1 0 ^ G 4 N !

C o L j s ET"
 i.

Supt Matei Basarab şi Vasile Lupu şi după dinşii.

iată încă doi căiători cari au fost în Moidova iui Vasiie

Lupu, căiători foarte puţin cunoscuţi şi aproape neîntre­
buinţaţi, iar un ai treiiea, abia descoperit, tratînd despre
înfăţişarea principatuiui muntean în Domnia urmaşuiui iui
Matei Basarab, Constantin, şi ei Basarab, pentru pretenţiiie
ia descendenţa iui din vechea dinastie, dar zis şi Con­
stantin Cîrnui, pentru că, fiind pretendent ia tron, i se
'tăiase nasui*.

Avem întăiu ceie spuse de un generai unguresc dm Ar­

dea! care a jucat un roi foarte important pe vremea iui
şi cate, ia isprăvitul carierei, a ajuns şi prinţ ai Ardeaiuiui,
unde, om foarte viteaz, a stăpînit puţină vreme, murind
pe cîmpui de iuptă, după o mare înfrîngere, într'o seară
de iarnă, cînd trupui iui a fost găsit aiături de ceie, nu­
meroase, aie tovarăşiior săi căzuţi. E ioan Kemény, care
ni-a iăsat şi însemnări de ceie văzute ia noi, precum şi
amintiri privitoare ia captivitatea iui ia Tatari după o
expediţie, ia care Domnii noştri, Gheorghe Ştefan, urmaşui
iui Vasiie Lupu, şi acei Constantin Basarab, au participat
şi ei. După această expediţie din i657 a iui Gheorghe
Răkoczy ai ii-iea, Kemény, prins de Tatari, a descris ceie
păţite în robie cu amănunte destui de interesante pentru
ca povestirea iui să fie tradusă şi în româneşte, de un
contemporan \

' Am tipărit text şi traducere în vn!. X V din coiecţia Hurmuzaki,

p. 1266 si urm. ] ^ ,
)r) D U s
4 IăTORIA ROM iNILOR i*R M C Ă t X M R i

Kemény Jănos ştia ceva româneşte. E! avea legături, pe

care nu ie putem toate fixă, în Moidova şi chiar în Ţ ara-
Romănească, aşa încîi, cînd era vorba să s e . trimeată o
soiie secretă priutr'un om de importanţă, care să aibă
înfăţişare şi, pe iîngă aceasta, un om avînd prieteni în te­
nie noastre, prinţui Ardeaiuiui se adresă de preferinţă iui
Kemény. Astfel ei a fost trimes şi ca generai ia 1637, ca
să apere pe Matei Basarab de cea d'intăiu năvălire pe
care a făcut-o în Muntenia Vasiie Lupu. Pîecat din F ă ­
găraş, a trecut pasul Buzăului cu o oaste alcătuită în cea
mai mare parte din Secui. V asile-Vodă, din causa împre­
jurărilor defavorabile în care se desvolta întreprinderea
lui, s'a retras, ş: n'a fost nevoie de luptă.
Aceasta se poate considera ca întăia călătorie a lui
Kemény în părţile noastre, mărgenită la un scurt drum
fără resultat. După trecere de cîţiva ani insă, la 1644,
Vasiie Lupu a avut faţă de Răkdczy, un om foarte de
treabă, care a întreţinut legături cinstite cu ţerile noastre,
observate şi de o parte şi de alta fără atitudini de suzeran
şi vasal, o purtare care nu i-a plăcut prinţului ardelean, şi
ace3ta a trimes atunci pe Kemény să facă anumite mustrări,
sprijinite pe acte, pe scrisorile înseşi de legătură între M ol­
dova şi Ardeal, redactate, spune memoriu], şi latineşte şi
româneşte. Căci, adăugim, era o vreme cînd documentele
diplomatice romaneşti apar destul de des, alături de in­
scripţiile din biserici, care se făceau odinioară slavoneşte
numai. Aşa fiind, la 1644, Kemény pătrunde în M oldova
cu această misiune, întovărăşit de Acaţiu Barcsai, care a
ajuns pe urmă principe a! Ardealului — un nobil, de ori­
gine românească (Jănos — Akos — , dar şi *Iacoş* i se
zicea de-ai noştn).
După aceia Kemény, trimes de noul prinţ al Ardealului,
Gheorghe Răkoczy al 11-lea, trufaş şi nestatornic domn,
a ţinut să iea parte la căsătoria fetei ceiei mai mari a lui
Vasiie Lupu, Maria, cu unul dintre cei mai puternici se­
niori lituanieni, lanus Radziwill. Căci în Lituania nobilimea
era rusească şi de religie ortodoxă : unii Lituanieni tre-
 SUPT MATËÎ DASARAB, VÀStLH LUPU ŞI DUPĂ DlNŞU 5

cuseră ia catoiicism, dar famiiiiie ceie mari rămăseseră or­

todoxe, cu toate că vorbiau poioneşte şi au făcut parte
din aristocraţia poionă pănă ia sfirşit.
invitaţia de căsătorie ni s'a păsţrat, anume cea trimeasă
principeiui de ia Beriin sau, cum se zicea atunci, de ia
Coionia-pe-Sprea. E datată î-iu Novembre 1644, iar nunta
a avut ioc ia 5 Februar 1645.
Şi în această nouă căiătorie Kemény a fost întovărăşit
de Sarcsai, care probabil ştia foarte bine româneşte din
causa originii saie, şi de un Mariassy istvăn, împreună
cu alţi nobili unguri. Din partea iui, mirete venise cu o
suită foarte numeroasă de oameni foarte bogaţi, ca unui
care juca un roi important în regatui poion.
Avea o suită de 2.000 de Poioni, o mică armată care
în tovărăşia pe peţitor. Trimesui ardelean face o compa­
raţie între feiui cum erau îmbrăcaţi ai iui şi feiui cum erau
îmbrăcaţi Poionii şi boierii moidoveni. Şi de aici se vede
că Vasile Lupu avea o Curte de o străiucire extraordi­
nară. Om foarte bogat, stăpînind muită vreme, avînd
ceia ce se chiamă geniul financiar şi, pe iîngă aceasta, o
mare mîndrie, care-! făcea să se considere ca un preten­
dent posibii ia coroana Bizanţuiui — , odată Poionii voiau
să facă o expediţie cruciată în contra Constantinopoiului,
şi el se visa în situaţia pe care din scrieriie pe care
Grecii i le adresau iui Vasiie se vede că în dorinţiie ior
i-o atribuiau, — dătător de legi, după Basiiicaieie aitui V a­
siie, Bizantinui, Domnui Moldovei nu se iăsa biruit de
nimeni în ce priveşte iuxui.
«Într'adevăr*, spune Kemény, <pe curtenii iui Vodă nu-i
întreceau Poionii în frumuseţa şi bogăţia îmbrăcăminţii.*
Erau înveşmînfaţi în haine de mătasă, purtînd biănuri
scumpe de rîs (linx). Se descrie apoi şi masa de nuntă.
Mîncăriie erau foarte bine gătite, după datina poionă, nu
cea turcească, — Domnul gîndindu-se ia stomahui ginereiui
şi a! invitaţilor iui ; erau şi muite piăcinte, care, acestea, nu
sini polone. Mîncăriie se serviau în vase de argint, despre
çare ni putem face o ideie prin ce s'a păstrat în anume
 (

6 !STO RtA R oM tXtLO R f'HIK CĂLĂTO R!

biserici aie noastre (!a S f. Gheorghe Nou din Bucureşti,

ta Sf. Sava din iaşi, de unde s'a iuat modei pentru bii-
deie de argint aie Curţii noastre), ca anafotniţe iucrate in
secoiu! at XVH -iea în Ardea!, care se afiă depuse ia A*iu-
seui din Bucureşti.
La masă se dădeau şi represintaţii de acrobaţi, de <pe-
hiivani* \ de origine şi de modă orientată, pe cari-i în-
titnim dese ori, cu aceieaşi <piese de resistenţă^.
Deosebi se porneşte jocu!: femeite nu ieau parte ia pe­
trecere ta un toc cu bărbaţii. Astfei şi danţui, hora de
nuntă, se făcea afară, în piaţă, — ceia ce se constată de
attminteri şi din a!te descrieri, de pitdă ia cronicaru! Necuice
din a doua jumătate a secoiuiui at XVH-iea. înnainte de
masă cincizeci-şeizeci de fete danţează pentru piâcerca
oaspeţiior, cari n'aveau voie însă a se amesteca în joc,
ci se uitau numai de ia fereastă. !nnaintea acestor fete

* Pentru astfel de represintaţii v. şi cronica munteană a iui Con­

stantin Căpitanui, ed. torga, pp. 158-9 :
„La care iogodnă (a iui Ştefan-Vodă Radu) au fost aicea in ţară
cu mare veselie, au făcut multe ospeţe şi jocuri, care se potrivia
cu o nuntă domnească, iar nu logodnă... Adus-au pehlivani de cei
ce joacă pre funii, şi de alte lucruri; adusease şi un pehlivan
hindiu, arap, carele făcea jocuri minunate şi nevăzute pre locurile
noastre; iute om era şi virtos. Lingă altele, de nu le putem lungi,
făcea aceastea mai ciudat: punea pe rînd opt bivoli şi se răpezia
iute, şi, sărind peste ei, se da in văzduh peste cap, şi cădea in pi­
cioare de ceia parte; aita, un cal domnesc, gras, mare, îşi lega
chica de coadă 1, ş<-l bătea comişelul cit putea, şi nu putea să-l
mişce de loc; alta, un copac mare den pădure adusease, neated,
şi, înfipt, s'au suit spre dinsul ca o maimuţă; deci, după multe
jocuri ce au făcut sus in v!rfu-i, s'âu slobozit de acolô cu capul
in jos, şi au dat în picioare; alta, un tulpan lung de mulţi coţi, !1
ţinea' oameni fn miini, cit era, şi se răpezia iute, şi mergea călcind
pre tulpan, şi nu se afunda ; alta, se prindea' mulţi oameni cite doi
în miini, şi făcea' chip ca de o bute cu miinile, şi mai lung, şi se
răpezia iute, şi intra cu capul pen gaura aceia, şi nu-l simţia oa­
menii, şi de ceia parte cădea în picioare. Ca acestea multe făcea,
care nu le ţinem minte.*
Alte pasagli in Şăineanu, /n/iuenţa orientată asupra Hmiu'i ?:
CH/fun? romfne, îl, Bucureşti !9t0, p. 288.
 SUPT MATE! BASARAB, VASÏLE EUPU §i DUPÂ DÎN^U 7

şi poate jupănese ssăria cit putea un Stolnic bătrîn, cu

işiic în cap şi toiag în m înă', mareie maestru de cere­
monii de atunci.
Mincarea femeitor se tăcea de aitfe! în odăiie Doamnei,
care avea o întreagă organisare a ei, în iegătură cu prac-
ticiie bizantine şi cu viaţa turcească pe care o imitam.

Trecem acum şi ia a treia căiătorie a iui Kemény făcută

în Î648, cînd se trată a doua nuntă de domniţă în famiiia
iui Vasiie.
Soiui întră pe ia Trotuş. îi întimpină un boier, viitoru!
mehmendar, care caută pe oaspeţii de samă ia graniţă chiar,
îi aduce caii, şi pornesc. Aproape de intrarea 'n capitaiă,
iese înnainte Mare'e-Vistier cu carăta domnească, şi-i duce
ia un conac pompos. Iarăşi se dă un ospăţ, ia care se
văd yasete aceiea de argint. Kemény are priiej să vor­
bească româneşte cu Voevodui.
Judecind în totai această nuntă, Kemény spune : „a fost
pompă mare şi bogăţie in toate, nu ca ia nişte barbari
romîni, ci întocmai ca ia un rege creştin".
invitaţii erau de două feiuri : Poioni, cari represintau în
ce priveşte cuitura sociaiă ceva mai muit decît Ungurii
din Ardeai şi poate, supt anume raporturi aie poiiteţei
occidentaie, deosebită de cea orientaiă, ceva mai muit
decît noţiunea vieţii sociaie de ia noi. Prin urmare a fost
o parte din masa aceasta şi pentru Poioni. După ce au
piecat ei, pe urmă a venit partea ceaiaită, pentru Vodă
şi pentru invitaţii iui unguri. Au început să bea din nou
cei ce rămăseseră, şi au băut, spune Kemény, „pană ii s'a
urit". Apoi Vodă, poiiticos faţă de represintantui Craiuiui
ardeienesc, un vechiu şi bun prieten, s'a grăbrt să con­
ducă pănâ ia scară pe oaspete. Acesta, care ştia ce se
datoreşte unui prinţ stăpînitor, s'a împotrivit spuind: *mai
bine să mă cuie aici*, iar Vasiie Lupu, care urmă poiiteţa
Bizanţuiui, a ripostat: <mă cuie şi eu aici dacă te cuici
dumneata*.
îndată după aceasta se înfăţişează aiaiui dç întîmpinare
8 !STOR)A RO M iN iLO R P U N C Ă L iT O R !

a! nuntaşilor cari vor pleca. La jumătate de milă distanţă

Domnul se înfăţişează, călare pe un ca! frumos cu şeaua,
frîul, scara, hăţurile toate de aur, — ceva din splendoarea
Domniilor noastre de odinioară se poate vedea, o spunem
în treacăt, şi în aceia că în mormintele de la A rgeş, des­
coperite de d. Virgil Drăghiceanu, s'au găsit nebănuife
bogăţii de mărgăritare, de inele cu pietre scumpe, de paf­
tale sculptate, care arată că era o strălucire regală încă
din cele mai depărtate timpuri, cînd principatul muntean
era redus la o mică bucată de munte cu teritoriul încun-
jurător. în Moldova din veacul al X V il-lea ni putem în­
chipui că erau mijloacele de a întreţinea acest lux, nefiind
lucrări de utilitate publică care grevează un budget modern.
Cuşm a, cu care e înfăţişat de obiceiu în portrete Vasile
Lupu, avea la surguciu o turcoasă şi cinci diamante.
Toată îmbrăcămintea se evaluează la 40.000 de taleri.
în ce priveşte partea religioasă a ceremoniei, ni se spune
că slujba nunţii a fost oficiată de unul dintre cei mai în­
semnaţi represintanţi religioşi ai Romînilor din toate tim­
purile, Petru M ovilă, fiul lui Sim ion-Vodă şi fratele acelui
tînăr Domn înmormîntat la Dobrovăţ lîngă laşi, care Petru
Movilă s'a aşezat în Polonia, unde a ajuns Mitropolit de
Chiev,interesîndu-se totuşi de M oldova, în care avea moşii,
şi întreţinînd legături cu rudele lui, ba încă influenţînd
asupra organisaţiei şi spiritului Bisericii moldoveneşti,
asupra ştiinţei şi artei, asupra tipografiei din Aloldova de
atunci. De şi el represinta pretenţiile posibile ale unei di­
nastii care nu mai domnia asupra ţerii, Mitropolitul a trecut
peste amintirile de familie pentru a veni şi a lua parte la
această ceremonie ; poate că aceasta n'a făcut-o însă
atita pentru Vasile Lupu, cît pentru Radziwiil, unu! dintre
principalii seniori ai Poloniei, de care atîrna atunci şi
Chievul. *Nu credeam*, spune Kemény, *să fie între dînşii
oameni atit de învăţaţi.* Şi se gîndia probabil şi la M i­
tropolitul Moldovei, Varlaam, om foarte distins, ori şi la
cite un prelat grec din acei cari găsiau oploşire 'n M oldova.
La plecare, i s'a dat de Domn, cum era obiceiul să nu
 SUPT MATEÏ BASARAB, VAS!LU LUPU Ş! P U P t BÎKŞU 9

plece nimeni cu mina goală, o manta cu guier de biană,

cai, turceşti probabil, şi giuvaiere cu turcoase *.

ţ'* Fata a doua, Ruxanda, din căsătoria cu Tudosca Bu-

cioc, era de măritat, şi se ivise ideia căsătoriei cu Sigis-
mund, fiui !ui Gheorghe Răkdczy, fiu care n'a domnit.
Dar, int!mpiindu-se ca tocmai atunci să moară Răkoczy
bătrînui, Vasiie Lupu a trimes înştiinţare iui Sigismund că
încetează înţeiegerea de căsătorie. Nu ştia Vodă că peste
patru ani numai o să fie silit să-şi dea odrasia, nu după
un fercheş prinţ ardeiean, ci după urîtui şi săibatecui ia
înfăţişare fiu de Cazac care a fost Timuş, ia căsătoria că­
ruia venim acuma.
Nunta Ruxandei cu Timuş e înfăţişată într'o descriere
care ni dă mai iarg decît oriunde aiurea înfăţişarea unei
nunţi româneşti de atuncea. Ea se găseşte în iimba poionă,
ca şi într'o versiune germană contemporană 2.
Timuş, întăiu, prădase M oidova: astfei peţise ei pe fata
iui Vasiie Lupu. Pentru că-n'avea încredere în Domnui
căruia*-i făcuse atîta rău, ei ceru garanţii^peciaie ; viitorui
socru să-i trimeată înainte pe unui din cei mai însemnaţi
boieri ai ţerii, pe Toma Cantacuzino. Acesta se duce pănă
ia iampoi şi-i aduce o carată cu şase căi şi tain pentru
tot timpui cît va căiători în Moidova. Timuş cere însă să
i se mai trimeată încă pe cineva, pe frateie iui Vasiie Lupu,
Hatmanui Gheorghe. Şi numai cind Cazacii au avut pe
aceşti doi ostateci, s'a hotărît Timuş să-şi continue drumui,
întovărăşit de rudeie iui, nişte Rusoaice foarte necrescute,
ieneşe, grase şi beţive, avînd o totaiă necunoaştere a tu­
turor obiceiurilor Curţii, căci se va vedea ce s'a întîmpiat,
in timpui nunţii, cu aceste drHşfe.
La 26 August 1652 s'a făcut piecarea. S'a străbătut Ba­
sarabia prin Băiţi; Prutui s'a trecut ia Scuieni. La Iaşi

- Neagoe Popea, Afe;?;or/i/e /ut iocn Aetnény, Bucureşti, 1899

(tesă de ti ceaţă).
' Hurmuzaki, Sup/enten? tD, p. 34 şi urm.; iorga, Acte şt /rtt^-
menfe, !, p. 208 şi urm.
10 iST o n tA ROM ÎNtLCR I'RIN CĂLĂTOR!

înfimpină Vodă împreună cu boierii. Pentru a arăta de ce

mijioace miiitare dispunea, ajunge să ştim că Vasiie era
însoţit de 8 003 oameni pe cari-i avea numai !a Curtea
iui. în fruntea aiaiuiui stau opt cai împodobiţi foarte frumos
turceşte şi, spune această scrisoare, Vasiie s'a înfăţişat <ca
un vrednic monarh şi potentat, a cărui vitejie n'o poate
descrie în destui*. Timuş, din partea iui, avea 3.000 de
Cazaci, cu cai detestabiii, dar cu îmbrăcăminte destui de
convenabiiâ, pentru că era din pradă : Cazacii jăfuiseră
pe Poioni. Avea şi musica iui speciaiă, cobzari ucrainieni,
cari ziceau cintece speciale ruseşti.
îndată ce s'a înfăţişat această trupă, oastea Moldovei a
cuprins-o de o parte şi de aita, pentru <a ţinea aiinierea*,
dar poate şi pentru a împiedeca pe Cazaci să-şi facă meş­
teşugul obişnuit. Alai tîrziu însă, cînd au scăpat de su­
praveghere, aceştia au dat năvaiă prin prăvâiiiie Evreiior
din laşi — una din ceie d'intăiu pomeniri a acestei popu­
laţii în Moldova — , au prins dintr'înşii şi nu ii-au dat drumui
decît după răscumpărare, prefinzînd că-şi răzbună pentru
asupriri sociaie ucrainiene.
Întîmpinarea între viitorul socru şi ginere aminteşte
una din secoiul ai X iV -lea între împăratul loan al V-iea
Paieoiogui, siiit să-şi mărite fata după un emir turc din
Asia M ică, şi acesta. Se scoboară de pe cai ; Vasiie să­
rută pe Timuş, care făcuse cum putuse pentru a merita
această dovadă de iubite. Vodă, om care cunoştea mai
multe limbi, ţine un discurs ; Timuş, foarte simpiu, habar
n'avea cum să răspundă, dar era însoţit de pisarul său, un
Polon, W ychovski, care făcea toate cuvîntările.
Pe urmă aiaiui întră în oraş. Timuş purta o haină roşie-
cîrmuzie şi o mantie de mătasă cu soboii. In ceia ce pri­
veşte înfăţişarea fisică, era <un individ fînăr, stricat de
vărsat, nu tocmai mic de stat, destul de voinic, dar gro­
solan*. După dînsui veniau carăteie iui, o căruţă cu ba­
gaje şi patru sute de aite căniţi simple, cu care făcea negoţ
de sare, întrebuinţînd priiejui nunţii. Ofiţerii iui aveau cai
 S U !T MATEÏ BASARAB, VASÏH1 LUPU şt BUBĂ BÎKŞH 11

burţi, împodobiţi cu argint, cu aur şi mărgăritare !a şea

şi hăţuri ; ei inşii erau îmbrăcaţi poîoneşte.
In momentu! cînd intrau în oraş, începu să cînte mu­
sica turceasca şi 'n aceiaşi timp, vechea noastră musică,
aceia care a întovărăşit şi pe Mihai Viteazul cînd şi-a
făcut intrarea în Aiba-Iuiia : viers românesc din strună ţi­
gănească. Tunuriie tunau.
Ottpă aceia oaspeteie e dus 'ta apartamentele speciale
ale Domnului, unde-i e înfăţişat acel care era bucuria şi
mîndria lui Vodă, moştenitorul tronului, tînărul Ştefan,
care mai tîrziu a ajuns şi el Domn al Moldovei, un Domn
alintat, furtunatec şi nenorocit. Vasiie tine un discurs ;
răspunde iarăşi secretariul lui Timuş.
Este, de sigur, în descrierea polonă şi o notă satirică
fată de Cazaci, şi de aceia poate că ar trebui ca din ri-
dicutul înfăţişării să se mai elimine cîte ceva. Pe urmă a
început, în «sîrba* lăutarilor, jocul feteior, iar Timuş, cu
Wychowski şi Fetera, şef al oştii lui, a fo3t încredinţat
unor paji, unor copii de casă, pentru a-1 curaţi şi servi ;
şi anumiţi boieri îi stăteau la îndemînă. Iar el s'a aşezat
şi a început a-şi curăţi unghiile, ceia ce nu prea era în
obiceiuriie domneşti, pe cînd Cazacii, băgîndu-se prin vii,
încep să prade în Jidovime.
Ca alt act al căsătoriei vine masa. Timuş se face aş­
teptat. Apare, în sfîrşit, îmbrăcat în costum polon conve­
nabil. Se aşează lîngă Domn. Cînd se tidică păhărele,
tunurile bubuie afară şi lăutarii cîntă, — cei turceşti şi cei
româneşti pe rînd. Pehlivanii turci apar, şi fac tumbete lor.
Sîmbătă, Timuş se găteşte de nuntă. Iarăşi jupăniţele
şi fetele întind dansul lor în spaţiul liber d'innaintea Curţii.
Timuş se aşează la o fereastâ şi, cum era mare iubitor
de tutun, fumează — ceîa ce nu era în obiceiu — , pri­
vind la fete.
Duminecă se face apoi al treilea danţ, tot numai de
femei ; bărbaţii nu joacă. De aitminteri danţu! femeilor în
Moldova era ceva peste obiceiul Răsăritului, pentru că
acolo jocul se făcea numai de profesioniste cu purtări rele,
12 [STO m A ROM iNtLOH P R ÏN aĂ LR TO U i

ca baiaderele Indiei. La noi, erau vechi datini tracice, tre­

cute !a poporui nostru.
După acest ai treilea danţ se merge ia biserică. Tim uş
e căiare pe un cai turcesc împodobit cu pietre scumpe.
Haineie ce ie poartă şi surguciui de ia şiicui din cap sînt
date de V odă. Aşa era obiceiui : socrui dădea ginereiui
haina cu care se înfăţişa ia biserică*. ,De o parte şi de
aita a mireiui căiăreşte cite-un copii de casă şi cîte-un
boier. în genunchi, şi ei şi mireasa fac declaraţiile ce­
rute de rit şi, cînd se întorc ia Curte, Timuş îşi sărută
nevasta. /Mn/zci îi era îngăduit. în momentui aceia începe
din nou musica, tunutiie bubuie. Ruxanda, care nu putea
fi încîntată că are un astfei de soţ, începe a piînge, de şi
Timuş pusese să-i cînte arii căzăceşti ca să-i treacă. în­
cepe masa cea mare.
Se trimit căruţe ia carvasară, ia Sfîntui Lazăr din iaşi,
unde o modîică iutoasă de o parte şi o bisericuţă de cea-
iaită parte, ca şi pivniţiie enorme unde se aduceau toate
mărfuriie, amintesc ce a fost odată.
Merg acum rădvaneie ca să aducă rudeie femeieşti aie
iui Timuş, druştiie căzăceşti. Erau nişte biete femei urîte,
îmbrăcate în * haine jidoveşti* negre, cu guiere de soboi
după moda moldovenească. Doamna ie primeşte frumos,
ie tratează. După aceia încep iarăşi cuvîntăriie, şi pentru
întâia oară se desieagă iimba iui Timuş, care ţine următoru!
discurs : *Mu!ţămesc foarte domniei saie iui V odă. T o t e
bun ; ce-mi trebuie mai muit ? Dumnezeu a lăsat să aud o
vorbă bună. Să cînte musica turcească. Să trăiască Hmii-
niţchi şi iegătura casetor noastre ! Să dea tunuriie de
bucurie !*.
Acum Timuş aduce musica iui, compusă din trei viorişti,
un <organisé, un basist şi un trîmbiţaş, cari cîntă arii
poione. Ei se înviorează şi pune pe Cazacii iui să joace,
şi săriau — ni spune martoru! — <ca bivoiii in baltă). Pe
urmă începe petrecerea cu băutura, care ţine pană ia un

* V. iorga, isiorin i?o/nin:icr fa c/iipxrî şi icoane, p. !, !76 şi urm.

 SUPT MATEÎ BASARAB, VAStLE LU P C §[ O U P l D?NŞH 13

ceas de noapte. Druştete, încăizite, pornesc, ca Hasca Câr­

pită, să spună Moidovenceior: <am venit pentru batjocura
voastră ? Chiar dacă sinteţi mai bine crescute ca noi, totuşi
iată v'aţi dat voi Doamna voastră după un C a z a c ? * . Şi,
entusiasmată, a şi căzut jos pe scări, şi, cum de beţie abia
se mai puteau mişca singure, au fost suite in căruţă şi
trimise acasă.
Timuş şi soţia se retrăseseră, şi două ziie n'au mai
apărut in public. Miercuri au făcui o piimbare pe cimp.
joi urmă să aibă ioc piecarea Domniţei şi a mireiui. Bo­
ieri, jupinese ieau un uitini ospăţ de plecare : feteie de
casă servesc pe soţi, pe Domnui şi pe Doamna ia această
masă. Apoi urmează danţuriie. Data aceasta joacă, după
datina Iui căzăcească, numai Timuş cu nevastă-sa. W y-
chowski, secretam!, şi Feiera represintă partea ceremo­
nioasă a iucruiui şi din partea Cazaciior.
La piecare, Timuş face boieriior un dar pe care ei i-au
privit cu despreţ, căci ii dăduse doar o sută de iei de fiecare.
Domnuiui i-a dăruit un soroc de soboli, nevestei o rochie
de adatnască cu soboii, toate probabii de furat. Din parte-i,
Vasiie dărui patru cai : doi turceşti, doi moldoveneşti; soiului
iui Mafei-Vodă un cal turcesc, iar Ruxandei un covor şi un
vig de brocard. Cazacii, din partea ior, veniră să ii se dea
daruri, ceia ce nu prea era în etichetă ; Wychowski căpătă
deci zece coţi de catifea, douăzeci de satin, o biană de
rîs şi trei sute de iei. Cînd a fost să piece, Domniţa s'a
prins cu miniie de gitui Doamnei, care nu era decît mama
ei vitregă, iar Vasiie a rămas cu capui goi muită vreme,
văzînd cum se duce în ţară săibatecă, cu oameni a căror
fire o văzuse acum, cea mai iubită dintre ceie două fete
aie iui.

Trecem ia expunerea unei nouă călătorii în Moidova.

Ea este cunoscută printr'un studiu pubiicat în foarte rara
foaie germană <Baitische Studien*, a Societăţii pentru is­
toria Pomeraniei şi tradus de răposatui Papadopoi C a-
iimah, în cartea sa despre Gheorghe Ştefan.
14 ISTORIA ROMÎNILOR PRIN CÂLÂTORI

La 1656, de trei ani acuma, domneşte în Moidova acest

Cheorghe Ştefan, dintr'o famiiie de boieri de ia munte.
Tatăl său, Dumitraşcu Ştefan, jucase un roi important ia
începutui veacuiui ai X V Ii-ie a . E i însuşi era un om bogat,
frumos, îndrăzneţ; într'o *samă de cuvinte* Necuice ni
spune cum s'a însurat : întîinind un rădvan cu o jupă-
neasâ iînără şi piăcută, ei i-a oprit, poruncind să întoarcă
acasă ia dînsui, fără aită formă; astfe! a iuat ei pe acea
jupăneasă Safta, din neamui Boieştiior, foarte important
în ceie d'intăiu decenii aie aceiui veac, şi Doamna Safta
a trăit muit timp părăsită de sotui ei, care nu voise s'o
ieie în pribegie, unde mersese cu o ţiitoare rusoaică, Şte-
fania Mihaiiovna.
Gheorghe Ştefan, Logofăt ai iui Vasiie-Vodă, se înţeie-
sese cu Matei Basarab şi cu Gheorghe Râkôczy ai H-iea
şi, profitînd de nemulţumirea unora dintre boieri faţă de
Domn, pe care-i făceau Grec, — ei represintînd boierimea
de ţară — , surprinde pe stăpînui său, care, de şi s'a în-
tois şi a biruit, trebui apoi să părăsească o ţară care nu-i
mai voiă : ajutoru! iui Timuş nu-i foiosise, dar îi aduse
acestuia peirea, iar Ruxanda, văduvă, adăpostită ia Raş-
cov, era să piară, muiţi ani după aceasta, de sabia unor
hoţi poioni.
Astfei Gheorghe-Vodă Ştefan s'a instaiat Domn, ca om
trecut cu vîrsta, cu mustaţă stufoasă, grăsuţ, avînd toată
înfăţişarea pe care ni-o putem închipui după feiui iui de
viaţă ; iubitor de vin ca şi istrati Dabija, pe urmă, şi de
femei, şi de petreceri.
La dînsui venia acum, în 1656, un ambasador suedes,
Weiiing, întovorăşit de secretam! Hiidebrandt, care, acesta,
a lăsat o descriere a călătoriei făcute. C ăci Suedia avea
legături foarte strînse cu Ardeaiui din causa aiianţei pro­
testante, în fruntea căreia ea se găsia.
La 28 Decembre 1656 apare mica trupă suedesă iîngă
iaşi. Ambasadorul cată să vorbească Domnu'ui *creştin şi
biînd*. Biînd era intr'un tei, şi era şi un suflet deschis:
 âWT m im MSAR&a, v.AsmE rupu şt DUPĂ Dtuşu 15

avem de ta dînsut scrisori foarte frumoase \ în care-şi

arată năduhut că nu-şi poate plăti datoriite şt, vorbind de
primejdiite ameninţătoare, spune că, orice ar fi, nu pieacă
din jţară cu niciun preţ şi *mai bine să-i mănince ciinii
pămmtului acestuia*.
La oarecare distanţă de oraş oaspetele este întîmpinat
de un boier, care-i spune să nu între ziua, pentru că se
găseşte acoio un ceauş turc, şi nu e bine să vadă pe am­
basadorul creştin, ale cărui rosturi poate că ar fi fost
bănuite. A zăbovit deci ambasadorul pănă seara prin vii.
Un căpitan polon, care ştia limba latină, e detaşat pe lingă
dînsut ca să-i ţie de urît. Noaptea, întră în laşi, care i se
pare mare şi întins, dar fără zid încunjurător. Străzile le
descrie secretarui, cum fac, de altfel, şi alţi scriitori, ca
fiind acoperite cu bîrne de stejar. înseamnă că sînt multe
biserici şi, pentru că era ziua de 28 Decembre, in serbă-
toriie Crăciunului, erau ridicate în toate părţile scrînciobe,
cum se zice în Aăoldova, dulapuri, leagăne. Pe pieţe se
afla mult vînat, mai ales prepeliţe, care se cumpărau cu
monedă străină şi cu şilingi, cari erau foarte răspîndiţi
în Moldova şi căpătaseră o numire românească, devenind
*şa!ăi* 2. Erau o mulţime de soldaţi, şi învîrtiau hore. Ba
se notează şi obiceiurile populare, ca, de pildă, *capra*,
ai cării rost îl aflăm de aici. în joc, cum ni-1 descrie Sue-
desul, figură o capră, în care era virît un om, şi pe care
o juca un băiat. Sfîrşind jocul, băiatul trăgea cu o să­
geată în capră şi astfel hora se sfirşia, iar băiatul căpăta
un bacşiş. Se înfăţişa deci primitiv o scenă de vînătoare.
Audienţa se acordă solului tot noaptea, ca să nu bage
de seamă ceauşul. El merge cu o escortă de patruzeci de
oameni. La poarta palatului, spre marea lui mirare, sen­
tinela strigă: *Wer da?*. Domnul ţinea ca gardă a pala­
tului o companie întreagă — călătorul zice <un regiment*

' N. lorga, ş: documente, IV, p. 50 şi urm. şi Bu/et/nn/

Comfsfef tsfcrfce a /?omdn:'ef, il, Documente secuieşti.
' istrati Dabija, care de aitmiuteri a faişificat şi aite monede ca
să-şi plătească soldaţii străini, făcea şi „şaiăi*.
16 ISTORIA ROM ÏNILOH PRIN CALATORI

— de soldat! nemţi, mercenari, de teama cine ştie câror

împrejurări interne care ar fi putut să-! răstoarne şi pe
dinsu!. Se suie apoi pe o 'sca ră mare şi !argă de iemn —
descrierea este a Curţii iui Vasiie Lupu — , trece prin mai
multe odăi şi ajunge în sa!a tronuiui, unde era un jeţ
mare, iar, de-asupra, un ceasornic. Căci în vremea aceia
era stabilit chiar în Iaşi un ceasornicar frances, care-şi
avea aco!o casa şi !egături!e de familie, Caspar Caillé, de
ia care s'a păstrat un document românesc, cuprmzînd is­
călitura personală a lui Caillé în limba francesă.
Oamenii ambasadorului sînt aşezaţi pe laviţe de lemn,
iar ambasadorul însuşi, cu secretarul, merg în odaia unde
se gâ3ia Domnul. Boierii şi copiii de casă sînt toţi în pa­
puci, nu în cizme, după obiceiul turcesc. A doua zi, ceauşul
probabil plecînd, i se dau soiului scrisori latine către rege
şi i se fac daruri : cai, un caftan de aclaz roşu, opt coţi
de postav supţire.
înfr'un adaus se pomeneşte de retragerea lui Gheorghe
Ştefan la Stettin, unde a trăit ani de zile în miserie, cerînd
ajutor,în toate părţile şi unde pe lingă dînsul avea numai pe
Rusoaica lui, care învăţase româneşte, şi vre-un boier doi,
— mingîindu-şi înstrăinarea şi sărăcia prin aceia că punea
pe egumenul Antonie de Moldovlţa să-i traducă psalmii
în româneşte. Manuscriptul se găsia în stăpînirea canoni­
cului Moldoveanu din Blai, şi astăzi va fi între ale Biblio­
tecii cipariene de acolo. La sfîrşit, Antonie a însemnat
ceasurile din urmă ale Domnului. în testamentul, foarte
duios, al Domnului, pe carc-1 aminteşte autorul articolului
din *Ba!tische Sfudien*, el cerea să fie înmormîntat lingă
părinţii lui, în ţară, cu ceremonie domnească, după legea
lui. Şi bietele lui rămăşiţe au străbătut o bună parte din
Europa, cu ţiitoarea care-şi zicea Doamnă, şi cu alaiu,
pănă au iost aduse la mănăstirea Caşinului, arsă astăzi.

Iată acum şi cea de-a treia descriere, cea mai nouă *.

' Un articol despre ea, de d. Karadja, In „Revista istorică* pe 1920.

 BUPT M M E) BASAPAB, VAS!LF; H 'P C Şt DUP& Diwştf 17

Este în cartea unui alt căiător suedes, tipărită ia 1679 şi

în care se vorbeşte de căiătoria de care a făcut-o ia Con-
stantinopoi Cias Rălamb, în 1656.
La 23 Aprii 1657, Rătamb pleacă din Braşov. Domn în
momentul aceia în Muntenia era Constantin Şerban, care
profitase de iegăturiie iui ia Curte, şi, chiar înainte de
moartea iui Matei Basarab, provocase răscoaia ssimeniior
pentru a-şi pregăti succesiunea, îniăturînd altă rudă a iui
Matei, Diicui. Un om uşuratec acest fiu al iui Radu Şerban,
urmaşui lui Mihai Viteazul, cu o preoteasă din ilfov, Eiena,
ai cării mormînt, în satui unde soţui ei era preot, Dobrenii,
se vede şi astăzi. Prin înteţirea însă a seimenilor împo­
triva iui Matei, Constantin s'a făcut robui ior, ş: ei au
ridicat tot feiui de pretenţii, pînă s'a ajuns ia o nouă şi
straşnică răscoaiă, ia nevoia de represiune prin intervenţia
iui Răkdczy din Ardeai, şi atunci s'a distrus de fapt sin­
gura oaste de care mai dispunea Ţara-Romănească, ră-
mînînd de acum iipsită de mijioace proprii de apărare,
temperament de aventurier, Domnui acesta, scos de Turci
pentru participarea ia iupteie vecinuiui şi protectoruiui
ardelean, va coiindă iumea, trecind, o ciipă, şi în Domnia
Aloidovei cu ajutorui Cazaciior. A fost şi prin Aiaramurăş,
unde s'a găsit un potir dăruit de dînsui, — până s'a pră­
pădit pe acoio, prin străinătate.
Răiamb, cu soii de-ai iuî Râkoczy, ajunge ia Tîrgovişte
după acea mişcare a seimenilor. Dă lămuriri asupra dru­
murilor, care erau foarte rele, mai aies că veniseră apeia
mari. Ajuns în margenea Capitalei, Domnui îi trimete în-
nainte o caleaşcă cu şase cai şi două sute de boieri că-
iări. Şi acest căiător observă îmbrăcămintea foarte iuxoasă
a curteniior, iar despre oaste spune că era compusă din
treizeci de companii de călăraşi, ceia ce da aproape im­
presia unei oştiri. Lucru interesant, dacă ar 17 adevărat,
se pare că Domnul a fust curios să vadă pe ambasa­
dorul suedes cit mai degrabă şi s'a amestecat între ostaşi
pentru a-i zări. Doi boieri, secretarul şi <mareşalui*, urează
Suedesului bună venire: secretaruiştia iatineşte. Se laudă
18 rsT O R iA ROM tM LO R P R m CALRTORÎ

foarte mult îmbrăcămintea lor frumoasă : călăriau cai tur­

ceşti, erau înveşmîntaţi în zale şi cu piei de îeopard, de
panteră sau tigru, la şlic cu pene lungi. Musica, şi aici,
cîntă: musică turcească, căci călătorul semnalează flaute
şi timbale; trîmbiţe nu erau. ^
A doua zi, e audienţa la Domn, foarte strălucită. Şi aici
boierii sint îmbrăcaţi cu blănuri de jder. Mitropolitul asistă
şi el, şi se descrie întregul palat, cu odaia de primire a lui
Matei Basarab, sala de audienţă, avînd păreţii îmbrăcaţi
în adamască şi geamuri de sticlă, pe cînd odăile celelalte,
opt sau nouă, nu erau tapetate şi aveau fereştile închise
cu hîrtie. Vodă primeşte în mijlocul sălii de tron. Se
schimbă civiiijtăţile obişuuite. Două scaune aşteaptă pe
Constantin şi pe Rălamb. Domnul întreabă de sănătatea
regelui Suediei şi, pe urmă, cum ai noştri erau foarte cu­
rioşi să afle ceva de la străini, cîteva ceasuri continuă
întrebările, mai ales despre lucrurile polone. Pe urmă
Constantin dă ambasadorului un caftan, adecă o mantie de
brocard şi aur, pe care ambasadorul îl refusă, părîndu-i-se
prea scump, dar i se spune că aşa e datina.
Se aduce o carătă cu şase cai turceşti, mai minunaţi
decît cei cu cari a fost primit la sosirea lui. Ambasadorul
voia să plece apoi, dar a fost poftit de Domn la masă.
Masa aceasta s'a petrecut cam în modul următor : Cinci
boieri l-au primit la portiţa din grădină, căci, fiind vara.
ospăţul se gătise înti'un chioşc sau foişor. Constantin sta
la uşa foişorului. Nu sint decît doi pe jeţuri, ambasadorul
şi Domnul, iar suita sta pe laviţe, după moda turcească,
pănă se aduc felurile. Afară stau cîteva companii de in­
fanterie nemţească.
Pe masă se aşează patru bliduri de argint acoperite cu
capace. Cînd iea loc Domnul, numai atunci se chiamă şi
suita oaspetelui şi boierii de frunte, cari vin şi se rîndu-
iesc, după ce s'au spălat pe mîni în odaia anterioară; ei
mănîncă în talere de cositor. Felurile sînt bine gătite şi se
schimbă mereu.
La urmă vin toasturile. Domnul ridică întăiu păharul
 StirT MATEt EASARAB, VAStLE Ltü'U şt CUPĂ PÎNŞIt H)

pentru Sultan, cerînd iertare ambasadorului că n'arc cum

tace aitfe!: de fapt toţi Domnii noştri, din punct de vedere
turcesc, erau nişte „trădători", cari „meritau" să aibă tra-
tamentu) tui Brîncoveanu, mai puţin fericit decît ceitatţi.
Apoi se închină în sănătatea regelui Suediei, şi Vodă, ca
să arăte cît ît preţuieşte, bea două păhare unut după altul,
pe cînd pentru Suttan nu băuse decît unut. Se închinări
în sănătatea tui Răkoczy, a tui Hmitniţchi, un atiat, şi a
Domnului Motdovei, iar după fiecare păhar musica zice :
viori, tobe, ţimbate, instrumente turceşti. Probabit că se
trăgeau şi tunuri, ceia ce uită să ni spuie călătorul (dar,
iarăşi, poate că Răkoczy te luase pe toate în Ardeat). Cînd
ambasadorut toastează pentru Domn, se petrece un tucru
neaşteptat pentru e! : copiii de casă aştern perne jos şi
boierii se pun în genunchi pe ele, şi în fetut acesta ridică
şi ei păhăruţ, mergînd apoi să sărute mîna Domnutui, cum
cerea eticheta. Cînd să se încheie masa în sfîrşit, apar
vînătorii domneşti, aducînd do^ urşi, pe cari-i vînaseră, şi
primind bacşiş pentru aceasta.
Ceia ce urmează arată că ai noştri aveau totuşi mai mutt
simţ de discreţie decît străinii : lingă chioşc era un cort
mic pentru ce' ce aveau nevoie să se retragă singuri. Se­
cretarul ambasadorului, mai siab in balamale, simte această
nevoie de isolare, şi atunci doi „mareşali" îl ieau cu alaiu
pănă la cort şi-l aşteaptă să iasă : unul dintr'înşii ţine un
lighian, apoi îl conduc cu acelaşi alaiu la masă.
Ospăţul ţine de la ceasurile 10 pănă la 7 seara. La ple­
care, Domnul, în disposiţii bune, stringe în braţe de două
ori pe ambasador şi-l sărută. Condus cu lăutari acasă,
Rălamb pleacă, dar nu fără să i se arăte de Domn dorinţa
de a căpăta 500 de Suedesi pentru paza lui.
A doua zi i se face un ultim cadou prin Marele-Comis,
un cal. întovărăşit de călăraşi, e dus la graniţă : în fiecare
loc pe unde trece, oaste dese înnaintea trimisului Suediei.
Decadenţa acestei străluciri era însă aproape.
 li.

In fo r m a to r i c a to lic i în n a in fe de D o m n ia B r în -
c o v e a n u lu i.

Avem izvoare caracteristice pentru secolul a l'X V H -le a

in ce priveşte relaţiile pe care ţerile noastre au ajuns să
le aibă la un moment dat cu misionarii catolici.
Misionarii începuseră să aibă legături cu Principatele
încă de pe vremea lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, de
prin anii 1630, şi din caus^ propagandei pe care Iesuiţii
o tăceau la Constantinopol pentru ca Patriarhul de acolo,
Chirii Lucaris, să nu treacă ia calvinism, în sensul căruia
tăcuse şi un catehism al lui, învinuit de eresie. De la o
bucată de vreme propaganda aceasta scade. Ca ultim re-
presintant mai important al ei am avut pe Bandini, despre
care a tost vorba într'un capitol precedent.
Din vremea lui Bandini şi venind tot de la un misio-
nariu e, în sfîrşit, o altă descriere, în italieneşte, a princi­
patului muntean, pustiit şi despoporat, care din *14.000 de
sate* (!), are acum abia 4.000 de cam cinzeci de case.
Locuitorir s'au dat băuturii. Bogăţia e însă evidentă, în
grîne pe care ^negustori: turci şi greci ie duc pe Dunăre
în Marea Neagră, la Constantinopol:, în vinul cumpărat
şi de străini, in boi duşi la Constantinopol sau şi, *de
negustori albanesi*, la Zara şi apoi la Veneţia, în miere,
*care se poate zice că e pulsul cel mai solid al ţerii, pentru
că din vămi şi din vînzarea mierii şi a cerii, care e în mare
cantitate, îşi află ea răsuflarea de cheltuielile nenumărate
ce se fac în fiece an la Poartă?, cxporiîndu-se mierea la
 !NF0RMAT0m GATOU CI ÎNNAIUTH UH DOMNIA m iixcO V n A N U L U I 2]

Constantinopol, iar ceara, <de negustori greci, pe la Spa-

iato !a Veneţia*, în schimb pentru postavuri, mătăsuri,
brocard ; socotindu-se apoi şi minete de aur, de aramă,
de <păcură neagră ce arde ca ceara*. La Bucureşti sînt
1.500 de case (în tîrguşoare numai vre-o 200 ; pomeneşte
şi Gherghiţa şi Statina). ^
Raportul e interesant şi prin aceia că înseamnă strămu­
tarea, de un an, a Capitalei la Tîrgovişte (e deci de pe
vremea lui Matei Basarab), unde, în patatul *destul de
comod*, încunjurat de ziduri, Vodă, îmbrăcat cu cabanita
de soboti, e păzit de o sută de archebusieri cari se schimbă
în tiecare Sîmbătă. Se descrie şi biserica Mitropoliei, <de
mărime cuviincioasă fo/zesfa), acoperită cu piumb, cu o
grădină mare între garduri*, pe tîngă atte <două sute* de
biserici <de iemn ori de piatră* şi opt mănăstiri, închinate,
şi la Muntele Sinai, pentru vre-o 7.000 de case, cu aproape
40.000 de locuitori, case mai mult de lemn, cu coperiş de
şindilă sau de stuf.
Oastea terii e descrisă astfel : ^Măreţia acestui Domn
stă în aceia că are la orice prilej de războiu 8.000 de bo­
ieri, după ei alţi 4.000 de neam mai de jos, spătăreii, da­
tori şi ei a merge la oaste pe cheltuiala lor, afară de alţi
4.000, toţi călări, zişi lefegii, şi alţi 4.000, de jos, scutiţi de
orice sarcină şi, în vreme de războiu, plătiţi de Domn un leu
şi jumătate pe lună; oameni foarte viteji, pricepuţi ia orice
armă, şi la arc; are apoi şase tunuri mari şi cîtevamici.*
Veniturile sînt notate astfel: bir, de două ori pe lună,
cîte cinci taleri pe cap de familie, 120.000 de lei, trei
ocne 40.000, alte dări de pămînt (?) 60.000, pe stupi 70-000,
vama Sultanului pe miere, în Septembre, 130.000, fumării
(afară de boieri şi ostaşi), un leu de casă*, 40-000, ierbărit
10.000, Plăţile sînt : 4.000 de călări, cu cîte trei lei pe lună,
105.000, birul 132.000, peşcheşuri la bir 10.000, daruri la
dregătorii turci 20.000, aceloraşi la alte date 50.000, begler-
begului şi Paşei de Silistra 20.000, Curtea şi daruri 100.000 L

* drinău McierJii; şiii/iţi/ice şi //iercre < 7 V, pp. 113-6,

 IL

In fo r m a to r i c a t o lic i în n a in ie de D o m n ia B r in -
coveanu hn.

Avem izvoare caracteristice pentru secoiui a i'X V II-ie a

în ce priveşte reiaţiiie pe care ţeriie noastre au ajuns să
ie aibă ia un moment dat cu misionarii cato'ici.
Misionarii începuseră să aibă iegături cu Principateie
încă de pe vremea iui Matei Basarab şi Vasiie Lupu, de
prin anii 1630, şi din causn propagandei pe care Iesuiţii
o făceau ia Constantinopoi pentru ca Patriarhui de acoio,
Chirii Lucaris, să nu treacă ia caivinism, în sensui căruia
făcuse şi un catehism ai iui, învinuit de eresie. De ia o
bucată de vreme propaganda aceasta scade. Ca uitim re-
presintant mai important ai ei am avut pe Bandini, despre
care a fost vorba într'un capitoi precedent.
Din vremea iui Bandini şi venind tot de ia un misio-
nariu e, în sfîrşit, o aită descriere, în itaiieneşte, a princi-
patuiui muntean, pustiit şi despoporat, care din *14.000 de
sate* (!), are acum abia 4.000 de cam cinzeci de case.
Locuitorii s'au dat băuturii. Bogăţia e însă evidentă, în
grîne pe care 'negustorii turci şi greci ie duc pe Dunăre
în Marea Neagră, ia Constantinopoi*, în vinui cumpărat
şi de străini, în boi duşi ia Constantinopoi sau şi, *de
negustori aibanesi*, ia Zara şi apoi ia Veneţia, în miere,
<care se poate zice că e puisui cei mai soiid ai ţerii, pentru
că din vămi şi din vînzarea mierii şi a cerii, care e în mare
cantitate, îşi afiâ ea răsuflarea de cheituieiiie nenumărate
ce se fac în fiece an ia Poartăs, cxportîndu-se mierea ia
 [NFORMATOtU CATOLICI ÎNNAUSTE UH UOMNtA R R isC O Y i.A N U U H 2)

Constantinopoi, iar ceara, <de negustori greci, pe !a Spa-

iato ia Veneţia*, în schimb pentru postavuri, mătăsuri,
brocard ; socotindu-se apoi şi mineie de aur, de aramă,
de <păcură neagră ce arde ca ceara*. La Bucureşti sînt
1.500 de case (în tîrguşoare numai vre-o 200 ; pomeneşte
şi Gherghiţa şi Siatina). ^
Raportui e interesant şi prin aceia că înseamnă strămu­
tarea, de un an, a Capitalei ia Tîrgovişte (e deci de pe
vremea iui Matei Basarab), unde, in paiatui 'destui de
comod*, încunjurat de ziduri, Vodă, îmbrăcat cu cabaniţa
de soboii, e păzit de o sută de archebusieri cari se schimbă
în fiecare Sîmbătă. Se descrie şi biserica Mitropoiiei, 'de
mărime cuviincioasă fo/zesfa), acoperită cu piumb, cu o
grădină mare între garduri*, pe iîngă aite 'două sute* de
biserici 'de iemn ori de piatră* şi opt mănăstiri, închinate,
şi ia Munteie Sinai, pentru vre-o 7.000 de case, cu aproape
40.000 de iocuitori, case mai muit de iemn, cu coperiş de
şindiiă sau de stuf.
Oastea terii e descrisă astfei : 'Măreţia acestui Domn
stă în aceia că are ia orice priiej de războiu 8.000 de bo­
ieri, după ei aiţi 4.000 de neam mai de jos, spătăreii, da­
tori şi ei a merge ia oaste pe cheituiaia ior, afară de aiţi
4.000, toţi căiări, zişi iefegii, şi aiţi 4.000, de jos, scutiţi de
orice sarcină şi, în vreme de războiu, plătiţi de Domn un ieu
şi jumătate pe iună; oameni foarte viteji, pricepuţi ia orice
armă, şi ia arc; are apoi şase tunuri mari şi cîteva mici.*
Venituriie sînt notate astfei: bir, de două ori pe iună,
cîte cinci tăieri pe cap de famiiie, 120.000 de iei, trei
ocne 40.000, aite dări de pămînt (?) 60.000, pe stupi 70-000,
vama Sultanului pe miere, în Septembre, 130.000, fumării
(afară de boieri şi ostaşi), un leu de casă*, 40 000, ierbărit
10.000, Piăţile sînt : 4.000 de căiări, cu cîte trei iei pe iună,
105.000, birul 132.000, peşcheşuri ia bir 10.000, daruri ia
dregătorii turci 20.000, aceioraşi ia aite date 50.000, begier-
beguiui şi Paşei de Silistra 20.000, Curtea şi daruri 100.000*.

