol-Gaze”. Retrieved

from www.uab.ro/reviste_recunoscute/philologica/philologica_2003/04_g_duda.doc

Moon. (n.d.). Retrieved from

http://umich.edu/~umfandsf/symbolismproject/symbolism.html/M/moon.html

Morogan, E.-M. (1992). Mitologia nordică. Editura Enciclopedică.