Sunteți pe pagina 1din 11

Originea şi

evoluţia limbii
române
Originea şi structura latină a limbii
române
Evoluţia limbii române din limba
latină
Româna comună
Româna modernă
Limba literară
Elaborator : Cazacliu Cristian
Profesor : Dogaru Veronica
Originea şi structura latină a limbii române
 După cucerirea Daciei populaţia este supusă unui proces de
romanizare
 Procesul este favorizat de faptul că romanii aveau o cultură
scrisă, un corp de legi, o administraţie funcţională, iar cultura
geto-dacă era de tradiţie orală
 La baza limbii române, ca şi a celorlalte limbi romanice, se
află “latina vulgară”, limba vorbită, care prezintă diferenţe
faţă de latina clasică, cunoscută din diferitele texte
 Alte limbi romanice(neo-latine): franceza, spaniola, italiană,
portugheză, catalana, basca, retoromana(romanşa) etc.
 Latina vorbită este supusă unor schimbări, acest lucru
ducând la evoluţia limbilor romanice
Evoluţia limbii române din limba latină

 Limba a evoluat în conformitate cu anumite reguli


 Regulile au un caracter general, se manifestă într-o perioadă
de timp şi ating mai ales formele cuvintelor

Reguli fonetice de evoluţie:


1. Consoana l în poziţie intervocalică trece la r: filum – fir, gula
– gură, solum – soare
2. Consoana dublă ll devine simplă: olla – oală, caballus – cal
3. Sub acţiunea lui i post pus consoana l dispare: filius – fiuø
4. Consoanele s, m, n şi t dispar din poziţie finală: filum –
fir(filu ø – firu –firø), caballus – cal(caballu ø – calu – calø)
! Limba vorbită în Dacia s-a numit latina dunăreană sau carpato-
dunăreană
Cuvintele moştenite din limba latină au pătruns şi
au dăinuit până astăzi în fondul principal al
vocabularului:

 Nume ale gradelor de rudenie: mamă, tată, soră, frate,


cumnat, fiu, fiică etc.
 Nume ale zilelor săptămânii şi ale lunilor anului: luni,
marţi, ianuarie, februarie etc.
 Nume ale principalelor alimente şi băuturi: pâine, lapte,
apă etc.
 Denumiri specifice religiei creştine: biserică, Dumnezeu,
cruce, creştin etc.
 Denumiri ale diferitelor părţi ale corpului: mână, cap,
ochi, corp etc.
Elemente moştenite din limba geto-dacă

 câteva structuri gramaticale


 cuvinte puţine la număr: apx. 100 de substantive proprii şi
comune
 Ex. abur, brad, brânză, cătun, guşă, mazăre, mânz, moş, ţap,
vizuină etc.
Limba română între sec. al V-lea şi sec. al VII-lea

 Este denumită de specialişti “româna comună, străromâna


sau protoromâna”
 Este o limbă neatestată documentar
 Studiul ei: comparând româna de la N
Dunării(dacoromâna) cu aspectele dialectale din sudul
Dunării(macedoromâna şi meglenoromâna)
 În sec. al VII-lea limba avea o individualitate şi unitate: o
structură gramaticală stabilă şi un vocabular fundamental
latin
Influenţe asupra limbii române

 cuvinte intrate din limba slavă: babă, cleşte, cocoş, deal, gât, gol, a iubi, lene, muncă,
noroc, obraz, popă, prieten, sfânt, slobod, a trăi, rime, vecernie,vorbă etc.
 greacă: a aerisi, anapoda, anghinare, anost, buzunar, cais, castan, catarg, ieftin, igrasie,
zahăr etc.
 germană: abţibild, agentură, bac, baiţ, bilanţ, blat, cartof, clapă, claviatură, diblu, şlep,
şurub etc.
 maghiară: a alcătui, aldămaş, alean, arpacaş, bardă, a bănui, cătană, a chibzui, chip,
meşteşug, morar, vamă etc.
 turcă: abanos, abitir, acadea, acaret, ageamiu, alai, buzdugan, cafea, caldarâm, halva,
geam etc.
 bulgară: argat, blană, bogdaproste, borcan, bujor, busuioc, ciudat, căpiţă, greblă etc.
 sârbo-croată: baştină, birt, bleg, boabă, bostan, brânduşă, a buşi, cârd, a dăinui etc.
 ucraineană: borş, burlac, calic, ciubotă, cuşcă, drug, harbuz, hârcă, holtei, horn, hrib etc.
 rusă: arendă, armie, balalaică, caracatiţă, caras, cazac, ceai, colhoz, a dospi, găluşcă, izbă
etc.
 franceză: abajur, abandona, abces, bursă, buton, capricios, cabină, caiet, a epuiza etc.
 italiană: abate, agenţie, armată, asalt, asediu, balsam, baston, campion, cartelă, cortină,
drapel etc.
 engleză: aisberg, barman, bişniţă, bluf, computer, concern, container, crenel, lider,
dispecer, mass-media etc.
Româna modernă

 În secolul al XV-lea româna se reîntâlneşte cu limbile


occidentale şi suferă un proces de relatinizare care a durat
aproape un secol
 În secolul al XIX-lea se creează stilurile funcţionale ale limbii,
dispar slavonismele, turcismele şi alte forme învechite, apare
alfabetul latin
 Neologizarea priveşte în mod deosebit vocabularul şi sintaxa
Limba literară
şi necesitatea cultivării ei

 Limba literară se constituie în a doua jumătate a secolului al


XVI-lea
 Se dezvoltă ulterior sub forma unor variante literare
provinciale, care se vor uni într-o limbă unitară la sfârşitul
secolului al XIX-lea
 Este aspectul cel mai îngrijit al limbii naţionale şi se
caracterizează prin existenţa unui sistem de norme, unanim
acceptate, care îi conferă unitate şi stabilitate
 Ştiinţa, cultura, arta utilizează limba literară
! Limba literară nu trebuie confundată cu limba literaturii
artistice
SFÎRȘIT