* ăr/nra sociéMi:: şi;'i':;p'J7ce si OYercre dă: /c.ş/, V, pp. H3-6,

2% ISTORIA noiIIN IL O R I'UIN CĂLĂTORI

Autoiui acestor însemnări eBacşici,m isionariu siav prin

pârtie noastre, cum se vede dintr'o expunere mai pe
larg pe care o resumăm acuma \ în descrierea iui pri­
vitoare ia ţară, ia popor, ia cuit, ia oraşe. Mai aies cu
privire ia oraşe, însemnăriie iui sînt foarte importante,
pentru că pentru oraşeie din Muntenia pe vremea aceia
n'avem nim ic-.
Ea constată întăiu, ia i640, cu aceieaşi cifre ca mai sus,
starea rea a ţerii de pe urma muitelor lupte.
Cu toate că Aăatei Basarab şi-a căpătat Domnia prin
mica boierime războinică olteană şi s'a sprijinit pe această
boierime până a decăzut supt ameninţările mercenariior
seimeni cari i-au amărît uitimeie ziie, Domnia lui a fost
totuşi patriarhaiă, şi iumea — nu în aceiaşi proporţie ţe-
ranii ca şi boierii — a ţinut ia dînsui, a cărui stăpinire a
fost foarte iungă şi în stare de a se apăra împotriva ori-
cării încercări duşmane. Matei era om de ţară, iegat prin
toate fibrele fiinţei sate, prin toate iegăturiie misterioase
aie descendenţei genealogice de acest pămint şi, pe de altă
parte, ei avea, din datiniie noastre, acea bunăcuviinţă
smerită care ne-a deosebit in toate timpuriie şi ne-a făcut
să evităm tot ceia ce este pretenţie, rău gust, vorbă tare,
haină bătătoare ia ochi, iux stupid. Ei a rămas boierui din
Brîncoveni, de unde era originar, unde şi acum se văd
ziduriie făcute de dînsui, casa unde a iocuit de atîtea ori
şi biserica unde s'a închinat cu atîtea priiejuri.
Totuşi, şi în timpui Domniei iui, din causa cereriior tur­
ceşti, ciocnirilor ior cu Moidovenii, Ţara-Romănească, supt
raportul economic, decăzuse, şi ceia ce spune Bacşici e
cu adevărat impresionant. Toate greutăţiie de care se vor
iovi Domniiie de mai tîrziu în tendinţa de a transforma ţara,*

* Fermendzin, in /teta spectantia /itstartam StaroTii/a /izcrtcfto-

zzattazzz, XVtH, p. 95 şi urm.; un resumat in [orga, CătătoTi, azzz&a-
saifarz şt mistonaTt, t. c., p. 58.
' La [640 se spune că Giurgiu) are 3.000 de case ([.000 turceşti)
ftăzzt., p. 75). Turnu, p. 84,
 INfOKHATOHI CATOLIC! bfNAtNTH DH DOMMIA UltiNCOVh'ANCUJI 23

vor veni din această tentă sărăcire, înnainte de toate, a

puteriior omului.
Mulţi locuitori fugiseră în Ardea!, căci între Ardea! şi
Ţara-Romănească a fost totdeauna un schimb de popu­
laţie, pe Ungă acei Mocaiii cari străbăteau toate pămîn-
turiie româneşti (!a noi d. ex. Mînecii-Pămînteni, Mînecii-
Ungureni ; în Ardea! famiiii ca Mo!doveanu, Munteanu).
Sate!e, ni spune Bacşlci, fac impresie s!abă, bisericiie
sînt rău ţinute, mu!te dintr'însele întocuite printr'o simplă
cruce de !emn.
Sămănăturile erau foarte rare, dar locurite foarte fru­
moase, cu dealuri plăcute, codri adînci, dumbrăvi deli­
cioase, foarte mîndre cibipii. Lipsesc pădurile numai către
Dunăre, unde se semnalează abundenţa sălciilor.
în ceia ce priveşte culturile, se notează grîul, dar mi-
siohariu!, care cunoştea sistemul italian, unde pămîntul dă
mai multe rînduri de recoltă pe an, observă că se face un
singur seceriş pe an, cu negligenţă mare, şi, mai ales, cul­
tura e făcută astfel ca să ajungă nevoilor unui singur an.
Lucru foarte curios, pe care nu putem să ni-1 expiicăm,
Bacşici crede că munca se face cu cai, ceia ce nu cred să
fi fost vre-odată.
Ca şi în raportul cel scurt se enumera apoi mierea care
se afla pretutindeni, de şi mult mai multă în Moldova, după
cum se vede din alte izvoare. Sarea e exploatată din ce^e
mai depărtate timpuri.
Şi observăm în treacăt că, dacă ar mai trebui încă o
dovadă că nu ne-am mutat niciodată de pe pămîntul
acesta, ea ar fi în faptul că nu se părăseşte niciodată pă­
mîntul unde este sarea, şi mai ales un pămînt cu sare
aşezat între pămînturi care n'au sare, fiindcă toată Penin­
sula Balcanică n'are decît sarea de Mare. Unde este sare,
aceasta înseamnă, pe de o parte, oameni cari lucrează la
scoaterea ei, şi înseamnă sate aşezate acolo, drumuri pentru
cărăuşi, comerţ şi toate celelalte.
Pe Ungă sare, călătorul ni spune că sînt mine de aur şi
argint, de fier şi aramă, puţuri de păcură (şi pentru judeţu)
24 !STOR!A ROMfNILOR !'R !X CĂLĂTOR!

Bacău avem dovezi din secoiui a! XVH -iea). Lumea de ia

noi ştia că există aceste mine; aitfei n'ar fi iocuri care să
se cheme Baia, dar se temea de Turci, căci, dacă s'ar fi
descoperit mineie, ei ar fi cerut tribut mai mare şi, tocmai
pentru a piăti cit mai puţin tribut, se căuta şă se deie
impresia sărăciei, — 'Săraca raia a împărăţiei*, spun mai
tîrziu jaibeie către Turci. Cei care ar fi dat în viieag o
mină, era condamnat la moarte. Pe iîngă aceia ni se mai
vorbeşte de parafina care se scoate din păr'ţiie Dîmboviţei
şi Buzăuiui. C a ait izvor de bogăţie apare peşteie din
heieşteie, ca şi din Dunăre şi din iacuriie vecine.
Viiie mai importante pe vremea aceasta în Muntenia
erau ceie de iîngă Deaiui Mare, de iîngă Pioieşti şi ceie
de ta Piteşti, muit mai vestite atunci decît podgoriiie de ia
Drăgăşani, de care nu se pomeneşte în documenteie pe
care ie cunosc : nici Vodă Brîncoveanu, care ştia unde
pune bănui, n'a cumpărat moşii în partea iocuiui.
Bacşici este, apoi, singurui izvor care ştie, vorbind de
băuturi, şi de braga, amestec de miere şi meiu. Vorbeşte,
în sfîrşit, de iiveziie de pruni şi, în aceiaşi timp, de ait
aiiment care acum e muit mai puţin înguiit, pereie. Atit
de întinse erau iiveziie, spune Bacşici, încît in muite io­
curi formează adevărate păduri, care nu sînt păzite de
nimeni. O mărturisire importantă, dar şi un atestat de
onestitate.
Se înseamnă printre pomi şi castanul : de fapt castaneie
de ia Tismana erau muit preţuite, şi vedem în documente
pe căiugării de aici trimiţîndu-ie boieriior.
Aceasta în ce priveşte aspectui ţerii.
Cu privire ia iocuitori, Bacşici ni arată că a răsfoit prin
cronicile noastre, moldoveneşti de sigur, căci ceie muntene
sînt numai din vremea de după Matei Basarab, mai muit
din zheie iui Şerban Caatacuzino şi iui Brîncoveanu. Anu­
mite iucruri însă ei trebuia să ie cunoască şi din convor­
birile cu unui şi cu altui. 'Vaiahii aceştia*, 3pune ei. *sînt
o drojdie de Itaiieni, oameni ticăioşi, şi vreau ca originea
ior şă fie dedusă de ia imperiu! roman, adecă.dc ia oa-
 ]XFORMA.TOni CÀTOU C) ÎXNAtNTE DK DOMXfA BRiNCOYKANULUi 25

meni iiberi itaiieni.* Originea aceasta romană a noastră,

unită însă cu acea notă peiorativă, se întîineşte şi în co­
mentariul cronicii iui Ureche, de SimionDascăiul, pe care
pe urmă-i combat aiţii.
Venim acum ia descripţia oraşeior. Scriitorui începe din
Oitenia, vorbind intăiu de Craiova, unde găseşte 200 de
case de Rornini catoiici cu o biserică a ior frumoasă cu
cinci cupoie; afară de dînsaseafiam uite biserici de temu
(de fapt şi ^e piatră : Sf. Dumitru era una din cete mai
frumoase). în apropiere este o mănăstire 'grecească* şi
una sîrbească, ceia ce nu înseamnă decît că erau şi că­
lugări de neam străin ia Baita Verde sau Jitianui şi Buco-
văţui probabii.
Viata economică era vioaie aici : se ţinea bîiciu Vinerea,
cnmpărîndu-ae vite pentru Constantinopoi (Oitenia creştea
şi porci, pe cari-i vindea în Ungaria, încă de pe ia 1490;
vechiu comerţ în iegătură cu cei sirbesc din timpuri imemo-
rabiie). Turcii cumpărau insă mai muit oi decît vite aibe,
şi carnea pe care o preferau şi atunci era cea de berbece.
Se mai descrie Bănui Oiteniei cu Curtea şi cu tribunaiui
iui speciai, care avea dreptui să condamne şi ia moarte,
întocmai ca Domnui. Aceasta venia din făptui că Bănui
românesc represinta pe vechiu) Ban ai regeiui Ungariei ;
dreptnriie de suveranitate nu-i erau cedate deci de Domnii
noştri, ci ei ii apucaseră din vremuriie cînd regiunea
aceasta nu ni aparţinea.
La Siatina se semnalează case de iemn, în orăşeiui ve­
chiu, mai muit în iegătură cu vadui Oituiui. Mai muit se
spune de Srîncoveni, sat mare, cu un paiat, o biserică
foarte frumoasă, adueîndu-se apa pe ţevi pentru căiugării
de acoto; de jur împrejur e pădure şi în m ijioco mănăs­
tire mai veche, distrusă. Agatei ridicase zid, cu un turn în
poartă, care se vede şi pană azi.
La Caracăi se constată starea de ruină a oraşuiui, cu
vii şi păduri în împrejurimi : bîiciui se ţine aici Miercurea,
pentru locuitorii din împrejurimi. Ruinei^Curţii iui Mihai
Viteazui nu dispăruseră ; ei avuse moşie ia Caracăi ca şi
 2H ÏStO R tA ROMÎNtLOR [!<]N CĂLĂTOU!

ia Ploieşti, aşa incit oraşeie s'au ridicat prin făptui că fu­

seseră aci moşiiie domneşti.
La Piteşti, cu vii, se numără în chip aproximativ caseie
locuitorilor, care sînt mai supţiri decît aiurea. Biserica e
foarte- frumoasă ; este şi o mănăstire in apropierea ora-
şuiui, de sigur Vieroşui, care cuprinde mormîntu! unuia
dintre cei mai viteji boieri ai veacuiui ai X V i-ie a , supt o
piatră ce-i înfăţişează luptînd, într'un basoreiief foarte
delicat.
De Cîmpuiung se ocupă mai mult Bacşici, pentru că ei
cuprinde foarte muiţi catolici. Sint aici mori, grădini, vii
până departe. Fuseseră şi iuterani, — vechii Saşi — , dar
Domnul, în legătură cu cătugării franciscani, i-a prigonit
şi au rămas numai ^00 de catoiici. Era şi o biserică a
Sfintuiui lacob arsă de Tafari şi una a Sfintei Eiisabeta.
Arhiepiscopui iatin de Sofia făcuse o visită şi consacrase
şi altarui bisericii ceiei nouă.
Se menţionează în sfirşit blidul de ia Sfîntui Hie, şi as­
tăzi unui din cete mai importante din ţară, la care se adună
populaţia în ceie mai frumoase costume.
Numărui locuitorilor romîni din Cîmpuiung pe vremea
aceia ar fi fost numai de 2.030, dar erau douăsprezece
biserici foarte frumoase şi mari, o mănăstire a iui Alatei-
3Vodă, ca o fortăreaţă, aviud douăsprezece bastioane. Ea
păstrează încă un turn de toată frumuseţa, care aparţine,
în forma iui actuaiă, deci, epocei iui M ateiu; pe stingă se
vede foarte bine urma vechiior ziduri, care au fost ridicate
pe temeiii din secoiui a! X iV -ies, căci in biserică e îngropat,
supt jeţui Viădicăi, cu o piatră săpată în adînc, Nicoiae
Aiexandru-Voevod, mort ia 1364.
lată acum Rîmnicui-Vîicii unde au fost mai mulţi cato­
iici decît astăzi. Bacşici mai atinge în treacăt Argeşul, ca
să ajungă ia Tîrgovişte.
Tîrgoviştea nu mai aveazidui împrejmuitor; exista însă
un *paiat mare, ciădit ieftens, al luî Petru Cercel, frateie
iui Mihai V iteaz^ . în ce priveşte biserica domnească, se
arată că era în iegătură cu paiatui, mai ales pentru ca
 [NFORMATOH! CATOLtCt ÎSNAtATH DH DOM'ttA URtXCOVHANULUt 27

Doamna şi femeiie ei să nu se ducă pe jos ia slujbă, ci să

treacă din iatacui ior, după datina grecească, bizantină,
direct in biserică, unde ea îşi avea iocui acoio unde astăzi
stă corui, ioc intr'adins zugrăvit foarte frumos.
Căiătorui pomeneşte de ziduriie de ia Curtea Domnească,
de porţiie de fier, de turnuriie de strajă, de grădiniţe foarte
frumoase. Curtea s'a refăcut de Brîncoveanu, dar ziduriie
sint azi in ruine, iar din mijioc se ridică turnui reparat de
Vodă-Bibescu, destui de soiid, dar nu în aceiaşi ştii.
Catoiicii iui Bacşici erau ia mănăstirea Maicii Domnuiui,
a Franciscaniior, cu o clopotniţă mare. Misionariu! ni spune
că odinioară fusese aci bieişug muir mai mare ; erau două­
zeci de odăi, şi mănăstirea avea pe iingă vii şi două sate,
care sint într'adevăr cunoscute — am pubiicat şi un act
care ie aminteşte pe ia 1630* — , Şotinga şi Bezdadui. !n
aşa hai ajunsese catoiicismui şi în Tîrgovişte care avuse
muiţi credincioşi odinioară. Şi ei adaugă : de ahninteri, mai
există o biserică Ungă piaţă, a Sfîniuiui Francise, care a
fost o biserică mare, ciădită din piatră aiâă, dar e ruinată*.
Este o popuiaţie fiotantă catoiică : ea se compune din
curteni ai Domnuiui: Poioni, Unguri, Siavi, in specia!
'Sîrb i*, Seimeni. Numărui Rominiior este de 4.000.
Dar bisericiie erau şaizeci — deci nu două sute — , in
afară de mănăstiri. Dintre acestea, cum ştim, uneie s'au
distrus, iar aiteie sint într'o stare iamentabiiâ. Mitropoiia
— vechea ciădire distrusă cu dinamită, din însărcinarea
Statuiui romîn, de arhifectui Lecomte du Notiy — , acope­
rită cu piumb, şi curtea ei, care-i pate asemenea aceieia
a unui principe italian. Imediat după această se pomenesc
două bisericuţe de ia Cmte : probabii că una dintr'în3eie
este aceia pe care a făcut-o nevasta iui Constantin Ba-
sarab, Doamna Băiaşa, îngropată aici, supt o piatră de toată
frumuseţa.

' Acre ş: /ragvngptc, i, p. 66. Cf.

XVIH; /s/orm Afu/be/rfci ;n secob/f u/ Xtz/-/eo,
pp. 3t-2.
 28 :STOR!A KOM ÎNH.on PRIM CĂLĂTOR!

Bacşici mai pomeneşte şi de o mănăstire 'foarte fru­

moasă*, unde erau maici. E vorba de Viforita ; de mă­
năstirea Deaiu, in schimb, nu se spune nimic. Cu acest
priiej ei judecă pe căiugării de acoio, nişte bătrîni cari
nici nu ştiu ceti: <nu sint buni ia nici un fe! de iucru pe
iumea aceasta*.
Oamenii bogaţi din Tirgovişte sint în cea mai mare parte
negustori greci, agonisind averi foarte mari, şi cîţiva Ar­
meni, cari, neavînd biserica ior, mergeau ia biserica catoiică.
După aceasta trece ia Bucureşti, începînd prin a spune
că n'are ziduri. De jur-împrejur oraşui era încunjurat de
heieşteie, iar, pe deaiuri, vii. Era pavat pe ia 1650, în­
tocmai cum am văzut că era iaşui pe ia 1670, şi anume
cu poduri de iemn (v. : 'podarii*, PoduiM ogoşoaii, Podui
Caiiţei, Podui Tîrguiui-de-Afară, etc.), cu bîrne care se
aşterneau uneie iîngă aiteie, 'din causa mareiui noroiu
care se făcea cînd pioua*.
Curtea Domnuiui, ni spune Bacşici, era 'foarte mare*:
ea se întindea pe amîndouă maiuriie apei, grădiniie fiind
dincoio de haieie actuaie, în spre biserica zisă Curtea
Veche, ceia ce înseamnă cea d'intăiu biserică făcută de
Domni, pe ia !560, pe maiui ceiiait.
Paiatui era ruinat pe vremea aceasta. De jur împrejur
nu se mai vedea vechiui zid, ci erau uiuci de iemn. In-
iăuntru sé cuprindea o închisoare.
în ceia ce priveşte soidaţii, seimeni în cea mai mare
parte, ei nu iocuiau ia Bucureşti, ci ia Tîrgovişte, unde-şi
aveau şi famiiiiie, căci, cînd s'a iscat răscoaia, era, nu
numai a unor soidaţi.rci a unei caste cu priviiegii miiitare,
asămănătoarecu casta ieniceriior din Constantinopoi, cari
ajunseseră să aibă stăpînire pe toată viata de Stat.
Sînt aici, precisează Bacşici, 20.000 de case de <shis-
matici*, ceia ce ar însemna 100.000 de oameni. Se numără
o sută de biserici 'frumuşeie*, cîteva mănăstiri şi, iarăşi,
pe căiugâri trebuie să-i cauţi în circiume, iar nu in chiiii ;
sînt ignoranţi (reforma căiugăriei s'a început abia după
1700, mai aies prin şcoaia iui Paisie).
 INFORMATOR! CATOLICI fNNA!NTË DK DOMNiA BRiNCQVKANULU! ^9

în ce priveşte pe catoiici, ei au o biserică nouă, dar

sunt foarte puţini ; aşa de mutt scăzuse numărui tor; ei va
creşte in ultimii ani ai secoiuiui ai XV!I-iea.
Avem in sfîrşit şi amănunte istorice : asupra iocuiui
unde s'a bătut Matei cu duşmanii iui ia margenea oraşuiui.
Scriitorui pare să indice ca semn crucea de ia biserica
Siobozia, care insă pomeneşte aită iuptă, dată de Leon-
Vodă cu boierii cari aduceau pe Matei.

Mai tărziu, Petru Bogdan (Deodato), episcop de Sofia,

arăta, ia 1653, drumui pe care i-a făcut ia Tirgovişte in
vreme de iarnă, fiind găzduit ia medicui iui Mateiu-Vodă, pe
atunci itaiianui Giovanni Masceiiini, care va reveni apoi in
ţară, supt Constantin Basarab, şi, jăfuit în răscoaia Seime-
niior, seva aşeza ia G a ia ta '. Domnui H primeşte ia Curte,
cu daruriie iui, şi-i dă tăinui oaspeţilor de cinste. Aici afiă
ei, din vechea mănăstire, doar grădina şi o căsuţă, iar
aiurea biserica Franciscanilor, Maica Domnului sau Sf.
Francise 2; Poionii, între cari un căpitan, dăruiseră de cu-
rînd uneie odăjdii; două ciopotemici sunau din turnuieţ;
aitfei totui era în părăsire. Coionia, tot slujitori domneşti,
trecea ia ortodoxie, cu prilej de nuntă sau aitfei; negustorii
aşezaţi iipsiau ; după cerere se trimete ca preot un Buigar
din Chiprovaci, care învăţase in Poionia.
La Cîmpuiung, biserica Sf. iacob, cu trei aitare, e muit
mai bine ingrijită, de preoţi din Buigaria, vorbind şi pre-
dicînd româneşte ; turnui de iemn are două Tiopote mai
mari. Mai erau atunci două sute cincizeci de Saşi catoiici,
cari-şi uitaseră iimba; erau supuşi ia birui obişnuit şi ge­
meau supt ei. iar ia Bucureşti, cu o bisericuţă închisă, nu
sînt aiţi catoiici decît soidaţii pe cari-i aduce Domnui^.*

' Fertnendzin, pp. 248-9, no. cxm. Se arată de episcopul de Sofia

prada făcută şi fuga negustoriior catoiici.
s Constantin Şerban ti întăreşte vechile moşii (13 Mart 1656 ;
i&id., pp. 251-3).
* /ô:d., pp. 234-6. — Cerere a negustorilor din Crsiova, Sirbi din
Dalmaţia, (&M., p. 149, no. cxxx.

/
 â) tsT o n iA p .oM fm Loh r m n c X L Ă to n !

în sfîrşit episcopul latin de Nicopole, Filip Stanislavov,

dă, în Februar 1859, ştiri şi despre unele localităţi din
Dobrogea şi de dincoace de Dunăre, supuse cercetării
lui, ca unele ce atîrnau de Turci. Precum la Varna el
aflase numai 1.700 de Greci şi 4.000 de Turci, absolut fără
Bulgari, la Cavarna înseamnă 3.000 de Greci şi patruzeci
de case turceşti. La Babadag, cu patruzeci de catolici (o
biserică), sini 2.000 de 'Bulgari, Greci, (o bise­
rică, supusă Scaunului Siiistrei) şi 6.000 de Turci. în Ba­
sarabia, Ismailul are 15 000 de-case, 'făcute din stuf şi
crăci de copac*. Pe iîngă 'M oldoveni, Munteni, Tatari,
Bulgari, Dobrogeni şi puţini T u rci*, pe lingă robii Tăta­
rilor (şi Secui), se tot adună în acest ioc, scutit de orice
bir afară de un galben pe an, tot feiul de oameni ; e un
adăpost al Patriarhilor de Consiantinopol mazili, şi infor­
matorul crede că sînt ^intitulaţi episcopi de Ismail*. Creştinii
au treisprezece biserici, pe cînd o moscheie ajunge celor
o sută de case turceşti ; catolicii, foarte puţini (două case
de Ragusani, trei ale celorlalţi), n'au biserică.
Chilia păstrează tradiţii gencvese (episcopul credea că
înseamnă iu italieneşte: trandafir!). 1.600 de Turci au
patru m oschei; în suburbie sînt 3.000 de Tatari, cu cinci
moschei de lemn, 1.600 de 'creştini* cu două biserici, ca­
tolicii fiind cam ciţi la Ismail (cinci case de Ragusani, trei
ale celorlalţi).
în sfirşit Cetatea-Albă, cu aceiaşi origine, mărturisită şi
de locuitori,, păstrează 'şanţurile aşa de înnaite şi adinei,
îneît abia poate trece peste ziduri săgeata*, două porţi de
fier, două punţi ce se ridică. 1.700 de ostaşi turci aleşi
fac paza, fără femei ; două moschei li stau deschise, 4.000
de Tatari şi Turci locuiesc în suburbii (treisprezece mos­
chei); 50 de case ale ortodocşilor, supuşi 'Patriarhului
'episcop de Ismail*, au o singură biserică; Ragusani, ve­
nind, cresc numărul catolicilor. Pretutindeni îi trebuie unui
misionar, ca Stanislavov, care lucrează încă din 1635, cu­
noştinţa limbilor 'turcească, tătărească, românească L
' /tud., pp. 264-6.
 [MFORMATOH! C A T O H C t )NNA!NTK DÉ DOMKtA MniNC-.VCANÜLUi gf

Pe acest timp Mihnea, Domnul muntean, care trimetea

cu scrisori pe preotul chiprovicean Grigore, cerea ca
episcop pe Gavriit Thomasi (16 Octombre 1659) *. De ia
acesta, care se intituia în 1660, ^vicariu apostoiic a! V a-
lahiilor amîndurora*, avem un raport către nunţiu! din
Polonia, în care vorbeşte şi de Ţara-Romănească şi de
Moldova.
în cea d'infăiu, ia Tîrgovişte află biserica Maicii Dom­
nului descoperită : Domnul, Grigore Ghica, se gîndia s'o
refacă. Sf. Francise, a! călugărilor din Bulgaria, reclădit cu
acelaşi ajutor domnesc, fusese ars de Tatari cu doi ani
înnainte ; era pustie grădina (tăcută după datina italiană,
de nu e alta asemenea în toată Ţara-Romănească*. Tom -
masi, cu trei-palru călugări, sta într'o căsuţă, hrânindu-se
din produsul viilor şi din ajutorul de grîu al Domnului.
La Cîmpulung, unde clădirea Cloaşterului, ca şi cea din
Tîrgovişte, ar fi fost făcută de Sf. loan de Capistrano, (pe
vremea Doamnei Ecaterina, soţia lui Negru Voevod, care
era catolică*,^vicariul ră^umpărase, încă supt Constantin-
Vodă, locul, cotropit de egumenul mănăstirii domneşti,
care distrusese zidurile. Se credea, şi de-ai noştri, că mi­
nuni se fac în acest loc, şi se aduceau luminiţe de ceară,
(mai ales Vinerea şi în serbători*. La Sf. lacob se făcea
slujbă pentru biete patruzeci şi opt de case rămase cato­
lice, după ciumă. La Bucureşti bisericuţa o arşeseră T ă ­
tarii; zidurile cad la 167CP. La Rîmnicul-Vîtcii, ruine arată
locul bisericii.
în Moldova, la Bacău, biseiica episcopală, (în mijlocul
oraşului*, e dărîmată; a Franciscanilor ar fi fost zidită
tot de Doamna Ecaterina* ; la Cotnari e un misionariu
ungur ((Barkuzi*) şi doi lesuiţi poloni ; ia laşi doi lesuiţi
(biserica e arsă), la Baia, cu biserică bună, un singur
Franciscan, ca şi la Galaţi (nu se uită Brateşul şi Să-
băuanii)
* pp. 268-9.
" pp. 288-9, no. CLXxrx. Fusese afurisenie a iui Dosofteiu,
Patriarhul de Ierusalim, marele duşman al catolicilor.
s /&«?., pp. 268-70.
 32 r'STOR!A R O M E L O R cA pĂ TO R i

Să adăugim că ia 1869 arhiepiscopui de Sofia însuşi,

Ştefan Conti, fugar, căuta un adăpost in Tîrgovişte, ocrotit
fiind de Constantin Caniacuzino Stoinicui, pe care-i numeşte
*binefăcătorui nostru şi protectorai creştiniior noştri, care
cu înţeiepciunea iui cirmueşte principatui muntean, boier
vrednic de toată cinstea* *- ; aici erau să-i prade, în cu-
rînd, T atarii-.

Avem acuma din partea unui străin, misionarui Urbano

Cerri, un raport către Papa inocenţiu ai X i-iea, de unde
putem cuiege uneie informaţiuni noi interesînd amîndouă
ţeriie noastre.
Şi acestui căiător i se pare că Ţara-Romănească, reşe­
dinţa ei şi Curtea Domnuiui sînt în mare desvoitare, în-
trecînd muit Moidova sărăcită prin războaieie turco-poione.
Şi aici erau iuteran: veniţi din Ardeai, cari serviau pe iîngă
Domn, şi muiţi catoiici : şi în armată ar fi eiemente ca-
toiice. în Bucureşti se găsesc muiţi Evrei şi Turci, dar
Evrei din Turcia, bogaţi, veniţi împreună cu ceieiaite eie­
mente din Orient. Catoiicii, spune ei, se găsesc supt au­
toritatea arhiepiscopului de Sofia, care în momentui aceia
nu era în ţară, şi astfei vicariui Antonio Ştefani îi ţinea
iocui, Arhiepiscopui, de aitfei, şedea mai muit ia Bucu­
reşti decît în Buigaria, unde nu se simţia în siguranţă.
Ni se spune că era încunjurat de căiugări franciscani ob-
servanţi din Buigaria. Antonio Ştefani va fi îniocuit in cu-
rînd de episcopui tituiar Stefano Conti, un itaiian.
în ce priveşte biserica, ea era ruinată de Tatari, <de pe
urma uitimeior împrejurări*, ceia ce înseamnă că raportui .
este cam de ia 1689, pentru că ia această dată Tatarii
prădară, ia inceputui Domniei iui Brîncoveanu. în generai
ţara — dacă nu Capitaia — suferise foarte muit din causa
războiuiui.
* pp. 308-7.
* p. 308 şi urm. Moare ta Sibiiu p. 313). Pentru Hie
Matejamch, so) ai Brincoveanuitti ia împărat, în i698, pp.
32i-3. Catoiici fugari ia OiSacsti, pp. 3i8-9. Cf. pp
3i8-7.
 tNFOUMATORÏ CA T O U C t fxNAiN TE DE DOMNtA B KfNCO VKAKUHJ! 33

CerrRadause că ar dori să aibă doi-trei căiugări, ca să-i

întrebuinţeze ia creşterea copiilor pe cari aceşti tshisma-
tici', chiar boierii cei mai mari, i-ar trimite ia şcoaiă spre
mareie foios ai religiei catoiice. E foarte onorabii pentru
boierii noştri că doriau să aibă pentru copiii ior nu numai
educaţiune în sens orientai, ia şcoaiă nouă a iui Şerban-
Vodă, cea mai ceiebră din tot Orientui, cu profesori aduşi
şi din Trapezunt.
De aici se trece ia Moidova, cu privire ia care se dau
uneie iămuriri de foios, chiar şi istorice. E vorba de Ştefan-
cei-Mare, pe care scriitorui îi numeşte Şfefan-cei-Bun şi se
pretinde că at fi avut soţie unguroaică, ceia ce este ine­
xact (Aiexandru-cei-Bun a avut de soţie pe o catoiică :
Margareta, din Ardea!, apoi pe Lituana Ryngaita). Ni se
spune că în ţară sînt zece biserici catoiice nouă : cea din
Cotnari are şi venituri, dar în generai bisericiie sînt în
mare sărăcie şi au nevoie de ajutor. Căiugării cari servesc
sînt Franciscani conventuaii, şi între dînşii se pomeneşte
unul care a stat douăzeci de ani în ţară şi este autorui
unui catehism catoiic aicătuit în româneşte şi pubiicat cu
iitere iatine (Vito Piîuzio).
Se mai vorbeşte de biserica din Bacău, care fusese epis­
copie şi pe care o mîncase apa. Domnui avea nn secretar
catoiic de ia Cameniţa şi era prieinic intereseior catoii-.
ciior. Se mai pomeneşte de dreptul de protecţie pe care-i
avea regete Poioniei asupra Bisericii moldoveneşti : epis-
copui catoiic de Moidova era în această vreme de naţie
poionă, dar ei era represintant prin misionari franciscani,
de ceie mai muite ori italieni.
Numărui catolicilor era de 4.003. învăţătorii ior^ iesuiţii
poioni din iaşi, cu cari am făcut cunoştinţă înnainte, pie-
caserâ din causa războiului, de şi aveau de gînd să revie.
Dacă Piiuzio s'ar fi aşezat, cu itaiienii iui, ia noi, seria de
neasimiiabiii ar fi fost închisă şi această Biserică ar fi fost
ce trebuia să fie — şi trebuie să fie şi în momentui de
faţă — : dacă nu tot românească, condusă de Romîni, cei
puţin iatină, cu represintauţi ai catoiicismuiui veniţi din
84 iSTO /U A U O M [A ]L O R h O K a .ÎL A T O / ă

{erile legate de noi prin rasă, limbă, cultură, tradiţii şi

interese.

După Bandini mai întilnim încă un călător care, într'o

situaţie oficială catolică asămănătoare cu a aceluia, se
poartă prin ţerile noastre, dar fără a fi lăsat o descriere
de călătorie. E vorba de un episcop de Alarcianopol, titlu
vechiu al unui oraş care e socotit că ar fi fost pe locul
unde se află astăzi Varna, şi care episcop nu résida în
mijlocul Turcilor, ci-şi căuta sălaş în alte părţi. El se spri-
jinia pe Franciscanii bulgari, foarte numeroşi, căci vechii
pavlichieni, bogomilii, au fost prefăcuţi de Biserica cato­
lică în catolici adevăraţi. Episcopul de Marcianopole era
un Slav şi el, *Petru Parcevich, şi s'a purtat prin părţile
noastre la 1655-7, fiind cerut de Domnul Moldovei ca admi­
nistrator al diecesei moldovene \ apoi, ca vicariu episcopal
în M oldova, la 1668-73: avea o misiune în raport cu răz­
boiul turco-poloii, şi anume aceia de a cîştiga pe Domnii
noştri pentru rebeliunea împotriva Turcilor. Şi, de fapt,
în Moldova unul dintre Domnii cari se intercalează între
stăpinirile moldoveneşti ale lui Duca-Vodă, Ştefan Petri-
ceicu, a trădat de-a dreptul, mai ales după ce suferise anu­
mite suferinţe insuportabile din partea Paşei ibrahim. în-
trînd în rîndurile Polonilor, el s'a adăpostit o bucată de
vreme la aceştia, cari au încercat să-l restabilească in
Scaunul Moldovei, unde a stat citeva iuni numai pentru
ca apoi să părăsească definitiv ţara şi să-şi caute locuinţa
între străini
La Genova se păstrează pănă acum o scrisoare a lui
Petriceicu în legătură cu planul său: scrisoarea în sine e
foarte interesantă pentru că Domnul A^oldovei arată pe
larg dorinţa lui de a rămînea unit cu creştinii ca să poată

* Fermendzin, p- 248, no. cxm.

2 Cf. Pejacsevich, Pere/-, Prei/zcr/- von PacccvicA, in „Archiv für
osterreichische (Jeschichte", LIX (]880), pp. 248-9, 337 şi urm., 538.
V. iorga, Acre yi /rugwvnie, t, pp. 248-9; Sin/iii pi /ioc., i-H, pp.
xLin, ]57 8 şi iX, p. i50 şi urm.
 INFORMATOR! C A T O U C t tNNAIMTE DE DOMNIA BptNCOVEANULU! 35

restabiü tara în vechiie ei hotare, recăpătînd ace!e raiaie

aie cetătiior de pe Nistru, Tighinea, sau de ia Dunărea-de-
jos, Chiiia şi Cetatea-Aibă, care fuseseră înstrăinate L Re-
iuînd, va să zică. un ideai care fusese şi ai iui Petru Rareş
şi ai iui Aron-Vodă, ei venia să se iege de causa creştină
de care, pentru aceieaşi motive, se va iega şi Dimitrie Can-
temir, numai ca să fie ţara din nou cum fusese înnainte.
In ce priveşte pe ceiiait Domn, din Muntenia, în mo­
mentul cînd a trădat Ştefan Petriceicu, ei era mai precaut,
şi. cînd s'a dat iupta de ia Hotin, n'a ajutat pe Turci de
ioc, ci s'a prefăcut 'rătăcit*, iar, cînd a văzut că biruinţa
iui Ioan Sobieski nu aduce intăturarea stăpînirii turceşti
în această regiune, a trimis o scrisoare Mareiui-Vizir, ex-
piicîndu-i cum s'a zăpăcit în momentui aceiei iupte, dar
că rămîne credincios Suitanuiui şi foarte gata sâ-şî ocupe
Scaun ui
^ (
Venim acum ia doi căiători dintre cari unui a fost în
Moidova, iar ceiiait în Muntenia, şi acesta din urmă a iăsat
ceva în scris. Cei dîn Moidova şi-a cuprins descrieriie iui
într'o expunere muit mai iargă. Este tot un iesuit, d'Avrii.
Căiătoria iui este în iegătură cu un foarte puternic ames­
tec ai Ordinuiui în rostui ţeriior orientale, amestec pe care
]-a provocat un mare eveniment în istoria universaiă :
apărarea Vienei împotriva iui Cara-M ustafă, zdrobirea în
iuptă a armatei turceşti şi pe urmă întreaga serie de ex­
pediţii care au ajuns !a ţinta dorită, de a cîştiga Casei
de Habsburg cea mai mare parte a provinciiior Ungariei
de odinioară, supt conducerea iui Eugeniu de Savoia —
căci regeie Poloniei Ioan Sobieski, despresurătorui, se re­
trăsese scîrbit de politica austriacă — ca şi a aitor per­
sonalităţi din istoria războaietor europene în a doua ju­
mătate a veacuiui, a unui principe de Lotaringia, a unui
markgraf de Baden, Ludovic. Lupteie continuă până ia
pacea de ia Cariovăţ, în 1699.
' pp. ]50-t.
' şf /rag7npn/e, i, pp. 294-5.
 iSTORÏA M ^ iN iL O R t'R iK C A L Â fp R /

Am spus că acest războiu a fost provoca^ de iesuiţi. în

adevăr, ei aveau pe lîngă împăratui de atunci un roi ex­
traordinar de important. Dacă supt Mihai Viteazui, cînd îm­
părat era Rudoif, acesta stătea întru cîtva ia dispositia sfă­
tuitorilor săi catolici, a confesorului şi*a altor persoane din
cler, supt noul rege al Ungariei Matthias situaţia s'a schim­
bat puţin, dar numai pentru ca pe urmă supt Ferdinand
al Hl-lea să revie la această influenţă, încă mai puternică,
provocîndu-se Războiul de treizeci de ani. Iar în tot cursul
acestui războiu Casa de Austria n'avea decît un singur
aliat: Papa, a cărui causă se apăra, şi Scaunul roman,
pe acest timp, acea,sta însemna Ordinul lesuiţilor.
Mentalitatea iesuită fiind cu totul deosebită de menta­
litatea naivă a Franciscanilor, de la lesuit ne putem aş­
tepta la consideraţii ştiinţifice şi la intenţii politice. D'Avril
nu vine deci să ne cerceteze ca un om curios. Pe cînd
din tot ce are Moldova nu este un lucru care să nu-1 in­
tereseze pe Bandini, pentru d'Avril interesul e mai restrins :
el vine în părţile acestea ale Moldovei pentru scopurile
Ordinului său, pentru lupta pe care catolicismul o ducţ
împotriva Turcilor, spre cea mai mare glorie a papalităţii.
Recomandat de Hatmanul polon Iablonowski, călătorul nu
întră pe la Cameniţa, unde în curînd nişte negustori ar­
meni vor fi prădaţi de Tatari, ci prin M oldova, cu o es­
cortă de treizeci de călăreţi romini. Astfel de la castelul
lablonow se ajunge la Cîmpulung, ocupat de Poloni, tre-
cînd prin pădurea mlăştinoasă a Bucovinei, infestată de
tilhari.
Un interes real la d'Avril pentru noi nu putem găsi, şi
ni pare rău că n'a avut nici timpul, nici disposiţia de a
vedea mai multe lucruri în M oldova, pentru că Moldova
lui Constantin Cantemir era fără îndoială o ţară cu ca­
racter deosebit de ce cunoaştem până acum, de pe urma
războaielor între Turci şi Poloni.
loan Sobieski, în afară că permisese prin victoria sa în
1674 lui Ştefan Petriceicu, fugar, să ocupe o clipă Scaunul
Sucevei, a făcut două expediţii în ţară, una anterioară
 MfOHMATOHt CAT O U Ct ÎNNAiNTp; DE DOMSfA B!([NCOYEAN].'HH 37

datei de !689 a venirii tui d'Avrit, expediţie care t-a dus

pană in Bugeac, unde s'a prăpădit cea mai mare parte a
armatei tui, în pustietatea tară hrană pentru cai şi apă pentru
soldaţi (a doua îi va aduce stăpînirea întregii Motdove dintre
Siretiu şi munte). Există însă chiar după campania întâia,
din 1686, o Moldovă polonă, cu acest Cîmpulung bucovinean
şi cu mănăstirile de pe acolo, care erau la disposita ofi­
ţerilor regali, şî avem o întreagă corespondenţă pe care
rottmeisterii (comandanţi de ceată) şi horonjii, ofiţeri in­
feriori, ori namesnicii o trimeteau la oamenii din Cîmpulung
pentru afaceri de vecinătate, şi de la o bucată de vreme
străinii ajunseseră să înveţe româneşte, ba chiar să scrie
în limba noastră, cu litere latine şi cu ortografia polonă.
Şi să mai adăugim faptul că între dînşii existau şi Ro-
mîni cari stujiau în armata polonă, ca marele viteaz Turcul
sau Turculeţ, al cărui ţnume l-am găsit scrijelat pe pic­
turile de la Suceviţa, ori ca acel Davidel sau Davidencu,
care ar fi vrut să fie Domn în Moldova, cu ajutorul Po­
lonilor. Căci dorinţa de luptă a tineretului moldovenesc şi
muntean din vremea aceia nu era îndestulată prin aceia
că puteau merge cu Duca-Vodă să sape şanţuri sau să
îndeplinească funcţiuni de străjeri în armata ce încunjura
Viena, ci acel tineret voia războiul în adevăratul înţeles
al cuvîntului, cu lupte, cu primejdii, cu distincţii, onoruri
şi glorie.
D'Avri! laudă Moldova, <una din cele mai frumoase şi
mai plăcute teri din Europa*, cu apa Moldovei, <care şer­
puieşte aproape ca Seina*; dar e puţin locuită din causa
prăzilor turco-tătăreşti : în Răsărit oamenii stau ascunşi
prin bordeie.
Cînd, cu o nouă escortă, de la Cîmpulung, d'Avril şi
tovarăşul său Beauvoillier, ajung ia laşi şi presintă scriso­
rile de recomandaţie, ei sînt salutaţi de un secretariu dom­
nesc, în casa ce li se hotărîse ca reşedinţă. Carata cu
cinzeci de ostaşi care vine să-i iea pentru audienţă aduce
şi pe <fiui Marclui-Logofăt* ca tăimaciu.
38 ISTORIA ROMINILOH PRIN CĂLĂTORI

Notăm că atunci cei mai învăţaţi Moidoveni făceau

studii peste graniţa Nistruiui. Miron Costin învăţase ia
Bar, nu departe de Nistru, şi ştia poloneşte întocmai ca
un iocainic. Ba, cînd voia să deie ceva de un caracter
mai ridicat, întrebuinţa limba poionă : dacă in româneşte
a scris Cronica ţerii, mai aies amintiri de-aie iui, în iimba
poionă a compus, pe iîngă un resumat din istoria Aloidovei,
şi un poem cu oarecare vatoare în desvoitarea iiteraturii
regatuiui, poem care poate să aibă importanţă şi pentru
noi, pentru că exprimă cu cea mai mare energie şi cu o
mîndrie deosebită ideia originii noastre romane şi unitatea
neamuiui românesc, înnăuntru se găseşte aceiaşi tendinţă
pe careoîntîinim şi în scrisoarea iui Ştefan Pctriceicu: de
a se reiace Aloidova în botareie ceie vechi. Frateie iui
Miron Costin, Hatmanui Veiişcu, avea aceieaşi vederi, iar,
în ce priveşte pë fiii iui Aîiron, crescuţi ia iesuiţii poioni
din iaşi, toţi se formează în spiritui poion. Mai tîrziu Hat­
manui va fi omorît din ordinui bătrinuini Cantemir, şi ei,
de aiminterea, un fost soidat şi ofiţer inferior, pentru ca
îndată Miron Costin să fie tăiat iînga casa iui de ţară din
judeţui Romanuiui, pentru aceieaşi iegături cu Poionii.
De subţiori, ca în audienţeie !a Suitan, cei doi cierici
sînt duşi, printre ostaşi în arme, pe treizeci de trepte, în
saia Divanuiui. Aici d'Avrii trece printre bairri, sa!utîndu-i,
pentru a se înfăţişa in <saia Tronuiui^, piină de iume, şi
a vorbi două ceasuri cu simpiui Domn care se iscăiia cu
ajutorui unei tabie de iemn. Cantemir i-ar fi tratat priete­
neşte şi pentru caiitatea !or de matematici. Pe atunci ie­
suiţii afiă de trataiui Aloidovei cu împăratui, care-i ga­
rantă existenţa poiitică supt condiţia vasaiităţii şi unui
tribut de 50.000 de scuzi pe an, a primirii de garnisoane
germane în cetăţi contra ocupaţiei poione, a moştenirii
tronuiui prin fiii iui Cantemir, a iibeitâţii cuitufui caioiic.
D'Avri! găsi chiar ia iaşi pe trimesul imperia! care înche­
iase aefui.
După opt ziie, drumeţii pieacă, şi mai frumos satutaţi -
decit în ceasuriie venirii. în patru ziie, d'Avrii era ia G a -
 ] N F ) R S t .T ) U ] C M 'O L M ! i\ ^ \ [N T U DU DOM'UA R H ÎN C O \ m .a n .U t 39

laţi, de unde pe o barcă va merge in tabăra turcească

Căci pe dînsui H interesa iucru!, fiindcă pe vremea aceia
ambasadorui frances ia Constantinopoi negocia pacea între
Turci şi Potoni, şi-i mai interesa şi făptui că erau partisani
poioni in M o i d o v a - şi aceasta insemna în aceiaşi timp că
aceiaşi oameni urmau să fie şi ocrotitorii Bisericii catoiice.

In cursui războiuiui, după despresurarea Vienei, se in-

tîinesc necontenit negocieri cu Impăratui. Cînd trupeie
acestuia ajunseseră ia graniţa Ardeaiuiui, cînd, supt co­
manda generaiuiui Veterani, ^u pătruns şi în Serbia, ocu-
pînd Ciadovo, ţeriie noastre's'au găsit bmaintea aiterna-
tivei de a fi prădate ca duşmane, de soidaţii imperiaii,
sau de a sc înţeiege cu Impăratui pentru a nu fi prădate
şi pentru a căpăta o situaţie poiitică superioară ceiei de
pănă atunci. Şerban Cantacuzino, fără cea mai mică îndo-
iaiă, a intrat în negociaţiuni cu imperiaiii. Veuiau aici tri-
meşi de-ai Impăratuiui din Viena, căiugări catoiici din Or­
dinul Franciscaniior sau iesuiţiior, Francesi ca Antide Dunod,
itaiieni ca Dei Monte şi însuşi episcopui catolic de Nicopoi,
Antonio Ştefani. Şerban-Vodă era foarte ambiţios, stăpînind
tiranic famiiia tui, boierii iui, ţara iui, nu tocmai iubit de
fraţii iui, pentru care ei au fost chiar învinuiţi că i-ar fi
otrăvit, cînd a murit în pi'nă putere; înmîndria iui extra­
ordinară, — vuiturui Bizanţului netipsind din peceţiie iui,
şi mi s'a părut chiar că recunosc în două iitere adăugite
ia titiui iui doi Ţ, cari ar însemna ŢarŢarigradschi, îm­
părat ai Ţarigraduiuf— , ar fi visat să ajungă împărat ia
Constantinopoi. Dar, cînd negocia cu Impăratui, ei era un
om de foarte mare socoteaiă: primia propuneriie, ie exa­
mina, răspundea cu aite propuheri şi, cînd s'au fixat con-
diţide în care s'ar putea închina către Nemţi, ei a cerut
ca Domnui să fie stăpîn în ţară, boierii, cierui să-şi păs­
treze priviiegiiie. hotarete să rămîie neatinse, şi pe iîngă
aceasta să i se dea iui Amiaşul şi Făgăraşu) din Arderd şi

' Tezaur, [, p. !823 şi urm.

/
40 tSTOR!A ROMtNtLOR PR!N CĂLĂTOR!

chiar une!e localităţi bănăţene care s'ar fi adăugit pose­

siunilor acestora.
in ce priveşte M oidova insă, situaţia iui Constantin
Cantemir era cu totui aita. Şerban era şefui unei famiiii
puternice şi bogate, era^un boier de o mare bogăţie şi
influenţă, de un talent politic notabil, şi, natural, cînd el
venia ca Domn prin propriile lui mijloace, putea vorbi
altfel decit venind la cirmă în condiţiile de neprevestită
infeodare turcească a lui Cantemir. Şerban era înrudit cu
vechea diuasiie şi purta numele lui Radu Şerban, urmaşul
lui Mihai Viteazul, ca unul ce se cobora din fata acelui Radu
Şerban, pe cînd Cantemir nu era decît un biet răzeş din
împrejurimile Fălciiuiui, trăit în împrejurări foarte modeste,
fără niciun fel de cultură, redus a iscăli cu un tipar de
lemn. Domnul Moldovei era un om absolut simplu, petre-
cînd astfel incit să i se poată spune: <cu păharu! înde­
seşte şi cu birul mai răreşte*, ceia ce permitea toate glu­
mele Costineştilor împotriva lui ; fără niciun fel de ţintă
politică, fără niciun fel de concepţie, el afla plăcere doar
să i se cetească 'Alexandria*, din care causă pe unul din
băieţi îl şi botezase Antioh. Numit în Domnie de coman­
dantul armatelor turceşti din Dobrogea, Soliman, care-!
cunoştea de muită vreme, a fost şi aici un soldat bun,
bătînd pe Poloni la Boian, iar, cînd a venit Sobieski în­
tâia oară-, s'a retras, necon3imţind să închete o învoială
cu regele, care era gafa să-l recunoască Domn a! M ol­
dovei, pe dînsul şi pe toţi copiii lui. Dacă totuşi la un
moment dat Consiantin-Vodă încheie un tratat cu împă­
ratul din Viens, i s'o fi părut că Polonii nu sînt aşa de
siguri cum sînt Germanii, şi prin urmare ceia ce a refusât
Polonilor, poate şi din duşmănie faţă de Costineşti, a admis
împăratului austriac. Precum, în Muntenia, mai tărziu, Şer­
ban Cantacuzino însuşi a trimes pe călugărul isaia din Ie­
rusalim la cei doi Ţari, Fedor şi Ivan, cari au fost înlocuiţi
pe urma lui Petru, şi acesta s'a şi întors cu înţelegerea
primită,'insă prea tărziu, după moartea Domnului său.
 iNFORMATOm CATOLiC: ÎNNAm TE OE BO.stMA B RÎN COVEA N U Un 4i

Antide Dunod nu iscăteşte rapoarte privitoare !a Ţara-

Romănească, dar avem, tioătit în vechea istorie a M oi-
dovei şi Ţerii-Romăneşti a tui Enget şi reprodus de acoio
în <Magazinut istoric* a! tui Laurian şi Băicescu\ un
foarte bogat raport privitor ta organisarea principatuiui
muntean pe ta 1697 ", fără nume de autor. Evident că nu
trebuie să caute cineva pe autor printre cătugării catotici
din ţară, cari erau de obiceiu oameni foarte simpti, de şi
poate să vie de ta dînşii o istorie a mănăstirii de Francis­
cani, a «Bărăţiei* din Tirgovişte, scrisă mai tărziu Latineşte,
fără legătură cu interesele potitice pe care te examinăm
acum s.
Că avem a face cu o expunere a unui cătugăr catotic,
nu-i nicio îndoiată, căci este o parte întreagă care priveşte
numai interesete catoticismutui ta noi. Ete se urmăresc în
toate părţite unde se mai pot găsi: până ta cei 1.000 de
dărdAn/zfi (odată 2.000), pedeştri romini de pază ta Curte,
dar puşi ta tucru de case, de temne, de iazuri pentru Că­
pitan şi Agă, cărora ii se zice <Papista§i* de pe vremea
cînd erau Sîrbi din Dalmaţia (ta Domnie păzesc tefegii
saşi; din seimeni, 'Butgari, Greci şi Sîrbi*, au rămas cţoar
o mie *).
La Cîmputung exista pe vremuri o foarte importantă
cotonie catotică din secotut a! XHi-iea, şi în arhivete bi­
sericii catoiice de acoio se păstrează încă acte privitoare
ta această cotonie, precum şi ta istoria oraşutui în generat ;
şi din acete acte se vede dispariţia înceată a acestor ca­
totici, cari, prin căsătorii sau în dorinţa de a ocupa funcţii,
pârăsiau Biserica tor şi treceau ta a noastră. Câtugărut
nostru urmăreşte şi rămăşiţite organisaţiei retigioase ca-
to'ice de acoio. De oare ce cuttura tui este destut de

' V, p. 33 şi urm.
* V. iorga, Cromcf/e mK/zfcne, in „Anaieie Academiei Romine",
XXt, pp. 127-0.
3 Ar/Hfg fsfon'cd, P , p. 43 şi urne
' Fustaşii cu suiiţi fac numai funcţie de paradă : au un iuzbaşă,
ţie nume turcesc, în fruntç.
 42 !STO RiA HOMÎNfLOn PRtN CĂLĂTOR)

serioasă, de oare ce se vede că a frecventat pe Domn, că

a fost în legătură cu boierii, trebuie să admitem că era
o personalitate de oarecare importanţă. Am arătat aiurea '
că nu poate fi vorba de altcineva decît de Italianul Del
Monte, întovărăşitorul lui Antide Dunod.
Se dau ştiri acolo despre Domnia slabă a lui Antonie-
Vodă din Popeşti, o <umbră de Domn*, în locul lui dom­
nind Banul Mareş şi Logofătul Radu Creţulescu, despre
<marele tiran şi foarte lacom*, care 'a fost Duca şi mai
ales despre Şerban Çantacuzino, asupra căruia se revarsă
toată ura, pentru că a prigonit pe catolici: *A vrut să
meargă pe cărările lui Duca. Duca a făcut calea sau că­
rările pe care abia putea merge pedestru, dar Şerban a
crescut de treizeci de ori calea, pe care şi patru cară se
se pot întîmpina şi merge înnainte*. Şi se citează caşurile
de cruzime ale lui, faţă de judele catoiic din Cîmpulung,
faţă de boierii Drosu, VHca, Hrizea; cei mici sînt căzniţi
a scoate din judeţe bnuri prea mari. De fapt, amestecîn-
du-se în toate şi hotărînd toate, ei e *Domn, el Ban, el
Vornic şi toate celelalte^.
Partea cea mai interesantă a expunerii călugărului ca­
tolic este aceia care priveşte organisaţia principatului mun­
tean pe această vreme. Alţii vin la noi numai în trecere
şi văd doar cîteva lucruri de suprafaţă ; acesta a avut am­
biţia de a da un fei de conspect al dregăioriilor muntene.
Pentru' prima bară întîineşte cineva, într'o formă mult mai
bogată decît la Bandini, şi pentru Muntenia înşirarea tu­
turor funcţiilor, cu toate atribuţiiie dregătorilor. Şi nu numai
că se înfăţişează starea dregătorilor de la noi în vremea
aceia, dar se mai adauge încă ceva : ciasele deosebite ale
populaţiei sînt studiate aşa încît de la dînsul se pot că­
păta ştiri de o autenticitate absolută in ce priveşte ros­
turile boierilor şi ale ţerănimii în genere, ca şi ale acelei
părţi a ţerănimii care se desfăcuse de cealaltă şl, desfă-
cîndu-se, are o situaţie privilegiată. Ca, de pildă, cei,
supuşi acum Paharnicului, cari piătiau un bir deosebit şi
! wa/Uene, /. c,
 [XFOitMATOtM C A T O U C t ÎX ^ A fXT E DË DOM.-itA BidNCO YisANU UU 43

erau scutiţi de o mare parte a sarciniior ce apăsau asupra

ceioriaiţi, şi aceasta din făptui că indepiiniau funcţiuni mi ­
litare, căiăraşii Spătaruiui, 4—6.000, cari dau bir prin
«cruci* de doi până ta patru (de unde «cruce de voinic*,
cînd unui singur face ca ei toţi), maziiii «Serdaruiui de
maziii*, dregător nou, scuteinicii, cite patru pînă ia opt de
«cruce*; vorniceii, vistierniceii, păhărniceii, posteiniceii;
aşa-numiţii «roşii de ţară*, cari se întiinesc de piidă in
vremea iui Mihai Viteazul, ia cucerirea Ardeaiuiui : «o foarte
frumoasă armată*, spun izvoareie.
Ca spirit, scriitorul urăşte nu numai pe Domn, dar şi
ţara, Romînii părîndu-i «ambiţioşi, trufaşi*, mincinoşi, şi,
din sărăcie, «nestatornici şi iubitori de schimbări, înşeiă-
tori ca Grecii şi neruşinaţi ca Ţiganii*, aie căror femei cresc
pe copii. Sărăcia e mare : se văd ţerani trăgind ia cărui
cu iemne aiături cu boii.
Dintre iocaiităţi se descriu, fiind centre catoiice, pe scurt,
Tîrgoviştea cu zdravănă Curte, Rîmnicui, Cfmpuiungui,
Baia-de-Aramă, cu mine exploatate. Abia de mai sini ia
Cîmpuiung zece famiiii catoiice; ia Bucureşti ceva ostaşi,
trei negustori (dirt Cei o sută, cu bir specia! de şase sute
de iei pe an, normai), de ia Chiprovaci in Bulgaria şi un
secretar poion din Moidova i. Se recomandă imperia'iior
şi puncteie de întărit: şi Cetatea iui Negru-Vodă.
Aceasta fără a pomeni în deosebi pe megieşii încă iiberi
în faţa nmu/rrfor, moşteniţi sau cumpăraţi, dar — se spune
iâmurit — /znnma MrAoî;';',

Adăugim că ia 1685 irecea pe ia noi un căiugăr itaiia-

risat din Bulgaria, Şoimirovici, Bu'gar sau Sîrb daimatiu,
— e greu de précisât. Era episcop iatin ia Prizrcn J : de
ia dinsui se păstrează şi uneie înseninări de graiu roma­
nesc din Peninsula Baicanică.

^ Pentru a reface bisericuţa catolică Chiprovicenii tţau 300 de

iei, Domnut, Grigorc Chica, 40, Bănui Năsturet 20. Şerban, şi ca
Spătar şi ca Domn, împiedecă tucru) şi iea materiatete.
 HL

Alfi călători mireni prin ţeriie noastre până

la 1700.

Până în a doua jumătate a secolului a! XVII-iea au fost

fără îndoială şi căiători unguri pe la noi, şi, cînd zic : "Că­
lători ungurii, înţeleg călători cari vin în caiitatea lor na­
ţională, pentru că între călugării catolici cari au stat pe^
la noi vor fi fost fără îndoială şi Unguri.--între dînşii se
poate număra şi Kemëny, dar el face parte dintr'o cate­
gorie cu totul deosebită, un genera! înnainte de toate. Cine
ar-vrea să facă lista Ungurilor cari au venit pe la noi,
n'ar avea decît să străbată ,un izvor cari ni s'a păstrat şi
este de foarte mare importanţă pentru istoria noastră, mai
ales pentru fixarea exactă a dateior: socotelile oraşelor
ardelene, Sibiiul, Braşovul şi Bistriţa L
Unii dintre Ungurii cari au fost la noi fără îndoială că
s'au folosit de ce au aflat aici pentru scrierile lor, — cînd
au fost scriitori ca Sanioskozy, care a scris în latineşte o
cronică pe la 1600 şi a lăsat şi note ce au fost publicate
în ungureşte : foarte probabil cunoştea ţara prin el însuşi.
Poate că, iarăşi, la 1610, cînd, de Crăciun, Gabriel Băthory,
prinţul Ardealului, a venit aici în ţară, la Argeş şi aiurea,
şi a prădat-o, era întovărăşit de cronicarul său, Gaşpar
Bojthy (Bojthinus).*

* Vezi-te in Que/feu (fer 5fadf Avo/isîad? (Brassd), in singurui

voium apărut din Sacoţeiite Sibiiuiui, în Hurmuzaki, XI şi X V , în
SoeofeMe S/fn'/H/uf şi Bru^cvufuf (.Anaieie Academiei Romjnç"
XX) şi in iorga, Sfuda şf (focumenfe, !-![,
 ALŢ< CĂLĂTOR! MtRCNt r-MN ŢKRtLl N oASTRC !'ANĂ LA 1700 4b

Lipsesc informatori unguri de aceştia pe vrerpea Ră-

kbczeştiior, strîns iegaţi de Domnii noştri, cari înnoiră,
intr'o formă mai acceptabiiă pentru noi, pianuriie iui G a ­
briel Băthory, care ei insuşi reiuase pianuriie iui Sigis-
mund Băthory, de pe vremea iui Mihai Viteazui. După în-
fringerea şi uciderea iui Gheorghe Răkdczy ai ii-iea şi
trecerea iute a iui Acaţiu Barcsai şi a iui ioan Kemëny,
Turcii, învingători, au iuat din Secuime pe un biet nemeş,
Apaffy Mihăiy, şi au făcut dintr'insui prinţui Ardeaiuiui.
Apaffy, cu toată neînsemnătatea iui personaiă, a avut o
stăpînire foarte iungă, netuiburafă de nimeni, ca unui ce a
trăit sub aripa, care ţinea caid, aTurciior. în Domnia iui,
a intrat în confiict cu nobiiimea ungurească, foarte ne-
astîmpărată, care voia cu totui aitfei de Domn, şi nemeşii
din Ardeai s'au dus unde se putea căpăta ajutor împotriva
iui, adecă ia Poarta turcească, trëcînd pe ia noi şi unei-
tind cu boierii şi Domnii noştri, ca Şerban Cantacuzino,
un foarte însemnat factor poiitic pe acea vreme. Astfei o
serie întreagă de căiători au început a umbia pe ia noi
în drumui spre Poartă, şi nu e imposibii ca unii dintr'înşii
să fi şi scris. Până ce, mai târziu, Brincoveanu a fost şi
candidat ia situaţia de prinţ ai Ardeaiuiui, ei care avea
pivniţi ia Braşov, moşii ia Poiana Măruiui şi ia Sîmbăta,
unde se vede încă paiatui său iîngă biserica ruinată, cu
frumoase picturi din veacui ai XViii-iea.

iată însă un Ungur care, în iegătură cu aceste continui

intrigi contra iui Apaffy, vine ia Bucureşti, în 1678. Căiă-
toria iui, foarte scurtă, e tipărită în foaia de istorie ungu­
rească pentru materia! istoric, <Tôrtenéimi Tăr* pe 1881.
Se descriu Bucureştii în cîteva rînduri, şi persoana iui
D uca-Vodă, care era <om destui de frumos* — părere pe
care Doamna Anastasia nu părea să o împărtăşească. în
ce priveşte Curtea din Bucureşti, se spune că era iregaiă
şi foarte spiendidă*. Paiatui este piin de o muiţime de
curteni, căci, în adevăr, pănă ia cei din urmă fricoşi Fa­
narioţi, noi am păstrat Curtea noastră, cu funcţionarii îm-
4 ts'i'ontA KoMfNtLen fntN aXLĂTom

pârâţilor bizantini de odinioară, ţerile româneşti fiind refu­

giu) tradiţiei politice bizantine, cum a fost refugiul întregii
culturi balcanice.
Bucureştii, se adauge, este *un oraş foarte întins şi foarte
bogat*. El se ridicase foarte mult după revenirea Dom ­
niei, în urma iui Matei Basarab. Condicile Mitropoliei şi
ale mănăstirilor Radu-Vodă, M ihai-Vodă, Cotroceni ni pot
arăta fisionomia oraşului în acest timp, pe alocurea chiar
casă de casă şi curte de curte.
Se strînge aici o mulţime de lume străină, orientală, căci
e vremea cînd moda răsăriteană stăpîneşte în toate, cînd
boierii se îmbracă întocmai ca la Constantinopol : poartă
giubele lungi, blănuri şi în mijlocul verii, papuci moi; ei
mobilează odăile lor ca la Ţarigrad, cu divanuti de jur
împrejurul unei mesuţe mici, mai mult pentru pus ceaşca
de cafea decît pentru altă întrebuinţare; ei fumează din
ciubuce enorme, trecînd fumul prin apă ca să aibă mai
mult gust şi să gilgîie ; ei stau de vorbă cu picioarele
supt dînşii, pe luxoase covoare turceşti ; se poartă în re­
laţiile sociale cu toată eticheta şi politeţa care se cerea
unui *ciiibiu* de Ţarigrad, ceia ce însemna exact acelaşi
lucru ca, mai tîrziu, un <elegant* de Paris *. Este lux, dar
nu-i aparţine numai lui Brîncoveanu bogatul. Şi înnainte
de dînsul era o Curte strălucită. Duca-Vodă, de şi mai
puţin avut, cu toate foloasele comerţului său, nu era nici
el aşa de departe.
Ca să-l vedem cum se înfăţişează, nu în timpuri rele,
ca în momentul cînd Magni vine la laşi şi vede sărăcia
Curţii refugiate la Cetăţuia, care, un simplu adăpost, nu
era reşedinţa Domnului, ci în ocasii solemne, să luăm cîteva
pagini din cartea care cuprinde călătoria la Constantinopol
a unui <bailo* veneţian, a unui ambasador al Republicei
pe lingă Sultan. E Oiovanni-Battista Donato; lucrarea lui
a apărut la Veneţia în 1688.
Duca face o călătorie acolo la 1681, nu una ca aceia

' V. introducerea mea la Docarnen/e Ærf/icoreana, Bucureşti 1906.

 ÀL'ï'i C.lLÂTORt MiRÉNÏ iR iN ŢKHijLR NOASTRE i'ĂNĂ LA 1700

pe care o va face Brîncoveanu, în 1703, strîns de frică,

aşteptind închisoarea şi moartea, cu muiţi ani înnainte
de catastrofa iui, ci o căiătorie sigură şi mîndră. Venia
întăiu pentru ca să pună ta caie o căsătorie între Ştefan,
fiui unuia dintre predecesorii săi !a tronui muntean, Radu-
Vodă Hiaş, şi cutare din feteie sate şi, ai doiiea, nu mai
pu{in, ca să capete pentru sine însuşi Ucraina, partea care
se întinde între Nistru şi Nipru h
Izvorut nostru, pomenind de acest scop ai visitei, spune
că acoio, iu Ucraina, era ioc pentru i4.000 de gospodării.
Duca ar fi putut face un raiu din aceie locuri bogate, dar
ei a stat prea puţină vreme, pănă ia noui războiu între
Turci şi Poioni, in 1683.
Domnul Moidovei a rămas din Iunie pănă in Septembre
1681 la ConsiantinopoM, in paiatul iui propriu, nu ia
Bogdan-Sarai: casa era aşezată **dincoio de poarta mari-
ritimă a Constantinopoiuiui, care da în strada numită Fanar,
ia patru mile de moscheia iui Eiub>, moscheie socotită ca
particular de sfîntă.
Cînd i s'a făcut înfeudarea ca guvernator al Ucrainei,
a fost un aiaiu extraordinar, care ni dă cea d'intăiu ocasie
de a vedea ceremoniiie de instaiare a Domniior noştri, ce- '
remonii pe care numai foarte pe scurt ie cunoaştem din
izvoare mai vechi. Ştim că ei erau trataţi de Patriarhui
ecumenic după ritualui împăraţiior bizantini: nu era in
toată creştinătatea Orientului un şef de Stat care să se
bucure de onoruri aşa de mari ca aceiea care tncunjurau
pe Voevozii romîni cînd se intimpia să fie unşi în Capitaia
Imperiului. Alaiul pe străzi era ca acela ai împăraţiior
Constantinopoluiui, aruncîndu-se bani în . dreapta şi în
stînga: acum aspri de argint supţiri ca o cojiţă şi cari nu
costau iucru mare.
Donato ni povesteşte audienţa la Suitan a Domnului. O
astfel de audienţă era pe atunci un iucru important chiar
* V. torga, t/crcma moMoveneascd, în „Anatete Academiei Ro­
utine" pe î9!2.
* V. torga, CăMtor/, nmAnsadorr /HLSi'cnur;, /. c.
46 tSTORtA RO^iüU LU R P R !N G ÂLĂ Tom

şi pentru un ambasador creştin : Suitanui, ca şi împăraţii

creştini, apărea numai încunjurat de un fast extraordinar,
vorbind cit mai puţin şi de ce!e mai muite ori de io c; o
mişcare din cap, un cuvint a! iui se considerau ca o fa­
voare extraordinară.
Vodă merge întovărăşit de două sute de persoane, pur-
tind caipace şi haine de brocard împodobite cu biănuri
scumpe. în mulţimea aceasta sînt siujitorii de curte, copiii
de casă, boieri. între ei Duca apare pe un cai foarte frumos,
într'un veşmînt de ceremonie veneţian din brocard de aur
pe fond aib şi împodobit cu soboii.
Întrînd în Seraiu) cei mare, e primit de ambasadorii
străini. Trece apoi ia Divanui Vizirilor, unde i se dă caftan
pentru dinsui. La Suitan întră numai ei şi Mareie-Vizir,
Aga Ienicariior şi un *Vizir de bancă*.
Să adăugim că, în momentui cînd Domnui era primit ia
Suitan, ei era înscris în ordinui ieniceriior, ca semn de
onoare din partea acestui corp priviiegiat. într'un manus­
cript de ia Dresda este înfăţişat un Voevod în costumui
acesta ' : ei poartă cuca înnaită aibă de pîsiă, cu surguciu,
o rochie iungă aibastră, biănitâ, cu iegături de fir, papuci
gaibeni şi sabia mare încovoiată a ieniceriior.
Ce s'a petrecut în audienţa iui Duca ia Suitan, numai
e! a ştiut, iese de acoio cu sceptru] aurit, cu buzduganui
bătut cu nestimate, care servia, nu numai ca baston de
mareşai, ci în mîna Domnuiui avea o aită întrebuinţare :
un boier putea fi bătut, dar numai cu buzduganui Dom ­
nuiui. i se dă acum o masă de Mareie-Vizir, şi apoi —
încă un fei de a onora pe Domn — în faţa iui se face
piata ieniceriior, ceia ce-i procură mijiocui de a-i trece în
revistă.
Acum în curte ei apare pe un ca! dăruit de Suitan, în
veşminte bogate, pe umeri cu caffanu! ce i-a fost dăruit.
Şi îndată după aceia vin Turcii să-i facă cinste: 300 de
ceauşi cu turbane mari de paradă. După ei, oamenii suitei :

' V. iorga, /fete .ş: /rogmente, ), îa început.

 ALŢ] CĂLĂ T O R ! MtRENl PRIN Ţ E RILE NOASTRE PÂNĂ LA 1700 49

treizeci de paji ai Suitanuiui, în haine de ceremonie, cu

.cucă de argint şi mici halebarde, aşa cum îi imitaseră 'n
uniforma copiiior de casă moidoveni, ia începutu! veacuiui,
un Radu-Vodă şi un Gaşpar Gratiani.
. Pajii constantinopoiitani sînt îmbrăcaţi în haine roşii-
cîrmuzii, cu broderii de aur fin şi cu fiuturi de aur, până
!a genunchi ; dedesupt poartă o cămaşă de argint pe fond
aib, apoi pantaioni roşu-aprins şi ciuboţele galbene.

4
 Opera iui Del Chiaro

înainte de a vorbi despre cei mai important dintre iz-

voareie de cătătorie de ia sfîrşitui secoiuiui ai X V Ii-iea şi
inceputui secoiuiui a! X V iH -iea, De! Chiaro, cîteva cuvinte
despre generaiui Marsigii, şi ei căiător în părţiie noastre.
A fost unui dintre cei mai străluciţi scriitori miiitari din
acea vreme, autoru! unei mari opere de geografie, „D anu­
bius Pannonico-mysicus". De ioc din Boiogna, unde i se
păstrează hîrtiiie, în mare parte inedite, cum inedite sînt
şi aie aitui generai austriac care pe ia 1688 a fost ia noi,
Veterani, ei iuase serviciu în armata împăratuiui german,
pe care însă n'atom andat-o în părţiie noastre, pentru care
strînsese o bogată informaţie.
Din scrisoriie primite ei apare pe ia noi încă din i690 :
o scrisoare din 169i, Februar, e iniegătură cu acei drum.
Pe vremea aceia în Muntenia stăpîniâ de trei ani Cons­
tantin Brîncoveanu, şi războiui continuă între Turci şi
Austrieci, ajutaţi de Poioni: se propunea să se deiê Poio-
niei partea muntoasă a Moidovei pînă ia Bistriţa.
Am spus că ioan Sobieski a ocupat o bucată de vreme
Bucovina şi regiunea mănăstiritor moidoveneşti ; Marsigii
semnaiează, în ce priveşte regiunea deia Răsărit, că era cu
totui pustiită de pe urma războiuiui.
In Septembre 1691, apoi,.însărcinat cu o misiune secretă,
e primit de Domn într'o audienţă care ţine nu mai puţin
de şase ceasuri. Se ştie că Şerban Cantacuzino fusese
gata să închine ţara Austrieciior, dar cerea anumite con-
 OPERA LU ! DEL CHtARO 51

diţii de feude în Ardeaî şi Banat, ca şi respectul tuturor li­

bertăţilor terii, ceia ce a împiedecat mai ales negociaţiile
să ducă la bun sfîrşit. Este deci explicabil că imperialii,
după suirea pe tron a lui Brîncoveanu, încercau să în­
noiască tratativele urmate pe vremea înaintaşului său mai
ambiţios, mai întreprinzător şi mai romantic, pe cînd noul
Domn era un om de strictă realitate, care s'a ferit tot­
deauna să se hotărască într'un sens sau altul, şi a făcut
foarte bine, căci a păstrat, în mijlocul luptelor dintre Aus­
trieci, Ruşi şi Turci, integritatea ţerii lui, de şi în paguba
persoanei lui şi a copiilon lui, executaţi la Constantinopol
ca trădători faţă de Poartă
Revenind la audienţa lui Marsigli în 1691, Vodă l-a oprit
ia masă, şi în cursul ospăţului s'au ridicat toasturi, şi pentru
Împăratul, însă **sotto v o c e , încetinel : de altfel Del Chiaro
ui va spune că se obişnuia a se face confusie între un
Împărat şi cellalt, între Sultanul considerat ca Împărat şi
Împăratul creştin.
Se mai vorbeşte în acelaşi timp de alte lucruri în legă­
tură cu Brîncoveanu, de acel Emeric TbkQly pe care Turcii
îl aşezară ca prinţ în Ardeal, voÉd să facă din el un rege
al Ungariei împotriva Austriecilor. Ba Constantin-Vodă a
mers şi el cu armata'turcească în Ardeal de l-a aşezat în
Scaunul de domnie : în biserica săsească din Crîstian el a
stat în strană, asistînd la ceremonia care s'a făcut pentru
aşezarea 'Craiului*. Apoi TOkoly a venit pe la noi cu
soldaţii lui unguri, foarte nedisciplinaţi, <curuţii*, cari cîtăva
vreme au prădat unde au putut numai, pînă ce Brîncoveanu
a izbutit să-i facă să plece din ţară 2.
In 1692, în vară, Marsigli este iarăşi la noi. Şi avem, din
1694, o întreagă corespondenţă între dînsul şi foarte în­
văţatul boier Constantin Cantacuzino Stolnicul, unchiul lui
Brîncoveanu şi fratele lui Şerban Cantacuzino, omul de
foarte mare influenţă care o bucată de vreme a condus

*- V. broşura mea Politice lei Constantin Rrtncoveona, Bucureşti

-1914.
* /Inelele /Icoefemle! Pomlne, X X I, p. 64 şi urm.
52 ISTORIA ROM ÎNILOR PRIN CĂLĂTORI

potitica munteană supt stăpînirea nepotuiui său, pînă ce,

crescînd $i cop' Domnuiui şi ai tui Cantacuzino, a început
acea ură între părinţi de unde a resuitat căderea Brînco-
veanutui, suirea tui Ştefan Cantacuzino, fiut tui Constantin,
şi, de pe urma sistemutui de intrigi pe care Canţacuzineştij
î! inauguraseră, şi peirea întregii famitii \
Constantin Cantacuzino făcuse studii !a Constantinopot
şi ta Venetia. Avem carnetut tui de student pe cînd urmă
ta Padova, unde a stat o bucată de vreme, — carnet scris in
româneşte. Ştia itatieneşte foarte bine ca şi tatineşte, şi-t
interesau tucrurite de istorie. începuse o istorie critică a
Romînitor, pe care n'a dus-o pînă ta capăt. Aşa încît Mar-
sigti avea cu cine sta de vorbă.
întrebărite tui Marsigti şi răspunsurile tui Constantin
Stotnicut, păstrate ta Botogna, au fost tipărite de două ori r
odată de mine* şi, după cîţiva ani, fără să se ştie de aceasta,
în pubticaţia Museutui din Seraievo. Sînt răspunsuri de
cea mai mare importanţă, care au servit şi ca să se sta-
bitească că et, Constantin Stotnicut, este autorut cronicii de
care a fost vorba mai sus.

După aceste lămuriri privitoare ta Marsigti, venim ta

scriitorul itatian care a dat o întreagă iucrare despre prin­
cipatul muntean şi numai despre acest principat pentru că
in Motdova nici n'a cătcat măcar, de şi va fi primit lă­
muriri subsidiare de ta boieri cari pe vremea aceia erau în
continue legături cu Motdova. Căci, de fapt, Constantin
Brîncoveanu se poate zice că era adese ori şi Domn în
Motdova, cum a dorit să se aşeze prinţ in Ardea), unde
cumpărase moşii şi avea castete: e! îşi măritase o fată^
Domniţa Maria, cu un fiu at tui Duca-Vodă, Constantin

' Ştefan Cantacuzino şi Constantin Stoinicui, ca şi apoi Mitiaf

Cantacuzino, frateie Stoinicuiui, au fost omoriţi, după trecere numai
de doi ani de ziie, de pe urma aceioraşi crunte obiceiuri turceşti
pe care ei inşii ie ajutaseră să fie încetăţenite faţă de noi.
* Academiei Romîne, /. c.
 OPERA LUt DEL CHIARO 53

şi, cîtă vreme acest tînăr a fost Domn, voinţa

Brîncoveanuiui era îndeplinită şi peste Miicov.
Totuşi, de şi nu se putea să-fie boier muntean care să
n'aibă cunoştinţă de Moidova, de şi totuşi învinşii în iupteie
poiitice din Moidova şi toti partisanii iui Duca-Vodă cei
tînăr căutau refugiu ia Bucureşti pe iîngă Brincoveanu,
Antonio Maria dei Chiaro evită să dea vre-o informaţie
privitor ia ceaiaitâ tară românească. Cartea iui, 'istoria deiie
moderne rivoiuzioni deiia Vaiachia*, e consacrată numai
principatuiui muntean.

!n ce împrejurări a cunoscut acest principat ? Domnii

noştri, încă din veacui ai X V i-iea , aveau nevoie, pentru
iegăturiie ior cu străinătatea, de o canceiarie iatină, ungu­
rească sau itaiiană, de secretari cari să cunoască aceste
iimbi. Secretari de aceştia se întîinesc şi în Moidova şi
în Muntenia necontenit: o fixare a iistei acestor secretari
ar face parte dintr'un capitoi de istorie cuituraiă care n'ar
fi iipsit de foios.
Pe iîngă aceasta Brîncoveanu n'avea numai reiaţii poii­
tice cu Apusui, ci, în aceiaşi timp, şi reiaţii economice,
avînd o muitime de bani depuşi ia Veneţia, ia Monetăria
de acoio, care făcea şi funcţie de bancă, aşa-numita Zecea,
vestită în tot Orientui, care mai de muit îşi trimetea banii
ia mănăstiriie răsăritene, ia Sfîntui Sava din ierusaiim, de
piidă, — de unde mitocui Sfîntuiui Sava din iaşi supt Petru
Şchiopui, care-şi avea un deposit acoio. După moartea Brîn­
coveanuiui a fost chiar un proces între agenţii Doamnei Ma­
rica, Nicoiae Caragiani, Gheorghe din T rapezunt, represintînd
intereseie famiiiei, şi între fiscui turcesc, care doria să aibă
toată averea ceiui care fusese condamnat pentru trădare
şi urmă să i se confisce averea. Şi, pe iîngă aceasta, bănuim
că Brîncoveanu era amestecat în exportu! foarte însemn :t
pe care-i făceam către Veneţia şi în importui nostru, mai
puţin important, din acest oraş: stofa scumpă cu care se
îmbrăcau boierii şi jupăneseie, de sigur, ogiinzi apoi, hîrtia
groasă, iustruită, care se fabrică anume pentru aceasta.
54 ISTORIA ROM ÎKILOR PRIN CĂLĂTORI

Ce-o fi făcut De! Chiaro înnainte de a veni ia noi,

putem şti. Lucru mare în tara iui de sigur n'a fost. Cartea
insă e p!ină de informaţii preţioase, puţin cam fără ordine
expuse, pierzînd firu!, reiuîndu-!, ba a!te ori pierzîndu-i
fără a-! putea re!ua. E împărţită' în două părţi, şi împăr­
ţirea nu e tocmai comodă. Căutăm deci a fixă capifoieie
mai metodic.
La noi pare a fi venit !a 1709. Intr'un ioc spune că ia
!7i0 a făcut drumu! de ia Beigrad ia Bucureşti, dar se
poate să fie o confusie şi din causa datei cînd se în­
cepea anui în Apus şi ia noi (noi începeam ia l-iu Sep-
iembre). în Bucureşti a fost imediat angajat de Domn, care
avea toată încrederea într'însui, ca şi cei doi fraţi ai iui
Şerban-Vodă, Constantin şi Mihai Cantacuzino, aceia care
a făcut biserica C o iţe i,— inscripţia care-i pomenia numeie
fiind ştearsă cu ciocanui, pentru că Mihai fusese executat
de Turci.
Ei poftiau de muite ori ia masă pe străin şi-i încredinţau
secrete de Stat ; probabii că era invitat şi pe ia moşiiie
acestor boieri, pentru că ei cunoaşte, nu numai Bucureştii,
dar şi viaţa ţerănească, datiniie ţeranuiui nostru.
Evident însă că nu toată iumea avea aceiaşi simpatie
pentru secretam! itaiian, care părea puţin cam caraghios
în feiui iui de a se îmbrăca, nevroind să se orientaiiseze :
umbia cu tricorn, cu haină apuseană, cu beţişorul de stradă,
şi, avînd şi un temperament sanguin de se înroşia răpede,
Iumea-i poreciise "Curcanul* L

Vom începe cu ce este mai puţin important ia dînsui,

care este partea istorică, expusă rău. Dei Chiaro avea cu­
noştinţă că sint cronici muntene în manuscris şi că eie au fost
aicătuite în iegătură cu intereseie deosebitelor famiiii. D c
fapt era o cronică pentru Cantacuzineşfi şi una împotriva
ior, scrisă; aceasta, de Constantin Căpitanui Fiiipesch. Pe
iingă aceasta ici-coio era şi cite un ait manuscris în care
' V. .Maria /irerafurâ' rombie ?yi secoi'af uf XV///-fcc, !, p. 4r
 )

OFE.tA LU ! DEL CHIARO 55

se introduceau mici modificări de natură a măguii ambi­

ţiile unei sau altei familii. Del Chiaro ni spune că aceste
cronici se ţineau ascunse, neieşind în public pentru că ar
provoca scandal. în afară de cronici cunoaşte cărţi apu­
sene fără mare importanţă; ştie că sîntem de origine romană,
discută de unde vine cuvîntul de Valah şi reproduce ideile
cele mai bizare culese din cărţi sau prefăcute din propria-i
închipuire. De exemplu spune că Romînii se numesc V a­
lahi după tValahia*, fiica împăratului Diocleţian. Pentru
evul mediu el nu ştie nimic pănă în epoca lui Matei Ba-
sarab. Pentru această epocă a găsit scrisoarea unui Bo-
cignoii, într'o tipăritură rară, pe care o reproduce; e vorba
de tulburări ivite după moartea întemeietorului mănăstirii
din Argeş. Pe urmă se vorbeşte de stăpînirea turcească, cu
simpatie pentru noi, arătîndu-se că «principatele au ajuns
ca două corăbii pe o mare furtunoasă, unde rare ori se
bucură cineva de linişte şi odihnă, şi că totuşi sînt destul
de importante ţerile acestea pentru ca să devie un port
sigur pentru un prinţ care ar dori să scuture jugul tur-
cesc*. Pe prinţul acesta nu-1 vede, şi Tutcii au luat toate
măguriie ca să ne ţie în atîrnarea lor. De Mihai Viteazul
are o ideie foarte mare: era un om foarte curagios şi a
venit la domnie «din causa discordiei^.
în ceia ce priveşte pe Matei Basarab, ştie că a domnit
«douăzeci sau patruzeci de ani* şi a luptat cu Turcii, ajutat
de seimeni ; nu ştie.cum a isprăvit : unii zic că a fost ucis.
Ştie şi că a fost înmormîntat la Arnota, loc unde nu se
poate ajunge nici cu rădvanul, nici călare. Del Chiaro spune
însă că Matei Basarab a clădit Plumbuita în margenea Bucu­
reştilor, biserică părăsită astăzi, cu ziduri splendide lăsate
în ruină, că a mai zidit Brebul de lingă dimpina, Strehaia
din Alehedinţi, o splendidă biserică, Hotăranii, la Olt.
După aceia mai pomeneşte de tributul pănă la 300 de
pungi, ceia ce înseamnă 150.000 de galbeni. Mai cunoaşte din
Domnia lui Alatei Basarab iubirea pe care acesta o avea
oentru Tîrgovişte, unde de multă vreme nu mai fusese, aşa
incit, atunci cînd Domnul a revenit în vechea Capitală, a găsit
66 ISTORIA ROM tNILOR P R IN CĂLĂTORI

copacii crescuţi atît de săibatec, de ar fi văzut urşi, şi mai

mari şi mai mici, prăsiţi în!iveziieTîrgoviştii(!). Dei Chiaro
adauge că este !a Tîrgovişte o inscripţie în care Matei
Basarab iăsa biăstăm pe cei ce ar părăsi Tîrgoviştea. De
aici Dei Chiaro se încurcă cu desăvîrşire în expuneriie
saie istorice. Ni spune că a găsit pe Graziani ca Domn,
dar despre ei nu se afiă însemnare în vre-o cronică. Pe
urmă trece ia Domnii mai recenţi, !a Antonie-Vodă, bu-
nicui Doamnei iui Brîncoveanu, şi socoate că era un om
biînd şi bun, aşa de biînd şi de bun, de fapt, încît îi hră-
niau boierii cu ieafă.
După aceia se vorbeşte de Grigore Ghica, succesorui iui,
cu muit mai puţină simpatie. Căci este contra Greciior, un
neam care, spune ei, 'totdeauna a fost fatai Ţării-Romă-
neşti*, înteţind, conrupînd cu bani. Despre Cantacuzini.
de şi spune că sînt de origine bizantină, se rosteşte mai
bine. Pomeneşte de bătrînui Constantin Cantacuzino, con-
ducătofui poiiticei iui Alatei Basarab, care a fost zugrumat
dé Ghica ia Snagov din causa ambiţiei iui Şerban, fiui său.
După Radu Leon Stridiagiui, revenind ia noua Domnie a
iui Grigore Ghica, arată cum acesta a persecutat pe Cai^ a-
cuzini, şi în privinţa aceasta citează o trăsătură de caracter
frumoasă a iui Constantin Stoinicul. Era pe atunci ca pe­
deapsă mare bătaia ia tăipi, care i se apiica oricui. Un
iînăr Cantacuzin, mai piăpînd, fusese condamnat să pri­
mească o sută de iovituri pe zi, ia tăipi. Constantin s'a
rugat de executor să primească ei două sute de iovituri,
jumătate pentru dînsu! şi jumătate pentru frateie său.
Duca e un om de neam prost din Baicani. De ia Domnia
iui se trece ia Şerban Cantacuzino, foartje duşmănit din causa
asprului său sistem de a guverna. Scriitorui îi iea apărarea :
un om de o mare ambiţie, de o maiestate impunătoare ;
întreţinea o adevărată armată de haiduci contra Turciior
în Peninsuia Baicanică, haiduci cari aveau misiunea de a-i
aduce înapoi tributui încredinţat Agăi turcesc ia Bucureşti.
Tot aşa ni povesteşte cum Vodă speria pe Turcii ceveniau
ia dînsui, — din care pricină nici nu se prea îmbuiziau să
 OPERA LU! DEL CHtARO 57

vie ta Bucureşti : odată un Agă, sosit aici, a fost primit

foarte bine, dar, pe cînd ei era de faţă, Domnui a răcnit
aşa de înspăimîntător ia boierii iui, încît Turcui s'a grăbit
să scurteze audienţa cit mai muit. De fapt era un om
pătimaş în bine ca şi în rău : partea bună o simţia
Doamna iui D uca-V od ă, partea rea aceia cari au stat ia
ocnă pentru dînsui, căci a umpiut ocna cu boieri. Poate că
viaţa i-a fost scurtată şi din causa temperamentuiui iui
focos, şi pînă şi fraţii Domnuiui au fost bănuiţi pentru
otrăvirea iui. Lumea a crezut că a murit .—' fiind tînăr şi
viguros — pentru că ar fi fost otrăvit.
în ce priveşte pe Brîncoveanu, Dei Chiaro are toată sim­
patia pentru dînsui, ca pentru un Domn foarte bogat şi
foarte darnic, de şi nu tocmai miios faţă de ţară. Darnic
faţă de Dumnezeu, dar, cît a putut iua deia oameni, à
iuat. Vorbind de intrigile ţesute contra iui, scriitorui itaiian
face apărarea Domnuiui, vorbind de dînsui în termini
mişcaţi. Se rosteşte mai puţin bine despre Ştefan Canta-
cuzino, vinovat pentru căderea iui Brîncoveanu şi pentru
catastrofa famiiiei iui? Cu acest priiej dă o mpiţime de lu­
cruri pe care nuirai un contimporan care a trăit în inti­
mitatea Domnuiui ie putea şti. Astfei despre împrejură­
r i i triste cari au prins pe Brîncoveanu, despre fata iui,
Stanca, ce abia murise, — şi avem scrisoarea foarte du­
ioasă prin care Domnui anunţă moartea acestei fiice a iui.
Trecînd în rădvan iîngă crucea amintitoare a morţii pă-
rinteiui său, Brîncoveanu vede o găină neagra care zboară
peste rădvan, ceia ce, după superstiţiiie poporuiui,
semna o teribiiâ nenorocire apropiată.

După aceste informaţii de istorie să trecem ia partea

descriptivă din opera iui Dei Chiaro.
Ei dă o priveiişte generaiă a ţerii. Cunoaşte bine şesui
deia Sudui Bucureştiior, cu păduriie de stejar, pe care ie
descrie. în afară de aceasta, ei consideră ţara mai muit supt
raportui producţiei economice decît supt ai pitorescuiui.
A şa fiind, înseamnă ceara care se duce ia Veneţia, untu^
58 fSTORtA ROMtSULOR P R tS CĂLĂTO R!

şi mierea care merg şi ia Constantinopo!. Del Chiaro este

cei d'intîiu care, in iegătură cu mierea şi cu ceara, face
o descripţie a sistemuiui stupăritului ia noi, arătind preţui
cu care se vinde vadra : un gaiben. Vorbeşte şi de ex­
portul de cai, care apare numai în această epocă, fiind cum­
păraţi de ofiţeri germani din Ardea! şi de negustori din P e -
bnia. Ştie şi cantitatea forte mare de vinat care se găseşte
in păduriie ţerei, şi ni înşiră păsăriie domestice. Aici este
şi un coiţişor de poesie despre berzeie şi rînduneieie care se
întorc să-şi facă cuiburiie in iocuriie obişnuite: berzeie ar
fi câiătorind împreună cu rînduneieie, ajutîndu-ie. Se sem­
nalează heieşteeie care se afiă ia fiecare moşie şi bogăţia
de peşte care vine de acoio: peşteie din Dunăre, morunii,
cegiie; ia icre spune şi feiui cum se pregătesc.
La ocne presintă pe robii întrebuinţaţi ia expioatarea
saiineior. Cîştigui care iese pentru .ţară din aceasta e so­
cotit ia 20.000 de gaibeni, preţui cu care se arendează
sarea, dar împreună cu tutunui, cu dijma oiior şi cu dreptui
exportuiui în Ardeai. Dincoio de Dunăre se întrebuinţează
tot sare românească. Miueie nu se caută, de frică să nu
crească Turcii pretenţiiie ior. Aurui se scoate de Ţiganii
aurari, rudari. Rudarii erau datori să dea cinsprezece ocă
de aur în ziua Crăciunului, şi une ori vedeai Ţigani cari
se duceau să cumpere aur deia juvaiergii ca să poată în­
deplini datoria ior faţă de Domn şi de armaş. Sini vine de
fier şi în drumui Brădtceni-Tfrgovişte. Despre agricultură
se vorbeşte foarte puţin, pentru că ea nu juca roiui pe care
i-a jucat mai aies deia 1829, cînd s'au deschis graniţiie ;
se fac două arături pe an : meiui se cuiege în Iunie, iar
porumbui în August.
De ta descrierea ţerii vine ia oraşe. Ce! pe care-i cunoaşte
mai bine este, fireşte, Bucureştii. Ni spune că e aşezat
intr'o regiune foarte noroioasă, dar că străziie au poduri.
Caseie sunt isoiate şi formează insule. Eie sînt încunjurate
de uiuci, pe care ie crede că se numesc *bo!ovani>. Arhi­
tectura nu-i pare extraordinară, dar iiveziie sînt de toată
frumuseţe. Apa, rea, se scoate din puţuri, nu din D îm -
 OPERA LU ! DEL CHÎARO 59

boviţa. Populaţia o socoteşte !a 50.000 de locuitori. Mai

interesante supt raportul arhitectonic sint fireşte bisericile.
Citează M ihai-Vodă, Radu-Vodă, Mitropolia. Apoi hanu­
rile făcute după datina turcească, cu prăvălii şi odăi de
găzduire şi grajduri. Erau două mai importante, hanul lui
Şerban-Vodă şi al Sfintului Cheorghe : pe locul ocupat
de Poşta Centrală primul, pe locul ocupat de grădina bi­
sericii Sf. Gheorghe al doilea. In pridvorui bisericii aces­
teia e aruncată o piatră foarte mare cu inscripţie : e aceia
care se afla de-asupra porţii de intrare a hanului.
în ce priveşte biserica catolică, ni se spuiie că este mică şi
a fost reparată de un curtean ăl tui Brincoveanu, Ştefan
Sisti, care făcea şi negoţ pe la noi. Mai importantă, afirmă
Del Chiaro, este Curtea, isprăvită de Brincoveanu in ultimii
ani de Domnie : trebuie să fi sămănat cu palatul de ta
Mogoşoaia, făcut de dinsul, şi de care patat nu pome­
neşte. Ni se spune că avea un pridvor de stilpi de toată
frumuseţa, cu picturi de un caracter istoric : călătoria Dom-
nutui la Constantinopot, ta 1703. Curtea avea o scară de
marmoră, sate cu bolţi; cea mare e sprijinită pe coloane,
sala tronului ; într'o a doua sată este Divanul de jude­
cată, şi acolo se dau şi banchete ; după aceia, sala de au­
dienţă, odaia Doamnei şi a Domnutui, urmate de alte două
odăi şi cămări. Ştefan Cantacuzino, însurat cu o femeie
foarte pretenţioasă şi foarte nervoasă, care a înnebunit
supt impresiunea peirii Brîncovenilor şi a fost dusă ta o
mănăstire, Păuna ^Greceanu, a făcut într'un cotţ al foarte
frumoaselor grădini ale Curpi un palazzino cu opt odăi,
pentru locuinţă. Şi în afară de aceasta era, pe vremea
Brîncoveanului, un chioşc sau foişor încunjurat cu cele
mai frumoase straturi de flori, unde Domnul se odihnia şi
obişnuia une ori să ieie prînzul.
în ce prtveşte oraşele celelatte, ni se vorbeşte de Tîr-
govişte, unde se văd rămăşiţele vechii mănăstiri a Saşilor,
şi Del thiaro este cel d'intăiu care pune in legătură această
mănăstire cu Sf. loan de Capistrano. iată apoi Câmpulungul,
cu bilciul de la S f. iiie, punctul de vam ăalDragoslaveior,
 /

-60 rSTOm A P.OM txtLOn PRtN CĂLĂTOR!

viile din Piteşti, apoi Rîmnicul-Vîlcii, Craiova, mănăstirea

Hurezului, iar, ia Răsărit, Buzăui şi Focşanii, — toate însă
foarte pe scurt.

In ce priveşte populaţia, părerea itaiianuiui este că R o-

mînii sint viteji, dar vitejia ior e puţin obosită de o înde­
lungată sclăvie. Sînt oameni cu cel mai bun caracter şi
foarte capabiii de a izbuti în toate profesiile, dacă li s'ar
da o învăţătură bună. Şi se citează un' servitor al familiei
Cantacuzino care făcea desemnuri *aşa de frumoase de
păreau săpate în aramă*.
Se menţionează dibăcia cu care lucrau meşterii la fa­
brica de sticlă, care dădea un produs mai bun decît cel
din Poionia: ea exista încă din vremea lui Matei Basarab.
Ni se pomeneşte de frumuseţa tiparului nostru, care în-
tr'adevăr era foarte elegant, şi de felul cum se execută
clişeele, supt îndemnul lui Antim din Ivir, care învăţase
arta lui la Muntele Atos pentru à învia apoi viaţa artistică
a ţerilor noastre. In genera! oamenii aceştia, să-i ppi la
orice, se pricep, căci se văd băieţi de zece ani şi mai puţin
cari duc caii la adăpat, injurînd în chipul ce! mai înspăi-
mîntător ce se poate inchipui, — obiceiu care nu este numai
al nostru, ci şi al Slavilor şi Ungurilor.
Mai departe ni se înfăţişează un popor foarte păstrător
al formelor religiei, de şi nu aşa de evlavios în fond. Beţia,
asigură Del Chiaro, nu e răspîndită la ţerani, ci numai
la oraşe, unde erau un fel de subterane, în care clienţii
erau ajutaţi să bea de persoane femenine. Recunoaşte şi
el că Romînii sînt foarte primitori: orice străin, şi la ţară
şi la oraş, găseşte un adăpost; puţin talent să aibă, ime­
diat i se oferă să fie profesor de limba pe care o cunoaşte
mai bine sau şi mai puţin bine, căci nu e cine să con­
troleze. Casele la ţară sînt extraordinar de curate, lucru
care a fost relevat şi de Francesi în timpul din urmă ; ele
miroase a buruieni de cîtnp: busuioc, mintă şi sulfină.
Lumea, adauge el, e foarte politicoasă ; se pierde în
complimente înnaintea fiecăruia. Femeile au un aşa de pu-
 OFERĂ L E t DEL OR A R O 61
/
ternie sentiment de bunăcuviinţă, încit înnaintea căiătoruiui
cu oarecare aspect — iucrui s'a păstrat pănă acum, şi muiţi
cred că esteg pentru mutra ior individuaiă — se ridică
pănă trece.
Laudă ateiiereie'de ţesut cu care-şi întrebuinţează timpui
doamneie şi feteie famiiiiior mari. Era o adevărată fabrică în
fiecare casă, iucru cu totui dispărut astăzi, — şi muite iucruri
păcătoase n'ar exista dacă ar fi mai muită ocupaţie acasă.
Romînii sînt foarte darnici : pentru aceasta se citează
daruriie pe care ie fac Domnui şi Doamna în orice priiej,
şi aceiea care se fac ia nunţi. Era obiceiui atunci ca, ia
un moment dat, cineva să iea o năframă cu care'se ducea
ia fiecare din ceî presenţi, cari puneau înnăuntru ori bani,,
ori chiar un zapis prin care se dăruia o mdşie ; ia urmă
se iega şi se pecetiuia năframa, care se da miresei.
In ce priveşte viaţa sociaiâ 'n famiiiiie boiereşti şi dom­
neşti, pe care mai aies ie are scriitorui înnăintea ochitor,
ea este extraordinar de străiucitoare. E moda turcească,
cu biăni de soboi, haine de brocard, pietre scumpe; sur-
gueiui iui Brîncoveanu făcea, ca şi ai iui Vasiie Lupu^
cît o mare avere. Femeiie sînt îmbrăcate reiativ foarte
modest; ceie măritate poartă un văi pe cap; feteie, ca
şi femeiie, şaibe de bani* preţioşi. Trăsuriie sînt împodo­
bite, caii înveiiţi cu vaitrapuri verzi şi aibastre ; numai
Curtea Domnuiui are dreptui să întrebuinţeze coioarea
roşie. Vizitiu! nu stă ia spateie stăpînuiui, ci e căiare pe
caiui din stingă; ia spateie ju,pănesei stă cutare dintre
servitoareie ei care o întovărăşeşte. Boierii obişnuiesc a
merge căiări, încunjuraţi de siugi. Cînd ajungeau undeva,
iepădau cizmeie şi puneau papuci, ca Turcii. în odăi sînt
divanuri de jur împrejur. Masa este una singură, care se
întinde de ia un capăt ia aitui ai odăii pentru prînz. Numai
în coiţ se mai vede o mesuţă, mai muit de iux, coperită cu
covoare. Saionui se chiamă *casa mare*. Erau şi feţe de
mese şi şervete. La cei mai săraci se întindea o faţă de masă
mai iargă, şi fiecare iua un coiţ dintr'insa, pe care o între­
buinţa ca şervet. Se desbrăcau de haină şi de-asupra pu-
 3! [STOKiA HUMtN!LOR P M K CÀLÂTOUI

meau alta fără mîneci, prinsă numai într'o copcă la gît.

Se spălau pe mini şi innainte de masă şi în urmă, şi atunci
îşi spălau şi gura. Păhare erau puţine. De obiceiu unui
singur mergea de la om la om, ceia ce înseamnă că era
mai sănătoasă lumea decît astăzi. Felurile de mîncare erau
multe, şi se aduceau grămadă.
Ca întregire a celor ce am spus despre mesele domneşti
se poate adăugi din acest izvor doar atîta: în timpul mesei
cînta musica. Spătarul stătea în picioare lîngă Domn, dar
nu tot timpul, ci numai un ceas, pentru că masa ţinea
patru şi cinci ceasuri ; după aceia mergea să mănînce şi
ei în odaia de alături. Se amintesc toasturile, pe care le
-cunoaştem, care se ascultau in picioare. Cel d'intăiu se
închina pentru Dumnezeu, care n'avea nevoie, după aceia
venia păharui pentru Sultan, pentru Domn, -— pe urmă se
strecura şi cite un împărat creştin softo voce. După fie­
care toast douăsprezece tunuri porniau şi fntovârăşiau
2.030 de puşti; innuntru cînta musica bisericească, psaiţii,
^i, din cînd în cînd, se dădea drumul şi Ţiganilor, să
dnte şi ei. Aici nu se pomeneşte, ceia ce am găsit aiurea,
băutura aşa de multă. în privinţa aceasta Constantin Brîn-
coveanu era un om care ţinea să se păstreze buna cuviinţa.
Pe iîngă acestea se mai pomenesc şi datineie delà nuntă,
deta îngropare, şi suit citeva amănunte în care se vorbeşte *
$i de popor. '

lată ce ni se spune despre desfăşurarea unei nunţi. De

obiceiu soţui şi soaţa viitoare nu se cunoşteau d'innainte ;
totui se aranja în familie, şi, de aitfei, spune Del Chiaro.
aşa se făcea şi la Veneţia. Cu trei ziie înafnte de nuntă
începeau mesele, iar, în ce priveşte familia domnească, şi
cu o săptămînă înnainte. Mesele acestea se dădeau şi de
familia mireiui şi de famiiia miresei, şi în fiecare familie
erau două mese : una pentru bărbaţi şi alta pentru femei.
Cînd începea petrecerea, cînta musica în curte un ceas —
şi multe din acestea le cunoaştem şi astăzi din obiceiuriie
mahalalelor şi satelor noastre — ; Vineri şi Sîmbătă, tot aşa.
, femeile vin aducînd daruri şi mîncare de acasă : un lucru

\
 OPERA LU ! DEL CHtARO 63

de care nu se supăra nimeni. Şi iată ce se aducea ca dar :

un berbece viu ţinut de un Ţigan, apoi miei, găini, curci,
gîşte, vin, cozonaci, fructe, acoperite toate cu năfrămi
frumoase. La nuntă trebuiau să fie pînă !a şaizeci şepte-
zeci de feiuri şi, evident, stomahuri în proporţie.
Apoi venia ceasui petitutui, după datiniie populare.
S'au păstrat pînă azi foarte frumoase cîntece în iegă-
tură cu peţitui, care ar trebui strînse. Peţitorii pieacă cu
păiăriiie cu surguciu, împodobiţi în ceie mai frumoase
haine a!e ior, şi aduc juvaiere, ineie, şaibe şi, în aceiaşi
timp, căiţuni miresei ; din această causă se şi numesc
Mireasa aşteaptă, încunjurată de şese-şepte
fete. Se dă peţitorilor de băut aşa de muit, încît încep să
spună prostii, spre distracţia societăţii. Vine apoi mireie şi
face o visită naşuiui, care-i dă biănuri şi covoare. Pe urmă
iarăşi o şedinţă de băut.
Duminecă se face drumui deia casa mireiui ia casa mi­
resei. Casa mireiui, a nuniior, ca şi biserica, sînt împodo­
bite cu brazi. Feteie încep a juca în curtea unde o să fie
nunta, cum s'a văzut din descrieriie anterioare. Cînd este
nuntă boierească, Domnul trimite 'jandarmi călări*, sei­
meni inbrăcaţi in roşu, cari formează garda mireiui. Acesta
se înfăţişează căiare în mijiocui a doi tineri. Ei iea pc
nun şi-i duce ia casa miresei, unde aşteaptă nuna. în faţa
casei stă o carată cu şese cai. Mireasa apare şi în mo­
mentul acesta se varsă o cofă cu apă. Mireie întră. în
casă, se aşează în genunchi pentru rugăciuniie preliminare,
şi mireasa plînge cînd se desparte de părinţi. în momentui
cînd amîndoi intră în biserică, un colac se rupe în două.
Slujba se face cu pompa ritualului ortodox. Luni, e da­
torie ca mirii să meargă la nuni, şi se chiamă şi părinţii să
mănînce împreună: ei dăruiesc taleri de argint şi iucruri
foarte frumoase. Joia următoare se merge la socri, şi atunc:
mirele încalecă pe un „cal de ginere", iar mireasa căpătă
o carătă cu şase cai.
Cu privire la îngropare se descrie îngroparea Doamnei
lui Nicolae Mavrocordat, Pulheria. Slujba se face în Bu-
64 tSTORTA ROM ÎN!LOR P U N CĂLĂTOR

cureşti, !a Mitropolie. Un foarte frumos obiceiu creştin era

că se ierta un număr de robi pentru sufietui mortuiui. La
moartea Domnuiui se deschideau şi închisorile pentru cei
mai puţini vinovaţi, cari erau iăsaţi să iasă. înaintea cor­
tegiului mortuar apăreau seimenii purtînd luminări, după
aceia veniau breslele de meseriaşi şi negustori, apoi preoţii,
cu Patriarhul de Ierusalim, care stătea ia Sfintul Gheorghe,
şi Mitropolitul. După cler venia corpul, dus pe umeri de
şeăe boieri, cari se schimbau pe rind. Domnul era îmbrăcat
in roşu ; urmă fiul său, Constantin, un fiu cu altă soţie, —
apoi cămărăşiţa principală, doamnele de onoare, toate ju-
pănesele şi cele care aveau datoria de a urla tot timpul cit
ţinea ceremonia.
Mitropolitul ţine o cuvîntare ; după aceia se impart nă-
frămi preoţilor şi se face pomană săracilor. în afară de
aceasta se mai vorbeşte de ceremoniile delà Crăciun, B o­
botează, Paşti, cu primirea la Domn şi Doamnă, cu masa
care se dădea de Vodă, cu binecuvîntarea apei în Joia de
după Paşti. Dar în general descrierea ceremoniilor este
mult mai pe scurt decit aiurea. Une ori numai, povestitorul
se lasă păcălit de cite cineva. De exemplu, cînd vorbeşte
de obiceiul de a se azvirli crucea în apa Dîmboviţei, la
Bobotează, el spune că, dacă voiai să te răzbuni împotriva
cuiva, plătiai pe cîte unu! care-i dădea un brinciu în apă.
Sînt mulţi străini cari repetă şi azi aceasta, afirmînd că
unul din cele mai barbare obiceiuri de la noi este acela
că de Bobotează cei mai tari aruncă pe cei mai slabi în
apă, şi aceştia une ori scapă, alte ori se îneacă.
In ce priveşte datinele populare, pomeneşte de deochiu,
de postul de Vineri, de jocurile copiilor şi de distracţiile,
foarte proaste, trebuie să o mărturisim, pe care boierii le
inprumutaseră delà Turci. Astfel se punea o luminare a-
prinsă în mijlocul unei grămezi de făină, în care erau
ascunşi bani, şi un Ţigan căuta să-i scoată cu dinţii ; ce!
d'intăiu gind fiindu-i să sufle luminarea, făina se aprindea
şi-i săria pe ţaţă. Une ori în locul făinii se punea funin­
gine. Se pomeneşte de dulap sau scrînciob, ca şi de obi-
 OPERA LU) DEL CH)ARO 65

ceiu), păstrat, din nenorocire, pină astăzi, de a se coiinda

casete ta anume serbători numai pentru ca să se capete
bacşiş. Vin apoi obiceiurile poporutui ta AnuiN ou, cu datina
de a dărui ceva acetuia care strănută întîiu !a masă, fără
mijtoace artificiate. Sînt şi sorţii din biteteie de ptăcintă,
datină foarte veche deci. De muite ori se puneau in-
nuntru tucruri foarte supărătoare pentru anume persoane,
făcindu-se atusie ta ambiţia unora de a ajunge Domni.
Pe urmă e vorba de paparudete pe care nu te înţetege
ce însemnează, ca şi de cătuşarii cari jucau ia Rusatii ;
apoi de Drăgaică, de datinete ta Sf. ioan, in iunie, şi in
sfirşit, de o distracţie care nu este intre cete mai cuviin­
cioase : înfăţişarea, de Crăciun, a ctoanţei şi a unchiutui
— ea cu un piisc ca de pasăre, iar ei cu o mare barbă
faişă — , cari spuneau f$i de fet de necuviinţe, — obiceiu
turcesc, vestitu) joc ai 'caraghiosului*, care a pătruns şi
ta noi, devenind jocui păpuşitor, cu perdea şi fără perdea,
după dorinţa auditoriutui.
Această expunere arată şi vechimea obiceiuriior noastre
şi, de mutte ori, forma mai curată pe care o aveau in
acete vremuri.
 V.

D im itr ie C a n fe m ir ş i M o ld o v a sa.

Venim astăzi !a 'Descrierea Moidovei* a iui Dimitrie

Cantemir, care poartă iitiui iatinesc de DMC/vpîA? Aioîdat'fe*,
pe care Cantemir ît traduce cu 'Cartea hotăririi AloidoveD.
De fapt Diinitrie Cantemir trebuie aşezat între căiători,
şi iată pentru ce : pentru că, de şi fiu de Domn ai Aloidovei,
deşi Domn a! Aloidovei ei însuşi, timp de cîteva săptămîni,
după moartea tatăiui său, nerecunoscut de Poartă, şi pe
urmă Domn cîteva iuni pînă ia iupta deia Stăniieşti şi ia
retragerea iui în Rusia, cu toate acestea cea mai mare
parte din viaţă nu şi-a petrecut-o în Moidova însăşi. A fost
o bucată de vreme-represintantui tatăiui său ia Constan-
tinopoi, un fei de ostatec, garantînd cu iibertatea şi viaţa
iui pentru credinţa bătrînuiui Constantin Cantemir, pe
o vreme cînd Moidova era supusă ia foarte muite ispite,
cărora ii se pieca une ori; după ce şi-a perdut întîiu
Domnia, ei a stat cîţiva ani în Constantinopoi, într'o situaţie
superioară, ca unui ce ocupase Tronui cîiăva vreme. După
aceia, părăsind pămîntui Moidovei, a petrecut restui vieţii
saie ia Ruşi, unde a jucat un roi foarte mare, fiind unui
dintre începătorii Academiei ia Petersburg, dintre îmbogă­
ţitorii iiteraturii ştiinţifice ruseşti, adevărat consider cui-
tura! ai iui Petru-Cei-Afare, pe care i-a întovărăşit în e x ­
pediţia prin regiuniie caspice contra Persiei. Ba a fost a-
mestecat ş: în viaţa famiiiară a nobiiimii ruseşti, pentru că,
murindu-i*intiia soţie, fiica iui Şerban Cantacuzino,s'a în-
 DiMirtME CAKTKSHR Ş! MOLDOVA SA 67

surat cu o principesă rusă, avînd copii cari au trăit în

Rusia fără să piardă speranţa de a ajunge cîndva Domni
în Moidova.
Cu toate acestea ar greşi cineva dacă ar crede că
iucrarea îui Dimitrie Cantemir, care, de aiminteri, a fost
scrisă tot în străinătate, nu în tinereţa iui, nici în timpui
cînd a fost Domn în Moidova, nu este destui de bine in­
formată şi că are numai informaţii care vin deia străini.
O informaţie deia străini o are, şi foarte bogată. A
trăit ia Constantinopoi atîta vreme, într'o situaţie cu totui
superioară, în contact necontenit cu tot feiui de tume,
chiar şi cu dipiomaţia apuseană ; a stat în iegătură cu
ambasadorui Franciei şi a cetit nenumărate cărţi turceşti şi
arăbeşti. Avea o cunoştinţă de iimbi orientaie cum n'a
avut-o nimeni pînă iaAustriacui Hammer, ia începutui se-
coiuiui ai X iX -iea. Cartea şi-a scris-o în iatineşte, iimbă
pe care o ştia perfect, şi pentru reiaţiiie iui cuituraie cu
Apusui a fost făcut* membru ai Academiei din Beriin, iar
cartea despre care vorbim a scris-o anume pentru Aca­
demia din Beriin.
Prin urmare putea întrebuinţa izvoare poione, ungureşti,
ca, de piidă, cronica umanistuiui Bonfiniu, pe Leunciavius,
German de ia sfîrşitu! secoiuiui ai XVI-iea, care a tradus
şi interpretat croniciie turceşti, informaţia străină o are
ei, şi e foarte întinsă ; nu e scoasă numai din cronici sau
povestiri, ci şi din documente de arhivă, ca unui ce a
străbătut arhiveie turceşti, de unde a iuat informaţia iuf cu
privire ia ceremoniaiui, asupra căruia o să revenim, ai
numirii şi primirii în audienţă, a! purtării pe străziie Cons-
tantinopoiuiui, pînă ia reşedinţa tor, a Domnitor noştri.
. Dar, aiături de informaţia iui venită şi din contactui
ndividuai cu atîta iume, este o informaţie despre ţara iui
din izvoare directe, care sînt, pe de o parte experienţa iui
prdţ)rie şi, pe de aita, acteie de Stat din ţară. Pe iîngă cro­
niciie moidoveneşti, pe care mai muit sau mai puţin, şi nu
chiar aşa de muit, ie cunoaştea, sînt atîtea ştiri care vin
din experienţa iui. Aşa, de wxempiu, cînd descrie aspectui
68 ISTORtA ROM ÎNtLOR PPtM CĂLĂTOR

geografic a! ferii ori cînd aminteşte cercetări arheotogice

ia Prut, în regiunea Făiciiuiui, pe care o cunoştea bine şi
pentru că famiiia cantemirească era din părţiie vecine,
din vestitui codru ai Chigheciuiui : faniiiie de moşneni mi­
litari din aceste părţi Afară de aceasta se vede bine că,
na numai a văzut ţara in treacăt, ci a făcut şi cercetări
în uneie părţi : astfei, ocupîndu-se de trecutui cei mai de­
părtat ai acestor tocuri, a vrut să găsească documente ar­
heologice. şi pentru aceasta a mers ia Suceava, şi descrie
figuriie care se văd pe cetate
intr'ait ioc vorbeşte de săpăturiie pe care a orînduit
să se facă în vecinătatea Oaiaţiior. Cînd a fost în expediţia
deia Petrovardin, in timpui iupteior cu Eugeniu de Savoia,
a însemnat un vai de pămînt pe care !-a pus în iegătură
cu vaiui iui Traian.
Pe iîngă acestea sînt muite iucruri pe care ie-a auzit
şi, cu toată învăţătura iui, !e crede. Aşa ni spune că ia
munte se găseşte un fei de rouă care cuprinde unt şi din
această causă oiie care mănîncă pianteie din partea iocu-
iui sînt mai grase decît ceieiaite. intr'ait ioc e vorba de
un fei de găinuşe care se iasă a fi prinse, pentru că sînt
surde, mute şi proaste. Cînd vorbeşte de descînfece, de
vrăji, de farmeceie babeior, ie crede pe toate : ni poves­
teşte cum de pe urma unei vrăji s'a umfiat un cai şi, in­
tervenind o aită babă, a trecut umflătura de ia cai ia
proprietarui caiuiui; baba însă a făcut farmece şi ii-a trecut
umflătura amîndurora. în aită parte se spune că o her-
gheiie întreagă s'a îmboinăvit de rîie, dar toate ieacuriie
întrebuinţate au fost în zădar : apa neîncepută a izbutit
să scape de sceastă pacoste pe proprietarui hergheiiei.
Pe iîngă aceste informaţii naive sînt acteie oficiaie, care
sînt într'adevăr foarte foiositoare. Astfei pehtru popuiaţia
oraşelor noastre ei înseamnă într'un ioc că în iaşi înaintea*

* Pomeneşte de cutare cetate din Făiciiu adăugind, — ceia ce nu

era adevărat, fireşte, — că numeie vine.de ia ai barbariior Taifaii.
* De fapt e vorba de discurile coiorate represintînd tot feiui de
animaie bizare, poate încercări de a rcpresinta poveştiie noastre.
 DtMtTRÏE CANTHMtR Şt MOLDOVA SA 69

timpului din urmă, din causa războaieior îndelungate intre

Turci şi Potoni, care au adus ruinarea terii, erau 12.000 de
case, şi deci, înmuiţind cu cinci, vedem că populaţia laşului
era mai mare decît cea de astăzi. Suceava are încă 14.000
de case, dar trebuie să se observe că pe vremea lui Can-
temir Suceava, ocupată cîtva timp de Poloni, era părăsită
aproape, ziidurile fiind ruinate; că nu mai era decît o
umbră a străluciri de odinioară. Aiurea, ocupîndu-se de
export, se dau cifre exacte în ce priveşte preţul boilor,
cari pe vremea aceia formau articolul principal de export:
se cumpărau în Moldova cu 3 — 5 taleri şi se vindeau la
Danzig cu 40— 50, dînd astfel un mare cîştig negustorilor,
în mare parte Romîni, cari făceau acest export de boi (şi
de aici averile atît de importante ale unui Duca-Vodă sau
Ursachi).
Mai departe, informaţii oficiale, luate din izvoare de
arhivă, se găsesc în ce priveşte dările faţă de Turci ale
principatelor.
Erau atunci două feluri de venituri în principate : veni­
turile ordinare, care erau ale Domnului, şi veniturile extra­
ordinare, care erau ale Statului. Lucrări de edilitate şi de
interes public nu se făceau de loc, pentru că toţi banii
mergeau la Poartă. Domnul are venituri de 600.000 de
taleri pe an. Iar afară de aceasta trebuie să socotească
dijma care se iea delà Cîmpulung Moldovenesc, care cu­
prindea valea întreagă pănă în hotarul Ardealului : Cîmpu-
lungul plătia doar vechea dijmă, care făcea 24.000 de lei, şi,
ni putem închipui ce însemna păstoritul în munţi pe acea
vreme, dacă numai de aici Domnul avea un asemenea venit.
lată, în detalii, venitul Domnului : 30.000 de taleri vama,
î 0-000 de taleri venitul sării, 15.000 venitul tîrgurilor. în
fiecare tîrg cîntăritut se îndeplinia pe sama pîrcălabului, care
făcea şi judecata (din militar el devenise un simplu func­
ţionar civil) ; şi venitul cîntarului trecea şi el pe sama
Domnului. în afară de aceasta erau dijmele obişnuite, nu
cele speciale, — cum e oieritul — , care se iuau numai
de la ţerani. Căci, încă de pe vremea lui Cantemir bo-
70 !STO RIA R O H !X !L O R P R IX CĂLĂTOR!

ierii erau scutiţi cu desăvîrşire de dijme, decît numai in

cei d'intăiu an de Domnie ai unu! Voevod era datoria ca
eie să se deie şi de boieri, nu atit ca imposit, ci ca
dare personaiă faţă de Domn. Cînd piătiau şi boierii,
venitui se urca astfei ia 20.000, pe cind de obiceiu
era numai de 10.000 de tăieri. In afară de aceasta era
desefi/za (ceia ce pe siavoneşte însem nă tot dijmă),
care se iua de ia porci şi de ia stupi. Mai târziu g o ş-
tina se iua de ia porci, iar desetina era terminui pen­
tru taxa de stupi. Acest venit aducea 25.000 de tăieri
pe an. Pe urmă se semnaiează categoria de iocuitori ai
terii cari erau datori a se presinta ia războiu cu calui iorr
curtenii, cari nu piătiau toate dăriie, dar erau datori să
încunjure pe Domn ia războiu, formind sîmbureie armatei.
In ioc de 600.000 de tăieri, cit era odată venitui M ol­
dovei, ei ajunsese acum numai ia 100.000.
Venitui iui Vodă îi stringe şi-i păstrează Cămăraşui*.
Vistierui are în grijă venituriie ţer'i.
Pe iingă aceasta, de cite ori Turcii cereau ceva, tre­
buia să se creeze un venit extraordinar : birui se iua
astfei cu mai muite semestre înnainte.
iată acum ce trebuie să deie ţara. Tributui se trimetea
cu carăie domneşti, in pungi cintărite de Vistier şi pecet­
luite, după verificarea conţinutuiui, ia un termin invariabil,
Sfintui Gheorghe. La acest termin, de aitfei, porniau in -
nainte vreme Turcii in expediţiile ior războinice, pentru a
se întoarce în ţara ior ia Sfintui Dumitru, căci, ca şi Bi­
zantinii, ei nu făceau campanie de iarnă.
Suma tributuiui era de 65.000 de tăieri ; pentru serbă-
riie Bairamuiui se piătiau 12.500 de tăieri şi se dădeau
şi două biăni de samur sau de iup, iupi scumpi din pâr-
ţiie ruseşti. Pentru mama Suitanuiui, Suitana Vaiidè, 5.G03
de tăieri şi o biană de iup. in afară de aceasta se tri­
mitea pentru moschei ia Constantinopo! 6.000 de tăieri şi
pentru hrana Capitalei o cantitate de său de 12.000 de
tăieri. Acei care păzia femeiie Suitanuiui, Ciziar-Aga, <co-
lonelui feteior*, primia 2.500 de tăieri şi o biană de sa--
 DUMTRÏE CAKTESHR Ş[ MOLDOVA SA 71

mur. ïn afară de aceasta Vizirui avea şi e! 5.0C0 de tă­

ieri şi o bianâ de samur ; iocotenentui Viziruiui, cind a-
cesta mergea în expediţii şi i se ţinea iocui ia Consfan-
(inopo), Chehaiaua, 2.500 de tăieri şi o biană de samur
(cea mai scumpă, paceù, era din regiunea pînteceiui.) Cei
care ţinea socoteiite Suitanuiui Haznadarui, avea drept ia
1.000 de tăieri, iar canceiariui, pentru Afaceriie Străine,
jumătate din această sumă.
S'ar crede că cu aceasta s'a isprăvit. N u : cîndDomnu!
era numit din nou, era dator să deie Suitanuiui 25.000 de
tăieri, Suitanei Vaiidè 5.000, Mareiui-Vizir 15.000, Cheha-
ietei 7.000, Haznadaruiui 1.000, şi jumătate atîta iui Reis-
Efendi. Apoi, cind Domnui se aşeza în Capitaia iui, tre­
buia 3a deie Agăi care-i punea în Scaun 10.000 de tăieri.
Toate acestea se piătjan pe seama Statuiui, nu a Domnuiui.
Dar mai era o sarcină. Pentru că se introdusese obi-
ceiui, de cind Domnui nu mai era aies de tară, să se
aducă piîngeri împotriva iui ia Poartă, ei era chemat ia
Constantinopoi să se justifice, iar, dacă nu putea, era trimes
în exii, şi, trebuind să fie imediat un Domn fără .să se
aştepte aiegerea din partea ţerii, se iăsa iucrui, de formă,
în sama pribegilor de ia Constantinopoi, aşa încit de muite
ori zece oameni puteau numi Domn pe cine voiau, dintre
membrii, reaii sau închipuiţi, ai dinastiei ; aceasta până ia
o vreme, căci pe urmă numia Suitanui şi de-a dreptui. Şi
Turcii au prins a schimba pe Domni foarte des, ca să
cîştige sumeie importante pe careie-am văzut: schimbarea
se făcea ia cîte trei ani. Chiar dacă aceiaşi stăpinitor era
numit din nou în Scaun, ei trebuia să piăteascâ din nou,
şi astfei s'au adaus aite daruri către Suitan şi puternicii
de ia Poartă. Se dădeau 25.000 de tăieri pentru mucare/*,
întărire, dacă Domnui era absoivit de acusaţiiie ce i se
aduseseră, iar, dacă aitu! era numit din nou, atunci el
piătia după obiceiu.

Venim acum la capitoiui în care Dimitrie Cantemir rn-

+ tăţişează ţara, şi anume M oidova,j:entru că ei se oc.ipă
 72 ISTORIA ROM iNILOR P RIN CĂLĂTORI

exclusiv de dinsa, de şi în ^Hronicul* lui tratează despre

viaţa tutulor Rominiior, vorbind chiar de Rominii mace­
doneni, pe cari se vede că i-a cunoscut, ca şi Stolnicui
Constantin Cantacuzino, fiindcă o parte din <Grecii* de !a
noi erau Romîni de aceştia balcanici.
în ceia ce priveşte aspectul, nu ni se dau prea multe
date noi. Cantemir vorbeşte de sămănături, spuind cît de
bogat e rodul pămîntului, pe atunci mult mai bogat decîi
astăzi, căci atîtea regiuni abia erau lâzuite din pădure şi
se sămăna pe tocuri unde se acumulase putregaiul frun­
zelor atîtea secole. Se tratează şi despre vii, pomenindu-se,
natural, de Cotnari. Scriitorul îşi închipuie că viile acestea
au fost plantate întăiu după ce pămîntul a fost desţelenit
cu Polonii prinşi la Dumbrava Roşie, ceia ce nu este exact,
căci podgoriile de la Cotnari sînt foarte vechi, de pe
vremea înnaintaşilor lui $tefan-cel-Mare, fiind lucrate de
Nemţi cari s'au păstrat catolici până foarte târziu în se­
colul a! XVlIl-lea.
E vorba apoi de Odobeşti, de Nicoreşti, şi se mai ci­
tează încă două podgorii in judeţul Tutova, care nu se
mai întHnesc în timpul nostru.
întUnim în <Descriere* şi heleşteieie de odinioară, care
şi acelea au dispărut în cea mai mare parte : ele se în-
tilniau altă dată pe fiecare moşie, nu numai pentru hrana
mănăstirilor, dar şi a satelor, care atitea luni pe an se
hrăniau numai din peşte şi nu tăiau vite. Ele erau un mare
rzvor de bogăţie: Domnului i se aducea peşfeie viu în
desagi pe cai.

în ce priveşte locuitorii, nu se poate zice că Dimitrie

Cantemir era om cu *idei democratice*, cu toate că
înţelege pe ţeranul de pe vremea lui, chiar dacă nu-1
laudă, şi în multe privinţi îi e protivnic. înfr'un singur
punct nu putem merge alături de dînsul. Ţeranii pe vremea
lui erau şerbi, legaţi de pămînt. Doar de nu se putea îm­
părţi o familie cum se împărţiau Ţiganii, vinzîndu-se băr­
batul de o parte, femeia de alta; ba avem chiar acte unde
 D lM trn iE CAKTEMm Şî MOLDOVA SA 7%

se vindea o jumătate de copii, — ceia ce nu însenina că

se tăia copiiul, ci că banii vaiorii iui se î.npărţiau. Femeiie
erau toate iibere: de fapt era robită numai munca bărba-
tuiui. De aiminteri boierul de pe vremea aceia era adese
ori ca un părinte pentru ţerănime, şi, cum reunia mai muite
moşii şi habar n'avea de contabilitate agrară, sătenii erau
de fapt mai stăpîni decit boierui ior. Cantemir spune însă
că toţi şerbii, cari formează imensa majoritate a ţerănimii,
în afară doar de răzeşi şi de maziii, nu sint Romîni, ci
Unguri, Ruşi, şi de aceia ii se şi zice "vecini*.
Părerea e absoiut faişă. Adevărat este că ia început s'a
zis 'vecini* ţeraniior veniţi de peste graniţă ca să co!o-
niseze sate ia noi, unde afiau o situaţie mai bună, căci în
Poionia, în Ardeai ei erau şerbi, iar ia noi ţeranui a rămas
iiber pină după veacui ai X V -!ea. Dar se făcea o deosebire
între vechii ţerani, "Oamenii ţerii*, şi aceşti "vecini* \ şi pe
urmă boierii au început să confunde pe cei ce erau "ve­
cini* cu cei ce nu erau, aşa că ia urma urmei i-au făcut
„vecini" pe toţi.
în ce priveşte caracterui ţeranuiui moidovean, Cantemir
recunoaşte că viaţa iui este ca, simpiicitate şi moraiitate
superioară, vieţii boierimii. Undeva zice, câutînd a da o
icoană generată: "Ţeranui se îndestutează cu puţin şi e
deprins a trăi în condiţiuni poiitice şi sociate patriarhaie*.
Citează, nu numai Cîmpuiungui, dar şi Vrancea şi Chi-
gheciui: cea d'intîiu unŢinutasăm ănătorcu ai Cîmpuiun-
guiui, cu oierii veniţi peste vechii moşneni şi piugari, în
parte din Ardeai, iar Chigeciui, cum am spus, un "codru*
— ii se zicea şi Codreni iocuitoriior de acoio. Ţeranui,
spune ei, e giumeţ, dueîndu-şi viaţa pe timpuri greie prin
această virtute superioară a simţuiui reiativităţii iucruriior
care este umorui, ironia. Sint oameni sinceri, dar, spune
ei, nestatornici. Statornicia însă e în iegătură cu o situaţie
stabiiă, cu averea pe care ai să o aperi, şi toate acestea
iipsiau omuiui nostru.

* La Spanioii n'cmos (deta vicus) sint sătenii in genere.

74 rSTORIA ROMIM 1LOR P R IX CĂLĂTOR)

Cantemir ni spune apoi un iucru foarte important

care trebuie să puie pe gînduri : că ţeranii nu sînt beţivi,
şi mai aies că nu beau rachiu. Veiniţeie, patronate de
Domni, aie boieriior noştri şi aie arendaşiior străini, aceiea
au făcut pe săteni în uneie părţi să se dea ia băutură,
dar pe vremea iui Cantemir beţia nu era una din boiiie
cete mari aie naţiei noastre. Cîrciumiie erau foarte rare, doar
prin oraşe, — cum am spus, subterane, — iar nu ia stradă,
aţinînd caiea. Despre rachiu se spune că nu ii piace decît
ostaşiior, şi se bea numai din păhăreie înnainte de masă,
ca aperitiv.
în ce priveşte iegăturiieneiegitime cu femeiie, judecătorii
erau cam toteranţi, singura ior datorie fiind să ceară şu-
gubina, sau deşugubina \ amenda imoraiitâţii.
Se mai spune că Moidovenii sînt oamenii cei mai pri­
mitori de pe iunie; ei chiamâ ia masa ior chiar oameni de
pe stradă, afară de o singură escepţie : cei din Tinutui
Vasiuiuiui cari, cînd ii vine un străin, se îmbracă în haine
stricate şi apar ca cerşitori ia uşă. Rămîne ca iucru! să
fie crezut — sau ba.

După aceia este o parte extrem de interesantă, aceia în

care se vorbeşte de obiceiuriie popuiare. Un capitoi întreg
este consacrat de Cantemir foikioruiui românesc, unui de
o importanţă extraordinară. Şi atunci s'ar putea pune o
întrebare : dacă ei n'avea cunoştinţă, nu de cartea iui Dei
Chiaro, care putea să fie terminată într'o anume formă
pe ia i7 i6 , cînd scria Cantemir, dar de intenţia secreta-
riuiui brîncovenesc, care poate să ff scris şi în Aloidova
ca să i se adune ştiri despre obiceiuri. Cantemir ni vor­
beşte cu o informaţiune mai iargă, de şi mai pe scurt şi
mai strîns, despre aceste obiceiuri : din De) Chiaro ş: din
ei se poate face o icoană a obiceiurilor popuiare pe vremea
aceia. Se tratează nu numai despre medicina băbească ş;
despre iucruri pe care nu ie putea şti decît cineva care
a trăit în mijiocu! poporuiui, dar se dă şi cea mai fru-*
* De unde vorba . ,a rămas de şugubinâ", de ruşine.
 DtMfTtUE CANTKSMK Şt MOLDOVA SA 75

moaşă descriere a căluşarilor, cea mai adîncă explicaţie a

lor. De aici se vede că jocul căluşarilor, care corespunde
în foarte muite privinţi cu ceia ce sînt Junii din Braşov^
iegaţi însă numai de serbătoarea Paştilor, aveau un caracter
religios : atîta vreme cît dura «lupta* lor, întrecerea lor în
jocuri, ei nu puteau sta supt acoperiş profan, ci trebuiau
să caute pentru odihnă un loc sfînt, în tinda vre unei
biserici, fiindcă altfel se credea că-şi calcă jurămîntul şi
deci îi fură frumoasele sau ielele; şi ei erau datori să facă.
nouă ani serviciul lor tainic. în schimb au virtutea de
a vindeca pe bolnavi.
Se tratează şi despre toate superstiţiile populare des,
pre toate icoanele fantastice rămase în mintea ţeranului
nostru, din foarte depărtate urme de mitologie tracica şi
poate din cine ştie ce obiceiuri itaiiene aduse împreună cu
vechii păstori cari încă din Peninsula Balcanică au format
basa poporului nostru.
Afară de aceasta este foarte frumoasă şi foarte bogată
descrierea datinelor de căsătorie. Petitorii, coiăcarii, vin—-
şi aceasta iţu o întîtni.m în Del Chiaro — şi ţin o oraţie,
în această oraţie se spune despre cerboaica urmărită de
un vînător, care s'a ascuns undeva, şi coiăcarii bănuiesc
că se află ascunsă în casa miresei. Părinţii fetei răspund
fireşte că n'au auzit niciodată de o astfel de cerboaicâ,
vînătorii insistă însă, şi în cele din urmă ea se duce in-
naintea lor. ^
Se enumera, cum am văzut şi în Del Chiaro, petrecerile
care se dau, şi care sint de o deosebită strălucire cind
so'ii aparţin 'boierimii şi mai ales cînd se întimplă de
cunună Domnul. Atunci mirele poartă pe cap un şlic special
dăruit de Vodă, asămănător propriului sau şiic ; mirele se
aşează la dreapta Domnului şi e servit cu ceremonialul că
care e servit şi acesta ; el merge pe un cal domnesc şi se
urmează, în toate, obiceiurile care se obişnuiesc la Curte
pentru Voevodul însuşi. Nunta — porneşte de Joi — cum
am văzut în povestirea Italianului şi ţine pină Duminecă,
cu 03peţe şi danţuri. Rudele miresei, în ioc sa pregătească
 ?6 fSfO R tA RO M !X!LO R P RIX CĂLĂTOR!

numai rochia cu care ea se va înfăţişa în ziua cea mare,

se apucă de iucrează împreună cu mireasa ia pregătirea
mesei: astfei ziua aceia se zice a <cernutuiui*, căci se
cerne făina pentru cozonacii şi piăcinteie ce se vor servi
oaspeţitor. în ziieie premergătoare ceremoniei nunţii sînt şi
adevărate întreceri de cavaieri. Căci pînă pe ia 1820 în
marginea Bucureştiior, cum o spune căiătorui Lagarde, se
făceau întreceri între tinerii boieri supt supravegherea
Domnuiui cu suiiţe (javeiot), şi Vodă împărţia daruri, tot
aşa de preţuite ca aceiea de care se învredniciau cavaierii
din evui mediu în aşa-ziseie ajoutes* înnaintea dameior.
Se vorbeşte de masa mare care se întindea după nuntă,
masă ia care erau permise o mufţima de giume, oricum
muit mai deiicate decît ceie ce sem ai obişnuiesc şi astăzi
în Apus. Cînd era să piece mireasa, i se bătea văiui cu
un cuiu pentru a o mai reţinea o bucată de vreme în mij-
ocui nuntaşiior. în sfîrşit, cînd se făcea ziua, unui din
ioaspeţi imita cîntui cocoşuiui, şi acesta era semnui piecării.
Dar nu se despărţiau nuntaşii innainte de a mai bea cîteva
păhare, şi aceasta se numia *=păharui de cate aibă*, adecă
de drum fericit. După aceia, mireie şi mireasa, cari ajun­
seseră să fie împreună după o întreagă iuptă, Mtîmpinau
0 nouă împotrivire din partea fraţiior, cari se făceau că
opresc pe sora ior, şi mireie trebuia să-şi cucerească din
nou mireasa prin daruri; atunci săbiiie, care se încrucişa­
seră într'un simuiacru de iuptă, se iăsai^ jos, şi părechea
cea nouă trecea.
Găsim apoi ia Ditnitrie Cantemir şi descrierea obiceiu-
riior de ia^inmormîntări, care au rămas acefeaşi şi astăzi
ia ţară. Cînd se ducea ia mormînt un ostaş, era obiceiui
să se vadă şi caiui după sicriu şi, ca să <piîngă* acesta,
1 se ungeau cu ceapă sau cu praf de puşcă ochii. După
îngropare se cînta ia mormînt, cum am văzut, de către
bocitoare, şi Cantemir este cei d'intăiu care dă un cîntec
de bocit ce nu e popuiar, ci mai muit de mahaiă, trecut
prin condeiui cine ştie cui: <piîng şi mă tînguiesc, pentru
viaţa cea rea a iumii acesteia, ce se rupe ca şi aţa.*

/
 DtMITfHE CANTEMtn Ş! MOLDOVA SA 7?

Vorbind de farmece scriitorul Îşi dă osteneala să caute

şi originea acestor obiceiuri, — lucru prea greu pentru
învăţătura timpului. Crede că *zîna* vine d'in Diana, Dră-
gaica, pe care o zugrăveşte, ca şi paparudele, ar fi Ceres,
căci \renia pe vremea sămănăturilor, ior Doina-i ăminteşte
pe Marte sau Belona. Astfel ideia interpretării prin origini
romane clasice apare intăiu la dînsu'.
De sigur nu este greşit să se caute această origine in
obiceiurile din Italia, dar nu in cele adeverite de literatura
scrisă, ci în obiceiurile actuale ale ţeranilor din italia şi
mai ales din regiuni absolut conservative, cum este a Abruz-
zilor şi toată linia Apeninilor.
Venim acum la boieri, şi nu în ce priveşte titlurile,
demnităţile şi atributele lor în vremea lui Dimitrie Can-
temir, ci supt un alt rapărt : ce însemnează ei în viaţa
socială şi în cultura timpului. Cantemir face o deosebire
între cei vechi şi cei noi. Cei vechi aveau obiceiul de a-şi
pregăti fiii pentru rosturile lor viitoare cu cea mai mare
îngrijire, şi anume nu-i creşteau acasă la dîhşii, ca să nu
se deprindă răzgîiaţi, ci-i trimeteau între străini, la alţi bo­
ieri, să facă învăţătură acolo. După ce se pregătiau trei
ani la străini, servind la masă, curăţind armele, fâcînd
pe 'ordonanţa*, tînărul venia la Divan, de la Divan în-
nainta apoi la Spătărie şi ajungea Postelnic a! treilea, ceia
ce era deocamdată, foarte puţin, dar Postelnicul al treilea
putea să isprăvească Logofăt-Mare. Şi, ni se spune, nu
părea lncru cuviincios ca părinţii înşişi să recomande pe
fiii lor la Domn. Postelnicii erau puţini, doisprezece, dar
obiceiul vechiu începea să se strice, şi se făceau acum
#cierr/za$i, ca să încapă toată lumea: în felul acesta, spune
el, s'a ajuns la decăderea boierimii noastre.

Venim la felul cum Dimitrie Cantemir înţelege organi-

sarea Statului în legătură cu vecinii şi cu caracterul însuşi
al Domniei. Şi anume caracterul Domniei supt două ra­
porturi: cel vechiu, tradiţional, înnainte de supunerea faţă
de Turci, şi cel nou, modern, pe care-! cunoştea foarte
7g [STO M A R O M t\!LO R R R fX GĂLĂTORt

bine, ca unui ce trecuse însuşi de două ori prin aceste

forme,— odată fără noroc, ia început, cînd nu putuse rămî-
nea ca Domn.
Dimitrie Cantemir e socotit pe dreptate ca unu! care cei
d'întîiu a afirmat, într'o formă savantă, erudită, sprijinin-
du-se pe izvoare, caracterui de permanenţă ai eiementuiui
românesc pe iocuriie acestea într'o vreme cînd era din a-
numite puncte de vedere un merit să se afirme iucrui.
Dacă permanenţa aceasta a fost afirmată cu foărte mare
iux de argumente şi cu argumente de toată frumuseţa de
Petru Maior din Ardea!, în cartea sa 'Despre începutui
Romîniior în Dacia*, ia 18i2, trebuie să se ţie în samă
că acesta răspundea provocat din partea unui număr de
învăţaţi străini, nu Unguri, ci Saşi, Nemţi şi Siavi, cu
tendinţa de a ne înfăţişa ca oameni veniţi aici de ieri, de
aiaităieri, cari am fi părăsit iocuriie acestea de pe vremea
iui Aureiian, şi ne-am fi întors prin secoiui ai XiH-iea abia,
afiînd pe Unguri aşezaţi de patru sute de ani.
Scriitorui romîn a fost adus astfei să apere intereseie
naţiunii saie, vaiiditînd drepturi care vin din vechimea aşe­
zării pe acest pămînt şi din caracterui neîntrerupt ai lo­
cuinţei. Pe vremea iui Dimitrie Cantemir însă nu era nici
o poiemică, nu fusese nimeni care să fi atacat drepturiie
Romîniior; ceia ce făcea ei era din propriu) iui impuis.
Oricît de mare ar fi deci meritui iui Petru Maior, este
totuşi unui, n'aş zice: mai mare, dar distinct de acesta,
meritui de a fi ridicat chestiunea de ia sine, fără nicio în-
fiuenţă din afară.
înnainte de ei ideia romanităţii noastre o exprimaseră
foarte muiţi străini, încă din secoiui ai X V -!ea, ca Aeneas
Syivius, ori cutare misionar care a trecut prin părţiie noas­
tre- -şi în genere foţi căiugării catoiici, cu cuitura ior cia-
sică. şi-au dat sama după iimbă, după obiceiuri, după as­
pectui fisic ai popuiaţiei. că este o iegătură între Romani
şi noi. in secoiui ai X Vii-iea ideia romanităţii noastre a
fost ridicată pe rîud de Origore Ureche, cu mai puţină
învăţătură, cîştigată în Poionia în împrejurări modeste,
 D fm T R tH CAXTEMtR S[ MOLDOVA SA 79

apoi de Miron Costin, cu o cultură mult mai largă, într'un

tratat special redactat româneşte în felul cum se redactau
latineşte de oamenii Renaşterii asemenea opuscule. Nu
poate să existe însă nicio comparaţie între învăţătura iui
Miron Costin şi între învăţătura lui Dimitrie Cantemir.
Acesta avea, cunoştinţile cele mai variate, şi fiecare din-
tr'insele mult mai solidă decît ale lui Miron Costin. Ele
sint căpătate într'o viaţă întreagă de studii, căci Can­
temir a trăit în mijlocul cărţilor sale, mai ales în Rusia.
Adăugind faptul că ei cunoştea şi izvoarele orientale, că
avea un cîmp de vedere mult mai larg, un sentiment de
istorie universală, aş zice, pentru marile probleme supe­
rioare, Domnul moldovean e mult superior înnaintaşilor săi.
El va vorbi deci şi în cartea de faţă— mai pe larg des­
pre acestea în 'Hronicul Romîno-Moldo-Vlahiior*, istorie
veche a poporului romîn, care trebuia să facă parte, după
concepţia lui, din istoria generală a Romînilor — , despre
obîrşia romană a poporului nostru, care este pentru dînsul
incontestabilă. Une ori trece, cum am văzut, chiar dincolo
de limitele admisibile şi dă etimologii care ne fac pe noi
să zîmbim. La originea obiceiurilor noastre populare el
pune totdeauna ceva roman, clasic roman, şi exclusiv
roman.
Acum, într'o carte ca aceasta, el nu putea să arăte pe
larg părerea lui despre permanenţa Romînilor pe teritoriul
ocupat de dînşii. In ce priveşte întemeierea Principatelor,
evident că are cunoştinţile pe care ie avea la îndemină
în cronicile locale. Este un întreg capitol asupra istoriei
ulterioare a Moldovei, capitol in care cam încurcă lucru­
rile. De exemplu : pe Bogdan întemeietorul Aloldovei îl
face fiul lui loan, pentru că, de la o bucată de vreme, şi
titlurile Domnilor moldoveni erau precedat de 'lo * care
însemnează «Ion*. (Ioniţă, <Ţarub viah din Balcani).
Cantemir confundă pe Dragoş, căpitanul unguresc, cu Bog­
dan, fundatorul Moldovei libere; el creiazăun 'Bogdan, cu
porecla Muşat, fiul lui Laţcu*,(defaptM uşata este una din
tetele lui Laţcu-Vodâ sau, după ce a trecut ia catolicism,
80 iSTO iUA KOMINiLOH VR]N CĂLĂTORJ

Margareta), iar copiii Muşatei, cari au domnit după Laţcu,

Petru, Roman şi Ştefan, şi-au zis *ai Muşatei*, după mama
pe care o moşteniseră (cf. a Siminei, a Imbroanei, etc.).
Despre Ştefan-ce!-Mare ştie, dacă nu cit ar fi trebuit, ce!
puţin cit se potriveşte, şi-! judecă astfe!: <A fost un Domn
cu totu! vrednic de iaudă şi apărător viteaz a! patriei saie
de către toate năpădirile vrăjmaşilor săi, ori din ce parte
se ridicau*. Ici coio se mai intîtnesc confusii: De piidă
se confundă !oan-Vodă ce! Cumpiit cu Despot-Vodă,,
spuindu-se că acest om crud fără niciun fe! de aplecare către
litere era foarte învăţat in !imba grecească şi tatinească.
Pe Radu Mihnea i! numeşte Radu-cel-Lung(după <Radu-
ce!-Mare* a! că!ugări!or). în afară de aceasta, în sfîrşit
pentru anume Domni din veacu! a! XVH-lea se introduce
cite o mică informaţie care întregeşte figura !or ; astfe! se
vorbeşte despre fîntîna de argint dăruită Suitanuiui de
Dumitraşcu Cantacuziuo pe fa 1670.
Pănă unde merge imparţiafitatea !ui Cantemir se vede
din pomenirea, !a capătu! üstei Domnitor, a !ui Mihai R a-
coviţă de care ni spune că *se ţine după putinţă în M ol-
dova aceasta ruinată şi de toate părţile atacată*.
După această desfăşurare a Domniüor moldoveneşti, vine
o sită parte : legăturile pe care Mofdova !e-a stabiüt şi'
menţinut în deosebite timpuri cu Statele vecine.
Conform cu teoria curentă, pe care am primit-o prea uşor,
ţeriie noastre, de !a început, au fost închinate vecinilor
creştini, e!e au fost vasafe: Ţara-Romăneascăa Ungurilor,
iar Moldova regilor Poloniei, tntr'un studiu apărut in 'A n a ­
lele Academiei Romîne* despre 'Originea şi sensul direc­
ţiilor politice în trecutul Statelor noastre*, am căutat să
iămuresc lucrul în sensul acela că legătura de omagiu
vine din provinciile date Domnilor noştri dincolo de ho­
tarele terii lor de către regii vecini (Făgăraşul pentru M un­
teni, Ţara Sepenicului şi Pocuţia pentru Moldoveni). P ă­
rerea aceasta o are şi Dimitrie Cantemir fără să o poată
explica în aceiaşi fel, neavînd cunoştinţa necesară de
lucruri.
 Bi\HTRfECANTmimS!MM. r!OVASA Sg

Nu numai afît, dar ei parcă prevede anume descoperiri

care s'au făcut în timpid mai nou şi anume teorii care s'au
putut stabiii pe basa acestor descoperiri, cînd afirmă şi
continuitatea ia noi a unei organisaţii poiitice din ceai^mai
veche vreme.
O spune răspicat : <noi am avut totdeauna regii şi
principii noştri*. Şi, cînd zice „regi", încă are dreptate,
căci, de şi se chema Voevod, Dommti nostru avea şi în­
suşiri regaie, ba chiar pienitudinea autorităţii imperiaie
romane.
Şi Cantemir afirmă cu multă dreptate că <nu ii iipsia
nimic din drepturite regaiiene* ; acestea sînt însă : drep-
tui de viaţă şi de moarte asupra tuturor supuşiior, drep-
tui de a bate monedă, chiar şi de aur— şi monedă de aur,
probabii, s'o fi bătut pe vremea iui Mircea, de şi nu s'a
găsit, căci se pomeneşte atunci *perperui dinVaiahia*, iar
iperperul* era moneda bizantină de au r— , apoi dreptut
de a face războiu şi de a încheia pace şi de a iscăii
aiianţe.
în afară de aceasta se înseamnă că Domnii nu erau stă-
pînitori fără iegătură unii cu aiţii, fără rosturi comune
unei întregi famiiii. Ei ah aparţinut unor dinastii, şi pu­
terea noastră a fost iegătură strînsă care împiedeca haosui
competiţiiior în afară de fiii legitimi şi nelegitimi ai Dom-
niior cari au fost. Şi ei scrie despre peirea dinastiei iui
Stefan astfei: „Supt Bogdan s'a stins raza cea de frunte
a gioriei muidoveneşti, voia de a mai face războiu şi a
iega pacea", „ceva mai târziu, s'a stins şi dinastia Dra-
goşeştiior".
Dar ei comite încă o greşeaiă, cînd crede că drepturiie
regaiiene au perit odată cu închinarea iui Bogdan către
Turci, căci Petru Aron cu o jumătate de veac înnainte
o făcuse şi Ştefan-cei-Mare însuşi a piătit tribut ia sfîrşit.
Cît priveşte dreptui de a purta războiu şi de a încheia
pace, nu este adevărat că ei s'ar fi pierdut atuncu Domnii
noştri nu mai purtau războaie mari, fiindcă n'aveau sol­
daţi destui, dar nu pentru că ii se tăiase dreptui : până în
6
82 M TO RiA r.OMfNiLOH f R Î X C iL A T & R f

epoca Fanarioţiior, cînd un Domn se dădea de partea

Ruşiior, ei aducea cu sine şi armata iui. iarăşi nu se poate
zice că s'a iuat Domnitor vreo-dată dreptui de a bate mo­
nedă, căci monedă s'a bătut şi pe vremea iui istrati D a-
bija, ia Suceava, şi iaisă monedă suedesă, ca să piătească
pe mercenarii apuseni : aşa-zişii <şaiăi* bătuţi ia bănării, de
bănari. iar Constantin Brincoveanu a bătut un fei de me­
dalie comemorativă cind a impiinit douăzeci şi cinci de
ani de stăpînire, după un exempiu veneţian pe care i i-a
spus unchiui său Constantin Stoinicui.
în genere, Turcii n'au căutat niciodată să îniăture în
formă teoretică drepturile noastre ceie vechi, şi, dacă s'ar
fi pus chestiunea, toată boierimea ar fi protestat, şi ea ar
fi fost sprijinită de ţara întreagă, strîns legată de tradiţii
de atitea ori secuiare.
Ca să arăte cît de mari erau drepturiie Domnuiui, D i-
mitrie Cantemir citează două exempie, care sînt într'ade-
văr foarte interesante : pe de o parte, dacă un Turc venia
!a noi, Vodă avea judecată şi asupra iui, căci prin tot ce
se găsia pe teritoriul ei era supus jurisdicţiei domneşti :
de aceia Turcii aveau respectui Domnuiui şi nu se făceau
o muiţime de ticăioşii pe care tot ei ie obişnuiau în teri­
toriile unde iotu! era ia voia ior. Ai doiiea, famiiii nobiie
ia no: erau şi nu prea erau; unii înfăţişau geneaiogii, dar
geneaiogia era mai importantă ia un răzeş decît ia un
boier, căci răzeşii pe basa geneaiogiei aveau dreptui ia
bucata ior de pămînt; o nobieţă ca aiurea, cu stemă, ia
noi n'a existat, şi, dacă totuşi se văd uneie famiiii cu
stema ior proprie, aceasta e de pe urma vre-unui pri-
viiegiu de nobieţă dat de străini, în specia! de imperiu
(Brîncovenii, Băiăcenii, Dudeştii). Aşa încît Domnui era
totdeauna iiber să nu ţină sama de origine în numirea
boierilor iui.
Ei avea dreptui <să facă dintr'un ţeran un Logofăt
Mare*. De un lucru însă nu putea să se atingă Domnui:
de siguranţa moşiei. Acesta era iucru sacru, d'innaintea
căruia şi Domnui se opria. Putea să reieie în cercetare o
 D iM !T R tt CANTEMUR Ş! MOLÙOVA SA 83

judecată a înnaintaşuiui tui, şi de aceia muiţimea de acte,

dar in afară de revisuirea proceseior nu putea să smuigă
fără iege pămîntui nimănui.
De înnaintaşii iui ia domnie, Dimitrie Cantemir e foarte
mindru : de ei şi de fapteie ior. Căci înnainte erau mai
muit fapte decit scrise. De cite ori pomeneşte de Domnii
mai vechi, ei înfăţişează toate titiuriie ia respect aie
acestor Domni. La biserică, innaintea iui Dumnezeu, Vodă
are aită situaţie decit oamenii ceiiaiţi : ei stau în picioare,
pe cind ei e aşezat; cit se face siujba, stă cu cuca pe cap,
şi se ridică numai cînd se cîntă *Sfint, Sfînt este Domnui
Dumnezeu*, cind se ceteşte Evangheiia şi se spune Cre­
zu! şi Tată! nostru, ori ia împărtăşanie, cind se pronunţă
formuia sacramentaiă: *Luaţi, mîncaţi*, etc. Domnui mă-
mincă in paiatui iui de obiceiu singur— cum mănîncă Pa­
pii şi in timpui nostru— , une ori ia amiazi vine şi Doamna,
rare ori aitfei de rude ; mai des cite un favorit. Bine in-
ţeies, afară de meseie mari, cind Vodă era incunjurat de toţi
boierii, cari, atunci, indepiiniau funcţiunea de siujitori pe
iîngă Vodă, schimbind farfuriiie, păhareie, gustind ei min-
carea şi băutura înnainte de stăpin ca nu cumva să se fi
turnat otrăvuri. Boierii cei mari stăteau pănă ia păharui
ai treiiea, iar după aceia mincau în odaia de aiături, făcind
ioc ceior de-ai doiiea.
Apoi vin toasturiie pentru Doamna, pentru fiii şi feteie
Domnuiui *şi peutru aiţii, precum se intimpiă cu ase­
menea pritejuri*. Cînd Vodă ducea păharui ia gură, porniau
tunuriie afară. Şi, adauge Dimitrie Cantemir, cînd bea Domnui
acest păhar, nimeni aitui nu o face, ci numai după aceia
îndrăznesc şi ceiiaiţi. Cînd invitaţii sărută mina stăpinuiui
ia piecare, Posteinicui ii duce de subţiori pănă ia ei.
Boierii beau din păhare mai ieftene, Mitropoiitu! singur
dintr'un păhar de argint, ca şi Domnui. Cind pieacă, fieşte-
cine are voie să ducă mincare, biidui insă trebuie restituit
cămării domneşti.
Cind se ridică toasturi, cei d'intăiu era, cum s'a văzut,
pentru Suitan, fără a-i spune pe nume, apoi Mitropoiitu!
94 !ST O R !A HOMtMH.OR PRtN CĂAĂTctRi

bea pentru Domn. Se întrebuinţau pahare toarte marî,

adevărate potire, şi a ti beat înnaintea Măriei Sale, sau
Maria Sa înnaintea boieriior, nu se considera ca o mare
ruşine. Cînd se ridica paharul pentru Domn, toţi boierii
se sculau în picioare şi stăteau în şir, fiecare la rangul
însemnat pentru dînsul. Absolut obiceiurile împărăteşti.
Datoria era ca masa să continue până la aprinsul lumi­
nărilor de său. — Este în toate acestea şi multă etichetă
copilăroasă, dar şi o oarecare maiestate.— Iar, cînd se aprin­
deau luminările, Domnul punea şervetul pe masă, şi acesta
era semnul că s'a isprăvit. Toţi plecau imediat: pe acei
cari erau atît de beţi de nu-i mai slujiau picioarele, ii ri­
dicau alţii. Medelnicerul dădea de spălat tuturora. Mitro­
politul rostia o rugăciune ; Domnul făcea de trei ori semnul
crucii şi apoi îşi lua ziua bună, părăsind sala banchetului.
Atunci slujitorii luau ce puteau de pe masă. Iar invitaţii
erau însoţiţi cu lăutari până acasă, — musica turcească,
căci cea nemţească a fost introdusă mai târziu numai.
Cînd Domnul pleacă la vînat, este o adevărată expe­
diţie. în privinţa aceasta el a împrumutat obiceiurile Sul­
tanului, căci în armata turcească era un corp specia! al
*vînători!oi*, cari într'adevăr mergeau la vînat.
Judecăţile la Vodă se fac, cum am spus, cu o solem­
nitate specială, de o parte şi de aita stind boierii şi A!i-
tropoiitul în frunte, care ceteşte sentinţa. Domnui era
socotit că nu greşeşte niciodată. Sentinţa unui boier, a
Logofătuiui se puteau strica, dar judecata domnească era
hotărîtoare : pe Domn îl judeca numai conştiinţa iui şi
Dumnezeu. Une ori Sultanul putea *să pedepsească pe
Domn*.
Dacă s ar întreba cineva : vorbind în felul acesta despre
Sultan, avea Dimitrie Cantemir mare respect de stăpînirea
turcească, am răspunde că plîngerile lui Brîncoveanu şi Iu:
Constantin Cantacuzino împotriva iăcomiei turceşti sînt
dese, iar Cantemir spune că <tirania Turciior şi a T ăta­
rilor* s'a stabilit din veacul al XVI-lea asupra noastră.
Am văzut cum laudă pe Mihail Racoviţă, care „face ce
 EHMfTRţE CANTEMIR SI MOLDOVA SA 3.5

poate ca să saiveze Alotdova ruinată şi de toate părţiie

atacată".
Intr'att ioc Cantemir observă : <aşa joacă ambiţia şi iă-
comia pe pieiea bieţiior Aloidoveni*, şi adauge: 'în anume
momente a fost răpus în fçtui acesta taurui neîmbiinzit a!
Moidovei de către Turcia. Aiurea în sfirşit ei înseamnă:
„toate acestea se trag de pe bieţii ţerani în orice chip, şi
nu se mai satură nesăţioasa iăcomie de bani a Porţii Oto­
mane ; pentru aceasta ţara e menită urtei prăpădenii totaie,
căci caiamităţiie şi miseriiie cresc pe zi ce merge*.
In ce priveşte pe străini, Unguri şi Poioni, se spune
foarte iimpede că Domnii an fost adevăraţi stăpîni ai ţe-
rii şi că sînt numai formaiităţi acteie de închinare către
vecinui din Apus şi de Nord. Intr'ait pasagiu găsim : 'scri­
itorii, atît poioni, cit şi unguri, trăgind din aceie casuri
particutare conciusie generată, afirmă că Domnii Moidovei
ar fi fost vasalii !or şi se încearcă a se numi supunere
ceia ce nu e decît confederaţie*. Dar se afirmă că Moidova
nu e tributară nimănui, ci confederată. Domnii nu atîrnă
nici măcar de aiegerea !or de către boieri, ci au totui prin
moştenire de ia părinţi, iar, cînd arată cum se făceau Domnii
pe vremea Turcitor, Cantemir recunoaşte fără îndoiaiâ că
boierii primesc pe Vodă pentru că <e porunca prea-iumi-
natuiui şi induratuiui împărat*. Alai recunoaşte că Turcii
cresc venituriie ţerii în foiosut ior, după piac, recunoaşte
că au fost Domni puşi ia închisoare şi omorîţi de Suitani :
toate iucruriie acestea ie recunoaşte, dar se simte, pe de
aită parte, mîndria iui atunci cînd povesteşte în ce fel
Domnui este onorat chiar de Turci ia Constantinopoi.
Cind se făcea cineva Domn ia Poartă, drumui pe care
trebuia să-i urmeze pentru a ajunge 'nnaintea Viziruiui şi a
Suitanuiui, era ai Impăraţiior bizantini de odinioară. Vodă
mergea pc un cai arab cu pietre scumpe ia şea şi ia coburi,
au sabia bătută 'n pietre scumpe, cu buzduganui in mină ;
doi paji îi ţineau caiui ; copii de casă veniau după dînstii.
După ce era primit de Vizir, mergea ia biserica Patriarhiei.
Aici intra în strigăteie ceauşiior împărăţiei, cari-i urau, ca
 ISTOntA ROM tNfLOR PRIN CĂLĂTOR!

Impăraţiior de pe vremuri r *Intru muiţi ani Măria Ta*.

Musica apoi cînta necontenit. Patriarhul făcea siujba care
se făcea odinioară pentru Cesarii Bizanţului, şi numai după
aceia Domnui pieca spre ţară, şi, atunci totdeauna în rostui
unui comandant de armată.
Domnii fanarioţi fără îndoiaiă n'aveau cine ştie ce trupe
ia disposiţie, şi nu erau oameni viteji, dar Duca, avînd
pentru Moidova două tuiuri (cozi de cai), fiindcă era şi
Hatmanui Ucrainei primise şi a! treiiea,— atitea cît şi Vizirui
cei mare. Mergea deci cu tuiuriie acestea, cu steagui ţerii
iui desfăşurat, cu boieri, cu copii de casă, cu ostaşi, şi
aşa întră în ţară. Cînd ajungea ia reşedinţa iui, după ce se
înfăţişa boieriior, se cetia — semn de deferenţă— actui de
ia Suitan, care nu se pomenia pe vremea veche. Vodă
întră în sfirşit ia Mitropoiie, unde se făcea din nou siujba
împărătească, de arhiereu, încunjurat de toţi episcopii săi.
De atunci domnia *din miia iui Dumnezeu*.
 V I.

Călători apuseni supt Brîncoveanu şi Nicolae

Mavrocordat

Venim ia căiătorii din secoiui ai XViH-iea cari sînt,

parte din Domnia iui Brîncoveanu, parte din Domniile ur­
maşului acestuia pe tronui muntean, Nicoiae Mavrocordat.
Supt cei d'intăiu avem un căiător de un caracter cu
totut particuiar şi de o importanţă, pentru vremea de
atunci, extraordinară. Este vorba de ambasadorui engles
ia Constantinopoi, Paget. Ei doria să cerceteze iocuriie
noastre, şi prin urmare a iuat toate măsuriie pentru ca
drumui, în ioc să se facă pe caiea obişnuită spre Apus,
şi care ar fi dus prin Adrianopoi, Niş şi Belgrad, să se
urmeze prin regiuniie noastre. Era întovărăşit de o suită
de mai muite persoane : de frateie iui şi de un număr de
<boieri*, cum spune cronicarui Ţerii-Romăneşti, Radu Gre-
ceanu *, care pomeneşte despre această căiătorie. Printre
aceştia era şi un preot engies, Eduard Chishuii, fost capeian
ia Smirna *.
Drumui pe care-i urmează Paget nu-i cunoaştem de ia
dînsui, de şi probabii că e descris în rapoarteie saie ine­
dite, aşa încît ne putem sprijini numai pe notiţe din aite
izvoare dipiomatice şi mai aies pe ceie cîteva pagini pc
care ie dă cronicarui nostru.

* Vfaţa tuf CosfaMm-Vcrfă Brîacovecna, ed. Ştefan B. Cre-

cianu, Bucureşti 1906.
' rrarefs fn TurArey and fa ÆngVnnd, Londra !747.
88 ÎSTOR!A ROM ÎNfLOR P R IX CÂLÂTORJ

Paget se opreşte la Turtucaia,— ce! d'intàiu călător din­

tre mulţi ce vor fi întrebuinţat acest drum, care înseamnă
vadu!. De aici trece !a Oiteniţa, ca şi alţii din secolul a!
X VH M ea.
îndată ce atinge pămintul terii, i se trimite din partea
Domnului o so!ie, a!cătuită din doi boieri cari probabit
aveau cunoştinţă de timbi străine, Toma Cantacuzino, care
va fugi !a Ruşi în 17tî, şi Pătraşcu Erezoianu. Mergînd
mai departe, până !a Popeşti, este întîmpinat de cei doi
fii mai mari ai Brîncoveanu!ui, Constantin şi Ştefan, înto­
vărăşiţi şi ei de un număr de boieri : doi Cantacuzini, Mi-
hai şi Şerban, apoi Radu lzvoranu. Beizadelele erau tineri
foarte bine crescuţi, şi !a şcoaia grecească a iui Şerban-
Vodă, căci tată! !or nădăjduia să întemeieze o dinastie.
Fiind atit de bogat şi de influent, cunoscător a! tuturor
lucrurilor turceşti, prin minte nu i-ar fi putut trece catas­
trofa de la 17!4 şi biruinţa unor duşmani pe cari atunci
nu-i avea încă, fiind oameni din preajma lui, cari-i cu­
noşteau toate secretele diplomatice.
Cei doi fii de Domn introduc pe Pagef, <onnt! cel mare,
cinstit şi înţelept* *, în carată domnească, cu suita de că­
lări, prin Văcăreşti, ta Bucureşti (în Apri) 1703). impre­
sia pe care i-a produs-o oraşul nu o ştim, avînd numai
descrierea iui Ctiishul], care va fi presintată mai fărzîu.
Găzduit in casele de boier aie Brîncoveanuini, Pagct, care
muiţămeşte prin patru de-ai ini, între cari fratele oaspe­
telui c visitat întăiu de Domn în ascuns, acesta vrind să
afle imediat scopul visitei. E o întrevedere particulară,
*fară alatu*, dar cu primire ia scara de jos, innainle de
a se ajunge la audienţa solemnă.
Era vremea cea mai frumoasă din an, in care tocurile
noastre se infăţişează 'n chipul cel mai plăcut. însemna­
rea audienţei de la 25 se găseşte în cronica iui Radu Gre-
eeanu, care ne face să vedem fastul dc care era întovă­
răşită orice <ţărmonic) ia curtea bogatului şi mindrului

Greccmm, p. )!).
CĂLĂTOR] A P U SEM SUt^T BUrNCOVEASU Şt NtCOLAE MAVnoCOHDAT 89

Domn muntean. Se trimete o carătă mare şi aite trei mai

mici cu ginerele brincovenesc, Radu iiiaş. Fiii domneşti
duc pe Paget pe scara cea mare ia un foişor unde este
intîmpinat de Vodă. Din foişor e dus în saia Divanuiui,
unde se afiă toată partea miiitară a Curţii Brîncovea-
nuiui, căpitanii, ceauşii, stegarii. Erau aşezaţi în perfectă
ordine, imitînd, după putinţă, iucruriie care se vedeau ia
Constantinopoi în împrejurări de feiui acesta. Căci per­
fecta etichetă constantinopoiitană era socotită ca una din
datoriite în viaţa poiitică aie Domnuiui muntean, in odaia
de aiături, Spătăria cu steteie, stăteau boierii toţi, după
tângui ior. Patru tunuri saiută intrarea aici a soiuiui.
Audienţa ţine mai muită vreme, Vodă fiind pe un pat,
iar Paget în chiar <scauuui domnesc*. Ce au vorbit, evi­
dent că nu ni va spune cronicarui Brîncoveanuiui, chiar
dacă va fi ştiut. Apoi se întinde masa, ia care ieau ioc
Pagct, frateie iui, „boierii" aceştia engiesi ia mina dreaptă,
iar boierii terii ia mîna stingă. Ce era atunci eticheta mesei
domneşti în Muntenia ni-o putem închipui foarte bine după
eticheta pe care o cunoaştem, în ceie din urmă amănunte
şi cu toată precisia dorită, din 'Descrierea Moidovei* a
iui Dimitrie Canfemir. Intre ceie două Curţi era, în adevar,
o necontenită emuiaţie, aşa îneît supt raportui îmbicişu-
gării şi străiucirii formelor niciunui nu se iăsa învins dc
ceiiait. De aitfei, în vremea aceasta, cînd tMoidova era pră­
data de Poioni şi stoarsă de Turci, Bucureştii aveau o
spiendoare muit mai mare decît ce se putea descoperi in
iaşii sărăciţi.
Sc ridică 'sănătăţi* - toasiui se chema aşa : 'sănă­
tate*. in momentui în care se ridică eie, cum ştim din toate
izvoareie, sc dă drumui din nou iă ceie patru tunuri din
fata paiatuiui şi ia „puşti". Se bea foarte tuuir. Aceasta,
cu tot caracterui iui oficia), o înseamnă Radu Gtcceanu,
cate ia urmă spune că antbasadorui şi „boierii" iui s'au
îmbătat cu totui, 'm ăcar că dc nimeni n'au fost siiiţi*,
adaugă cronicarui. Un .conteş cu spinare de samur" e
 90 ÏSTORfA KOMiNH-OR PRtN CĂLĂTOR]

dărui domnesc către ambasadorui engies. Carăta fiind ia

îndemînă, ambasadorui şi suita sînt duşi înnapoi acasă.
în ziua următoare, Vodă vine prin grădini ia ambasador.
Urmează apoi audienţa de congediu, suita engiesă singură
întovărăşindu-i \ până în „foişorul cei mare despre grădini".
Se pregăteşte aiaiui de piecare. i se dă ambasadoruiui con­
ducerea ginereiui Domnuiui şi trupe, care-i întovărăşesc
pănă ia margenea Bucureştiior, iăsîndu-se cu căiătorui un
„steag de slujitori", un cortegiu.miiitar, care merge pănă
ia graniţă.
Drumui pe care-i urmează acum îi cunoaştem din atîtea
izvoare contimporane : ei suie cursui Dîmboviţei. Se po­
meneşte şi popasul pe care i-a făcut ambasadorui, ia
Rucăr, după nouă aite „conace", — nu ştiu dacă era ca­
rantină în momentui aceia, dar pentru astfei de călători nu
se ţinea samă de prescripţiiie ei. De ia Rucăr ei trece
în Ardea!, *în Ţinutui nemţesc*, zice Oreceanu, fiindcă de
cîţiva ani de ia pacea care s'a încheiat ia 1699 în Cariovăţ,
Ardeaiu! era în stăpînirea Austrieciior.
Aceasta este căiătoria iui Paget.

Am spus că sensui poiiiic nu-i vom putea afia decît în

momentui cînd rapoarteie dipiomatice engiese vor fi tipă­
rite şi Paget insuşi va vorbi. Socotelile Domniei nu pot
aduce decît amănunte materiale. Ştim însă un iucru : că
Brîncoveanu avea oarecare greutăţi cu Austriecii în ce pri­
veşte ruperea reiaţiiior bisericeşti aie Romîniior din Ardeai
cu Scaunui arhiepiscopai de Tîrgovişte, de care atîrna M i-
tropoiia ardeleană. Cînd au venit imperialii in Ardeai, gîndui
ior a fost să se sprijine pe o parte măcar din popuiaţia nu­
meroasă a Romîniior din această provincie împotriva priviie-
giaţiior, a Unguriior ş: Saşiior, oameni cu pretenţii, pe cînd
Romînii erau bucuroşi să se ridice către situaţia de *naţie
politică*. Deci, pentru ca aceşti Romîni să fie numai în
mîniie Împăratului, se va desfiinţa legătura ierarhică reli­
gioasă ce aducea atîta schimb de idei şi aspiraţii poiitice
între Ardeieni şi noi.
' Greceanu, pp. ))3 -4 .
tdLĂTOR) A fU SE N t SUPT BRÎNCOVEANU Şt NtCOLAE HAVROCORDAT 91

Reiaţiiie dintre Brîncoveanu $i Austrieci, o bucată de

vreme reie, s'au îmbunătăţii pe urmă, în paguba iui, căci
a ieşit compromis dîn eîe. Ceia ce-î durea însă pentru mo­
ment era aceasta : că îegăturiie tradiţionale, care ţineau de
atîtea secoie, care aduseseră şi atîta to!os pentru poporu!
românesc, fuseseră rupte. Mitropoiituî Ardeaiuîui va fi pre­
făcut într'un simpîu episcop, mutat apoi din Aîba-Iuîia ia
Făgăraş, fn coiţişorui de pămînt care aparţinea Romîniior
mai muit decît oricare altui : o degradare a Mitropoliei
ardeiene. Şi, pănă atunci, Mitropoiitui Atanasie iscăiise ceie
patru puncte de unire, primise dipioma împărătească, pusese
ia gît un portret ai !mpăratu!ui cu ianţ de aur, fusese pe­
trecut pe străziie din Aiba-iuiia cu tot aiaiui oficiaiităţii ;
aici fusese întîmpinat de guvernatoru! provinciei, în saia
anume pregătită, pentru a i se ceti dipioma : totu! ca să se
rupă iegăturiie dintre „ţară" şi dînsui, şi Mitropoiitui să fie
omui „Impăratuiui". Şi Brîncoveanu a fost foarte curagios
în apărarea drepturiior Bisericii muntene, pănă ce a primit
ace! răspuns jignitor din partea imperiaiiior, în care i se
spunea că, precum nu se amestecă împăratui în ţeriie ro­
mâneşti. aşa să facă bine Vocvodui să nu se amestece în
iucruriie împărăţiei'.
Astfe! drumut iui Paget avea şi un oarecare înţeies poiitic,
sau a ajuns să aibă o consecinţă politică, aceia de a stărui
pentru iegăturiie ierarhice aie Viădicăi ardelean cu Munte­
nia. De aiminteri Paget va fi primit bucuros această in­
tervenţie şi pentru aite motive : Engiesii s'au arătat mai
duşmani faţă de catolicism decît muiţi aiţii cari au îmbră­
ţişat deosebiteie forme aie protestantismului ; ei au fost
mai miiitanţi şi au rămas aşa pină în ziieie noastre. Dar,
de oare ce ortodocşii pe vremea aceia negociau cu pro­
testanţii, — şi îndemnui a venit din partea ceior mai cuiţi,
adecă din partea acestor din urmă— , iui Paget îi convenia
să vorbească în numeie Bisericii greceşti, presintînd pe cea
anglicană ca patroană a acestei Biserici, pe un timp cînd

' iorga, /sfcrîa R/sgrâm, I!, p. 3 şi urm.

92 lăTORJAKOMÎHiLORPRtNCÂLÂTOnt

arhiepiscopul de Canterbury, şefut aceieîa, scria Oreciior

in vederea unei iegături intre ceie două organisaţii.

Venim acum ia Chishuii, care a dat o povestire a căiă-

toriei iui, spunînd cite ceva şi despre iocuriie noastre.
în iegătură cu dorinţa Bisericii angiicane de a avea le­
gaturi cu ortodoxia, indată ce ei ajunge ia Bucureşti,
caută să se puie in contact cu represintanţii Bisericii orto­
doxe. Pentru aceasta ei se duce ia St. Gheorgiie, care
era pe vremea aceia mănăstire, şi căiătorui nostru de­
scrie şi hanui de acoio. Mănăstirea e închinată Patriarha-
tuiui din ierusaiim, intreţinîndu-se din venituriie iui; se spe­
cifică şi suma, destui de ridicată, douăzeci de pungi, care
se putea căpăta pe an de ia negustorii cari mîn acoio
(pe iingă aceasta era Hanui iui Şerban-Vodă şi aiteie mă­
năstireşti). La Sf. Gheorghe Chishuii găseşte şi o tipogra­
fie: se iucrau pe vremea aceia supt îngrijirea Patriarhului
de Antiohia, refugiat, care a scris pentru Brîncoveanu is­
toria diecesei sate, cărţi arabe. Engiesui s'a intiinit şi cu
căiugărut Maxim din Creta, unu! dintre Grecii întrebuinţaţi
pentru tiparul iucrăriior destinate credincioşiior din Răsărit.
Alături, în Moidova de ia i670, se făcea aceiaşi operă in
mănăstirea Cetâţuia, de iingă Iaşi. Şi era un Grec foarte
infiuent, care mai muită vreme a fost ca un feide supra­
vegh etor a! întregii noastre vieţi reiigioase şi cuituraie,
Patriarhui de ierusaiim Dosofteiu, care, ierusaiimui fiind pe
atunci in deplină decadenţă, nu stătea acoio, in amestec.u!
cu Turcii, care nu era foarte agreabii, ci aici, unde toate
onoruriie-t aşteptau.
Astfei, in epoca iui Şerban şi a iui Brîncoveanu in Alun-
tenia, a iui Duca-Vodă şi Constantin Cantemir in M oidova,
ei a pus bascic cuiturii superioare greceşti în aceste re­
giuni, tipărindu-se cărţi de foarte mare importanţă, dintre
care uneie nici n'au mai fost reeditate după aceia, ca Is­
toria Patriariiiei din Ierusaiim, imensui tom cu sptendid
tipa: care este şi azi in mintie tuturor ccrcctătoriior. Tot
ceia ce grccitatea avea mai distins in domeniuimteitipo-
graficc, ca şi in aceia) iiterafurii, v e ui a ai c i i a: : oi .
e iL Ï T O M A P H S tR ! SORT RhtRCOYRANC N tc o tH ? MAYROC9RDAT 0&

Muită vreme am crezut că aceasta este o umiiinţă ; acum

nu mai e niciun motiv să credem aceasta, pentru că, de
fapt, nu noi cedam îunaintea cuiturii greceşti, ci era ait-
ceva : noi deveniserăm patroni ai cuiturii greceşti, cum
deveniserăm patroni ai ortodoxiei prin aceia că asupra
noastră trecuseră toate daioriiie în aceiaşi timp cu tot
prestigiu!, toată infiuenţa şi toată situaţia de hegemonie a
Impăraţiior Bizanţuiui. Prin turnare aceasta nu este un eie-
ment de scădere, ci pentru Domnii noştri unui de innăiţare.
Cheituiaia era foarte mare, însemnătatea în toată hunea
orientată a iui Constantin Brincoveanu a fost insă extra­
ordinară, numeie iui fiind cunoscut pină în ceie mai de­
părtate iocuri din Orient.
Căci, pe iîngă tipar, se mai adăugia nesfârşita pomană
pe care a făcut-o e! timp de douăzeci de ani şi mai bme
pentru menţinerea rosturiior ortodoxiei întregi : Patriarhiiie
toate erau in iegătură, cei patru Patriarhi fiind deprinşi
să se uite ia drnsui în toate nevoiie ior şi să-i ceară aju-
torui. Numirea ior însăşi era totdeauna determinată de
voinţa Brîncoveanuiui, precum înnainte fără voia iui Vasiie
Lupu şi iui Şerban Cantacuzino nu se putea aşeza nichm
Uree pe Scaun patriarhat, iar, dacă se întîmpia ca unui
sacadă jertfă intrigilor, ei se aşeza ia noi, cum a fost casu)
cu Dionisie Patriarhui de Constantinopoi, şi Domnui făcea
tot ce era cu putinţă ca să-i aducă din nou în Scaunu] iui
Chishuii a putut vorbi şi cu eruditui cei mare ai Ro-
mîniior în Muntenia, Stoinicut Constantin Cantacuzino, om
'deprins în controverseie Bisericii, ior precum şi în uneie
ştiinţi liberale*

Pentru restu] Domniei iui Brîncoveanu niciun singur că­

lător cunoscut — şi nu putem avea speranţa să găsim aiţii,
— nu vorbeşte despre rosturiie noastre. Zece ani cari ni
iipsesc, şi este expiicabii de ce : innainte, dacă avem muiţi

' V. Memoriile meie ia Academia Romină, voi. XXXV) şi XXXViil.

' Cf. şi Beza. Papers oa /Ac rmnan/an pcap/c and /<7cra/arc,
Londra )020, pp. 20, 24-5.
 94 fSTORiiF KCM tNiLOR P R !N C A tĂ T O R Î

căiători, ei veniau, nu de hatirui riosttăt, ci pentru că pe

pămintui nostru se petreceau anumite lucruri de istorie
universaiă, anumite evenimente care priviau naţiuniie mai
mari şi ie făceau să fie în reiaţii cu teritoriui românesc.
Dar de ia 1700 ia 1716 este o vreme de iinişte măcar
pentru Muntenia, singurui războiu care putea interesa ţara
purtîndu-se în Moreia depărtată, acei care e descris de
un secretar grec ai capuchehaieiei, representantuiui dipio-
matic romîn ia Constantinopoi, Constantin Diichiti *, şi
opera iui e de un deosebit foios pentru istoria Veneţiei ca
* şi a Orientuiui. iar războiui dintre Ţarui Petru şi Turci,
ia 1711, n'a interesat Muntenia. Era aici un partid ca:e
tinea cu Ruşii;* dar cei mai mniti boieri nn-i voiau, temîn-
du-se de asprimea Ţaruiui, un *Herr von aiizu strenger
Disciplina, spune un izvor contemporan, ca unui care n'ar
fi ţinut samă de tradiţiile terii, de drepturiie ei, de obi-
ceiuriie boieriior. Numai Toma Cantacuzino, cu cîţiva ostaşi
tineri, au aiergat, pe furiş, ia Prut. Iar Petru a fost învins
ia Stăniieşti, în chip ruşinos, — e! se aştepta să ajungă
dincoio de Dunăre cu nepusă-masa şi, neavînd provisii
nici în Moidova, unde fusese secetă, nici dincoace, unde
Brîncoveanu se pregătise să nu dea nimic decît numai în­
vingătorilor, n'a reuşit. Constantin Stoinicui scria atunci
că <Ruşii în haine nemţeşti tot Muscaii sint*
In Moidova, care a fost mai muit amestecată în răsboiul
acesta, Dimitrie Cantemir, pus anume de Turci în vede­
rea împrejurăriior greie de poiitică internaţională, a trădat
pe Suitan, trecind de partea iui Petru-cei-Mare, dar nu
aşa de uşuratec cum se crede, aşteptînd momentui po­
trivit pentru a se deciara.
Ţarui însuşi poate fi considerat ca un călător în părţiie
noastre, şi jurnaiu! iui, în menţiunile despre petrecerea ia
iaşi, este de sigur un izvor important pentru însăşi viaţa

^ Am pubiicat opera iui ia 19i3, în ediţiiie Comisiei istorice a

României (.Cronica expediţiei Turciior in Moreia, !7i5").
' V. Memoriu! mieu ia Academia Romină despre „Caroi a) XM-iea,
Petru-ce!-Marc şi ţeriie noastre*.
d.ÂLATORt APUSENI SUf'T URtNCOVEANU Şi NICOLAE MAVROCORDAT t)5

moidovenească de atunci. Venit cu nevasta iui, Ecaterina,

o ţerancă din Livonia, care pe urmă a domnit ca Ecaterina
i-iu, Petru s'a îmbrăţişat cu Vodă-Cantemir, pe care i-a
ridicat in sus ca pe un copii, şi s'a sărutat şi Doamna
Casandra, fata iui Şerban Cantacuzino, femeie foarte bine
crescută, cu Ţarina, care nici pe departe nu avea ideie
de bună creştere. Ţarui a visitat apoi bisericiie din iaşi,
Goiia, Trei ierarhii, stind în strană şi ascuitînd siujba.
Au fost şi banchete mari date Ruşiior, pe margenea tran-
şeeior, servindu-se „vin de ia Franţuji", despre care pome­
neşte Necuice, şi ii s'a întîmpiat Ruşiior ceia ce se întîm-
piase şi 'boieriior* engiesi cu ciţiva ani înnainte ia Bucureşti,
cu muit mai puţină mirare, evident. Dar, pe cînd „boierii",
engiesi n'au pierdut nimic din ceia ce aveau, „boierii" ruşi
s'au trezit simţitor înnaintea boieriior moidoveni, cari au
constata' că anume iucruri aie ior fuseseră „anexate" de
amicii cei noi. Cînd vorbeşte despre Brincoveanu, Jurnaiui
iui Petru spune 'iuda Brîncoveanm pentru că Vodă făcuse
făgăduieii pe Care nu ie-a îndepiinit.
Afară de aceasta, într'o serie de rapoarte asupra anu-
iui 1711 \ sint iămuriri care ne interesează foarte strîns.în
afară de detaiiiie campaniei, pe care te-a întrebuinţat şi
Voitaire în 'istoria iui Caroi al XH-iea* cu muit mai muită
critică de cum se crede de obiceiu, nu se întîineşte însă
nimic reiativ ia ţara însăşi sau ia obiceiurile Moidovei de
atunci. Dar, într'o şedinţă a Academiei Romîne, d. Pavei
Qore a reievat făptui că un călător dintre acei cari au
întovărăşit pe Ruşi, fără a fi Rus, într'o lucrare apărută şi
în iimba francesă, face uneie observaţii şi asupra Moido­
vei, iăudînd pe boierii noştri, cari ştiau şi latineşte, şi,
vorbind cu dînşiii, ei se simţia cu totui în aită iunie decît
cea rusească.

Contemporanui La Motraye e un negustor engies care

a călătorit în Orient şi pentru informaţia iui, căci este un

' Cf. şi Sr;p/emfn/n? ! ai Cotecţici Hurmuzaki.

<i9 isTnntA ntruUNU-op. proN CALĂTora

izvor de căpetenie în ce priveşte acest Orient ia începuiui

v e a c u iu ia iX V iif-ie a : a cules şi inscripţii, a făcut să se
reproducă în cartea iui şi monede şi iiustraţii de toată
frutnuseţa, importante şi pentru costume. Afară de aceasţa
a fost în iegătură cu Caro! ai X il-iea , care, cînd a trebuit
să fugă din Ucraina, s'a refugiat ia Bender şi, acoio, în
apropiere, ia Varniţa, a ciădit un sat suedcs după toată
orînduiaia moidoveneascâ. La Varniţa a stat Caroi o muiţime
de vreme, mîncînd pînea noastră, pentru că tăinui trebuia
să i se deie din' provisiiie pe care Aloidova ie datoria
Porţii, şi nu se mai mîntuia cu iiferarea aceasta de pine
şi vite în vremea iui Nicoiae Mavrocordat. Se ştie că mai
târziu <$fedui* a fost dus cu sita ia Demotica, de unde
prin Ţara-Romănească trecu în Ardeai, spre casă.
Dar înnaintc de a întră în iegâturi cu Caroi a) Xii-iea
căiătorui a străbătut ţeriie noastre ia 1711, şi iată ce a
văzut r
Cunoştea pe Nicoiae Mavrocordat de ia Constantinopol:
ii iaudă foarte muit pe Domnu! doritor de ştiinţă, ceia ce
ştim şi din atîtea izvoare, care învăţase franţuzeşte de ia
iesuiţi şi vorbia curent iimba arabă. Cu privire ia Do-
brogea, ni se vorbeşte de Babadag, arâtîndu-se că aici
sînt case rele, dar tîrgui e mare şi frumos, <un grand
beau bourg*. Crede, cum au crezut muiţi, că în acest ioc a
fost Tomis, care se afiâ, evident, pe iocui unde este C o n ­
stanţa acum. De ia Babadag înnaintează către Dunăre,
ajungînd ia Tutcea, un sat, dar în împrejurimea lui se
găseşte un fort mic cu şapte turnuri. Se descriu şi in­
sulele care se găsesc în faţă, cu iiveziie dé acoio şi cul­
tura de cînepă ce se făcea în terenu! acesta umed. De
acolo se merge ia Isniaii, şi avem şi o zugrăvire a acestui oraş,
care cuprinde o frumoasă moscheie a iui Cîziar-Aga, şefui
Seraiuiui, care purta numeie de Ismaii, de şi nu este nicio
iegătură între numeie oraştdui şi numeie iui, căci oraşui
e foarte vechiu: Moidovenii îi ziceau Smi).
interesant e ce ni se spune cu privire ia popuiaţie : <cea
mai mare parte din iocuitori sînt Vaiahi şi M oidovenN.
CĂLĂTORI APUSEM St PT BUrXCOVEANC Ş! NÎCOLAE AiAVROCOBDAT 97

E de preţ această mărturisire că, pe vremea cînd Taiarii erau

în Bugeac, cca mai mare parte a poputaţiei din ismaii se
aicătuia totuşi din Romîni. Ea piătia haraciu direct Porcii
şi părea să prefere dominaţia ei ceiei a Voevoziior. Aceasta
se expiică prin făptui că, supt Domnii noştri, oamenii
trebuiau să servească două Vistierii, pe cînd supt stăpîni-
rea directă a Porţii una singură, a Turcilor.
De acoio se străbate deşertui Bugeacuiui, unde nu se
întîinesc decît turme şi din ioc în ioc cîte o coiibă pentru
păstori, aşa-numiteie cîşie aie ciobaniior turci, cari în
partea de Sud a Bugeacuiui păşteau turmeie. Aici erau şi
foarte muite hergheiii de caLcu păzitorii ior. Căiătoru! ajunge
ia Căuşani, undea fost odinioară reşedinţa Hanuiui Tatariior.
Este însă acoio o biserică românească, cufundată acum în
pămint, de prin 1750, a episcopiei de Proiiav, ridicată pentru
raia, pentru iocuitorii din apropierea Dunării, supuşi Turci-
ior. în ce priveşte iocuitorii permanenţi din Căuşani, <cei
mai muiţi sînt Vaiah! şi Moidoveni*. Bugeacui prin urmare
eia iocuit de ai noştri in 1711.
Despre Chiiia se spune că este un oraş destui de mare.
Nu mai vorbim de Chiiia Veche, care într'o hartă despre
care se va vorbi mai departe este trecută cu numeie ei
românesc. Oraşui este destui de mare, dar popuiaţia aici
n'are caracter covîrşitor românesc. Sînt Turci, Evrei, Greci,
puţini Armeni, pe iîngă Romîni. Casteiui, foarte mare,
fără garnisoană, n'are nimic remarcabi! *.
Aceiaşi căiător a mai trecut pe ia noi ia 17!4, (ia dus,
prin Giurgiu, ismai!, Brăiia, Gaiaţi, isaccea, Babadag, Chiiia,
Alangaiia), şi ia întors cu Caroi ai XH-iea însuşi, cînd a
străbătut Ţara-Romănească deia Giurgiu ia Piteşti, întrînd
în Ardea!. Cu această ocasie înseamnă trei sate care se
găsiau în direcţia Rucăruiui : <Crisoniitz*. Scaia, ^Rosnau^,
care nu este Rîşnovui din Ardeai.
iată şi ce se cuprinde despre Ţara-Romănească: La Mo-
traye ajunge ia Bucureşti, unde stă cîteva ceasuri. Caroi ai
Xii-iea cere să i se dea cai şi un mehmendar pentru a-i con-
' Cf. tV, Stockholm, !9i3,p.9t.
7
 iSTÔ RtA R O M iM L O R RRtN CALATOR!

dace. 'Oraşui e foarte spaţios, bine iocuit, dar murdar şi rău

clădit.* Paiatui domnesc pare 'mai comod decît frumos*.
Drumeţui a văzut iume muită pe stradă, şi observă că ju-
păneseie se îmbracă după moda dm Constantinopoi, aco­
perite şi vara cu biăni ; haina este iungă. în cap poartă
an caipac de soboi, o tocă. Femeiie din popor se îmbracă
însă după datina cea veche. în ce priveşte aşezarea păruiui,
este aceiaşi ca forma pe care pictorii vechi i-o dau în în­
făţişării Aăaicii Domnuiui.
După aceia se trece pe iîngă paiatui din Mogoşoaia ai
tui Brîncoveanu, care există şi acum, renovat. Francesui
recunoaşte că e „o ciădire mare, destui de măreaţă".
Domnui a făcut aici şi o biserică, în care e zugrăvit ei cu toată
famiiia iui— , fresce foarte frumoase. Ciădirea este "foarte re-
guiată şi ciădită europeneşte*. Se pomenesc şi uneie
'bonnes peintures* şi, în aceiaşi timp, aceiepiafoane frumos
scuiptate de care am mai pomenit.
Mobiie nu erau: ie iuaseră Turcii cînd făcuseră inven-
tariui averii iui Brîncoveanu, şi urmaşui acestuia, Ştefan
Cantacuzino, vrînd poate ca printr'un act de caritate să
şteargă amintirea păcătuiai mare pe care !-a fost săvîrşit
faţă de ruda care perise ia Constantinopoi din pîra iui,
prefăcuse această frumoasă ciădire într'un han unde căiă-
torii puteau să se adăpostească, fără însă a găsi acoio
serviciu! ; dovadă că, atunci cînd au venit aici aceşti
căiători, s'au îngrijit singuri să-şi pregătească masa. Ni
putem închipui ce-a ajuns prea frumoasa ciădire a iui
Brîncoveanu prefăcută fiind în han, cit de răpede trebuie
să î se fi stricat picturiie. De jur imprejur erau grădini, care
mergeau pănă ia rîu. Se înseamnă şi un heieşteu, care mi
se pare că nu mai există, şi drumeţii aveau facuifatea să
trimită pe cineva să pescuiască şi să-şi gătească singuri
mîncarea, ca ia mănăstiriie noastre.
La Motraye pieacă din Mogoşoaia pe o noapte foarte fru­
moasă, <une nuit fort sereine*, şi, trece prin patru sate pănă
ia Tîrgovişte. Oraşui a impresionat pe căiătorui de pro­
fesie, pentru pitoresc, pentru iucruriie vechi, interesînd
 y-

c lL Â T O R I A P U SEN I SU P T B ld N C O V E A N U Şt N IC O L A E M AVROCOt\t)AT 99

un om de distincţie deosebită. Vede rămăşiţele de ziduri,

şi este întrebarea dacă !a 1714 nu se păstra mai muit din
ziduriie Tîrgoviştii. Bisericile nu ie semnaiează cu deose­
bire, de şi erau foarte muite, care au şi azi turnuriie întregi.
Mai spune despre case că sînt în generai joase. A
apucat Curtea Veche cum o iăsase Brîncoveanü,,care a
stat foarte muită vreme ia Tîrgovişte, înnoind tradiţia iui
Matei Basarab. Pe vremea aceia Curtea era întreagă, dar
acei <chasteau bâti à i'antique* nu i-a piăcut. O parte din
paiat, partea pe care o înnoise Brîncoveanu era destui de
frumoasă. Aiături, biserica Curţii, ciădită întăiu de Petru
Cercei şi mărită de Matei Basarab. Despre picturi La M o-
traye ni spune, ei care se pricepea, că în această <assez
joiie egiise* sînt picturi frumoase : <ies peintures à ia
grecque soni bonnes, contrei'ordinaire de cette région*.
De ia Tîrgovişte, trecînd pe ia Rucăr, se înfundă în
Carpaţi, undeîntîineşte un pustnic sau preot catoiic, zice
ei, care i-a cerut de pomană. Apoi trece ia Braşov, unde
ştie că erau Romîni, căci spune că este ici şi popuiaţie
românească şi popuiaţie bulgărească refugiată (povestea
originii bulgăreşti a "Şcheiior*).

Printr'o serie de ofiţeri austrieci, din cari vom aiege

unui singur mai tipic, cunoaştem împrejurărde din Oitenia
în epoca ocupării de imperiaii (1718-39). Austriecii au
venit aici cu pianuri foarte mari : popuiaţia însă a fost
nemuiţămită de ia început, din foarte muite motive. Ea era
deprinsă cu o administraţie patriarhală foarte cruţătoare,
iar noii stăpîni au introdus un aspru regim de contabiii-
tate în sens occidentai, jupuind pe fiecare tocmai cum
scria ia carte ; au căicat priviiegiiie boieriior, supuindu-i
ia imposite ; au căicat priviiegiiie cierului, acordînd pro­
tecţie speciaiă Buigăriior catoiici şi instaiind un episcop
ai acestora, care a funcţionat o bucată de vreme ia
Craiova ; au nemulţămit şi pe ţerani, din causa carac­
terului cu totui precis şi neiertător a! cereriior de impo­
site, cît şi din causa prestaţiiior nesfîrşife pentru facerea
400 iSTOHIA ROMfNiLOR PPtX CÂLÂTOr.t

drumurilor şi căsărmiior. Doar au făcut caisa pe Oit de

ia Ctineni, Arxavia, cum ziceau ei. Pe lingă aceasta po­
pulaţia mai era jignită $i din ait motiv: oamenii făceau
comerţ, mai aies cu p o rci,— căci boierii oiteni în speciai,
ca şi bogaţii din Serbia, cu porcii şi-au făcut mai aies
averiie. Cînd au venit Austriecii, au scăzut vaioarea mo­
nedei turceşti, au distrus vaiuta, iar, pe de aită parte, au
pus toate piedeciie spre a opri comerţui cu Turcia, şi,
cum ei, Austriecii, cumpărau cu preţuri de rechisiţie, au
ruinat cu desăvîrşire ţara, aşa încît toţi ajunseseră a fi
contra tor. Pacea de ia Beigrad a fost saiutată deci cu
bucurie mare, căci s'a putut uni ţara de dincoio de Oit ctr
Domnia din Bucureşti.
Dar, cît au stat aici Austriecii, au făcut hărţi. Aăemo-
riui de care o să fie vorba acuma, redactat între anii 1718
şî 1730, este o explicaţie pentru o hartă de acestea *. T o ­
tuşi ici şi coio se găsesc descrieri care ni sînt foiositoare.
Aşa se vorbeşte de mănăstirea Cornetui, de Cozia, de Vodiţa
iîngă Vîrciorova, care atunci nu era cu totui în ruine,
căci îşi aşezase aici iagărul generalul Veterani pe vremea
iui Brîncoveanu. Ofiţerui afiă Strehaia într'o stare de con-
servaţie perfectă : o pune în iegăturâ cu Mihai Viteazul.
Afară de aceasta pomeneşte de mănăstirea Brincoveni din
Romanaţi, de care se îngrijise Constantin Brîncoveanu în
uitimui timp.
între oraşe, Craiova este înfăţişată ca înfioritoare, avînd
un bîiciu care ţinea patru săptămîni, cu un han a! Com­
paniei orientaie, proprietatea egumenului de Hurez, mănăs­
tire a iui Brîncoveanu, apoi cu un han a! negustoriior,
avînd şi un foişor, şi în sfîrşit un han de rind, unde poate
să vie oricine. Acest han fusese ars de Turci şi se între­
buinţa ca magazin militar. în Craiova, unde Domnu! venia
din cînd în cînd cu priiejui bîiciuriior, erau şi case dom­
neşti, aie căror urme nu se mai cunosc. Pomeneşte în treacăt
de Caracăi, şi spune că aici fusese reşedinţă domnească, de

' Hurmusaki, !X, p. 620 şi urm.

c i t t A lo m A P U SEK ESU P T E ntXCO V EA K U §f KlEOLAE MAVUOCOKDAT IC I

sigur a iui Mihai Viteazui, ca şi de Rîrunicui-Viicii. Dar

in rîndui întîiu recomandă ca viitoare Capitaiă a Olteniei,
ca aceia care trebuie să fie aieasă de preferinţă, Tîrgu-
Jiiuiui, în bune legături cu Ardeaiu], puţind fi apărat mai
sigur, de către Carpaţi. Severinui pe vremea aceia nu era
decît *Turnui*, care este descris pe scu rt: oraşui s'a în­
temeiat pe vremea Reguiamentuiui Organic, reşedinţa jude-
ţuiui fiind innainte ia Cerneţi. Pe Ungă aceasta ni se vorbeşte
de Baia-de Fier, de Ba:a-de-Aram ă. E vorba chiar de
isiaz, unde, se 3 p u n e , s'ar vedea basa unui pod de iemn
care ar fi fost odinioară aici, şi s'ar fi găsit muite monede.
Ceia ce cred că poate interesa iarăşi e3te că mărciie
oitene, aşa cum ie cunoaştem, nu existau înnainte de ocu­
paţia austriacă; generaiui Stainviiie este cei care ie-a ho-
tărît, şi cred că şi mărciie ceioriaite judeţe s'au iuat după
cete impuse Oiteniei de generaiui austriac.
In afară de informaţiuni geografice ofiţeru! are oare­
care ştiinţă despre trecutu! ţerii. Vorbeşte de Sarmaţi, de
Impăratui Traian, de isaac Angheiui şi de aiteie.
în ce priveşte iitnba noastră, se recunoaşte că este de
origine [aţină şi că ar fi sămănînd mai muit cu iatineşte
decît iimbiie romanice din Apus. Oitenia o apreciază foarte
muit, ca una ce este un adevărat buievard pentru Ardea!.
Trebuie să fi ţinută cu orice preţ, şi se cere să fie com-
piectat cu Loviştea argeşeană.
Ţara-i pare foarte sănătoasă, aierui fiind veşnic în miş­
care; de jur împrejur a fost ciumă, numai aici nu. Cîr-
muirea numără un Ban şi vornici cari au fost prefăcuţi în
funcţionari statornici pe vremea Austriecitor.
Se ating şi deosebiteie ciase sociate. Despre reiigia ţerii
se arată că sînt prea muiţi preoţi, une ori pentru un sat
patru preoţi, iar pentru un tîrg şi zece. Aceasta venia din
făptui că, atunci cînd un ţeran nu voia să piătească birui,
mergea ia Vidin, ca să dea ceva Viădicăi grecesc, care-i
făcea preot, şi, din momentui ce era preot, nu mai piătia
birui. Simpii ţerani, unii nici nu cctiau bine, şi nu înţeiegeau
10Ü ISTORIA ROMÎNILOR P R IX C Ă LtT O R I

Nu trebuie să uităm însă că pe vremea aceia în mă­

năstirile noastre se făceau traduceriie admirabiie din gre­
ceşte care fac cinste acestor lăcaşuri.
Preoţii piătiau episcopului odată sau de două ori pe an
trei-patru lei.
Vorbind de boieri, se arată că n'au mai multă cultură
decît clerul ; îşi cresc foarte rău copiii. Aceşti copii nu
sînt deda{i exercitiilor cavalereşti cu care erau deprinşi
cei din aristocraţia austriacă ; creşterea ce o capătă este
ca să facă dintr'înşii <gute czakoys*, adecă <bunl ciocoi*.
Ciocoi, *ciocoinici* precum am găsit într'o cronică a lui
Matei al Mirelor, de prin anii 1620, înseamnă încasator
abusiv de imposite. Şi, ni spune călătorul austriac, părinţii
îi trimit ca să încaseze dijma oilor. De alminferi, adaug tot
el, sînt inteligenţi, de o inteligenţă nativă, pe care n'o în­
grijesc. îar, pe lingă aceasta, sînt foarte şireţi (verschmitzt).
In ce priveşte pe ţerani, se afirmă ceva care merită in-
tr'adevăr să fie relevat : ofiţerul, care venia din Statul aus­
triac, unde teranul era şerb şi n'avea voie să se mute de
pe moşie, constată că la noi nu era şerbie. Numai pe vremea
Regulamentului Organic s'a venit cu teoria că ţeranul fusese
şerb, şi şi-au făcut mare milă că-i mai iartă din datorie.
Se zice aici cu privire la ţerani: *ţeranul nu e şerb, ci
numai Ţiganii sînt îndatoraţi cu trupul lor şi trebuie să
servească nobililor*. Mai departe : <pentru că insă mulţi
din acei ţerani nu sînt moşneni sau oameni aşezaţi cari să
aibă pămîntul lor, şi trebuie să se facă plugari pe pămîntu!
boierului, de aceia de multe ori sîiît trataţi destul de
aspru*. Erau supuşi la un număr de zile de lucru, pe
care Fanarioţii le-au fixat la 12 zile, ceia ce era foarte
favorabil, şi la dijmă, care nu se lua niciodată — lucru
foarte interesant — din livada sau grădina de legume pe
care o sădise însuşi ţeranul, ci numai de pe cîmpul unde
se cheltuise munca lui : se plătia dijma, şi nu mai mult.
Comerţul se făcea cu Ardealul.
Mulţi Romîni sînt cizmari, croitori; curelari, tabaci, iar
restul îl fac Ţiganii, cari cunosc toate meşteşugurile, ca şi
musica.
CĂLĂTORI APK 8BM SUPT b i.ÎN C O V tA S U ŞI M C O L A E M A V nocoR D A T 103

Cu privire !a obiceiuri, se înseamnă că ţeranul mănîncă

mămăligă; boierii nu mănincă pîne, ci azimă. In ceia ce
priveşte îmbrăcămintea, portui ior samănă cu a! Poioniîor,
portui ţeraniior este aceiaşi, neschimbat pănă acum.
Arată şi cîte ceva în ce priveşte obiceiuriie ior: de
exempiu cînd moare o rudă, bărbaţii d'n famiiie umbiă cu
capui goi, aşezînd, cînd piouă sau e frig, o bucată de
pînză care atîrnă pe spate.
In producţia ţerii, se mai observă că, pe iîngă exportui
de porci, se trimet pănă ia 1000 de saci de iînă în Ardeal.
Mineie se arată neîngrijite, de frica Turciior, de şi se
citează aurui care se scurge pe Oit, adăugind că trebuie
să se caute iocui de unde vine metaiul, ceia ce nu poate
iipsi. Aminteşte că erau 'Băieşi* pe Lotru, şi că pe vaiea
Lotruiui se afiă o iocaiitate <Rudăreasa*, care arată iarăşi
expioatarea de mine.
In ce priveşte sarea, 40.000 de fiorini se piătesc ca arendă
pe an de acei care iea acest venit.
Despre iocuinţiie ţeraniior se aduc înnainte iucruri pe care
nu ie putem admite, anume : caseie săteniior ar fi făcute din
porunca nemţească. Adevărui este că în acei timp bordeieie
covîrşiau ca număr iocuinţiie de de-asupra pămîntului.
Şi aceasta se explică foarte uşor prin faptul că oamenii,
ascunzîndu-se in bordeie, scăpau mai uşor de stoarceriie
Turciior şi preferau, cu toate neajunsuriie, sistemul locu-
inţiior subterane. Austriacui pretinde că 'iocuinţiie erau
înnainte supt pămint, ceia c^ se numeşte bordeie, dar că
s'a poruncit să se facă apoi case de-asupra pămîntuiui* *.

înnainte de-a trece ia izvoareie ce privesc Domnia lui

Nicoiae Mavrocordat, am cîteva observaţii asupra epocei
fanariote însăşi în feiul cum o judecam acum şi împotriva
feiuiui cum era judecată cu douăzeci de ani în urmă
' Pentru descrierea ofiţeruiui Schwanz von Springfeld v.. după
GogrÊscAes Mnfgz/n, U!, p. 179 şi urm., Engel, Gesc/i. der WaîacAey,
p. 43.
' Cf. expunerea mea CuDurn roorină sup? ^anar/oţr, !n Două
Coo/erin^i, Bucureşti 1893,
104 ISTOKfA ROM ÎKtLOR m t N CĂrĂTORf

Nu este adevărat că în Muntenia după Ştefan Cantacu-

zino, care a fost prigonitorul şi îniocuitorui ia Domnie ai
iui Constantin Brîncoveanu, pentru doi ani de zile, ca să
isprăvească şi ei ucis de Turci, sau că în Atoidova, după
trecerea iui Dimitrie Cantemir, s'ar fi petrecut ca o rupere
de continuitate, ca o catastrofă în istoria noastră, că până
atunci, adecă, a fost viaţă românească, cu caracter naţionai,
şi de-odată tot caracterui naţionai a dispărut, toate eiemen-
teie româneşti au fost îniăturate şi au venit Grecii, cum
ar fi venit barbarii evuiui mediu, cari nici ei nu erau aşa
cum ni-i închipuiam, ca să substituie caracterui ior carac-
teruiui indigen. Profundă eroare! Noi am fost un popor
care n'am ştiut cu ce să ne mîndrim, şi erau iucruri cu
care am ii putut să ne mîndrim, şi am crezut ca ne putem
mîndri cu iucruri care, privite bine, contribuie să ne umi-
iească.
Căci ce fei de popor am fi fost noi dacă am fi suferit
o astfei de invasie, dacă am fi iăsat în feiui acesta să dis­
pară tot tesaurui tradiţiiior de autonomie poiîtică, de gu­
vernare prin noi înşine ? Am fi fost vrednici atunci, nu numai
de această cop'eşire, dar de orice aită tiranie. De fapt, n'a
fost aşa. Grecii erau amestecaţi de muit în viaţa noastră,
încă di/t secoiui a! X V i-!e a , iar în comerţ încă din ai XV-iea.
Dintre Doamneie iui Ştefan-cei-Mare, una a fost o Rusoaică
din Chiev, dar ceaiată, Maria, era o Greacă din Alangup.
Atîţia Domni fuseseră înnainte de aceasta de sînge grecesc,
atîţia Romîni a au fost crescuţi ia Constantinopoi, vorbind
greceşte mai bine ca româneşte ; negustori greci invada- ^
seră amindouă ţeriie noastre. Toţi aceşiia nu veniau însă
în caiitate de stăpînitori, ci în caiitatea oameniior cari caută
pămînt, bani şi o societate creştină înnaintaiă.
Din partea ior, Domnii fanarioţi aveau înrudiri cu dinas-
tiiie vechi, şi exista ia ei un fei de sentiment ai necesi­
tăţii de a se pâstra iegătura cu dinastiiie de odinioară.
Nicoiae Mavrocordat, cînd a venit aici, s'a înfăţişat ca suc­
cesor ai iui Aiexandru iiiaş, din care venia bunica iui.
Cînd a pus să se adune croniciie noastre, — căci, om de
CitLATORI APUSENI S C P I B itÎRCpVEAN U Şl NICOLAE MAVROCORDAT 106

înnaltă cultură, et dorla laudă pentru sine, dar înţelegea

să fie pU3 în tegătură cu înfăţişarea trecufutui ţerii peste
care ajunsese a domni — , et a cerut tui Radu Popescu,
care a făcut cronica oficială a Domniei lui, să-t presinte
ca descendent al lui Alexandru-cel-Bun, şi cu aceasta chiar
porneşte cronica. In scrisorile lui greceşti, el arată că ce­
teşte în cronicile româneşti istoria ţerii. Oamenii cari au
stat lingă dînsut vorbiau şi scriau greceşte, precum unii
vorbiau şi scriau şi turceşte, nu pentru că greceasca era
limba tor, ci pentru că ea represinta pentru Orient ceia ce
represinta pentru Occident limba latină în învăţămîntu!
iesuit.
Se poate crede că boierii de ţară s'ar fi lăsat înlăturaţi?
Trebuie*să nu-i cunoască cineva ca să afirme aceasta.
Erau oameni foarte dîrji, cari apărau drepturile lor cu orice
preţ. Nicolae Mavrocordat, deprins cu regimui strict tur­
cesc, într'o vreme cînd Turcii erau particular de aspri ei
înşii, a închis pe boieri, i-a condamnat la moarte, ceia ce
nu se obişnuia de muttă vreme în ţerile noastre, dar tocmai
aceasta arată că acei boieri nu se puteau manevră uşor.
De aceia a băgat în beciu la laşi pe boierii moldoveni,
de aceia, în Muntenia, a trebuit să recurgă la execuţii
capitale, în 1*716, faţă de ameninţarea năvălirii imperia­
lilor germani. Fiul lui, Constantin Mavrocordat, a refusât
să primească deia ispravnici rapoarte scrise în greceşte.
O şcoală de* preoţie în limba romanească a fost introdusă
în epoca aceasta fanariotă. Limba românească a îniocuit
in Biserică iimba siavonă fără a fi concurată de iimba^
grecească în această epocă a Fanarioţiior : iiitîia oară
cînd s'a cîntat liturghia în româneşte, de la un capăt la
altul a fost atunci, la începutul veacului a! X VH l-lea, pe
cînd pe vremea lui Brîncoveanu în româneşte era scris în
cărţile bisericeşti numai ceia ce trebuia să facă preotul,
iar ceia ce trebuia să spună era în siavoneşte : Evanghelia,
Vechiul Testament erau în româneşte, dar serviciul divin se
făcea în limba slavonă.
106 ISTORIA R O M im LO R PRIN c A L iT O R I

Pe vremea tui Nicotae Mavrocordat, care a domnii de

două ori în Moldova şi de două ori în Ţara-Romănească,
călătorii sînt puţini. Erau străini la curtea lui Vodă, între­
buinţaţi ca secretari, cum a fost un Fonseca, un Nicolae W olf,
Polon, fireşte Del Chiaro, dar călători cari să scrie despre
cele văzute la noi sînt foarte puţini. Unul dintre dinşii,
despre care vorbim acuma, era un Sas din Braşov, Ştefan
Bergler, om foarte erudit, care a fixat textul multor opere
clasice, ba chiar al lui Aristofane, şi stătea în legătură cu
casele editoare din Lipsea. Ea dat şi o traducere în la­
tineşte a cărţii 'Despre Datorii* a lui Nicolae Mavrocor­
dat (*De Officiis*, acelaşi titlu ca şi al lui Cicerone). Lui
Vodă i-a plăcut foarte mult această ediţie şi a poftit pe
Bergler să vie în ţară. Aici l-a atras traiul bun, fiind şi
foarte beţiv. A stat pe lîngă Domn o mulţime de vreme,
trăind pănă aproape de 1730. Ba a fost şi la Consianti-
nopol, unde-1 chemaseră pentru gimnasiul pe care-1 susţi­
neau Domnii noştri cu banii lor, şi se credea că ar fi murit
acolo, dar, după altă mărturie, e foarte probabil că a murit
la noi.
Dacă a putut fi atras la noi pentru vinul pe care i-1 dă­
dea Domnul fanariot şi leafa ce i-o servia, el este şi mai
strîns legat de noi prin altceva : în adevăr, s'a născut
la 1680, în Blumăna Braşovului, avînd drept tată pe un
biet om de-acolo, pe care localnicii îl numesc <Der bie-
esche Hans*, dar aBleesch* înseamnă 'V a lah *, Romîn. Era
deci de origine românească.
Din Bucureşti Bergler a trimis o parte necunoscută
din opera lui Eusebiu, care se afla în celebra bibliotecă
a lui Mavrocordat. Tot din această încunjurime domnească
s'au expediat lui Fabricius, pentru Z?;Mo/Âec<?g7*aeca mcRR
oevi, ştiri despre erudiţi în Orient, de medicul Dimitrie
Procopie din Moscopole, — deci un Romîn macedonean.

Un alt călător apusean, care, ajungînd aici, a scris

multe lucruri contra lui Mavrocordat, este un Grec : Schen-
dus, făcut nobil în Apus, unde a luat titlul de Vander*
C& LÂ T O R I A P U S E N I S U P I C R iN C O V E A N U ŞI N IC O LA E M A V R O CO R D A T 107

bech. Tip foarte interesant; ei a intrat întăiu în serviciu!

tui Stainviite, ganeratut austriac comandant în Ardeai.
Fiind ia Craiova, Nicoiae Mavrocordat i-a chemat îm­
potriva ciumii, dar şi pentru că et însu şi se simţia botnav,
iar copiii tui— preiinde— suferiau de anume neajunsuri (unui
era epiteptic, aitu! botnav tot de nervi). A venit ia Bucureşti,
dar s'a^întors peste cîtva timp în Ardea). Murind Stainviiic,
a fost poftit din nou în ţară. Din Viena, pe un vas, a re­
venit ta Bucureşti, împreună, spune et, cu un farmacist, şi
atţi ajutători. Aici a dus-o bine o bucată de vreme, pe
urmă a fost amestecat într'o a'acere suspectă. în Apus
a tipărit o carte despre ceîe mai bune teacuri ia tot fetut
de boate şi, în aceiaşi timp, o descripţie a mineior de aur
şi aite metate de ia noi : mineie deia Tismana, cete deta
Potovraci, deia Baia-de-Aram ă. in prefaţa deia ceaiattă
carte et se războieşte cu Domnut, puindu-i în sarcină cete
mai oribile tucruri care se pot spune despre un om, pe
cînd taudă pe Dimitric Cantemir, omut cet foarte învăţat.
A străbătut apoi Itaiia şi atte teri, murind cum mor aven­
turierii. Bogat ta un moment dat^et avea 60.000 de galbeni,
sumă imensă pentru timpurile acetea.
Pe Nicoiae Mavrocordat am spus că-i acopere de toate
caiomniiie : e de neam foarte prost, rudete iui vînd căr­
buni şi oi in Orient; Doamna nici n'a fost nevasta iui, ci
a unui morar ; copiii pe cari i-a avut cu dînsa suit deci
bastarzi; şi-a cumpărat tronut; urăşte pe rudete tui, şi i-a
arătat un fei de otravă pe care punînd-o iii cafea ar fi
scăpat de surori şi nepoţi, cari erau ia' Constsntinopoi;
n'a făcut tot timput decit să pradq pe supuşii iui. tgno-
rînd bibiioteca pe care a adunat-o, spune că nici nu ştie
ce se cuprinde în cărţiie tui, că toate tucrăriie cu care se
iaudă !e-au făcut aiţii. Domnu! ar fi vrut să fure munca
tui Dimitrie Cantemir, Istoria Turcească şi o căite despre
<Dacia*, care este tocmai 'Descrierea Moidovei*. Cînd t a
chemat pe Schendus să iecuiască ciuma, era plin tot pa-
tatui de femei, etc. *.

' Enget, /. c., pp. 42-3; Mmere Ge&c/:. t/er tVaîcc/iey, p. ii şi urm.
 VH.

Călăfori poloni în {erile noasire în secolul

a lX V H I-le a

Ce! mai vechiu că!ător po!on din secoin! a! XVH-iea care

ni-a tăsat descrierea teriior noastre străbătute de dinsu!
şi-a redactat opera în iimba iui maternă, şi o putem ana-
iisă numai după un resumat romîn L
Sigismund Lubieniecki, tînăr secretariu ai unei misiuni
poione ia Constantinopoi, a iui Wojciecii Miaskowski,
ajunge cu aiaiut ia hotaru! Moidovei în ziua de 3 Mart
i840, cu un paşaport, datat 26 Februar, ai iui VasiieLupu.
Intrarea în ţară se face pe ia Ştefăneşti, unde tot mai
păzia, ca supt Moviieşii, un pîrcăiabmoidovenesc cu cîţiva
Cazaci în serviciu! Domniei. Pe ia sateie Tabăra şi Cîr-
niceni, cu amintirea iupteior de ia Ţuţora, aie iui Zoi-
kiaewski, Hatmanui poion chemat de Oaşpar-Vodă Gra­
tiani — urmeie se cunoşteau încă în pămînt — , se atinge
iaşui, în preajma căruia apare frateie iui Vodă, Hatmanui,
cu Logofătul, aiţi boieri şi şase steaguri de Cazaci, pre­
cum şi oaste, cu musica. începătorui în aie dipioma-
ţiei se miră că Vodă însuşi n'a ieşit înnaintea oaspeţiior
săi. Păcat că n'avem nici copia, nici traducerea paginiior
despre Curtea ini Vasiie ca şi despre înfăţişarea Iaşuiui.
Drumui de întoarcere se înseamnă prin Scînteie, prin V as-
iuin, unde se văd încă rămăşiteie Curtior iui Ştefan-cei-

' De Grtgorovitza, în <4/7</ytz soc/c/d/// .s/o7;,ny/cc şi /dcrare dn:

Jaş/, Xi, p. 456 şi urm.
CĂL&TOR! POLON) tN ŢERILE NOASTRE ÎN SECOLUL AL XVIU-LEA 109

Mare, prin Bîriad şi Focşani. Primirea e judecată neprie­

tenoasă, mai aies în raport cu aceia care se întîmpină
peste Siretiu, ia Munteni, unde carăteie sînt trecute prin
vad de iocuttori. La Rîmnicu-Sărat aşteaptă paşaportui
iui Matei Basarab, şi boaia de două ziie a iui Miaskowski „
dă priiej să se spuie cite ceva despre oraş. Prin tocuri
bogate în vînat se ajunge ia Buzău, cu suita de ostaşi.
Pe ia Gherghiţa se merge apoi ia Bucureşti, unde întîm-
pinarea e străiucită. Dunărea se trece ia Siiistra.

Venim apoi ia un mare căiător soiemn, primit în pom­

poasă audienţă ia Domnui Moidovei, Antonie Roset, ur-
maşui iui Duca, şi care, deci, poate fi pus aiături cu aceia
cari, cu cîtva timp în urmă, se putuseră apropia de
Domni cu o aită situaţie decit a acestui biet Levantin,
menit unei scurte treceri pe tron şi unei iungi ispăşiri în
chinuri.
La 1&77, după ce Francesii, negociind pentru pace, cum
am văzuD , îşi ajunseseră scopui, vine ia iaşi acest ambasa­
dor poion cu o suită numeroasă, cu trufia obişnuită ia
soiii regiior poioni, dueîndu-se ia Constantinopoi pentru
a pecetiui pacea încheiată. Numeie iui nu e însemnat în
descrierea de căiătorie, ci numai situaţia de Palatin de
Kuim.
Sotui ajunge ia Nistru. Aici îi primeşte Paşa care stă-
pîniă ide partea ceaiaită a rîuiui, pentru că Turcii se
aşezaseră, de pe urma războiutui, dincoio de apă, — de
unde va resuita că peste patru ani D uca-Vodă poate îm-
piini rostui de administrator ai Ucrainei, unde se vor scrie
acte redactate româneşte, cu mărturii de Cazaci servind
pe pîrcăiabu! grec ai iui Vodă.
Acoio, ia Cameniţa, i se dă ambasadoruiui poion vin,
tăinui, 200 de piaştri — şi, ca amănunt, verifieîndu-se suma,
se găseşte cu zece piaştri mai puţin, ia cari se adaugă
aiţi zece pentru bacşiş. Innainte de a trece în Moidova,

' Vezi mai sus.

110 tSTORîA nOHINILOR PRm CĂLĂTOR)

Palatinu] face oarecare constatări cu privire ia situaţia

Moidovei, arătind că, pe Ungă tributui de 500.000 de
piaştri, ţara, după ce trecuse atita turcime printr'insa, era
absoiut stoarsă, şi se ruina şi mai muit de pe urma fap-
tuiui că Turcii se aşezaseră acoio în Cameniţa, pe care n'au
dat-o înnapoi decit ia sfirşitui secoiuiui, ia pacea din
Cariovăţ (Î699). Turcii din cetate jăfuiau ţara cu apro-
visionăriie ior : necontenit mergeau pe drum carăie cu pîne,
cu fin şi ăite iucruri de nevoie.
Antonie-Vodă scrie Poiouuiui că ar fi bine ca, atunci
cînd va sosi, să nu fie Turci iingă dînsui, aşa in cît să
poată vorbi mai uşor şi fără a fi bănuit (*affin qu'iis puis­
sent s'entretenir et discourir ensembie pius aisément et
sanc soubçony). Aceasta confirmă iarăşi ceie spuse mai în-
nainte : că Domnii noştri ţineau foarte puţin ia Turci ; dacă
acest Antonie Ruset, fără niciun fei de iegătură cu ţara,
simpiu om turcesc, venit de-a dreptui dinConstantinopo],
şi era dispus să vorbească cu duşmanui de ieri ai împă­
răţiei turceşti pe ascuns, ni putem închipui ce era cu
ceiiaiţi.
Drumui către* Capitaia iui Antonie se face cu greu : fu­
seseră pioi muite, care desfundaseră drumuriie de comerţ.
La 25 Iunie Paiatinui ajunge Ungă iaşi, şi a doua zi îşi
face intrarea în oraş cu străiucire, cum făcuse şi ia C a ­
meniţa. Şi iumea, care era foarte bucuroasă de pioiie ce
căzuseră după o iungă secetă, ii primia foarte bucuros,
socotindu i că aduce binecuvîntarea iui Dumnezeu.
Logofătui, însuşi Miron Costin, îi scrie, urîndu-i bun so­
sit şi dorind să ajungă ia bun capăt ambasada. Lîngă oraş
vine apoi întru întimpinare însuşi Domnui, ^ie duc de Va-
iachie*, cu douăzeci de cai. Soiu! oferă iui Vodă iocui din
dreapta, dar acesta refusă. Secretarui care intovărăşia pe
Paiatin, Rzewuski, saiută pe boieri, şi aceştia, adunaţi în
cerc, saiută prin gesturi făcute de toţi în aceiaşi moment,
după datina poiiteţei orientate. Ei formau o mică trupă,
avînd un steag de adamască roşie. Pe urmă vin în aiaiu
dragonii, ambasadorui şi musica Domnuiui, care, ni spune
CÂLATORf POLON! ÎN Ţ E R tL E NOASTRE ÎN SECOLUL AL X V U t-L F A Ü1

călătorul, <sonnoient incessamment du hautbois, corne­

muses et autres instruments à leur mode*. Era, se pare,
muslcă nemţească, nu cea turcească. Pe urmă vin două-
zeciM e companii de cavaleri şi şase de seimeni, infante­
rişti, apoi alte şase companii de infanterie. Cu toţii se
aşezară in rînd pentru trecerea 'n revistă : *en bataille, à
leur mode*. Clopotele oraşului sună pentru primirea am­
basadorului.
La despărţire, Palatinul se oferă să conducă pe Domn
pină la curte. E dus apoi el pînă la corturi frumoase, cu
covoare turceşti, care sînt aşezate supt Cetăţuia, biserica
ridicată de D uca-Vodă şi păstrată încă foarte bine, puţin
desfigurată prin caraghioasele turnuri, briul, de o delicateţă
de linii pe Ungă care cele deia Trei Ierarhi par grosolane,
e ameninţat, azi, prin scurgerile de pe acoperişul fără strea­
şină. Biserica era scumpă lui Duca, de oare ce cuprindea
mormintul fratelui său şi al unei tinere domniţe, din acelea
care se văd pe zid, zugrăvite in costume apusene, de un
pictor străin.
A doua zi ambasadorul e poftit la Curte. E intovărăşit
de o ceată de boieri şi de fiii Logofătului Miron Costin,
Nicolae, Pătraşcu şi loniţă, crescuţi foarte bine la şcoala
lesuiţilor din iaşi, aşa incit ştiau latineşte şi poloneşte ; cel
mai mare, Nicolae, care era să fie şi el cronicar al Moldo­
vei, ţine un discurs in latineşte. Sint de faţă şi fiii Hat­
manului, fratele lui Miron, Velişcu, care va fi tăiat de Con­
stantin Cantemir ; şi ei ştiu latineşte, ca unii ce invăţau la
aceiaşi şcoală. Apoi ambasadorul se duce la biserica lui,
catolică, pe vremea aceia deservită de aceşti iesuiţi po­
loni, iar mai târziu de Franciscani italieni. Asistă la o
procesiune cu sfintele taine. Apoi se duce la Curte.
Curtea e orînduită după moda turcească. Din descrierea
ce ni se dă aici se pot verifica ştirile de pînă acum : se
trece poarta întîiu, unde stau o samă de boieri, poarta a
doua, unde aşteaptă boieri şi mai mari, gradat, pînă se
ajunge la luminata faţă a lui Vodă. La scară aşteaptă
acesta însuşi. Solul trece prin două săli unde erau mese
 tSTOÎUA ROM ÎN;LOR t'R!N CĂLĂTOR]

mari întinse, pănăîn <sa!atronuiui^, unde se vedea un divan

vechiu, acop< rit cu covor turcesc. Vine acum 60 gaierie
cu b iico 'i?, un cerdac, care duce !a aită odaie, zugrăvită
toată 'à ia hoiiand aisc. Pictorui, care ia Cctăţuia zugră­
vise pe Domn şi pe fratele tui, probabii că a fost între­
buinţat ca să împodobească şi casa de reşedinţă. Se oferă
duiccţi, rachiu in pahare de cristai. Rachiui este găsit ex-
ceient asupra duiceţuritor scriitorui n'are nicio părere.
Vodă se aşează iîngă ambasador §i se cretarui său. După
tnasă se începe audienţa. Antonie-Vodă, care trăise ia Con-
stantinopoi, fără îndoiaiă că înţeiegea iimba itaiiană şi
iimba iatină. Soiui arată scrisoriie regeiui. Pe urmă vor­
besc de aşezăminteie diti Poionia, de Curtea regaiă, şi Pa-
iatinui cere Domnuiui serviciu! de a i se transmite cores­
pondenţa ia Sniatyn şi de ase îngădui reparaţia bisericiior
carotice stricate. In aceiaşi timp se vorbeşte şt de prisenierii
cari rămăseseră ta Tatari, din timput războiuiui.
Mîntuindu-se audienţa, ambasadorui pteacă din iaşi spre
Tighinea-Bender, reşedinţa Serascheruiui, unde Domnut
ît va preceda. E condus de o escortă de onoare pănă ta
Hinceşti. Despărţindu-se de dînsa, soiu! trimite o scrisoare
iui Miron Costin, mu'ţămindu-i pentru primire. Trece apoj
ia tabăra turcească, unde este primit cu pompă foarte
mare, dîndu-i-se un <ciorbagiu* ca să-i întovărăşească
pînă ia Constantinopoi, împreună cu două companii de
ieniceri căiări şi cu ceauş-başa de ia Cameniţă.
Se descrie tabăra turcească şi corturile de iîngă podui
pe Dunăre. în caie ambasadorui primeşte ştiinţă că Dom-
nu! a transmis corespondenţa precum făgăduise.
La Sluiie, Paiatinui ajunge ia Isaccea şi descrie aşezarea
de pe dea!, fără ziduri împrejmuitoare, utiţite strimte, mutteie
case, mai muit de iemn ; vorbeşte ş: de paiatu! Suitanu-
iui, care servise de adăpost soţiei iegitime şj cetei neiegi-
time a Suitanuiui. Aici sînt două moschei acoperite cu
piumb, ciădite tot pentru ca să aibă unde să se închine
aceie feţe iuminate. La Dunăre se înnaiţă un castei mare
cu patru turnuri şi ziduri înnaite. Locuitorii sînt „Greci,
dH .A 'fO !U ROLONt tN Ţ B R tLE NOASTRE iN SÈ C O L Ü t AL X V U r-LE A 118

Armeni, Buigari, Evrei şi Turci". Ceia ce nu prejudecă

asupra popuiaţiei ruraie, căci noi n'am fost locuitori de
oraşe in rîndui intîiu, şi de-a iungui Dunării iumea de
prin sate era şi atunci absolut românească. Pentru jumă­
tatea veacutui ai XVH I-iea am găsit, în adevăr, ia Reni în­
semnări pe cărţi vechi, din care se vede că ia 1770 în biserica
Sfîntuiui Dumitru din Babadag preotui era sau Grec sau
Romîn, iar cărţile bisericeşti întrebuinţate, româneşti. Pră-
văiiiie sînt sărace. în oraş stau ascunşi o muiţime de
robi iuaţi din timpui războiuiui.
interesui acestui căiător este şi aceia că descrie, nu
numai Dobrogea veche, dar şi pe aceia care, din împre­
ju rării ştiute, ni-a fost adausă prin tratatui din 1913. în
Dobrogea veche se vorbeşte de Babadag, fără zid încun-
jurător, cu străzi strimte, dar cu muite case de zid şi
patru moschei. De aiminteri Babadagui este oraş sacru
pentru Turci, cari au îngropat aici pe un santon, ai cărui
mormînt e obiect de veneraţie. Numai după Babadag, tre-
cînd un rîuieţ, se începe adevărata Dobroge '. Aici popu-
iaţia era tătărească, popuiaţie in parte dispărută astăzi, căci
ai noştri au venit de pe maiuriie Dunării şi ii-au iuat iocui.
Sînt două sute de sate şi o sutăcinzecide spahii turci cu
proprietăţi de pămint. Se înseamnă şi sateie:M uftù-cis!asi,
imam-hari, Tariverdi, Caranasuf, Caraiun, Uzunaiimari,
Cotunaie, Fagimusii. Aici, în feuda frateiui Viziruiui se găseşte
o moscheie acoperită cu piumb, un paiat, grădini şi vii. La 19
iuiie se ajunge ia Bazargic, „une joiie petite viiie", fără
ziduri, cu străzi pavate, strimte, <un fort beau paiais* şi
trei moschei.
Cum se vede, Dobrogea în secoiui ai X V ii-iea avea o
prosperitate suficientă pentru ca moscheiie în centreie mai
mari să fie numeroase şi să existe şi *paiate*.

S'a întîmpiat apoi ca un căiător frances care a zugră­

vit o parte din activitatea războinici a regeiui ioan So-

' Au-detà de ta viUe, à une tieue, it y a une petite rivière, où

ton passe sur un pont de pierre; tà se commence te district de
Dobrousz; tèid., p. 94.
8
tl4 IS T O R IA R O M ÎN IL O R P R IN d Ă L Ă T O U Î

bieski, Dupont, vorbeşte şi de întâia expediţie a regelui

în Moidova (1686), cînd et s'a înfundat în Bugeac şi a
adus peirea aproape totaiă a armatei poione. Acest Fiiip
Dupont, călătorind prin tocurile noastre, dă anumite des­
cripţii, ca aceia a deşertutui ce se întinde de ta hotarete
Pocuţiei pănă ta Iaşi, de pe urma războiului *.
Câtătorut, care a petrecut treizeci şi trei de ani in Po­
lonia, era 'n oastea Iui Sobieski şi în acea zi de 11 Novem­
bre 1673, cînd, supt Hotin, — descris cu bisericite ruinate,
cu patru turnuri, cu grupul de ca se — , sunetul trîmbitii din
tabăra lui Ştefan-Vodă Petriceicu, cea cu 5.000 de călăreţi,
arătă Potonitor că Moldovenii se supun.
Ceia ce descrie et însă mai pe larg, cu o deosebită vervă
şi un perfect spirit de dreptate, e expediţia regaiă din 1686,
la care a tuât parte et însuşi, cu alţi Francesi, marchisul
Coustanveaux, Étienne Carie, inginer, Boucher, cavaler at
.Ordinului lui Hristos", contele de Beaujeu şi afţii, cari .a u
văzut ca şi el prăpădenia şi distrugerea unei ţeri aşa de
frumoase".
Se trece prin Pocuţia, prin marea pădure a Bucovinei,
unde se văd încă oasele celor căzuţi în 1685, în lupta de
la Boian, cîştigată de băirînut Domn motdovenesc Cantemir.
Pănă ta laşi e numai un pustiu. Oraşe arse ori părăsite,
case fără locuitori, străzi prin care nu trece nimeni : aşa
e la *Pererita*, tîrg pe la Cernăuţi, unde se tasă o
gaynisonă importantă, ta Soroca, a! cării castel era
bine păstrat, la Suceava, precum va fi, în jos, ta Fălciiu
(„Telki"), la Galaţi. „N u se cunosc locurile unde au fost
tîrguri şi sate decît prin ruine şi prin pomii roditori ce se
află în apropiere, căci grăuntele se veşniceşte în terenut care
e deosebit de bun."
Altfet, nici ţipenie de om, pas u/zc sea/e cretMa/r vi'va/zfe.
Seceta ţinea de trei ani, de secaseră şi heleşteele, pămîntul
crăpase de să înghită omul, iar în Bugeac, unde se va

* Mémoires pour servir ù f'Aisfoire de /g vie e? des actions de

yen/i SoAies/ri, /// d o nom, In publicaţiile fondului Krastnski, Var­
şovia 183p. pp. 206-7.
e i L i T O h ! POLON! Î s ţE R !L B NOASTRE <N SECOLOL AL X V H !-LE A Hă

înfunda regele, iarba, înnaltă ca de două picioare, ardea

ca iasca şi toţi aveau feţeie ca tăciuneie. ^
Dar ce ţară bogată ! Dacă se pune gunoiu, sămănătu-
riie se împleticesc. Boii pasc în pajişti : „acest prodigios
număr de boi ce se duc de vînzare în toată Germania şi
pduü /a ^/rus^ourg*,- mulţi se scot dinŢinuturiie locuite,
şi </. Daac/zer, AoucAcr r/Zu ace/ aray, pe care /-am uumZ/
acuma cA/ar, a /acu/ să se aducă fu /Zmpu/ MZuZs/crZu/uZ
d-/u/ de Marcate". Coziie oiior sînt foarte greie. „Caii din
toate aceste ţeri sînt dintre cei mai frumoşi, dintre cei mai
buni din Europă."
Domnui, gătindu-se de piecare, oferă totuşi printr'o rudă
a se supune; se face a se bucura de venirea îiberatorutui,
pe care-! va ajuta mai muit ca Petriceicu. Oferta e în­
noită de mai mutte ori. Dar Iaşu! e găsit fără stăpîn. Du­
pont descrie casete sotide, pe uiiţi targi, şi pieţele de vîn­
zare. <Prăvătiiite erau ocupate de negustori bogaţi, şi se
găsia tot ce Asia dă mai frumos.* Bisericile cele mari,
'foarte frumoase*, vre-o douăsprezece, sînt adevărate ce­
tăţi, cu ziduri, turnuri, adăposturi de mărfuri şi chiar de
oameni la ceas de primejdie; de aceia au deposit de arme
şi chiar turnuri. Curtea, îngrămădire de clădiri întărite, şi
cu şanţ, are şi ea artileria ei. E bine împodobită : „Am
fost foarte miraţi văzînd într'o zidire aşa de veche mu//c
upa/7cmeu/e ăe o marc /rumuse/ă, care sfu/ /aa/c fmpaăo-
ăZ/e cu /emu (boisés), zugrăvZ/e ?Z aurZ/e ca mosaZcu/ (dorés
à la mosaïque), ccZa ce ăă ua e/ec/ p/ăcu/ (charmant)."
Cum Polonilor li se impune o aspră disciplină, lumea
aleargă pentru omagiu ; ba vine -şi un sol de la Domnul
muntean Şerban Cantacuzino, chemind pe rege şi în ţara
lui. Mitropolitul Dosofteiu merge în lagărul de la Ţuţora
de-1 pofteşte în laşi, spuind că de-acum poate şi muri
odată ce a văzut acest ceas. Sobieski asigură pe Mol­
doveni de ocrotirea lui, cf/ o var merZ/u. Deocamdată şam­
belanul vine prin livezi, cu 5-600 de cai. Apoi, discrel,
înnaintează regele însuşi, pe care-1 înlîmpină Vlădica, du-
cîndu-1 la Curte, unde se iea prînzul; călare, Sobieski
116 tSTO R iA R o H fN IL C R RR1K C lL Ă tO R )

cercetează bisericile,* găslndu-ie *de o mare frtimuseţăs :

tot oraşul îi place, în situaţia tui înclntătoare (e//<?f
Vii, producînd un „toarte bun vin aib", îmbracă
deaturite, unde sint vre-o opt-zece mănăstiri.
Lăsînd aici 1.500 de pedestri şi 800 de cai, oastea
merge ta Fălciiu, unde mai e în 'picioare doar o biserică.
Ca hrană, harbuji şi zămoşi, deci boaiă, pe care o lecu­
ieşte apa Prututui. Se descrie Movila Răbîii. Domnut merge
peste apă în Bugeac, de unde va începe harţa cu Tatarii
şi Turcii. Regele e silit a se întoarce, dar lasă în oraşele
ocupate soldaţi, şi supt scutul lor vin Poloni, Greci, Ar­
meni, Evrei, cari „puţin cite puţin iac destul de bun co­
merţ în folosul lor fă /cur ma/Mcra)".
La a doua campanie regală aici, în 1671, Domnul nu e
de faţă, dar i s'a spus de ploile grozave şi de prădăciu-
nea recentă a lăcustelor.
C it priveşte oamenii, „Moldoveni şi Munteni sint bine
făcuţi, frumoşi (de /ni/ze), buni ostaşi ; sînt multe
companii de cavalerie uşoară în oştiie Poloniei, care au
toată vitejia ce se poate şi se deosebesc la toate prile­
jurile. Au fost totdeauna cîteva companii lingă persoana
regelui. Ei au isteţime (%e /na/nyue/zt jooi/zt <fes/?/#) cînd
se află afară din ţara lor... Atunci izbutesc foarte bine în
toate ştiinţile."
„Femeile sint frumoase şi bine făcute: au aierul, graţia
şi un farmec special a! lor, la care ajută mult
felul lor de a se îmbrăca, deosebit de al Turcoaicelor,
dar care n'are mai puţină graţie şi nu e mai puţin în
avantagiul lor." în sfirşit limba acestor oameni năcăjiţi,
daţi pe sama Domnului care-i cumpără, are un „extraor­
dinar raport cu italiana, încît nu e îndoială că derivă din
aceiaşi construcţie, e aceiaşi pronunţie, şi toate cuvintele
se isprăvesc tot aşa" *.

La 1755 ambasadorul polon contele Mniszech a trecut

pe la noi. în Polonia pe vremea aceia era dinastia de
* P. 45 şi urm.— Pentru alţi călători v. Bianu, in .Analele Aca­
demiei Romine", Vili, pp. 32, 45 (a. 1619).
cX LA T om POLON/ /N Ţ E n iL E N O A S T R E ÎN S E C O L U L A L X V M /-LE A 11Ï

Saxonia, pe care a stabiiit-o acolo August-cet-Tare, şi

această dinastie a avut in generat faţă de Turci o poti-
tică deosebită de potitica mai veche, cu caracter de cru­
ciată, care se făcuse pe vremea tui Sobieski şi care, ca
şi a tui Zamoyski, avea ide'atut cuceririi tiniei Dunărei prin
tupta, în orice împrejurări posibite, împotriva Sutianutui.
După fasa critică pe care o represintă amestecat tui C a ­
ro! at XH-tea, regete Suediei, în afacerite potone, susţinînd
pe Sfanistav Leszczynski împotriva tui August de Saxonia,
cîtid această Casă de Saxonia se aşează definitiv pe tron,
tegăturite cu Poarta sînt foarte bune, şi în tot secotut at
X V H M ea se vor continuă ambasade dese, menite să
intreţină prietenia cu Turcii. Pe de aită parte, Potonia
nu mai era în stare să formuteze niciun fet de pretenţii
asupra ţeritor noastre ; vechiie amintiri de vasaiitate me­
dievală, noite încercări de cucerire a ţeritor noastre au ieşit
cu desăvîrşire din mintea aristocraţiei potone a acestui
secot : regatut, care vede primejdia înnaintea ochitor,
care se îndreaptă spre catastrofa împărţirii intre cete trei
mari Puteri vecine, se găseşte într'o situaţie care apropie
potitica tui de propria noa3tră politică, căci se ştie că
noi am pierdut Bucovina ca o urmare a pierderii Gatiţiei
potone către Austria.
Unui din cătătorii cari in secotut at XViU-tea merg ta
Constantinopot, este, deci, şi acest conte Mniszech
Jerzy August Mniszech, şambelan, apoi mareşal at L i­
tuaniei, venia din ţara tui trecînd, cum erau împrejurările
atunci, întîiu pe teritoriu! turcesc, at Hotinutui, pentru ca
să ajungă pe teritoriu! motdovenesc. în adevăr, dacă, ta
pacea deta Cartovăţ, din 1699, Potonii fuseseră sitiţi să
părăsească speranţeie tor de a avea amîndouă ţerite noa­
stre sau cet puţin Moidova, după încheierea acelei păci
Turcii au tuat anume măsuri pentru ca de partea Poto-

Descrierea căiătoriei tui şi a ceiei următoare este păstrată într'o

expunere destui de bogată, pe care am tipărit-o tn „Buietinui Socie­
tăţii de Geografie*. !898; extract supt titiut Cd/dtori, a/n&rrscdori .şi
/nisi<?nari in ferite /mustre şi asa/;raferiior noastre, Bucureşti !899.
118 [STORIA ROMtNILOR PRIN, cALĂTORi

niei să nu mai poată fi o ameninţare, şi una din aceste

măsuri a fost să creeze, pe iîngă posesiunile pe care în-
nainte de aceasta ie aveau în Basarabia, pe iîngă terito-
riiie unde stăpîniau direct — în raiaua Chiiiei, Cetătii-Aibe,
a Tighinei-Bender — o raià de Nord-Est, ocupînd Hotinui,
ceia ce s'a făcut, ascunzîndu-se foarte bine scopui, supt
pretext de pregătire a unei expediri în Poionia, fa 1713.
îndată după ocuparea Hotinuiui, pe care Mofdova i-a
cerut mai muită vreme şi pe care credea să-i poată reo­
cupa pe ia Î730, în vremea iui Grigore M atei-Vodă Ghicar
s'a creat şi raiaua, care cuprindea un număr de sate în­
chinate, cum era obiceiui, Paşei din cetate.
îndată ce se trece pe teritoriu! moidovenesc *, se pre-
sintă un deiegat ai Domnuiui, care pe vremea aceia era
Matei Ghtca, fiui iui Grigore, om tînăr foarte puţin expe­
rimentat, şi care era să aibă în desvoitarea Domnitor
fanarioţi ia noi un roi foarte mic. Căci nici Matei, nici
frateie iui, Scariat, zugrăviţi pe păreţii bisericii Frumoasa,
iîngă iaşi, n'au avut nimic din caiitătiie tatăiui sau aie
bunicii ior, fata iui Aiexandru Mavrocordat Exaporitui,
care, aceasta, adăugia, pe iîngă o mare inteiigenţă şi o
creştere deosebită, o perfectă initiare in afaceriie turceşti.
Trimisui Domnuiui era şefui portariior, Portar-başa,—
pentru că trăim pe o vreme cînd moda constantinopoii-
tană, turcească, pătrunde în toate domeniiie, aşa încît,
precum aiaiui, pe care-i vom vedea îndată, imită pe
ceie din Constantinopo), tot aşa numeie ceior cari dau
eiementeie amestecate în aiaiu sint constantinopoiitane.
Portar-başa se înfăţişează aducînd scrisori şi pentru soiui
poion şi pentru soiui rusesc, care trebuia să treacă prin
părtiie noastre, printui Doigoruchi, dintr'o foarte veche
famiiie de cneji.
Scrisoriie erau în iatineşte, iimbă care se întrebuinţa cu­
rent în dipiomaţia orientais, pentru care ioan Caimăşui,

* Mai este un drum pe ta Cernăuţi, şi se va vedea că şi acesta

era întrebuinţat.
CAL&TORÏ POLON! ÎN Ţ E R !L E NOASTRE !N SECOLUL AL XA'iH-LEA 119

fiu! Vornicului de Cîmpulung Toader, care învăţase !a

Lemberg, va ajunge a fi dragoman a! Porţii, până ce !a
băfrîneţe înnaintate e numit şi Domn a! Moldovei.
Drumu! este arătat foarte amănunţit, conac de conac :
e) trece pe !a Larga, Brînzeni, Duruitori. Aici se arată o
companie de ostaşi, în fruntea căreia era boierui care
aducea sa!utări!e Domnuiui, presintate tot in !imba la-
tină. Se poate spune, în treacăt, că, pe vremea aceia,
dacă Moldova nu mai avea o armată capabiiă de a se
!uptă, din deosebitele elemente aie armatei de odinioară
rămăseseră atîtea incit să se formeze trupe de paradă,
ba chiar, in măsura 'n care adevărata forţă luptătoare a
Moldovei, ca şi a Ţerii-Romăneşti, scăzuse, in aceiaşi mă­
sură alaiul militar se făcea mai strălucitor, imprumutindu-se
de la toţi vecinii forme militare care nu existaseră pănă
atunci, aşa incît o mulţime de nume luate de la Turci,
de la Poloni se intîlnesc in nomenclatura armatelor mol­
doveneşti din această vreme.
Drumul se continuă, ambasadorul trecînd pelaV aslu iu.
El pare cam curios, dar poate că anume griji de întreţi­
nere cu provisii a suitei ambasadorului vor fi determinat
acest itinerariu puţin obişnuit.
Ajungînd la Cîrniceni, vine înnaintea lui Mniszech Pos­
telnicul Moldovei cu caratele domneşti, Postelnicul avind,
mai ales acum, cînd legăturile cu străinătatea sînt mai
obişnuite, funcţii de ministru de Externe; astfel acela care
îndeplinia această sarcină trebuia să fie cunoscător de
greceşte şi latineşte, mai tărziu de italieneşte şi franţu­
zeşte. Pe lingă el se adauge şi Hatmanul, nume împrumu­
tat de la Cazaci şi Poloni: innainte de 1550 în locul lui
era Portarul de Suceava, iar la Munteni de la vechiul
stratornic slavo-bizantin s'a trecut la turcescul Agă, pe
cînd hotarul basarabean era încredinţat unui Serdar de
aceiaşi origine otomană. Hatmanul are şase companii, cu
steagul, asâmănător cu cele care se mai pot vedea la M u-
seul armatei ori la cei arheologic : de formă pătrată, in
catifea cusută cu aur, purtind in fir stema terii,
120 tSTORtA ROM fNtLOR P RtK GÂLĂTOP)

La distanţă de o leghe de iaşi vine apoi înttu întîmpinarca

ambasadoruiui aită deputăţie a Domnului. Se aduc doi­
sprezece cai pentru conte şi pentru suită ; boierii terii se
presintă cu Aga în frunte, dregătorul care avea în sar­
cină pe vinovaţi, ca un tei de prefect de poiiţie, caracter
care i-a rămas până ia desfiinţarea vechiului regim ia noi.
Toate elementele alaiului sint arătate in descrierea că­
lătoriei. E o mică armată de 3.000 de oameni : venia întîiu
baş-buluc-başa cu 100 de Arnăuţi, avînd steagul şi musica
iui (buluc înseamnă *ceată>, iar <=başă* e 'şeful* cetei, iar
boierul mare se va chema intr'o anume epocă „baş-boier";
Arnăuţii veniau din Turcia şi se .tocmiau la Domnii noştri,
formîndu-i garda, ca ş; a ispravnicilor şi a dregătorilor
de la graniţă*). După aceia căpitanul de dorobanţi cu 100
de dorobanţi (dorobanţ e de la ?rg<5a/;f; s'a zis întîiu dără-
banţ şi pe urmă dorobanţ ; cf. numele localităţii Darabani
din judeţul Dorohoiu). Alături de căpitan e şi un colonel
dedărăbani, care comandă 100 de *Ruşi*, probabil Cazaci,
apoi baş-ceauşul (ceauş este un nume împrumutat de la
Turci, care s'a păstrat apoi numai la sinagogi), 100 de
seimeni, la început o trupă de Sirbi, Dalmatini, Bulgari,
apoi şi Romîni, imitată după seimenii dîn Constantinopol,
corpul de trupă pe care Sultanul Murad al IV -lea, pe la
1640, l-a întemeiat ca să nu mai aibă de lucru cu vechile
corporaţii militare,, totdeauna gata de răscoală, care erau
Ienicerii şi Spahii. Lin alt buluc-başă aducea cu el 100
de ulani (de la Poloni numele trecuse la noi); căpitanul
vinătorilor comandă 50 de vinători, cari îndepliniau şi func­
ţiunea de a vină pentru Vodă şi rosturi militare, după
obiceiul turcesc vechiu din corpul Ienicerilor ; alt căpitan,

' Arnăuţii s au păstrat pănă )a introducerea Domniiior pămintene.

La !82i Căpitanul Iordachi se văgăsi.impreună cudelibaşaMihaii,
cu Sava, att deiibaşă, şi cu căpitanul Farmachi, în fruntea străje-
rilor Domniei. Mulţi dintre dinşii, foarte probabii, nu erau Arnăuţi
de singe, ci chiar Romini macedoneni, din teritoriu! aibanes, unde
rasa noastră are intregi grupe de sate. iordachi insuşi nu era din
Aibania, ci din munteie Oiimp, şi de aceia i se zicea Oiimpiotui,
căci in vecinătatea Oiimpuiui s au găsit totdeauna sate romaneşti.
CĂLĂTO R ! P O L O N ! tN Ţ K K ![.E N O A S T R E ÎN S E C O L U L AL X Ù U - L E A Î2 1

ai tunuriior, 50 de oatneni ai iui; doi căpitani cu straja

oraşuiui Iaşi, compusă din 200 de oameni, cu o musică deo­
sebită. Urmă mareie căpitan ai poiiţiei cu ofiţerii, şi musica
a treia. Veniau acum Turcii iui A ii-A ga, întrebuinţaţi de
Domn, care avea dreptu! să judece pe negustorii musui-
mani, să-i condamne şi să-i şita ie , păstrînd ia disposiţie
pentru aceasta o jandarmerie masuimană, aicătuită mai târziu
din <deiii*, supt <deiibaşa*. Se înşiră Mareie-Uşier cu suita
iui, Mareie-Vătaf cu vătafii iui, jandarmeria creştină cu 50
de jandarmi.
Pe măsură ce aiaiui înnainta pe străzile iaşiior, deose­
bite eiemente miiitare veniau de i se adăugiau ; de o
parte şi de aita a drumuiui era înşirată muiţimea, din ce
in ce mai numeroasă, staţionind ca să vadă pe străiuci-
tui ambasador poion.
Tot aiaiui conduce pe conte pănă ia casa care i se
pregătise. <.
A doua zi, ambasadorui se duce ia biserica Francisca-
niior din iaşi, vechea biserică catoiică, prefăcută adesea
ori, şi care există şi acum, avîad de jur împrejur prăvăiii
in iocui hanuiui de odinioară, în vecinătatea Mitropoiiei.
Ei e dator să meargă ia biserică, nu numai pentru că
era om eviavios, dar şi dintr'att motiv : regeie Poloniei
era patronui catoiiciior din M oidova, pentru că iesuiţii
carideserviau iăcaşui erau Poioni, şi Viădicii de odinioară,
cum am spus, erau tot Poioni şi residau în Poionia.
Pănă foarte târziu, cînd a venit infiuenţa Francesiior şi
pretenţiiie austriace, această situaţie s'a menţinut.
în ziua de 8 Februar, se .acordă ambasadoruiui o au­
dienţă ia Domn, care trimite să-i ieade acasă cu doispre­
zece cai domneşti împodobiţi cu vaitrapuri frumoase. Aiaiui
se formează. Ei este aicătuit din siugiie domneşti, din ma­
estru) de ceremonii, cu boierii, din suita poionă. Vine apoi
carăfa domnească cu ambasadorui, încunjurat de şase sa-
tîrgii (haiebardieri), de doisprezece ciohodari (servitori ai
Curţii cari aveau grija încăiţămintii Domnuiui), şase peici
132 l S f o R t A BOMÎN1LOR TRtN CĂLĂTQRl

(copii de casă). După aceia se vedea carata ambasadoru-

iui, cu cei doi fii ai iui.
La sosirea ia Curte, unde aşteaptă miiiţia cu steaguriie,
întîmpină Posteinicui, după datoria iui. De mină, dacă nu
de subţiori, ceia ce represinta atunci cea mai mare onoare
ce se putea face unui oaspete, ei conduce pe oaspe pînă in
a treia odaie, unde Domnui se aşează 'ntr'un fotoiiu şi —
semn de mare cinste faţă de soiui poion — se aduce un
ait fotoiiu pentru ambasador, în faţa ini Vodă.
Toată, eticheta este constantinopoiitană. îndată sar ser­
vitorii Curţii, cari trebuie să facă onoruriie supt raportui
mirodeniiior ca şi ai iucruriior de consumat: aduc parfumuri,
care se aprind intr'un recipient de argint ciseiat à jour,
şi ia fumui parfumat Se expune barba şi părui oaspeteiui ;
cine n'avea barbă, se parfuma mai muit de formă. Pe urmă
se presintă cafeaua, duiceţiie şi tabac. Nu ni se spune
ce s'a vorbit în audienţă, dar mari chestiuni dipiomatice
nu se tratau, căci Poionia pierduse aproape orice însem­
nătate internaţionaiă. Ambasadoru! trece apoi în aparta-
mentui Doamnei, unde este primit iarăşi cu duiceţi şi
ca fe a ; urmează poftirea ia masă. M incăriteseaduc în trei
rînduri şi cuprind 400 de farfurii piine, pentru un număr
foarte restrîns de persoane : aceasta dădea impresia de
bogăţie a aceiui care ospăta. în timpui mesei musica afară
chită, tabuihanaua şi mehferhaneaua, amîndouă turceşti
(musicanţii se numesc <mehteri*, iar şefui tmehterbaşa*).
Mai tărziu numai, pe ia 1770-80, se introduce şi musica
apuseană, aicătuită din Nemţi şi Poioni, care aiterna cu
ceieiaite. Se ridică toasturi, şi după aceia se serveşte cafeaua.
Ca un eicment nou, iarăşi în iegătură cu moda con­
stantinopoiitană, se vede danţui, care, iu Orient, se exe­
cuta de profesionişti, de anumite fiinţe discreditate, femei
şi bărbaţi. Vor fi jucat şi aici baiadere. Ambasadorii! e
condus cu aiaiu acasă.
A doua zi, Domnui întoarce visita ambasadoruiui, tot
după ceremonia). Ei vine cu şapte cai domneşti în fruntea
aiaiuiui, cu boierimea, cu Posteinicui, care poartă toiagui
CA LA TO R ) P O LO N ) !N Ţ E R t L E N O A S T R E tN S E C O L U L A L X V it [ - L E A 138

ce! mare de argint, însemnul demnităţii !ui. Apare Vodă,

încunjurat de halebardieri şi Turci, iar, pe urmă, straja,
în tot timpul cit merge Domnul de la Curte pănă la re­
şedinţa ambasadorului, sună toate clopotele din laşi. Am­
basadorul, care primeşte pe Voevod tocmai cum fusese
primit de acesta, vruse să dea o masă Domnului, şi în
timpul mesei, cum n'avea nici talbuhanâ, nici mehterhaneâ,
ci numai trimbiţaşi, face să sune din trîmbiţ: tot timpul.
Se serveşte pe urmă cafea şi tabac. Urmează, a doua zi,
împărţirea de daruri. Domnului i s'a dat un ceasornic
de porţelan, Doamnei o garnitură turcească de cafea, în
porţelan, cumnatului Doamnei, un Carageâ (Antohie), se­
cretarului domnesc şi scutarului domnesc alte lucruri din
acelaşi material, ori postavuri şi galbeni de aur.
La 11 ambasadorul pleacă, după o ultimă slujbă la ca­
tolici şi, petrecut de alaiul obişnuit, trece prin Ghennă-
neşti, Huşi, unde-1 întîmpină 150 de soldaţi, Trestiana, locu­
rile de provincie avînd deci oarecare garnisoană ; apoi
pe Ungă codrii Chigheciuiui, din margenea Bugeacului, în
mare nevoie de ostaşi cari să ajute, — paza Tătarilor pră­
dalnici fiind încredinţată Codrenilor, apărători ai graniţei şi
hoţi (v. haiducul Codreanu).
Delà Huşi Mniszech se îndreaptă, prin Giurcani, Cre-
ţeşti, Oancea, Folteşti, spre G a ^ ţi, unde-1 întîmpină isprav­
nicul Cantacuzino, cu care schimbă daruri, trimeţîndu-se
de acesta năramze, lămii şi două căprioare. La plecare,
Cantacuzino-şi conduce oaspetele pănă peste Dunăre, la
Măcin, oferind dulceţi şi cafea.
Interesant de notat mai este că, trecînd printr'un sat unde
era o nuntă, ambasadorul roagă pe nuntaşi să joace, ca
să vadă obiceiurile populare.

Venim acum la alt călător polon, contele Potocki, dintr o

foarte mare familie.
Contele trece prin M oldova, mergînd la Constantinopol,
în 1759. în vremea aceia Domnia o avea ioan Teodor
Calmăşul, devenit Callimachi, bătrînul foarte învăţat care
124 [ST O fU À R O M ifU L O R !'R !N C Ă L Ă T O R !

dăduse o creştere bună copiilor iui, cum se va vedea din

aită căiătorie. în ceia ce priveşte însă pompa, ni închipuim
că bieţu! creştin, extraordinar de zgîrcit, va fi oftat de
muite ori cănd se va fi hoiărît să primească pe soi după
toate normeie costisitoruiui ceremonia! r era doar, spune
cronica contemporană, (fricos de frig*, — adecă stătea şi
vara iîngă sobă — , şi (scum p*. De aitfei Potocki venise
puţin cam fără voia Domnuiui, care ar fi dorit să scu­
tească speseie L Venind de ia Hoîin, pe caiea cunoscută, ei
este întimpinat, ia Tabăra, de Hatman, cu peste 200 de
soidaţi, ca şi de Posteinic, şi de primui secretar ai Dom­
nuiui. Acest secretar începe a fi aies dintre itaiieni şi Frah-
cesi : pe iîngă fămitia Caiiimachi a funcţionat astfei un
Frances, de ia A ix, în Provence, om foarte de treabă, cu
muită ştiinţă dipiomatică şi destuie informaţii in ce pri­
veşte iucruriie hunii, de ia Roche : cei care primeşte pe
Poioni e însă Levantinui Leonardi.
i se face iui Potocki un compiiment in iimba grecească,
care ajunsese să fie iimba protocoiară. După compiimenui
în greceşte se oferă cafeaua, duiceţiie, şi, după saiutare,
boierii se întorc cu făciii spre iaşi. La 13 Ocfombre, apar
trupeie moldoveneşti ; secretam! aduce un cai şi o carată
cu şase cai, oferind pentru suită doisprezece cai aieşi.
După aceasta aiaiui se foţmează aproape cum am văzut
mai sus : căpitanui de dărăbani cu 100 de <Ruşi* ai iui,
baş-ceauşui cu o sută de seimeni, baş-buiucbaşa cu 100
de uiani, căpitanui de vînători cu cei 100 ai iui, căpi­
tanui de tunari cu aiţi o sută, A g a cu 100 de Aibanesi, doi
căpitani cu 200 de străjeri, căpitanui de strajă, <mareşa-
iui*, cu secretam! Domnuiui şi boierii; apoi carata princi­
p a l , purtînd pe soi, cu doisprezece ciohodari, şase peici
şi şase haiduci ai oaspetelui. Atusiciie cîntă, muiţimea se
adună, şi astfei ambasadomi e dus !a gazda iui, Canta-
cuzino, care va primi mai tărziu un inei în briiiante.
A doua zi, se face visita obiigatorie ia Franciscani, in-

* V. acteie in aie me!e D<?CKWC/it<? Cat/Mmc/n, 0.

c l t  M R i POLONt ÏK TÈRH .E NOASTRB tw SECOLUL AL A V m -L E A iăi<

tors acasă, solul găseşte un dar din partea Domnutui, dar

aicătuit din fructe şi dulceţi, iar boierii, cari se mai de­
prinsesem cu străinii de samă, vin să facă visită Poionuiui,
— ceia ce arată că era acum muit mai muită übertate decît
în timpurile vechi, cînd ei erau ţinuţi strict, ca nu cumva
să spună lucruri defavorabile stăpinului.
A doua zi, la 16, se duce solul în audienţă la Vodă cu
acest alaiu : maestrul de ceremonii, servitorii solului, scu-
tarul lui, ţinînd şapte cai de mină, suita polonă, interpretul
polon şi cel moldovenesc, Leonardi. După aceia vine soiul
însuşi : i se dăduse de Domn un cal arăpesc foarte frumos
şi, după obiceiul din Constantinopol, un servitor anume
care să-i curate spuma calului. Lingă el este secretarul
de legaţie cu şase peici, şase haiduci şi douăzeci de cio-
hodari.
Se ajunge la Curte, unde Postelnicul, cu toiagul in mină,
conduce pe ambasador !a Vodă. Acesta era, nu în a treia
odaie, ci la uşa ei, îmbrăcat în haine solemne, ca unul
care cunoştea rosturile diplomatice mult mai bine decît tine­
relul Matei Ghica. în odaie erau cele două fotolii. Dulce-
ţile, cafeaua sînt aduse de şase copii de casă. Tot aşa
solul e parfumat cu mireztne răsăritene. In odaia vecină e
poftit alaiul împreună cu boierii. La un moment dat apar
cei doi fii ai lui Vodă : Grigore şi Alexandru, cari au fost
Domni pe rind, şi presintă omagiile lor oaspetelui. Audienţa
ţine trei şferturi de ceas. Ambasadorul găseşte pe Domnul
Moldovei foarte „respectabil" : vorbia perfect şi latineşte
şi italieneşte şi avea foarte multă simpatie pentru Poloni.
A doua zi loan-Vodă vine la sol cu acelaşi alaiu miliţia,
scutarul cu cei şapte cai, boierii, Postelnicul călare cu to­
iagul de argint, cei 300 de străjeri domneşti — , şi iarăşi
clopotele oraşului sună. întrevederea durează numai o ju­
mătate de ceas. Urmează, in ziua următoare, împărţirea daru­
rilor : un ceasornic cu repetiţie, o tabachere pentru Domn, iar
Hatmanului, Logofătului, Postelnicului, suitei secretarului,
30 de galbeni. Suita s'a înfăţişat perfect milităreşte până
la împărţirea bacşişuriior, dar atunci fiecare şi-a uitat dem­
Î 26 ISTORIA ROM ÎNH.OR RRÎN C lL Ü T O R i

nitatea ca să-şi iea cît mai niait partea, iar ia i9 so-

iuiui i se dăruieşte un cai, şi Domnui împarte ceasornice,
biănuri, stofe.
Pe urmă ambasadorui urmează drumui obişnuit pănă ia
Gaiaţi, unde era ciumă (muriseră în ace! an 1.200 de oa­
meni.) Acoio stă in Biserica Precisfei, unde-] păzesc zece
ieniceri.
La întoarcere, în 1760, Potocki, care se îndemnase ia
astfei de petreceri, ar fi vrut să ie mai aibă odată, însă
Domnui cei zgîrcit cu niciun preţ nu-i mai face aiaiui, şi
prin urmare soiui căiătoreşte mai muit incognito. Totuşi
a venit prin iaşi, găzduit în margenea oraşuiui, probabit
ia Frumoasa, şi a străbătui oraşui în bubuitui tunuriior, în
sunetui musiciior, cu Hatmanui în fruntea oştii. S'a în­
dreptat apoi către Poionia iui.
 VIH.

Călători englesi: Porter şi Boscovich.

Pentru epoca de Ia 1720— 30 înnainte informaţiile prin

călători iipsesc aproape cu totui, dar izvoarele de altă
natură sînt foarte numeroase şi foarte bogate.
Cele citeva descrieri pe care Ie avem pentru vremea
aceasta sint englese, în legătură şi cu călătoria Iorduiui
Paget, constituind un fel de capitol engles în istoria ţeriior
noastre oglindită 'n mintea străinilor.

întâia, ia 1728, este cunoscută, nu prin ce ce au spus

drumeţii, ci prin ce cuprind izvoarele interne româneşti
cu privire Ia călătoria lor. Erau două 'beizadele engle­
zeşti*, cum spune cronica, doi lorzi, cari călătoriau, spune
acelaşi izvor moldovenesc din secolul al XVIII-Iea, cronica
Iui Amiras*, ca să vadă lumea: *umbiînd prin ţeri, ca să
A vază ţerile şi obiceiurile terilor*. Au fost întîmpinaţi Ia
Iaşi de Grigorie Matei Ghica, om foarte priceput şi
care jucase un rol însemnat în politica Imperiului otoman
înnainte de a căpăta tronul Moldovei; pe urmă a domnit
şi în Ţara-Romănească, fiind îngropat lîngă Bucureşti, Ia
Pantelimon. -
Găzduirea are loc Ia Frumoasa, unde fusese o mănăstire
a Iui Balica Hatmanul,— o rudă a Movileştitor— , mai veche
' şi mai mică, mult mai puţin pompoasă decît cea de
acum, care nici ea nu se înfăţişează în forma clădită de
^ Kogătniceanu, ăe/opis/ţe, Ht. pp. !66-7.
 lg& tSTORÎA noM iKILOR tR iK CALÜTORt

Grigore Ghica, ci a$a cum a fost prefăcută de Mihai Sturză,

pe la 1840.
Posteinicui-cei-Atare poartă grija oaspeţiior, cărora ii
se dă o masă acoio, ia Frumoasa. Căiătorii pieacă apoi in
Poionia, petrecuţi cu cinste pană ia hotare.
Pe atunci era foarte greu ca o scrisoare dipiomatică să
meargă sigur, şi Domnii noştri, făcind această îndatorire
represintanţiior europeni din Constantinopoi, deveniau
foarte preţioşi pentru ei, în afară de făptui ca mare parte
din informaţiiie Porţii asupra iucruriior din Europa veniau
prin aceşti observatori ai împărăţiei. De aiminteri ai noştri
chiar aveau pe atunci preocupaţii pe care nu ie cunoaş­
tem pănă atunci. Croniciie încep să cuprindă informaţii pri­
vitoare ia iucruriie europene: Constantin Căpitanui Fiii-
pescu vorbeşte de Cristofor Coiumb şi de Luther ; urmaşui
iui, Radu Popescu, pe vremea iui Nicoiae Atavrocordat,
dă ştiri despre iucruriie apusene, din Germania, din Franţa ;
în M oidova, ioan Necuice, Hatmanui iui Dimitrie Cante-
:nir, comandantui armateior moldoveneşti în iupta de ia
Stăniieşti, căre pe urmă a întovărăşit pe stăpinu! său în
exiiu! rusesc şi a stat o bucată de vreme acoio, pome­
neşte, nu numai de iucruriie din Rusia, pe care ie putea
cunoaşte direct, ci şi de iucruri generate europene.
Dar interesui Apusenilor revine asupra noastră pe aită
caie: războiui între Turci şi Casa de Austria, purtat
tot de Eugeniu de Savoia, care a dat împăratului, o bu­
cată de vreme, victorii pe care cu generaii speciaiişti poate
nu ie-ar fi repurtat. în noui confiict, care se mîntuie cu
pacea de ia Belgrad (1739) şi prin care am recăpătat O l­
tenia pierdută ia pacea din Passarowitz (1718), s'a ames­
tecat şi Rusia. Ruşii au intrat în Moldova cu generate!
Altinnich, care a iăsat şi o descriere a campaniei, acel
Münnich, care prin purtarea sa a iecuit pe Moidoveni de
simpatiiie pe care ie puteau avea pentru Rusia.
*Ponturite* impuse de dînsui boierilor au fost foarte
greie, cereriie de bani de ia Aloidoveni nemăsurate, şi pe
 CALATO R! E N G LES! : PORTER Şt BOSLOVtCtt i2 9

iingă aceasta sate întregi au fost mutate zilnic peste

Nistru ca să impoporeze pustiite 'Rusiei Noi*.
!n războiut acesta Ruşii erau foarte siguri ca Moidova
va încăpea in stăpînirea ior, precum Austriecii erau siguri
să reunească cu Oitenia principatui muntean întreg. N'au
izbutit, căci a venit intervenţia Puterilor neutre' din Apus,
între aiteie intervenţia engiesă, şi aceasta a adus, după
'beizadeieie* despre care a fost votba, prin 1737-8, aiţi
căiători engiesi.

Unui dintre dinşii este agentui Fawikner, în iegătură cu

represintantui Angiiei ia Petersburg, şi ministrui aceieiaşi
Puteri ia Constantinopoi. Aitui este John Beii d'Anfer-
mony, însărcinat cu serviciu! de curier, care, spre deose­
bire de ceiiaiţi, a făcut însemnări, foarte scurte, despre
călătoria iuiL
Venind din Rusia, a trecut în Moidova, pe ia Ţicanovca
şi Soroca. Aceasta-i pare <uu oraş plăcut aşezat pe Nis­
tru*, cu *un turn vechiu, avînd cîteva tunuri neîntrebuin­
ţate* ; iocuitorii sint 'M oidoveni, între cari se afiă puţini
Greci, Evrei şi Turci*. împrejur sînt sămănături şi păşuni
bogate. Comandantul, Grecui Petrachi, se arătase foarte
primitor, oferind vin, fructe şi mijiocind pentru paşport.
La Căinări afiă goiui iăsat de ciumă. Lîngă Măgura trece
Prutui, şi e în ianuar !748 ia Iaşi. Spune că oraşui e încun-
jurat cu vii, ai căror produs, siab, se vinde în Poionia.
Are 2— 3.000 de case, ceia ce ar însemna o popuiaţie mai
mică de 20.000 de oameni, deci foarte muit scăzută faţă
de ce era înnainte. Curtea e ' 0 veche ciădire gotică, din
piatră şi cărămidă*.
Domnui, tot Grigore Ghica, de aitfei foarte amabii, re­
comandă căiătoruiui eng!es să se ducă ia Paşă de Ben-
der, care comandă pe Nistru, pentru continuarea căiăto-

* Voyages degnfs Sf.-Péfers&ourg en Pnssfe dans diverses fw:-

irées de f^ste, ![!, Paris 1766; de aici tn Codrescu, t/r/eariai,
XXiV, p. 2!5 şi urm. C f. iorga, r/t'siotre des reiafians ang/o-
ranntaines, p. 53 şi urm.
9
130 iSTO iUA RO M iN H .on P A W CĂLÂ'!roîO'

riei. S'a dus deci, prin Volcineţ şi <satui* Chişinău, pe

drumuri bătute de Tatari, !a Paşă şi obţine ceia ce voia.
Cu un căpitan bosniac, «boşneag*, şi doi ostaşi mol­
doveni, Beii pieacă într'acoio.
Pe ia Căuşani, plin de Tatari, foarte de treabă, după
părerea iui — bătrînui ia care a găzduit, fost prisonier ia
duceie de Lorena, întreabă despre Casa de Lorena şi vor­
beşte franţuzeşte, expiicînd că piiafui iui de orz nu e ca
acei din Franţa — , se trece prin două sate musuimane din
Bugeac pentru a se ajunge ia Ismaii, cu iocuitori turci,
cari-i dau casă bună, pîne bună şi bun vin. Şi primirea
ia Tuicea-i piace, şi semnaiează «vechiui castei părăsit*.
Babadag e un «mare oraş*, intr'o vaie „foarte roditoare",
şi aici ar fi fost Torni a iui Ovidiu. Urmează pe ta „K ay-
baiy", „Dauna-Kew" (Dunachioiu ?), Cobadin, Bazargic, ,!o -
cuită de Turci, Greci şi Bulgari", pentru a intra în Buigaria.
La întors apo*, pe ia Gaiaţi, Ghica-i dă iarăşi o bună
întîmpinare, şi suita-i conduce pînă ia hotarui ţerii. Tot
pe ia Soroca se face şi acum trecerea.

Venim acum ia ceia ce nu spun izvoareie, adecă ia în­

cercarea de caracterisare a acestei întîiu perioade din stă-
pînirea fanariotă în ţeriie noastre.
Epoca fanariotă înseamnă ea oare un singur iucru, care
se menţine de ia 1709 până )a 1821, o sută de ani şi mai
bine, sau, în epoca aceasta păstrîndu-se obiceiui de a
se aşeza pe tronui ţeriior noastre prinţi greci sau greci-
saţi, unii pe jumătate grecisaţi numai, cari veniau din
Constantinopoi, din Fanar, după ce fuseseră funcţionari
otomani, mari dragomani, sau dragomani ai fiotei mai pe
urmă, cu tot eiementui comun, totuşi sînt deosebiri ho-
tărîte de fixat între mai muite fase aie aşa-numitei epoce
fanariote ? Cred că deosebirite sînt destui de însemnate i
pentru a se putea fixă aceste fase. Şi s'ar putea stabiii
trei, pe care ie vom cerceta pe rînd.
!n cea d'intiiu avem fanariotismui de f/*ad#;e r#/nn/zeascd.
Ea merge pană dincoio de jumătatea secoiuiui ai XV iii-iea,
 (JALÀTotU EKCLES) : PORTER Şi HOSCOHCÜ iB i

thaï precis până ia noui războiu dintre Ruşi şi Turci, în­

ceput în 1768.
A doua se osebeşte supt foarte multe raporturi de
aceasta. Într'însa apar elementele apusene care influenţează
şi asupra noastră şi asupra Fanarioţilor înşii. Coloritul nu
mai este oriental, ci occidental ; ideile filosofice din Apus
stăpînesc toată clasa conducătoare de la noi şi, prin re­
formele pe care le determină, influenţează şi asupra vieţii
claselor inferioare. Am putea numi această epocă : a /a -
/Mnofis/nHÎHf /r/oso/rc, şi nu în înţelesul filosofici de ca­
tedră şi de cărţi, ci în acela, special, al „filosofiei" din
secolul al X V lll-lea, adecă al raţionalismului politic, care
crede că societăţile sînt ca un ceasornic şi oamenii po­
litici trebuie să aibă numai meşteşugul, sigur, de a le face
să meargă înnainte sau să rămînă în urmă.
Pe urmă a venit a treia faşă, care duce de la 1774, de
la pacea din Chiuciuc-Cainargi, până la 1812. O scurta,
dar foarte importantă faşă a fanariotismului, care este
/n/yanotismu/ /za^'oaaf grecesc, cu spirit de renovare
elenică, cu şcoli in acest sens, cu lecturi însufleţite de spi­
ritul cel nou şi cu resultatele la care se ajunge totdeauna
în asemenea casuri : la reacţiunea întregii societăţi româ­
neşti, care admitea pe Fanarioţi ca Domni cari să iacă la
iaşi şi Bucureşti pe „filosofii francesi", dar nu pe Grecii
cu program naţional grecesc.

În fasa intîia familia domnitoare am putea zice că este

una singură : familia Mavrocordat, care domneşte, fie di­
rect, fie indirect, guvernînd într'un principat sau într'altui,
cu Nicolae Mavrocordat, cu fratele lui, Ioan, îngropat în
biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, lingă mormîntul
fără inscripţie care este al lui Brîncoveanu, cu fiii lui, Cons­
tantin şi loan, iar mai târziu cu Alexandru, fiul lui Cons­
tantin, şi cu Alexandru, fiul lui loan, acesta cu totul gre-
cisat. Dacă afară de îvtavrocordăteşti au guvernat membri
din familia Giiica, Ghiculeştii se coboară după femei tot din
Mavrocordăteşti, şi guvernarea lor chiar se datoreştelegâ-
1%2 iSTO KiA noU fiSILO R M U N ÙÀLÀTOic'

turii lor cu aceia cari ei hotărau. Avem deci pe Grigore-

Vodă, pe fii! lui.Scariat şi Matei, pe Aiexandrn, care, dacă nu
i s'ar fi tăiat capui, cum era prinţ tituiar romin, pentru ser­
viciile aduse ca dipiomat Turcilor, ar fi ajuns să ocupe
tronuriie din iaşi şi Bucureşti ; în sfîrşit pe Grigore fini
acestui Alexandru.
Nu numai, însă, că Mavrocordeştii se coboară din Ale-
xandru-cel-Bun, cum ţineau sa se ştie, dar unul dintre fiii
lui Aiexandru Exaporitul, tatăl lui Nicolae Mavrocordat,
Scarlat, a luat pe fata lui Brincoveanu şi a murit la noi, fiind
îngropat la Mitropolia din Tîrgovişte. Nicolae Mavrocor­
dat nu s'a însurat cu o Romîncă, dar Constantin a luat
pe acea fiică a lui Ruset de la care biserica Frumoasa
are o admirabilă icoană îmbrăcată'n argint; ia Curtea lui
se vorbia româneşte, şi am spus că în corespondenta adm:- s
nistratcrilor de Ţinut li se impune de Domn limba româ­
nească. Iar, după bărbaţi, Ghiculeştii dăduseră doi Domni
înnainte de epoca fanariotă, în secolul al XVH -lea, şi legă­
turile lor de familie toate erau în mediu românesc (Stur-
dzeştii, de pildă): pe mormîntu! de la Pantelimon este o ins­
cripţie în româneşte, pe cînd pe cel de la Văcăreşti al lui
Nicolae-Vodă sînt versuri greceşti, inscripţia de pe fron­
tispiciu fiind totuşi românească.
în ce priveşte pe boieri, cei din această vreme sînt în
cea mai mare parte vechii boieri. Nu se adaugă oameni
veniţi de la Constantinopol. în instrupţiiie lui Nicolae M a­
vrocordat către fiul lui,.Constantin, se spune lămurit că
ţara să n'o guverneze decîtcu oamenii ţerii şi, ca Greci, să
n'aducă decît pe ciţiva intim: cu cari să stea de vorbă^ In
fruntea acestor boieri vor fi Ruseteştii şi alţii, car: aparţin
mai vechii aristocraţii din această ţară.
în cler, o singură dată s'a încercat să se puie un M i­
tropolit grec în Aloldova, Nichifor, dascăl domnesc, pe care ,
Biserica nu i-a primit; în Muntenia au fost casuri: după
Antim al lui Brîncoveanu, Mitrofan, trăit însă o viaţă în­
treagă la noi, şi Neofit din Creta. Şcolile de preoţie erau
însă toate în româneşte. Şi, cum am mai spus, limba romă-
 C Ă L Ă T O R ! E U G L E S ! : P O R T E R Şt B 6 S C O V !.tH 138

nească a întrai în slujba Bisericii supt Nicolae Mavrocor-

dat. La Biserica Curţii, fiindcă erau adesea Patriarhi veniţi
din Răsărit, din ierusalim, Antiohia, Alexandria, Constan-
iinopol, şi episcopi străini, dacă pentru ei se făcea şi
cîntarea în greceşte, la o strană, ia cealaltă totdeauna se
făcea româneşte. O operă admirabiiă de traducere din gre­
ceşte, nu numai a cărţiior sfinte, dar şi a celor de teologie
a ocupat o sumedenie de Vlădici, dintre cari unii au
căpătat un nume mare, cum a fost Damaschin de ia Rîm-
nic. Şi opera aceasta a fost începută, nu numai cu ştiinţa
Domnului, dar cu voinţa, cu indemnui, supt patronagiui
lui. Şi tipografiile domneşti tîpăriau cărţile acestea in ro­
mâneşte pentru învăţătura clerului nostru. Cei d'intîiu preoţi
învăţaţi pe cari i-a avut, sînt din vremea aceasta şi supt
influenţa acestui curent.

Aşa încit reclamăm aproape jumătate din epoca fana-

riotică, de ia 1709 la 1768, ca fiind, supt numele Fanario-
ţiior, în întregime a noastră.
!n ce priveşte aşezămintele, nimic nu s'a schimbat. C o -
difîcaţiile mai tîrzii de drept, care nu s'au făcut numai pe
basa legilor bizantine, ci şi a celor apusene, sint după
această epocă: în tot timpul de care vorbim acuma este
rostui nostru judecătoresc, dreptul sprijinit pe obiceiul pă-
niîntului.
Dar Domnii fanarioţi din acest timp se îngrijesc să aibă
registre ţinute în regută. Avem astfe! în Biblioteca Aca­
demiei Romîne un enorm volum manuscript care cuprinde
ordineie iui Constantin Atavrocordat, rapoarteie făcute lui,
judecăţiie pronunţate de Domnie, toate redactate, ca stil,
româneşte, şi toate având ca fond obiceiul pămîntului.

După aceste expiicaţii venim ia un căiător engles de

foarte mare importanţă prin situaţia iui, ca şi prin ceia
ce spune el, dar mai aies prin ce se spune despre călătoria
tui de către cineva care i-a întovărăşit şi care s'a intim-
. 134 !S T O m A ROMth'tLOK PBiN CĂLĂTOR!

piat să fie unul dintre cei mai însemnaţi represintanţi ai

ştiinţelor matematice în secoiui at XVIU -lea.
Călătorul engies este Porter, iar invăţatui care-i înto-
vărăşia, de origine din Ragusa, prin urmare Siav de
singe, este Boscovich, aşezat in italia, şi care a avut o
I situaţie eminentă acolo, continuată cu o situare corespun­
zătoare in Franţa.

! Şi in jurnalul lui Porter şi in descrierea lui Boscovich

; vorba de aceiaşi călătorie întreprinsă pe vremea cînd în
M oldova era Domn Grigore-Vodă Callimachi; cu toate
'acestea, de oare ce ambasadorul face însemnările lui din-
. tr'un punct de vedere, iar Boscovich dintr'altul, mult mai
pe larg, vom arăta intîiu ce spune Porter pentru a trece
apoi la expunerea, mult mai bogată, a însoţitorului său.
Ambasadorul fusese foarte multă vreme la Consrantino-
pol, unde Anglia a avut totdeauna obiceiul să-şi lase
represintanţii atîta vreme cit să deprindă bine rosturile
acelui Stat.
Plecînd de la Constantinopol, el este întovărăşit de mai
multe persoane, un Engies, Mackensie, un altul Wakefield,
un German Hiibsch, care jucase oarecare rol la Constan-
tinopol, ca represintant al Electorului Saxoniei, rege al
Poloniei.
Am văzut şi din călătoria acelor <beizadele* care au
fost primite de Domn la Frumoasa, că Englesii, cei puţin
de la o bucată de vreme, aveau gustul cerurilor străine
şi al terilor cu aspect straniu, şi prin urmare arătau oare­
care curiositate şi faţă de ţerile danubiene. Porter a ma­
nifestat deci de la început dorinţa lui de a merge prin
M oldova. Fiindcă insă Domnul Moldovei, Grigore Calli­
machi, moştenise ceva din obiceiurile *scumpe* ale tatălui
şi trecerea unui ambasador străin, mai ales după experi­
enţa cu cei poloni, necesita oarecare cheltuială, el a cerut,
din Iaşi, să se observe ambasadorului, din partea Porţii, că
ţara fusese prădată deTatari cu cîţivaaniîn urmă, funda­
mental, şi ar fi bine ca ambasadorul să iea alt drum. Şi atunci
Porter a făcut ceia ce orice Engies trebuia să facă : fiindcă
 CĂLĂTO R ! ENGLES1 : PORTER §f BOSCOVtCtt 135

a spus că merge acolo, a mers, dar, fiindcă n'a dorit Dom­

nul să-l primească de bună voie, el nici n'a vrut să ştie de
dînsul şi n'a acceptat nimic din cei s'a oferit. în jurna­
lul lui^, Porter sp u n e : 'c it despre Alteţa Sa, l-am lăsat
măreţiei sale şi am neglijat cinstea ori mai curînd turbu-
rarea de a-1 vedea*. Chiar de la inceput, atunci cind i
s'au oferit însoţitori, mehmendari, cu toate avantagiile de
cai, de gazde, de tain pentru dinsul şi suita lui, el făcuse
declaraţia, pe care o notează Boscovich, că <n'a venit să
mănince ţara*.
în notele lui, Porter ni arată cum a plecat din Cons-
tantinopol, cum s'a îndreptat spre Galaţi, trecînd prin re­
giunea dobrogeană. Despre oraş spune că este un <biet
sat*. Nefiind un loc mai potrivit, şi el a fost găzduit la
mănăstirea grecească a Precistei, care avea, pe lingă obiş­
nuitele beşici de bou pentru înlocuirea fereştilor, şi cîteva
geamuri de sticlă.
In ce priveşte vechiul Galaţi, avem oarecare informa-
ţiuni : Am tipărit după o fiţuică, căzută în mînile mele, oare­
care lămuriri privitoare la portul dunărean în a doua jumă­
tate a veacului al X V H -le a, şi se poate reconstitui după
dînse!e\ întru cîtva, aspectul Galaţilor, cari încep a se
ridica mai tîrziu decît Renii-Tom arova,abia pe la mijlocul
veacului al XVH-lea : sînt acolo în vremea lui Vasile Lupu
bisericile Vovidenia, S f. Dumitru. S f. Nicolae, S f. Voevozf-
Mitoc şi Sf. Mihail, S f. Paraschiva şi S f. Gheorghc,
Precista, clădită de un negustor local şi mărită de alţi
doi din Brăila, tustrei Romîni, de piatră, cu trei turnuri,
pe Ungă clopotniţă, şi încunjuratâ cu ziduri de cetate 3.
Armenii aveau o biserică, unde stătea Vlădica lor.
Aspectul mai vechiu al Galaţilor n'a fost păstrat din

' 7*ur%ey, <7s //rsfory Lortdon !8*4 ; !a Beza, o. c., pp.

25—S.
' Studii .şi documente, XV), p. 223 şi urni.
s La Alotraye înşiră bisericiie Panaghia (Precista), Sf. ioan, Sf.
Nicolae, Sf. Dumitru, Sf. Mihai (era un oraş rău ciădit şi cu puţini
[ocuitori),
136 ISTORIA ROMINILOK RRIK CĂLĂTORI

nenorocire. Grecii au schimbat aicătuirea bisericiior de

acoio, şi au venit pe urmă toate iucrăriie de ediiitate a te
tui M ihai-Vodă Sturza, aşa incit din Gaiaţui de odinioară
nu s'a păstrat mai nimic, ceia ce este regretabit, mai aies
pentru biserici.
De ta Gataţi ambasadorui pleacă pe drumut obişnuit către
iaşi, fără a vorbi de ce vede pe drum. A putut intUni doar şi
păstorii mocani, cari-i interesează foarte mutt pe un cătător
recent, de şi-i găseşte fără ^educaţie*. Pe vremea aceia
Mocanii erau în 'ptină prosperitate : se aşezaseră in Putna,
ta Caşin, ia Soveja ; datoriau Vistieriei un anume venit
şi-i ţineau ia disposiţie <carăie mocăneşti*, cu care căiă-
toriau şi Domnii maziti ; aveau angajamente în ce priveşte
sarea, şi în condica iui Constantin Mavrocordat, mai veche
decît căiătoria aceasta cu douăzeci de ani, ei sînt pome­
niţi necontenit, ca nişte ciobani foarte dîrji şi răi, cari se
băteau între dînşii, de ia Soveja ia Caşin, fiind o veşnică
rivaiitate între cete două săiaşuri. Vechea popuiaţie din
Vrancea, moşnenii, fusese cu totui acoperită de stratui
păstoresc, venit din Ardeat : de aceia ii se şi zicea M oca-
niior şi Bîrsani, pentru că veniau din Ţara Bîrsei.
iaşu! i-a văzut Porter răpede. Semnaiează doar ceia ce
era o raritate pe atunci, — şi nu se gîndiau Apusenii că vor
introduce sistemui după foarte inuită vreme — , pavagiui
de iemn ai străziior. N'a fost găzduit în oraş, ia Curte,
ci ia Frumoasa, şi ei îşi rîde de ciădiie, găsind-o ridi-
cuiă. Nu era ridicuiă de ioc, cum se va vedea din Bos-
covich, care avea, ca unui ce se născuse pe maiu! dai-
matin ai Mării Adriatice şi-şi trăise viaţa în itaiia, mai
muit gust, şi in ce priveşte o ciădire, decît ambasadorui
engies.
înfăţişarea Greciior îi jigneşte pe Engies, care vorbeşte
de Avanitatea grecească*. în generai toată atitudinea iui
este despreţuitoare, de om năcăjit.
După aceia ambasadorui îşi continuă drumui, mergînd
spre ţara iui.
 CĂLĂTO RI ENGLBSi : fo R 'iL R şi BOSCuYfCH 137

Venim !a descripţia iui Boscovich. Ea a fost foarte cu­

noscută şi foarte răspîndită : afară de textu! itaiian, care
se întrebuinţa într'o ediţie din 1784, „Jurnaiui unei căiă-
torii de ia Constantinopoi în Poionia" \ există o traducere
în iiniba francesă şi una în iimba germană, după manus­
cris (ediţie francesă din 1782 şi aita din 1784; traducere
germană din 1780).
Că sînt atîtea traduceri şi ediţiuni se expiică prin marea
vaioare a tui Boscovich, care a fost, cum spuneam de
ia început, unui dintre cei mai eminenţi oameni de ştiinţă
ai secoiuiui a! X VH t-iea, aşa de preţuit, incit a fost rugat
să meargă ia Paris şi a fost adoptat de lumea ştiinţifică
francesă, petrecînd acoio cea din urmă parte din viaţa iui.
Ocupaţiiie iui foarte greie şi uneie năravuri i-au făcut să
înnebunească, dar şi-a revenit în fire şi a murit ca om
s'" *
Dobrogea, vorbeşte de Baba-
d ^ e un sat 3. După Macin pome- '
neşte Brăiia, care apare pentru a doua oară într'o des­
criere de căiătorie mai nouă. Cunoaşte pe un fost cieric
itaiian, care-şi părăsise Ordinui şi se făcuse medic, aşe-
zîndu-se acoio. Arată că popuiaţia Brăiiei este foarte
ticăioasă, aicătuită de tot feiui de canaiii (Ă/v'cco/H). Nego-
ţui care se face acoio e foarte însemnat, şi căiătorui a
văzut un mare număr de şeici. Evident că importanţa
Brăiiei de ia 1760— 70 era muit mai mică decît odinioară,
cînd nu se ridicaseră Gaiaţii.
în ce priveşte aceie <canaiii*, care se întiinesc şi ia
Gaiaţi, iată expiicaţia : aici se adunase o popuiaţie răsă­
riteană, creştină în cea mai mare parte, care se hrănia
din tot feiui de întreprinderi necurate, popuiaţie care abia
putea să fie stăpînită de organeie administrative în aceste
două porturi. Situaţia aceasta ia Gaiaţi — ca şi ia Pera

* Gicrnaie di an viagera d# Gosinniinopoii in Adonic, Bassano

1874. Reprodus în t/ricarini, XV !. p. 254 şi urm.
' La Motraye vede in Manga!ia-Pa!aichora vechea Torni.
 138 fS'COfUA RO M tM LO R FRtN cftbĂTORt

din Constantinopoi — s'a menţinut până foarte târziu, până

prin anii 1830— 40, cînd an prins să se aşeze aici un
număr de Greci cinstiţi şi harnici, de Daimatini, şi au în­
ceput lucrările, atît de importante, de transformare, supt
administraţia strictă a iui ÎVUhai-Vodă Sturza. într'o epocă
mai târzie erau foarte temuţi în porturiie acestea aşa-
numiţii Chefaioniţi, Greci din Cefaionia, cari, supt steagni
britanic şi ocrotiţi de consuiui engies, îşi permiteau tot
feiui de ticăioşii.
Gaiaţii sînt descrişi foarte pe iarg de Boscovich. Ei în-
'ăineşte aici un ispravnic grec, care primeşte pe ambasador ;
fusese cîn d v a.csciav * ia famiiia Suţu — N icoiachiSu ţu
era capuchehaiaua, dar de fapt stăpînui tînăruiui Domn
moidovean — , ceia ce trebuie să însemne numai : om de casă,
şi-şi cumpărase o situaţie care-i rentă, nu din causa iefii,
căci pe vremea aceia, şi ia noi ca şi în Apus, funcţio­
narii nu trăiau din ieafă, ci pentru anumite venituri, soco­
tite oneste, de ia persoane care aveau nevoie de dinşii.
Pîrcăiăbia de Gaiaţi i-ar fi costat douăzeci de pungi
de bani, ceia ce însemna atunci foarte muit.
Oraşu! este mărişor, avînd şapte biserici,— de fapt mai
muite, — dintre care mănăstirea, unde a fost găzduit Porter.
Trei dintre eie erau mari şi încunjurate de ziduri, in ce
priveşte popuiaţia căiugărească, era foarte restnnsă, căci
atîtea biserici se închinaseră Locuriior Sfinte, de nu mai
ajungeau cătugării, şi atunci se întimpia să fie doar cîte
doi căiugări pentru toate ciădiriie aşa de întinse care în-
cunjurau unele biserici. Astfei decăderea ciădiriior acestora
nu se daforeşte numai ticăioasei administraţii a Statuiui
după secuiarisare, ci şi incapacităţii Greciior înşişi de a
administra cum se cade zidiri aşa de frumoase cum ie
făcuseră ctitorii de pe vremuri.
Biserică iatină este una singură. Veuiau aici Ragusani,
Sîrbi, Daimatini. Boscovich, ei însuşi abate, a intrat într'o
biserică ortodoxă, care nu i-a piâcut, neînţe!egîndu-i nici
pianu), nici picturiie; ico.meie i se par foarte urîte.
înseamnă apoi comerţu! cu grîne, spunînd că e foarte
 CĂLĂTO R ! E K 6 L E S ! : PORTAR Ş! BOSCOYtOH )39

important. Nu numai atît, dar ia Gaiaţi pe vremea aceia era

şi un arsena! pentru construirea corăbiiior de iemn aie
Turciior. Veniau aci reişidin Constantinopoi, cari trebuiau
să preiucreze iemnui venit pe pirite. Se tăiau copacii cei
mai frumoşi din regiunea Sucevei şi se aduceau până ia
Gaiaţi, aşa cum până în ziieie noastre a rămas obiceiui.
Alai tîrziu s'au aşezat chiar Turci pentru aceasta in vaiea
Bistriţei. Lemnui ce se aducea, cum se vede din soçotc-
iiie epocei fanariote, purta deosebite numiri în turceşte.
Se construia foarte muit şi prost, materiaiui fiind îndată
întrebuinţat, aşa îneît corăbiiic abia piutiau cîteva iuni şi
începeau să sa desprindă iegăturiie ; dar rcisu! era în-
cîntat, căci avea parte ia cîştig.
Boscovich afiă într'o mănăstire cărţi foarte frumoase,
tipărite ia Veneţia în greceşte. Şi astăzi ia Reni, ca şi în
biserica Aroneanu de iîngă iaşi, ia Frumoasa şi în atitea
aite iocuri se mai întîineşte cîte o garnitură din acest
spiendid tipar veneţian. Pomenind de fereştiie acopente
cu băşici de bou, se notează şi un foişor frumos, în gră­
dină, unde abateie stă împreună cu amba3adorui- Primi­
rea fusese foarte frumoasă : apăruseră şi soidaţi cari trăgeau
saive de puşti, dar ambasadorui n'a aceptat.
în caiea către Bîriad, căiătorui întîineşte foarte puţine
iocuri sămănate, bogăţia ţerii fiind atunci in vite, şi nu
din agricuitură. Ţinutui i se pare însă foarte frumos. O b ­
servă buruieni înaite, fiori, ici coio vite, dar rare. în ge­
nere, aspectui stepei, mai aies dat fiind momentui cînd
venia ei: o singurătate, un adevărat pustiu. Pe aiocurea
cîte un sat. Şi se opreşte în sateie acestea : cercetînd
casete, iaudă pe ţerani, că sînt foarte curate. Cînd şi cînd
vede cîte un căiâraş domnesc care duce scrisori ia Ţari-
grad şi curieri de-ai ambasadeior, căci poşta ambasado-
riior cu Turcia se făcea pe ia noi. între aiţii, curierui Prusiei,
de oare ce Prusia începe tocmai atunci reiaţii cu Cons-
tantinopoiui, unde fusese trimis von Rexin ca informator.
Curierii aceştia mergeau cu cea mai mare răpeziciune,
aducînd ştiri însemnate, şi iumca, cînd vedea că trece un
 140 )STOR)A R O H tM LO R RR)N CĂLĂTOR)

asemenea «călăraş*, părăs'a drumul mare şi se ascundea

în păduri, se înfunda în şanţuri : pentru că obiceiul era
să se schimbe calul obosit cu ce! d'întîiu cal care se în-
tîlnia, iar bietul păgubit trebuia să umble mu!t pană
să-şi reiea calul viu sau mort. Boscovich povesteşte chiar
deespre cutare preot bătrîn care a întilnit alaiul ambasa­
dorului şi, ştiind ce-1 aşteaptă, a căzut în genunchi, izbu­
tind prin rugăciuni a fi cruţat.
Ajungînd la Bîrlad, călătorii înlîlnesc o cunoştinţă de-a
lor : o Grecoaică din Constantinopole, al cării bărbat avea
o funcţie în ţară. în oraş sînt cîteva străzi mai bunişoare,
cu case de negustori evrei din Polonia: pe vremea aceia
populaţia evreiască din oraşele Moldovei avea deci oare­
care importanţă. Casele sînt destul de gospodăreşti, cu
fereştile de sticlă.
In curînd emigraţia evreiască va formă în Bucovina
austriacă un fel de deposit permanent, de unde s'au stre­
curat încetul cu încetul atîţia alţi Evrei. De alminteri
veniau şi pe linia Nistrului. întăiu ca orîndari, avînd în
arendă cîrciumile, cu drepturile senioriale, şi heleşteele.
Căci Evreii poloni erau vînzători de holercă sau de ho­
lercă. De la o bucată de vreme o populaţie evreiască se
aşează şi în oraşe, ca meşteri, mai ales de lucruri apusene,
la schimbarea costumului.
Boscovich spune că Evreii «sînt îmbrăcaţi ca în Polo­
nia, cu un fel de anterie negre, lungi, şi pe cap o
scufiţă cum poartă calota lor abaţii catolici*.
Oraşul Bîrlad scăzuse prin prădăciurtile Tătarilor pe
vremea lui loan Teodor Calimachi. De la Bîrlad se tnerge
spre Vasluiu printr'o regiune foarte frumoasă din causa
pădurilor mari netăiate şi a poienilor din mijlocul codrului.
Astfel Tîrgul-Frumosîşi datoreşte fără îndoială numele mai
mult încunjurimilor decît caracterului pe care l-a putut
avea într'o epocă oarecare. Totul era plin de «iarbă
deasă şi de flori*.
La Vasluiu nu se spune că era populaţie evreiască, dar
călătorul a fost mîncat de păduchi de lemn.
 e À t M o K f E U fiL E S !: roitT E H Ş! BOSCO ^)CU <41

De aici ajunge ia Scinteia, vad vechiu. Pe aici, in apro^Y

pierea Iaşuiui, se întîinesc cireziie ceie mari aie negusio-
riior, cari vindeau boii moidoveneşti până departe, şi S o s- ^ i
covich iaudă extraordinara mărime a viteior cornute din ' ^
toată M oidova.
Ajuns Iîngă Iaşi, ei se aşează iîngă Frumoasa, pe care
o zugrăveşte cu totu! aitfei de "cum o tace Porter: E nn
palat domnesc frumos mobiiat, cu sofaie ; deTcT ţrnrte ciă-
direa pentru recepţie, de aita gineceu! pentru femei, am-
beie cu aurituri pe păreţi şi scuipturi ; piafoaneie sint
frumoase. Este şi o grădină, care a fost şi mai tîrziu în­
grijită, dar în cele din urmă distrusă cu desăvîrşire.
Heleşteul din împrejurimi foiosia foarte muit pentru apro-
visionarea cu peşte a Iaşuiui.
Nefiind îndatorit, ca ambasadorul, să se arăte supărat,
abatele a căutat să intre în reiaţii cu Domnui, şi s'a dus
deci să vadă foarte frumosul pavilion făcut cu ocasiunea
mucarerului, a întăririi Domnuiui. La Oaiaţi încă văzuse
sosind pe capuchehaie cu decretul. Asistă acum ia serbare.
Din Iaşi soseşte o trupă de căiăreţi, care se înfăţişează
foarte bine, şi se aşează de o parte şi de aiia, cu steaguri.
Domnul se postează, cu frateie, iîngă un chioşc, unde se
făcuseră pentru ocasie două corturi, avind aproape pe
secretarul iui pentru limbile străine, de ia Roche, iar jos
lingă dînsu! şi pe secretarui turcesc. Se aduce decretui de
mucarer, şi Domnul îl primeşte cu cea mai mare eviavie,
făcînd gestul de închinare către „împărat*. I se aduce
. calu! dat de Sultan. Se ceteşte porunca acestuia, pe cînd
pe deal caraghiosul Curţii spune glumeie Iui.
După aceia vine audienţa ia Domn a iui Boscovich, a
iui persona!, iar nu în caiitate de însoţitor ai ambasado­
rului : in timpui serbării, odată cu dulceţiie, cafeaua şi
fumigarea cu curse şi odogaciu, ei fusese invitat, de bei­
zadeaua Alexandru în itaiieneşte, de Domn în greceşte, să-i
visiteze ia Curte. Palatul i se pare vechiu, fără niciun fei
de gust şi rînduiaiă. întră într'un cabinet curat, unde sînt
şofate, dar şi o mică bibiiotecă cu cărţi bune, mai aies
 i&X iS tO 'U A ROM tNIf.Oh PRiN GĂLATOiU

de ştiinţă. Vede două globuri, unui terestru, aitui Cereăc;

după aceia e dus în odaia mai mică, unde ia Roche se
-aşează ia picioareie iui V o d ă ; sint şi cîţiva curteni în pi­
cioare. Se aduc patru scaune pentru Boscovich şi suită.
Domnu! e întovărăşit şi aici de fratete său, Aiexandru, care
a fost pe urmă şi ei Domn în Moidova, mai fericit decît
Grigore, care, tînăr încă, a fost tăiat după cîtăva vreme,
fiind bănuit de Turci ca trădător faţă de Ruşi. Şi unui şi
aitui fac cea mai bună impresie străinului.
Ei îi şi descrie : Domnui era de un caracter destui de
biînd şi amabii, piin de poiiteţă şi de deprinderi şi
sentimente bune. Aiexandru, tot aşa de bine educat.
Domnui vorbeşte greceşte, dar, ni spune Boscovich, mai
muit din etichetă, căci ştia şi franţuzeşte ; Aiexandru, care
n'avea nicio situaţie oficiaiă, vorbia în iimba francesă. în
această odaie se înjghiabă o conversaţie asupra fisicei,
asupra camerei optice; Vodă cere o muiţime de lămuriri
despre nişte instrumente nouă şi se interesează in cea
înai mare măsură de eie, cerînd să i se trimeată şi iup.
Face astre! cea mai bună impresie. De aiminteri un tată
ca ioan Teodor Caiiimachi, format ia şcoaia din Lemberg,
în iegătură cu ambasadorii străini, trăit în cea mai bună
societate, nu putea să-şi crească fiii aitfei.
După ce isprăveşte audienta, căiătorui părăseşte iaşii
şi, pe drumui obişnuit, se îndreaptă spre Zaiescic, unde
era frontiera din spre Poionia. In caiea spre Cernăuţi trece
pe ia Şipote, unde era o circiumă, pe ia Botoşani, care
poartă numeie vechiuiui sat întemeiat de un strămoş Botăş :
acuma erau 400 de ca3e, ceia ce înseamnă 2.000 de io-
cuitori, şi cinci biserici (în margenea oraşului biserica
ini Ştefan-cef-Mare, Păpăuţii, iar, în oraş chiar, ceie două
biserici făcute de Petru Rareş şi soţia lui Eiena, Sfîntui
Gheorghe şi Uspenia). Dorohoiu) îi pomeneşte numai : de*

* Comenzi de hărţi şi globuri în !orga, Documente CcMûnaf/;/,

H, pp. 239, 3Î5, 3!9, 324, 34], 345, Bătrînut toan Caiiimachi doria
de TAsa/z-Rm sau de „Enciciopedie", /b/d., pp. 307. 390
nota i.
 d i H T O R t EM ÙLBSt: t'ORTER Şt M S C O U C t i 14J

attfel între un oraş şî cellalt nu 6ra cine ştie ce deose­

bire. Cernăuţii înşişi sînt descrişi, cu Aibanesii cari stă­
teau pe lingă ispravnic şi îndepiiniau funcţiunea de sol-
daţi de poliţie. Vorbeşte de Grecii şi Evreii cari erau pe
vremea aceia acolo. Oraşul are trei biserici şi două sute
de case.
Aici a avut prilejul să vorbească mai multă vreme cu
ispravnicul de acolo, care era rudă cu un Ragusan pe
care-! cunoscuse foarte bine Soscovich din Turcia. Is­
pravnicul era Frances de origine, Miliot, şi familia Milo
se coboară din acest ispravnic de Cernăuţi de pe vremea
lui Callimachi (erau şi aiţi Francesi: Imbault de la Tour,
/mĂd al nostru, şi va fi pe urmă familia Linchouit, care
va juca un rol important în părţile acestea). Vorbind deci
cu Milo, abatele află o mulţime de lucruri privitoare la Mol­
dova de atunci şi la trecutul ţerii. Căci Milo este de sigur
acea * persoană de spirit şi de talent dintre cei d'intăiu
boieri ai Moldovei* despre care vorbeşte el de două ori.
Acesta i-a pomenit şi de o cronică veche a Moldovei, care
a fost scrisă pe vremea lui Grigore-Vodă Ghica (de fapt
Amira dăduse o formă grecească unei vechi compilaţii
de cronici moldoveneşti) : de acolo iea ştiri in ce priveşte
trecutul mai depărtat al principatului.
Ceia ce e mai ales important în notele pe care le-a co­
municat Milio e constituit, în afară de informante privi­
toare la limbă, de acelea despre Suceava, spuindu-se
că ar ii fost treizeci de biserici în afară de castelul de
acolo. Sînt informaţii financiare şi economice, puţine,
dar de o mare importanţă, dată fiind personalitatea ace­
luia care le-a dat şi care era în putinţă de a fi bine in­
format. Ni se spune că în Moldova erau 150.000 de
oameni: trebuie să fi înţeles 150.000 de contribuabili. Ve­
niturile fuseseră odinioară de 2.700 pungi a 500 lei fiecare,
şi scăzuseră la 1.700, aşa îneît ţara era in plină decădere
economică. In Muntenia se string 5.000 de pungi. Ele sînt
menite în cea mai mate parte Turcilor. Mucarerul singur
 j^ 4 ÏS T O R ÏA R O M iN ÏL O H V R m C Ă L Â T O ÎU

era plătit cu 600 de pungi din venitui de 1.700, şi Sd

dădeau 200 de pungi §eicuiis!aniu!ui, şefu! reiigiei turceşti.
Originea acestor venituri nu ni se dă : o cunoaştem din
izvoarele anterioare. Se vorbeşte de văcărit, o dare pe
bogăţia de căpetenie. Boierii nu voiau să-l plătească, şi
de aici o luptă întreagă în contra văcăritului. In afară de
venitul Domnului existau veniturile Mitropolitului, care erau
de patruzeci, cincizeci de pungi. Preoţii dau fiecare doi
lei la Mitropolie.
Asupra producţiei terii se fac observaţii interesante.
Pe an se vînd 40.000 de boi graşi, mai ales prin Silesia,
căci Danzigul îşi pierduse importanta. Se iea un preţ
relativ mare, 10 galbeni boul, şi se lua de aici un cîştig
de 1.500 de pungi pe an. C a obiect important de comerţ
vin apoi caii, în număr de 10.000, cu 20—30 ughi calul :
remonta prusiana şi cea danesă se făceau în părţile noastre
ceva mai târziu, caii aceştia moldoveneşti fiind întrebuin­
ţaţi pentru cavaleria uşoară. Pe lingă aceasta se vindeau
200— 300.000 de berbeci, mai ales la Constantinopol, şi era
foarte căutat mai ales un fel de berbece care
formă, deliciul gurmetilor turci. Urmează mierea şi ceara,
care se vindeau până în Venetia, aducind un venit de
1.000 de pungi pe an. In ce priveşte grîui, se exportau
300.000 de chile pentru Constantinopol. In afară de aceasta
se căutau : lemne, său, peşte, pastramă, brînză, unt, vin
şi blănuri.
Din producţia aceasta ţeranii cîştigau cam puţin, însă
era o măsură pe vremea aceia care venia în avantagiui
teranului : cel sărac se sprijinia pe cel bogat, prin sis­
temul cislei, un fel de solidaritate terănească care a fost
distrusă. O casă terănească, dacă avea bogăţie în vite,
putea să deie,' deci, şi pănă la 100 de lei pe an ; se
cereau numai opt lei de la fiecare. Cînd teranu! nu putea
plăti, plătia boierul, proprietarul de moşie, satul întreg tre­
buind să răspundă o anumită sumă Vistieriei, indiferent de
situapa fiecărui membru.
 e& L Â T o fu E K t- m s t : r o R t ? ,n B o s c o tu c o )4 o

Căiătorui engies da care vine vorba acum, n'are situaţia

politică nici valoarea cuituraiă a înnaintaşuiui iui, Porter,
nici cunoştinţele unui Boscovich; este insă un tip foarte
cunoscut in Apus, iordui Baitimore, care a isprăvit rău,
după o viaţă întreagă de aventuri. Faima iui se sprijină
numai pe descrierea căiătoriiior, care ia un moment i-au
dus şi în M oidova, şi cartea iui a fost aşa de răspindită
incit, din anii 1776-8, s'a dat o traducere rusească *.
Descrierea iui Baitimore este scurtă, iar partea care ne pri­
veşte de noi, fără mare importanţă.
Merge prin Dobrogea, şi reiativ ia această ţară se pot
cuiege ştiri şi de ia dinsui. De aiminteri, in ce priveşte
iucruriie dobrogene, mai este ici coio cite ceva de des­
coperit. Chiar acum in urmă, în A/zafefe care
se tipăresc !a Constanţa, d. Vîisan, profesor de geografie
ia Universitatea din C !u j, anaiisă o foarte* interesantă
hartă austriacă, tocmai de prin anii 1770, în care un
număr mare de iocaiităţi — numai sate — şi înfăţişări aie
soiuiui se presintă în formă romanească. Dunărea apare
deci ca 'Dunere*, şi se constată apoi o muiţime de ge­
netive româneşti. Aite nume nu se iămuresc tocmai bine,
dar se poate bănui forma românească. Autorul se întreabă
dacă aceasta nu este un document ai vechimii noastre în
deosebitele puncte dobrogene însemnate cu numeie acestea
în iimba noastră. Este şi o aită ipotesă : s& poate întîmpia
ca această hartă austriacă, care, în ce priveşte Bulgaria
Răsăriteană şi Dobrogea, este făcută, evident, după o hartă
rusească, să fi fost aicătuită după o hartă românească, —
ceia ce ar însemna că existau studii de cartografie ro­
mânească în epoca aceia, iucru care nu e imposibii, pentru
că vestita hartă a ţăriior noastre, făcută de Rigas, cei care
a scris Marseiiiesa Greciior şi a jucat dn roi aşa de im­
portant pentru trezirea conştiinţei naţionaie greceşti s, este

* Şi după această traducere Hasdeu, in ArAfva /sfor/ra. i-a dat,

!n versiune românească.
' Harta e foarte cunoscută şi ndesca fotosită; am reprodus o
in şase bucăţi in votuniui ii din .Documente privitoare ia famitia
CaUitnachi*.
to
146 ÜSTORiA R O M ÎM LO R f*R!N CÂLÂTORi

făcută după a!tă hartă, a unui învăţător dia famiiia Domnu-

iui Moidovei de prin anii 1760-70, care era iosif Mùesiodax,
adecă Dac din Moesia, căci pe harta iui Rigas se însem­
nează că Cernavoda este iocui de naştere ai iui Iosif,
şi, cum Cernavoda, ca şi toate iocaiităţiie din dreapta
Dunării în Dobrogea, a fost iocuită de Romîni, e extrem
de ţfrobabii că acest căiugăr era şi ei Romîn, şi astfei
însemnările în româneşte aie acestuia ar fi fost ia dis-
posiţia cartografului rus pe care !-a întrebuinţat carto­
graful german.
Revenind ia căiătoria iui Baitimore, ei trece din Dobrogea,
fără să dea ştiri importante, şi ajunge ia Gaiaţi, pe care
nu-i descrie.
Continuîndu-şi drumui, căiăîorui trece printr'un ţinut de
păduri, unde fuseseră iăcuste şi semănăturile erau compiect
distarse ; ei întîineşte sate care i, se vor fi părut fără
importanţă. Despre Bîriad şi Vasiuiu nu se spune nimic
aita decît că sint „nişte biete tîrguşoare". întră în pă­
durea cea mare care ducea ia iaşi, şi din care a Dobro-
văţuiui este numai o parte — de aceia iocaiităţiie cu
numele de „Poiana" şi biidarii cari făceau în poieni bii-
duriie de iemn, ce atingeau Iaşui. Constată o scădere, ia
care ne putem aşteptă, în ce priveşte număru! populaţiei';
dar cifra de 2.000 de case, pe care o dă, pentru iocuinţiie
„Moidoveniior, Evreilor, Armeniior, Grecilor şi Ţiganilor*,
mi se pare greşită ; ei vorbeşte, cum fac foţi căiătorii, de
lucruri care băteau mai muit ia ochi -şi în specia! de pa-
vagiui de iemn ai străziiof principale, apoi de înfăţişarea
caselor cu un rînd, joase, fără mobiie, zice ei, de şi chiar
în Apus, pe vremea aceia, mobiieie erau muit mai puţine
ca în timpui nostru. în ce priveşte ciădiriie de cărămidă,
este întăiu Curtea Domnească, încunjurată cu ziduri, cu
bastioane.
Era naturai ca Baitimore, dată fiind iipsa-i de orice
caracter oficial şi de importanţă poiitică, să nu fi cerut
audienţă ia Domn, şi deci nu poate să ne iămurcască
asupra aspectului interior ai Curţii româneşti.
 CĂLĂTORI E'NGLRSt; t'oRTKR Şi' ROSCOVrctt )47

ăupt raportui ciădiriior, mai vorbeşte de treisprezece

mănăstiri, dintre care una de călugăriţe. O mănăstire de
căiugăriţe era ia Socoia ia început, înnainte de a se în­
temeia aici Seminariu! de către Aiexandru Moruzi, ia înce-
putui veacuiui ai X iX -ie a ; biserica de acoio e ciădită de
una din feteie iui Aiexandru Lăpuşneanu, ai cării chip se
şi vede încă în ciădirea cu totui prefăcută. în iaşi mai
este un Mitoc a! Maiceior, în centru! oraşuiui, pentru găz­
duit cătugăriţeie care vin în afaceri, dar nu cred că Bal­
timore se gîndeşte ia M itoc. Afară de aceasta sînt cinspre-
zece biserici— numărul este prea mic— , afară de ceie două
armeneşti, dintre care una foarte veche, de şi nu, cum
s'a crezut, din secoiui ai X iV -iea.
Este apoi şi o singură sinagogă, ceia ce înseamnă că,
de şi era o poputaţie evreiască, nici pe departe ea nu
putea fi aşa de numeroasă ca pe timpul nostru. Atrage
apoi atenţia asupra frumoasei ciădiri a băiior, despre care
se pomeneşte încă de ia sfîrşitui veacuiui a! XV l-iea :
băiie acestea fuseseră înnoite de Vasiie Lupu. Eie erau îm­
părţite pentru bărbaţi de o parte şi femei pe de aită parte.
In Bahiuiu se spăiau cămăşiie.
Se menţionează şi prăvăiiite, de iemn şi de zid, în care
se vinde? marfă din „Haiia, Germania, Turcia, Rusia şi
Poionia".
C a moravuri, despre femei spune că sint foarte frumoase,
dar reflecţiile despre moralitate arată mai muit ce căuta
el decît ce se oferia oricui.
în afară de acestea Baitimore are, natural, citeva ştiri
în iegătură cu căiugării străini catoiici, cari nu şi i-au adă­
postit ia dînşii, fiind găzduit într'o căsuţă unde n'a putut
să doarmă, nu numai de pioşniţe, dar şi pentru că, fiind
acoio hanui după moda orientală, în aceiaşi ciădire era
grajdul, aşa încît o vacă trecea cu capui peste păreteie
despărţitor.
La căiugării franciscani, — mănăstirea era dedicată Siîn-
tuiui Anton de P a d o v a — găseşte vin cu trei iei sticia şi
146 lS to H IA R O M E L O R i'R !K Ù ÀLAÏORi

întîineşte oameni cari vorbiau !atineşte,itaiieneşte, gre­

ceşte şi ruseşte. Unui din ei, Luca, era din Marsiiia. Stă
cu dînşii de vorbă, ba se pare că ii şi recitează versuri
engiezeşti. Dar părinţii îi întreabă — cei puţin aşa i se
pare — dacă Londra e în Angiia sau Angiia în Londra.
 IX .

Călători orientali
Pentru începutul secolului a! X VlH -leaavem şi doi că­
lători turci. Cel mai important nu e un drumeţ în trecere,
ci a stat foarte multă vreme la noi, vre-o treizeci de ani.
A locuit la Hotin, unde avea o funcţie oficială şi, pe lingă
aceasta, ca om cu o educaţie literară, era întrebuinţat cînd
era vorba să se redacteze o inscripţie poetică după ve­
chiul obiceiu al Orientului; are şi noţiuni istorice despre
locurile noastre. Apoi, cum făceau toţi soidaţii din Hotin,
ori dacă se ocupau şi de literatură ori dacă rămîneau
numai în rosturile lor militare, era amestecat în negoţ,
făcînd micile lui afaceri, aşa încît a ajuns să cunoască
foarte bine viaţa economică a ţerii *.
Anonimul, care scrie la 1742, vorbeşte înnainte de toate
despre Basarabia şi, din Basarabia, mai mult despre Ho­
tin, pe care-1 cunoaşte foarte bine, apoi despre Aloldova
de Apus şi în a! treilea rînd dă ceva ştiri şi despre Ţara-
Romănească, despre care se vede că are mai curind idei
vage.
Pentru a începe cu acestea, e! cunoaşte Bucureştii, ca
unu! care a fost cîndva pe aici; spune că e *oraşvechiu,
frumos, cu case măreţe*. Fiind un Oriental, evident că
vede lucrurile altfel decît un pretenţios călător venit din
Apus.

' După dăriie de samă aie Academiei din Viena pe anui iS90 s a
dat o traducere românească de d. Lazăr Şăincanu in „Revista
Nouă", li!.
 130 IS T O R tA R O M ÎN M .O R P H )X C Ă L Ă T O R !

Cunoaşte apoi Tîrgoviştea, în care semnalează o bise­

rică mare, Biserica Domnească probabii : i se parc un
*tirg frumos*. De fapt oraşui păstra pe vremea aceia ceva
din buna înfăţişare pe care i-o dăduse trecerea în fiecare
an, timp de mai muite iuni, a iui Constantin Brîncoveanu,
pe cînd cu Fanarioţii ei degenerează.
în ce priveşte populaţia, Turcui găseşte că Romînceie
sînt peste măsură de frumoase, iar, cit despre bărbaţi, şi mai
aies cei din M oldova, îi socoate nişte ^creştini mojici şi
necredincioşi*, iată şi judecata iui despre Domnii noştri :
sint numiţi de ia Constantinopoi, şi de acoio pieacă înto­
vărăşiţi de doi soiaci — soidaţi din Ordinui ienicerilor; de
unde Soiacoiu, soiac-ogiu — de un peic, paj ai Sultanului,
şi de un capugiu portar.
Venind ia Moidova, în Iaşi cei d'intăiu iucru care-i in­
teresează pe Orientaiui musuiman este baia. Apoi vor­
beşte despre Curtea Domnului, despre mănăstiri, — totui
în cîteva rînduri. Din oraşeie Moldovei, cunoaşte Suceava,
Neamţul, Galaţii, unde pomeneşte de serdarul turcesc care
stătea acolo pentru a face linişte: se face un mare negoţ
de lemne, care atrage pe <Lăzii* locuitori pe ţermul de
Nord a! Anaioliei şi cari se găsesc şi prin Basarabia,
făcind, pe lingă acest negoţ şi acela cu oile, furtişa­
g u ri, — populaţie insuportabilă pentru liniştea ţerii, aşa
încît a trebuit să se iea măsuri împotriva ei, fiind, pe la
1730, daţi afară din M oidova, dar nu fără greutate ; ei
aduceau de vînzare la Galaţi iemu scump pentru ciubuce.
Călătorul are informaţii destul de exacte în ce priveşte
sarcinile Domniei faţă de Turci, ca unul ce eradinHotin,
unde Paşa avea de la noi anume venituri speciale şi
multe daruri, precum se vede, ca şi atitea alte elemente de
politică, finanţe, viaţă socială şi cultură, din registrele de
contabilitate ale Fanarioţilor din Aloidova, după modelul
anatefterelor lui Brîncoveanu *.

* Academia are o serie intreagă de asemenea registre, iar o attă

parte s!nt păstrate în Arhiveie din laşi; un votum era în proprie­
tatea unui particular, şi mi se pare că a ajuns ia Academie. La în-
 CĂLĂTO RI ORIENTALI !51

Venitul Domnuiui Motdovei este de 100.000 de gaibeni,

şi din banii aceştia trebuia să i se dea Porţii 100.000 de
iei pe an (aiurea e vorba de 58.000 !). Chestiunea tributuiui
este de acum innainte în continuă discuţie, şi Ruşii vor
interveni ca să fie fixat odată pentru totdeauna, iar
Poarta să nu poată cere o sumă mai mare şi nici să-i
poată pretinde piata d'innainte. D eia tratatuidin 1774, ne­
contenite clause privitoare ia piaţa tributuiui se întîhîesc,
introducîndu-se din partea boieriior cererea ca tributui să
fie dat, nu cu mina agentuiui domnesc ia Constantinopoi,
capuchehaiaua, ci printr'un dipiomat ai Puteriior europene.
Afară de aceasta, ia numirea de Domn trebuie să se deie
1.200 de pungi de cîte 500 de iei fiecare, aitâ dată
ia mucarer, cum s'a arătat. Apoi ia serbătoarea cea mare
turcească a Bairamuiui se irimeteau 200 de pungi. Ţara
mai datoriă 500 de cai şi şoimi. De fapt, se dădeau caii,
dar mai aies şoimii şi coruii, ce se tuau de ia munte ca
şi de ia şes, cum se vede din preţioasa condică a iui
Constantin-Vodă Mavrocordat.
In cp priveşte amănuntele venituriior, afară de biruriic
care se iuau, cum am văzut, numai de ia ţerani, iar boierui
era responsabil de moşia iui, sătenii fiind împărţiţi în
cisie solidare — de aici : „a dat bir cu fugiţii", — şi afară
de vechiie dijme: desetina, goştina, pe oi, pe porci, pe
stupi, afară de foiăritu! pe foaieie, băşicile de brînză, mai
erau şi aite imposite, pe care Fanarioţii !e-au introdus din
bieişug, precum fumăritui pe fumui vetreior, De !a o bu­
cată de vreme, şi mai aies de ia Brîncoveanu, semnaiăm
darea care apăsa pe viteie cornute şi care se chema vă-
căritui, dare care nu convenia mai aies boieriior, aşa încit

ceput erau redactate iu româneşte şi, târziu de tot, pe ia 1820,

incep să se scrie şi în greceşte. Ani dat extrase dintr'inseie pe de
o parte tn voiumui Vi din „Studiiie şi Dacumenteic" me!e, iar, pe
de altă parte, în nişte articoic pe care le-am publicat in revista
.Economia Naţională": extras supt titiui Documente şi cercetări
asupra istoriei /inaaciare şt economice o priaic/iatetor romtne,
Bucureşti 1900,
152 ISTORIA ROM ÎKH.OH P R IK C Ă L lT O R I

erau siiiţi Domnii cu jurămînt să se îndatorească a nu

mai pune acest imposit, pentru a căpăta apoi, ia nevoie,
desiegare de ia Alitropoiit. Văcăritui a existat şi pe vremea
iui Brincoveanu : se poate chiar zice că sistemui de im­
posite ai acestuia s'a sprijinit mai aies pe văcărit
Acuma, după noteie Turcuiui, pentru oierit se dădeau
10-20 de aspri pe an. Văcăritui se cerea iunar: ia zece
case trebuia să se deie o vită sau vaioarea unei vite ; cei
puţin aşa a înjeies ei sistemui.
Toate impositeie acestea erau iuate de ia o tară care
era incă foarte bogată ; viteie din Moidova treceau, ni se
spune, în Rusia şi Poionia, în Ungaria, ia Danzig, în Bo-
emia, în Siiesia. C u aceasta se făcea un negoţ foarte
important 2, prin negustori greci, mai aies pe vremea
războaieior iui Frédéric ai 11-iea, singura iegătură pe
care am avut-o noi cu Prusia, afară de porţeianeie pe
care regeie ie trimetea iui Ohica-Vodă, din fabriciie iui, şi
de curierii prusieni cari treceau pe ia noi.
Căiătorui turc adaogă că şi în Austria se duceau viteie
noastre, ba chiar pănă ia Roma Papiior, ceia ce n'am
putea crede. Constantinopoiui cumpăra ceară, şi de sigur
şi miere, care se punea ia Turci în toate bucateie. Grîui
se vindea cu chita ia Stambui, stamboi-chiiasi, şi erau
mai muite caiităţi : cei care se căuta mai muit era grîui
arnăut. Pe iîngă aceasta se mai trimetea ia Constantinopo!
foarte tnuită grăsime, osînză şi mai aies grăsime de oaie.
Pentru aceasta se frigea animaiui, mai aies in Sudu! Ba­
sarabiei, ia Ismaii, şi atît de răpede se căuta a se face
această operaţie, incit se poftia iumea de pe strade să
mănînce friptura gratis. Un ait obiect de export era sarea,
pentru că în toată Peninsuia Baicanică nu existau ocne,
ci numai pe maiui Mării băiţiie, din care se obţinea ceva
sare prin evaporaţie. Să adăugim şi siiitra, foarte căutată

' Cf. Prefaţa tui Giuresca ta Giurescu şi Dobrescu, Documente

yt regeşte privitoare /a Constanti/:- Vocfo Drfncoveann, Bucureşti
!907.
' V. Documentate CofttmocAf, H, şi prefaţa ta votumut X din co­
lecţia Hurmu?aki.
 C Ă L Ă T O R ) O R fE N T A L I 153

pentru fabricarea prafului : era ordin d e ja Suitan să se

caute oriunde, pănă şi supt ziduriie bisericiior, profanînd
cimitireie şi încunjurimea siintuiui iăcaş creştin. Căiătorui
cunoaşte foarte bine negoţul acesta, şi pomeneşte pe ace!
care mulţi ani de ziie a fost întrebuinţat în acest rost,
Laz-Mustafă-Aga. De !a ei afiăm că nu mai puţini ca 3.000
de oameni erau întrebuinţaţi ia strîngerea süifrei din M oi-
dova.
Se mai vorbeşte şi de contigentu! miiitar pe care-! da­
toram noi Porţii în timp de războiu : Moldovenii erau
datori să facă pontoane, să dea cară şi sa!ahori, cari se
pomenesc necontenit şi în cronica, redactată de Radu
Creceanu, a Domniei iui Brîncoveanu. Mergeau pedestraşi
cu !opeţi!e ca să tucreze !a fortificaţii, şi se trimiteau
până !a 6.000 de care cu boi şi cai ca să ajute armatei
turceşti.
Turcu! a afiat că pe vremuri armata Moldovei avuse
pănă !a 60.000 de căiăraşi.
Fiind e! însuşi amestecat în afaceri comcrcia!e, ni dă o
serie întreagă de însemnări cu privire !a preţu! obieefeior
de hrană şi a!te!e. De exemplu două chile de grîu erau
pe vremea aceia o pară, 15 ocă de făină un leu, 25 de
ocă de unt tot un ieu, un cot de postav 15 parale,
dacă e mai prost, iar, dacă e mai bun, 40 de parale ;
o blană de vulpe de la 20 la 30 de lei, o blană de vidră
doi aspri, una de samur 8 paraie, o vulpe de Rusia
40— 50 parale, o blană de singeap doi lei. Postavul leşesc
costa de la 10 la 40 de aspri cotul. Moneda avea însă o
valoare mult mai mare de cumpărare pretutindeni, aşa
îneît această ieftinătate nu este un fenomen special pen­
tru ţara noastră. Mai departe, un berbece costa 8— 10
parale; un miel 8 parale, dar, cînd se vindea pielea lui
curăţită, ea costa 20 de parale, pentru osteneala pe care
şi-o dăduse meşterul. Se vindeau şi cai buni, şi şesul ba­
sarabean era plin de oile ciobanilor.
Ienicerii erau amestecaţi în tot comerţul acesta, şi era
cîte unul care vindea pănă la 4Q—50.000 de berbeci. în ge-
 154 ISTORIA nO M Îm LO K PR1K CĂLĂTORI

nere, comerţul în regiunea basarabeană era foarte iafio-

ritor; ia Soroca, de exemplu, se ţineau optsprezece bil-
ciuri pe an, şi Condica iui Constantin Mavrocordat lămu-
reşte pe larg asupra ior.
Venim ia ceia ce se spune despre Hotin. Se ştie că aici
este cea mai frumoasă ciădire miiitară păstrată din tre-
cutui nostru : ia Cetatea-Aibă zidui e de piatră, pe cînd
atei c făcut din boiovani prinşi în ciment şi cuprinşi într'un
cadru de cărămizi. Şi Cetatea-Aibă, istoriceşte, nu ni apar­
ţine nouă, ci este un vechiu castei bizantin prefăcut de
Ocnovesi, ia care noi am adăugit doar cite ceva. Hotinu!
întrece cu muit cetatea Sorocăi, păstrată şi ea foarte bine.
Au dispărut eiementeie de piatră îucrată, de şi ici şi co!o
se mai văd resturi; a dispărut, evident, toată zugrăveaia
paraciisuiui domnesc care era acoio şi tot ceia ce con­
tribuia ia împodobirea iăcaşuiui aceluia a! caselor domneşti ;
toată massa aceasta roşie-sură ce se ridică pe maiui Nis-
truiui e insă de o frumuseţă deosebită şi de o mare putere
de impresiune.
Cînd ău venit Ruşii !a Hotin, în 1769, au distrus tot ceia
ce constituia Hotinu! musuiman. A rămas din moschee
doar minaretui, cu îngusta scară de piatră pentru muezzin ;
încolo totul a fost împrăştiat. Dar Hoiinul era în plină splen­
doare cînd scrie călătorul nostru: ocupat de Turci ia
1713, de atunci e) mersese desvoitîndu-se necontenit. Erau
patru porţi care duceau în cetate, şi două moschei, două
băi. Se pomenesc chiar şi dăruitorii Hotinului, acei cari
ridicaseră clădiri importante : baia lui Caslm, geamia Sul­
tanei Vaiideie ; atîţia dintre cei cari avuseră un rol aici, de
comandă miiitară, şi-au însemnat numeie prin ciădiri.
Mahalaiele erau locuite de Romîni, iar dincolo de ma­
halale erau grădini şi vii. în centru se afla administra­
ţia, cu Divan-Efendi, cu Aga ienicerilor, cu comandantul
Tătarilor litvani. De aici se anunţa siingerea focurilor, la
ceasul chindiei ; aici se auzia cîniînd musica turcească. Tot
aici erau cele cinzecl de cârciume, care, spune călătorul,
sînt totdeauna deschise, de şi Coranul opria băutura.
 CĂLĂTOR] 0 M E 3 T A H 155

„Muiji Arabi şi Turci*, s'au iepădat de credinţa ior* şi au

rămas îu ţară, confundîndu-se între Moidovcnii de acoio.
Se ţineau ia Hotin şapte bîiciuri pe an.

Aiuned Resmi a fost şi un vestit scriitor turc, aie că­

rui „Observaţii" despre rosturiie împărăţiei au fost tra­
duse de trimesui prusian von Diez. Mergtnd în Apus, ia
1763, ei a trecut prin Moidova, stînd acoio două săptă-
mîni, şi a iăsat o scurtă descriere a ei.
E găzduit şi ei ia Frumoasa, ai cării heiegteu îi amin­
teşte *!acu! aibastru*, din Anatoiia. De aici zăreşte Cetă-
ţuia, Caiata, cu un pîrău iimpede, iiveziie din prejur. în
oraş vede „bordeiele ţerăneşti de iemn, acoperite cu stuf*,
dar şi Curtea domnească şi caseie boiereşti de piatră. Men­
ţionând transportai de iemne pe Siretiu pentru Constan-
tinopoi, ei descrie Hotinu), asămănîndu-i cu cetatea Ru-
miii-Hisâr de iîngă Capitaia turcească: cetatea iui Petru
Rareş e deposit de tunuri şi muniţii; oraşui e <bine io-
cuit şi bine ciădit*E

Sînt apoi în această d'intăiu jumătate a veacuiui ai

XVlil-iea căiăiori unguri cari au stat muită vreme ia noi,
dar n'au scris impresii. După cum, ia începutut secoiuiui ai
X lX -ica , după izbucnirea Revoluţiei francese, nmiţi emi­
granţi s'au aşezat ia Cobientz, tot aşa după înnăbuşirea
răscoaiei, cu caracter naţionai, dar ajutată şi de Rornîni din
Maramurăş şi de cîte un Făgărăşean ca Talabă, făcută de
Ungurii patrioţi, am zice, supt Francise Răkoczy, care a
fost siiit să se retragă în Turcia şi a petrecut ia Rodosto
uitimii ani ai vieţii sate, s'au refugiat ia noi o muiţime de
Unguri, şi in Ţara-Romşnească, dar mai muit în Moidova.
Iată cîteva nume fără să pretind că iista e compiectă:
Francise Gyuiay, iosif Teieky — dintr'o foarte mare famiiie
ungurească,— Sigismund Korda, un Andreassy, un Naiâczy,
uu Aivinczy, un Lugossy, probabii de origine romănească.

* După o traducere poioaă, in Hasdcu, -IrcăiRO istorică, i, p. !83.

 156 ISTORIA HOMÎNII.OH PRIM CĂLĂTORI

un Mihai! Mikes, un Bcthlen, iarăşi dintr'o toarte mare fa­

milie, un Samui) Birô, un conte Pekry. Ei fac parte din
intăiul curent de emigraţie, aceia pe cari un cronicar moi-
dovenesc ii numeşte „boieri şi nemeşi unguri pribegii de
frica Nemţilor" şi ţinuţi cu tain ia Curte, după recoman­
data Turcilor L
Aită serie de Unguri s'au adăpostit ia noi aproape si-
nmitan, cînd s'au refugiat şi, cu Caro! a! XH-iea, atîţia
Poioni cari stăteau in jurul iui, fruntaşi ai aristocraţiei re­
gatului, hrăniţi şi ei din venituriie sărace ale Moidovei. Din
această serie fac parte David Petki, Francise Lăzăr, Ber-
cseuyi, Eszterhăzy. Cînd Dimitrie Caiitemir era pe tronu!
Moidovei, înnainte de a se hotărî pentru Ruşi, ei îndreaptă
o cerere către dînsui ca să fie îngăduiţi să mai rămînă în
ţară pentru a pregăti aici mişcarea ior de renovare poiitică
naţională : se înfituiează <obştea magnaţilor şi nobiiilor
ardeleni cari locuiesc în ţara Moldovei*. La Bucureşti au
stat Papay, Francise Horvăth, Csâky, Talabă, etc. C u ­
noaştem şi pecetea lor : «Ungurii cari trăiesc în exil pentru
Dumnezeu şi pentru patrie*. Erau şi Calvini, şi acesta era
încă un motiv, de ordin religios, care-i punea in antagonism
faţă de Casa de Austria. Alanifestul cel din urmă al lui
Răkdczy a fost publicat la Hotin, supt ocrotirea Paşei tur­
cesc de acolo, ia 1738.
Alături de aceşti nobui vin şi represintanţi ai iesuitismului
unguresc în ţară la noi. Aşa Iesuiful Caro! Peterffy, care
a lăsat unele însemnări despre care o să vorbim acum.
Alături de dinsu! mai sînt doi-trei, Andréas Patay, Oheorghe
Szegcdy, cari i-au întovărăşit in misiune. El se presintă
la Constantin Mavrocordat, fiu! lui Nicolae Aîavrocordat,
oin învăţat, destul de bine intenţionat, la care sînt in­
troduşi de un nobil ungur, Kălhoky, — mama sa fiind so­
ţia boierului Constantin Neiiiul — care trăia aici în ţară,
îndeplinind un fel de funcţie de maestru de ceremonii
pentru primirea călătorilor străini.

' V. memoriu) mieu despre Francise RăMczy şi Romini, in .Ana­

lele Academiei Romîne", XXXIII, p. ! şi urm,
 U À L Â T O K i o iM B N T A t.: 157

Constantin Mavrocordat s a arătat foarte ospitaiier, nu

numai faţă de acei iesuiţi, dar şi faţă de oricare ar mai fi
dorit să vie in ţară, căci ii-a spus de ce se duc până în
China cînd au Aloidova aproape şi cînd e! e deprins sâ-i
sprijine în tot feiui. îi umbia prin minte să facă !a iaşi,
supt infiuenţa iesuiţiior aşezaţi aici de muită vreme, un
Colegiu iatin, în care învăţăminiui să fie aşezat pe aceiaşi
basâ ca învăţămîntui iesuit din Apus, care se făcea în
iimba latină. Nu numai atît, dar Constantin-Vodă doria să
scrie o istorie a Moidovei pe un pian muit mai mare decît
aceia după care istoria ţerii fusese scrisă de indigeni, de
boieri ai noştri. Pentru aceasta a pus o serie întreagă de
întrebări iui Peterffy : era vorba ca în răspunsui ia aceste
întrebări să se iămurească şi ce reiaţii am avut cu impe­
riu! iatin de Constaniinopoi, cu Caroi-cei-M are. Avem şi
uneie încercări în ce priveşte această mare istorie a M oi­
dovei, care ar fi urmat să fie scrisă în iimba iatină de Ie-
suiţii unguri, în rîndui intăiu de Peterffy, care, se pare, e
cei ce a tradus iauda Domnuiui scrisă greceşte de medicui
Depasta.
Şi din acest fragment care se poate atribui încercării de
reaiisare a proiectuiui iui Constantin Alavrocordat se vede
un iucru : că Ungurii încearcă pe caiea iiterară şi istorică
să afirme anume drepturi aie ior asupra ţeriior noastre.

Ceva mai târziu a fost pe ia noi Coioman Mikes, care

este un scriitor de samă. Ei vine n Bucureşti în iunie i739.
Este oprit întăiu ia o mănăstire iîngă oraş, probabii ia
Văcăreşti, mănăstire ciădită de Nicolae Mavrocordat şi
pe care toţi Aiavrocordăteştii au încunjurat-o cu grijă.
Tot acoio, în cimpia Văcăreştiior, fiindcă era vara şi pro­
babii ciumă, Domnui stătea aşezat în corturi.
Şi aici Constantin Mavrocordat este înfăţişat ca un om
foarte primitor, avînd un sufiet mai simpatic decît înfăţi­
şarea iui fisică, fiindcă era încrucişat sau, cum se zicea pe
atunci, „chior". Ei dă iui Mikes, spre întrebuinţare, o ca-
rătă domnească. Căiătoru! pomeneşte despre casa şi gră-
!5 8 ÎSTOntÀ R O ^ itU C O R rR iN CALATORi

dinite Domnuîui, pe care !e-a putut vedea în această ră-

pede trecere.
După aceia Mikes se îndreaptă spre iaşi. Toată regiunea
dintre Bucureşti şi Focşani i s'a părut foarte frumoasă: o
stepă înfiorită. în ce priveşte iaşii, unde a stat mai muită
vreme, pe cînd tovarăşii iui mergeau ia Hotin ca să pre­
gătească ceia ce am văzut, adecă mişcarea, împreună cu
Turcii, împotriva imperiaiitor, Capitata Moidovei nu i-a
ptăcut de toc. Oraşut este urît, boierii nişte urşi, cari nu
sînt potiticoşi cu dînsut : ti-a făcut visite, după obiceiurite
politeţe! francese, care trecuseră în Austria şi de care era
influenţată nobiiimea ungară, dar ei nu i-au întors visita,
şi mai ates nu t-au poftit ta masă, — şi pentru pribegi
aceasta formă un artico! important. Mitropotitut i s'a părut
mutt mai amabit: i-a trimis mîncare acasă, cu toată ne­
potrivirea de reiigie. Mai vorbeşte de cătugării itatieni,
franciscani, din iaşi, cari, ni spune şi et, se înţetegeau
fearte rău cu iesuiţii : după cîtăva vreme au ajuns ta cu­
ţite cu Franciscanii itatieni, şi retigioşii unguri au trebuit
să ptece din tară din causa învierşunării cu care-i com-
băteau itatieni: *.
Preoţimea noastră o descrie Mikes ca fiind cu totut in­
ferioară: stătea toată vremea în jurut butoaieior prin cîr-
ciumi. Mănăstirite nu-i ptac. Negoţut ît fac Evreii şi Ar­
menii, şi se pomenesc cîteva articote mai însemnate de
negoţ. Boieri mai de samă sînt zece-doisprezece in
funcjii ; s'au încuibat în cea mai mare parte străini, şi, ca
să arate unde au adus terite aceşti Greci, cari nu erau
aşa de mutţi şi nici aşa de importanţi, cum crede et, şi
cari ştiau de frica boieritor de ţară, spune că în fruntea
armatei era un frate de btănar din Consfatinopot, acea
rudă a Chiurceibaşei, care se chema Psiotu sau, într'o

' între Itatieni şi Unguri a fost, de aitfe), pentru conducerea Bi­

sericii catolice din Moidova un antagonism care a durat pănă ia
1840—50. Cei din urmă au încercat prin organisaţia tor oficiată să
capete stăpinirea asupra Bisericii catoiice motdovene, dar au tntii-
nit o oposifie foarte puternică din partea ttatienitor.
 ù A L & T o m O fü E S T Â L i IM

formă elină literară, Ipsilanti, din neamul câruia au dom­

nit Alexandru şi Constantin.
Ca armată aveam abia 1.500 de ostaşi, mai muit 'p ă ­
zitori de vite:*, spune căiătoru!, care ride şi de tunuriie
noastre şi spune că <se puteau umpiea şi cu nuci*.
In acest timp îacepe războiul cu Rusia. Crigore Matei
Ghica pieacă cu oştiie şi lasă un Caimacam. Boierimea se
sperie însă, şi jupănesele se refugiază prin păduri !a
zvonui că vin Cazacii, şi atunci Mikes, care rîsese de tu­
nuriie noastre ceie bune de umpiut cu nuci, cere audienţă
Domnutui, spunînd că preferă să piece ia Bucureşti, i s'a
dat o căruţă domnească cu doi călăraşi. Ajunge bolnav
in Capitala "munteană, unde află o iarnă foarte grea, cu o
mare scumpete, şi în ce priveşte lemnele. Domnul Mun­
teniei in acest timp se pregătia să ieie Oltenia innapoi
de ia Austrieci, şi plecase din oraş, aşa că oaspele, lipsit
de tain, e foarte nemulţumit. Tovarăşul lui, Papay, a şi
murit aici: s'a milostivit Dumnezeu de dînsul şi l-a izbă­
vit de toate năcazurile.
In principat spune că a întilnit ca oameni cu cari să
stea de vorbă doar ceva Saşi şi un Franciscan din Se­
cuime. La urmă a plecat la Rodcsto, tabăra patrioţilor
fugari.

In legătură chiar cu această imigraţie ungurească este

un călător pe care-1 întîlnim la 1767 intre tovarăşii lui
Francise Răkbczy, baronul de Tott.
Tatăl murise la Rodosto ; fiul a fost trimis în Franţa
şi a fost crescut in Paris, unde, încă din vremea războiu­
lui de Treizeci de ani, ca şi in timpul lui EmericTokOly,
înnaintaşul ca rege unguresc al lui Rakôczy, simpatiile
erau pentru rebelii unguri contra Imperialilor. De la Ver­
sailles, în momentul cind Francesii au fost din nou ames­
tecaţi in afacerile Poloniei, căci se pregătia întăia împărţire
a regatului, T ctt tînăru! a fost trimis la Hanul Tătarilor,
pentru a pregăti expediţia împotriva Ruşiior după încăl­
carea teritoriului otoman şi începerea turburărilor care au
160 i3TOH!A noMfPULOR t'RfM CALATûR!

deschis războit!) continuat apoi până ia pacea de iă

Chiuciuc-Cainargi.
iată ce ni spune, în Memoriiie saie asupra Turciior şi
Tatariior, care au ieşit în trei ediţii şi au fost traduse şi în
iimba germană, acest de T ott, care va juca un ro) şi ta
Constantinopo), unde a întemeiat ce) d'intăiu fonderie de
tunuri şi marii demnitari turci veniau să admire cum Un-
guru) ştie să fortifice caste!e)e de !a Rumiii-Hisăr şi
Anadoü-Hisàr. Piecat din Paris, în Iuiie, e) trece pe )a
Viena, ajunge )a Braşov, pentru a se îndrepta spre Cău-
şani, unde se adunau Tatarii în vederea expediţiei proiec­
tate. Merge !a Zvaniec sau Zvancea pentru ai noştri,
unde-) trec Ienicerii peste apă în Mo)dova, apoi vine ia
Hotin. Aici Paşa-i dă fiori şi fructe ; e! stă într'un chioşc
cu vameşu) şi vorbeşte cu dînsui despre venifuriie acestei
vămi ; i se povesteşte cum au fost pe acoio doi Francesi
cari au renegat, trecînd ia Isiam, şi au ajuns să joace ia
Constantinopo) un roi oarecare, precum, de aiminteri, ia în­
ceputul secoiuiui, vestitui Bonnevai se prefăcuse în Paşă
turcesc. Este găzduit în casa unui Evreu din suburbii ; i se
pune o pază de ieniceri ia uşă, pentru cinste; face anume
cumpărături, şi, pentru că Evreu] de ia care tîrguise îi
ceruse un preţ prea mare, negustorui a fost bătut. De alt-
fei toată povestea iui insistă asupra sistemuiui bătăii, ge-
neraiisat ia Turci în dauna raiaieior.
De ia Hotin Tott pieacă ia Iaşi. La cei d'intăiu sat
ajunge să cunoască sistemui de torturare a) iocainiciior ;
însoţitorii iui ieau două oi şi, cînd a vrut să ie piătească,
i s'a spus că nu este necesar. Cînd a fost apoi să treacă
Prutui, s'au rechisiţionat cam trei sute de Moidoveni ca să
ajute ia operaţie: ţeranii au fost siiiţi să poarte carâta pe
umeri ; patru din ei se aşează supt roţi, pe piută. Cînd a
cerut iămuriri cum oamenii aceştia se hotărăsc să piardă
atîta vreme ca să facă asemenea iucruri greie, i se spune
că aşa e obiceiul, căci <i!s veuient être battus*.
Moidova i se pare o ţară foarte frumoasă, care samănă
foarte muit cu Burgundia, dar e foarte nenorocită din
 CĂLĂTO RI O R IEN TA U 16î.

causa sistemului de a fi arendată ia Greci. în feiui acesta

impositeie au crescut cu douăzeci şi cinci ia sută, şi in
hina Octombre se !ua ai unsprezeceiea şfert de bir, în ioc
de a fi, ca ia început, a patra rată din birui pe un an.
Domn era atunci Grigore Caiiimachi, pe care-i cunoaş­
tem din căiătoria iui Boscovich, cu gustui iui pentru
ştiinţă, cu cărţiie pe care ie cerea in străinătate, cu gio-
burite iui terestre şi cereşti. De Tott va fi presintat Dom­
nului de către secretar.
în ce priveşte oraşui, i se pare în stare foarte rea. A
întrat noaptea 'ntr'o trăsură aurită, cu secretarui, care-i
spune fei de fei de iucruri ce nu-i interesau. Se miră şi
ei de poduriie de pe uiiţi, şi rostui ior nu-i inţeiege pe
depiin. Fusese un foc mare în Iaşi, şi se vedeau case arse
în toate părţiie. Căiătoru) a fost găzduit ia misionarii ca-
toiici, ia Franciscani. Domnul trimete să-i facă compii-
ment în chiar ziua sosirii. (A doua zi represintantui tur­
cesc a făcut un zgomot internai de ce nu i-au primit
separat pe dînsui : i s'a trimis un cai şi patru ciohodari
ca să aibă audienţă deosebită şi cu această ocasie să
capete un dar specia! din partea nenorocituiui Voevod
ai Moidovei.) Cînd a fost introdus de Tott însuşi ia Domn,
erau pregătite două fotoiii îmbrăcate in stofă roşie : unu
era pentru dinsui, dar ei n'a vrut să ocupe iocui. S'a
servit ca de obiceiu sorbet iicvid şi duiceţi; căiătorui a fost
stropit cu apă de trandafiri ; i s'a fumigat părui.
Atit. Doar dacă de Tott vorbeşte puţin şi de originea
noastră şi spune că sîntem o coionie romană, că iimba
noastră este de origine iatină. La piecare i se dau doi ie­
niceri şi mehmendarui, cari, pe ia Chişinău, ii duc in Bu-
geac, unde vede întâia oară cămile. La Căuşani îi primeşte
fiui Hanuiui, care-şi ocupa vremea cu vinătoarea. E introdus
într'o odaie fără geamuri, care doar iarna se îniocuiau cu
hîrtie. Şi de aici se duce ia Baccè-sarai, reşedinţa de că­
petenie a Hanuiui.
E întâia căiatorie a iui de Tott. Pe iîngă aceasta căiă­
torui a mai venit prin iocuriie noastre a doua şi a treia
n
162 ISTORIA ROM ÎKILOR P R IX CĂLĂTORI

oară. Precum, cînd se pregăiia expediţia împotriva Casei

de Austria, de Ungurii refugiaţi !a noi, se dase aitui călător
misiunea de a merge ia Hotin pentru ca să vadă. ce se
petrece acoio, în acest an Î767 exista o mişcare a Poio-
niior în părţiie Hotinuiui, şi erau aici refugiaţi nobiii poioni
de foarte mare importanţă, trimişi să combine expediţia
turcească cu o mişcare a Poioniior.
De Tott trece deci spre Hotin, unde găseşte pretutin­
deni iocuitorii fugiţi. Se opreşte ia Dâncăuţi, şi aici pe­
trece cu Branecki şi Potocki, cari aveau vin de Tokaj.
De aici se ajunge ia Prut, pe o vreme foarte aspră. Riui
era în parte îngheţat ; un Turc bătrîn cade cu căruţă cu tot
în Prut. Apoi, într'o trăsură cu şase cai, căiătorui e dus
ia Botoşani, care pe vremea aceia avea 7-8.000 de iocui-
tori. Pregătindu-se războiui împotriva Ruşiior, veniseră aici
spahiii, şi, cum erau foarte nediscipiinaţi, pe această vreme
de totată decădere a armatei turceşti, popuiaţia speriată
fugise să caute adăpost într'o mănăstire din apropiere,
probabii Păpăuţii. Prin oraş ienicerii îşi făceau de cap, şi
toată iumea era îngrozită. De Tott se opreşte ia casa unui
boier, care iipsia, însă datoria de ospitaiitate era aşa de
mare pe acei timp ia noi, încît oaspeteie s'a riscat să treacă
prin ttrg numai pentru ca să fie cineva care să-i îngri-
jiască musafirui.
Tînărui căiător se apucă să facă ei ordine, socotind că,
fără a cunoaşte iimba terii, dar ştiind turceşte şi greceşte,
o să poată potoii toată muiţimea înspăimîntată. La mănăs­
tire a început să vorbească iumii, dar, nimeni neţinînd samă
de ce spunea, a părăsit mănăstirea, fără să fi ajuns ia
niciun capăt.
De ia Botoşani se îndreaptă spre Iaşi. Aici începu­
seră Turcii exceseie ior : Mitropoiitui se pare că fusese
insuitat, ca şi rabinui. De ia Iaşi, după o întrevedere cu
Poionii, se îndreaptă spre Chişinău : zăpada fiind mare, se
întoarce însă ia Căuşani.
Pe iîngă aceste două călătorii m^i este şi o a treia.
De ia Căuşani, de Tott pieacă îmbrăcat tăiăreşte, în
 CĂLĂTO RI ORIENTALI 163

cursul ostilităţilor împotriva Ruşilor, pentru a se duce la

Constantinopol. Se coboară în Basarabia propriu-zisă, in
Bugeac.
E primit bine. Toată populaţia din cutare sat s'a înfăţişat,
cerind fiecare să-l adăpostească. După dialogul lui cu
acela care l-a găzduit, se pare că e vorba de Tatari, dar
erau foarte multe sate româneşti, dispărute pe urmă, în
regiunea Bugeacuiui : în harta lui Rhigas, de ia sfîrşitul
secolului al XVIH -lea, se întîlnesc numiri geografice care
au perit.
Din satul unde a poposit, de Tott se îndreaptă spre
Ismail, unde era să treacă vadul. De partea cealaltă stăteau
Evrei cari făceau comerţ de grîne şi mai ales de piei, care
se pregătiau după un sistem deosebit, şi tot malul Dunării
era plin de tăbăcari cari lucrau pielea scumpă, aşa-zisă
de <chagrins. De aici se merge la Tulcea, printr'o pădure
cu copaci mărunţi, păstrată păuă acum. Fiul guvernato­
rului se pusese, afirmă de Tott, în fruntea unei bande de
hoţi şi turbura pe negustori, dar călătorul pretinde că a
fost de-ajuns să descarce un foc de puşcă pentru ca
banda să fugă.
De aici el se înfundă în lumea turcească. Ceia ce spune
mai departe despre Turci, ca şi ceia ce a povestit despre
Tatari, formează un izvor esenţial pentru cunoaşterea lumii
musulmane în acest timp.
 X.

CSÎStorii italieni şi francaşi după pacea de ia

Chiuciuc-Cainargi.

O nouă faşă a istoriei Fanarioţilor se deschide cu răz­

boiul dintre Ruşi şi Turci de la 1768— 1769, care se încheie
cu pacea de la Chiuciuc-Cainargi in 1774.
Şi, natura!, fasa aceasta continuă asupra unei bune părţi
din secolul al X !X -lea, mergind pînă la revoluta de la
1821, pînă la sfirşitul epocei Fanarioţilor.
O caracterisare foarte scurtă a perioadei acesteia înainte
de a trece la expunerea călătoriilor ce se vor înfăţişa
pe urmă.
De la început trebuie semnalat un lucru : Constantino-
polul, Orientul în genere pierde o mare parte din rosturile
şi din influenta pe care o avuse pînă atunci. Aceasta nu
însemnează că Domnii nu sînt şi în această perioadă tot
foşti Dragomani ai Porţii. S'a întîmplat cîte un Nicolae
Mavrogheni care n'a fost Mare-Dragoman, ci numai Dra­
goman al Marinei, dar e un cas cu totul isolat. Domnii
ăceşîia, veniţi din mediu! constantinopolitan, au, dacă nu
din copilărie o educaţie bizantino-otomană, în schimb
tot ceia ce poate veni de la mediul de care au fost în-
cunjurati în toata cariera lor. Prin urmare vorbesc mai
bucuros greceşte, sînt deprinşi cu luxul şi cu fastul tur­
cesc şi imită strălucirea Porţii în toate rosturile lor dom-
ineşti. Alaiul care se desfăşoară la iaşi şi la Bucureşti e
n totul alaiul Sultanilor, cu deosebire că dincolo era pu-
 )

CĂLĂTORI IT A LIE N I ŞI FR AN CESI O U rĂ PACEA DE LA CH IU CIU C-CAIKARGI 165

cere, iar aici iiusie; dincoio era bogăţie, iar aici risipă: iot
ce se vede în ceremoniiie Curţii de astăzi e numai o să­
răcie faţă de fastui ce se desfăşura ia ceremonii de Domnii
fanarioţi, cari se menţineau în faţa supuşiior ior ce! puţin
prin prestigiu) formeior exterioare.
!n ce priveşte însă mobiiarea caseior, obiceiuriie vechi
sociaie, eie se menţin ca şi înainte, aşa încît, pe iîngă eie-
menteie constantinopoiitane, atîtea din tradiţiiie ţeriior
noastre rămîn neschimbate. Boierii deci sînt aceiaşi, rostu-
riie nu se schimbă, iar inovaţiiie care se introduc în uiti-
mui sfert ai veacuiui ai X V U i-iea sînt foarte puţine şi pri­
vesc numai chestiuni de amănunte, meritînd abia să fie re-
ievate intr'o expunere cu caracter mai generai.
Ceva însă din practiciie răsăritene dispare în această
vreme : înnainte Domnii noştri atîrnau de anumite persoane
foarte puternice, de ia Constantinopoi, aşa încît une ori
era numit şi cite un tînăr fără experienţă şi fără price­
pere, cum au fost fiii iui Grigore Matei G hica-V od ă, cari
au domnit în întâia jumătate a secoiuiui, ori fiii iui Mihai
Racoviţă : Constantin şi Ştefan, dintre cari cei d'intăiu era
un om pornit, care a bătut şi chinuit pe medicii) iui fiindcă-i
murise Doamna, iar ceiait, Ştefan, a fost cei mai mare
beţiv, care s'a otrăvit bînd apă de meiisă, singurui aicooi
care putea să-i mai facă efect. Oameni ca aceştia nu erau
în stare să conducă singuri, să-şi poarte corabia carierei
ior poiitice printre stînci aşa de teribiie cum erau duşmă­
niile Fanarioţiior. Atunci ia Constantinopoi era un Grec
care ei era de fapt stăpînui. Astfei Stavrachi, care a fost
spînzurat de Turci ia căpătui intrigiior saie. Aite ori ei
făcea parte dintr'o famiiie însemnată a Fanaruiui, ca fa-
miiia Suţu. Nicoiachi Su ţu , pe vremea iui Grigore Cai-
iimachi, a condus ei rosturiie Moidovei, Domnui fiind nu­
mai o străiucită păpuşă tînără, pe care o scotea înnaintea
acţiunii iui subterane. Şi acest Suţu a isprăvit omorît de
Turci, piătind în feiui acesta fără îndoiaiă şi greşeiiie iui,
dar înainte de toate păcătui cei piare de a fi avut o si­
tuaţie preeminentă în iumea Greciior constaniinopoiitani.
-166 ISTORIA ROMÎNILOR PRIN CĂLĂTORI

De la 1774 înnainte asemenea Sprijinitori bizantini ai

Domnitor nu se mai găsesc, şi aceştia sint mai de sine stă­
tători, neavînd nevoie de o persoană care să-i sfătuiască
şi să-i apere ; sint oameni mai de ispravă decît înnainte ;
copii de aceştia nedestoinici, neexperimentaţi, poticnindu-se
din greşeală în greşeală, nu-i mai avem. Vor domni oa­
meni cu largă experienţă, cum au fost Alexandru Ipsilanti,
Costachi Moruzi in M oldova, oameni cari au legături foarte
vechi în ţară : membri ai acestei familii Suţu cari căpăta­
seră, decenii întregi, practica lucrurilor publice. Se adauge
acel Mavrogheni, un al treilea Callimachi, un Hangerli,
un Carageă, ^parveniţi* între cei cu drepturi, şi ei nu mai
sînt comanditaţi de particulari cari n'au numele şi presti­
giul trebuitor pentru a se instala ei ca Domni in ambele
Scaune româneşti.
Dar pe iîngă aceasta — şi astfel ne apropiem de călă­
tori: despre cari va fi vorba — în epoca fanariotă este
şi o influenţă occidentală mult mai pronunţată decît influ­
enţa anterioară.
in timpurile cele mai vechi venia aici curentul din Po­
lonia, din Ardeal, din Italia şi în special din Veneţia. De
atîtea ori s'au putut observa în descrierile de călătorie in­
fluenţe occidentale amestecate cu cele orientale pentru a
produce o civilisaţie particulară. De la 1774 înnainte influ­
enţa occidentală capătă însă un caracter deosebit, deve­
nind francesă.
Limba francesă, cultura francesă se răspîndiseră asupra
întregii Europe pe vremea strălucită a lui Ludovic al
X IV -lea ; asupra Orientului ele s'au întins ceva mai tîrziu-
Aici ele au avut să lupte cu alte influenţe, ce se exer­
citau mai de demult: cu influenţa italiană, pe lingă care
se adaugiau reminiscenţe latine dintr'o epocă mai înde­
părtată. Astfel, dacă Ioan Calmăşul, zis Callimachi, a ajun&
Mare-Dragoman al Porţii şi după aceia Domn al Moldo­
vei, lucrul se datoreşte faptului că, fiind din Bucovina,
învăţase la Lemberg, la şcoala latină de acolo. Prin urmare
cu. o astfel de şcoală de limba latină putea cineva ajunge^
CĂLĂTORI IT A L IE X I ŞI FR A N CE SI DUPĂ PACEA DE LA C m u CIU C -CA lN A & G I 167

pe ta 1750-60, Dragoman al Porţii şi Domn în Principate.

Puţin in urmă, limba italiană era de cel mai mare folos
pentru oricine se destina carierei diplomatice în Orient ;
de pe la 1770 înnainte limba francesă biruie însă.
Sint Francesi cari se instalează în regiunile orientale, ca
negustori, la Constantinopol, la Adrianopol. Unii dintre
dînşii, ca fraţii Linchoult,— de unde se trage familia Lenş
— au căpătat prin negoţ şi o influenţă politică. Influenţa
francesă la noi însă vine mai puţin direct, prin Francesii
înşişi, pe cît indirect, din părţile răsăritene care o primiseră
şi o represintau. încă de pe la 1670 ea pătrunsese în Po­
lonia, unde clasa superioară era foarte mult francisată, re­
gele Ioan Sobieski fiind al doilea suveran polon care a
luat o soţie francesă ; literatura francesă se bucura de
mare trecere la Curtea Poloniei şi nobilii poloni în gene­
ral erau deplin iniţiaţi în cultura parisiană de Curte.
Apoi este şi o altă influenţă care vine prin Rusia, de şi
a fost foarte mult exagerată, căci Ruşii din vremea Ecaterinei
a îi-a erau mult mai puţin atinşi de cultura „filosofică" de
cum îşi închipuie cineva : cea mai mare parte dintre ofiţerii
cari veniau la noi erau din speţa lui Patiomchin, iar exem­
plare care ştiau limba francesă şi erau iniţiaţi în cuitfira
Apusului, aceia făceau parte mai mult din societatea inter­
naţională, germană, baltică, intrată, ca atîţia alţi aventurieri
din toate colţurile lumii, în serviciul împărătesei. Din cul­
tura apuseană ofiţeri] ruşi au adus jocul de cărţi, danţu-
riie mai mult : nepoata lui Patiomchin, contesa Branicka,
femeie foarte luxoasă, cu nişte diamante extraordinare, a
stat la Iaşi cîteva luni de ziie, făcînd o adevărată revo­
luţie în felul de viaţă al jupăneselor de atunci. Boierii s'au
dat mai greu la danţurile nouă, femeile mult mai bucuros,
spre marele năcaz al soţilor, cari aveau prejudecăţile orien­
tale pe care le cunbaştem în ce priveşte ultimul act al
unui tur de vals.
Dar influenţa de care e vorba se întinde şi mai mult
prin agenţii diplomatici.
Prin tratatul de la Chiuciuc-Cainargi se prevedea că
.163 ISTORfA ROM ÎKfLOR P R !X CĂLĂTOR!

Ruşii pot avea agenţi ia noi, cum puteau, tot după acest
tratat, să aibă agenţi în oricare punct ai împărăţiei tur­
ceşti. După oarecare tergiversări, foarte naturaie, din partea
Turcilor, cari nu prea erau muiţămiţi cu venirea agenţiior
europeni, s'a numit un anume Lascarov sau Laşcarev ca
întiiu consu! ia noi, ia 1782. Era un Georgian, cunoscînd
deci foarte bine Orientul, foarte şiret, foarte brutai, care
avea chiar ca principiu că diplomaţie fără obrăznicie nu
se poate. Faţă de anume boieri ai noştri din secciul a!
X VH l-lea se pare că sistemul a prins, că omul i-a speriat
cu apucăturile lui* teribile, şi mai ales el i-a făcut să
creadă că Domnul este ceva de a! doilea rang pe lingă
dînsul, consulul rusesc, care, prin intervenţiile la Constan-
tinopol, pe Ungă ambasadorul Ţarinei, este în stare să aducă
în orice moment mustrări pentru purtarea Domnului şi
chiar destituirea acestuia.
îndată ce Rusia a avut la noi acest agent, care nu era
decît un simplu spion, căci cu Ruşii nu făceam aproape
uiciun negoţ, decît doar cu ceva vin vîndut de negustorii
cazaclii, cari în timpuri mai vechi cumpărau de la Mosc
dinţi de peşte şi blănuri, Austria, veşnica concurentă, chiar
cind era aliata Rusiei, şi mai aies atunci, a vrut să aibă
agentul ei. A fost instalat atunci un anume Raicevich, de
care o să ne ocupăm pe urmă. Iar apoi a venit şi cererea
pentru instalarea unui consul frances, căci Franţa făcea un
comerţ important cu obiecte de lux în părţile noastre :
mătăsării de Lyon şi alte lucruri, şi, după ce Francesii şi-au
avut represintantul, a venit rîndul Prusiei şi al Angliei.
Dar, pentru ca Domnul să aibă legături cu consulii, ca
să poată schimba note cu dînşii, ca să răspundă la în­
trebările lor şi să se împotrivească mustrării lor, trebuiau
secretari cari să cunoască limbile apusene. Şi, dacă, în
vremea veche, Domnii noştri aveau secretari pentru lim­
bile latină şi ungurească, dacă Vasile Lupu a avui un se­
cretar pentru limba polonă, în epoca aceasta trebuiau se­
cretari de limba francesă, şi, cum era natural, aceşti se­
cretari erau, în cea mai mare parte a caşurilor, Francesi.
CĂLĂTO Rt t T A H E M ş : F R A X C E S ! D U P Ă P A C E A D E L A C m u C I U C - C A t X A R G t 169

Avem o serie întreagă de Francesi cari s'au aşezat pe

Ungă Domnii fanarioţi chiar înnainte de 1784: de exemplu
Imbauit de Montay, pîrcăiab de Cernăuţi, Mittot, care a
avut şi e! paza graniţei la Prut, de către Potoni, un Lin-
choult, un de ta Roche. Ei au fost înnainte-mergâtorii al-
tora, împreună cu dascălii de limba francesă de felul lui
Carra, care şi el ne vă ocupa mai târziu.
Natural, cu ofiţerii armatelor de ocupaţie, cu represin-
tanţii diplomatici ai Puterilor apusene, cu secretarii de
limbă francesă, cu preceptorii, cu cetitul cărţilor, care se
făcea în măsură foarte mare, fiind aduse prin poşta aus­
triacă,— şi evident că s'a început cu cele interesante pentru
că sint scandaloase, ca Aventurile cavalemlui de Faublas,
care se găsiau în biblioteca multor doamne, mai ales moi-
dovence— , cu gazetele— şi era o sumă prevăzută în bud­
get pentru aceste gazete, care se ziceau *de Viena*, de
şi erau francese—se introduce o nouă influenţă occidentală,
care lucrează asupra Domnului, dar este primită cu foarte
mare plăcere de femeile de atunci, care se interesau de
romane, în special ae ceie pasionale, precum vor fi, mai
târziu, ale d-nei de Staël, de exemplu <Corinne ou l'ltaiie*,
pe margenile căreia cutare lectoare greacă îşi însemna pă­
rerile despre valoarea morală a personagiilor.
După această caracterisare a epocei venim la călători.

In timpul războiului avem unul singur. E un fost pro­

fesor de la Petersburg, Laxmann de origine germană sau
suedesă, care, mergînd prin locurile noastre înnainte de
încheierea păcii, face observaţii care nu cuprind detalii
prea noi, dar au oarecare valoare pentru caracterisările de
ansamblu *.
El spune că a făcut călătoria cu nespusă plăcere în
această ţară unde Europenii vin rar. *0 ţară pe lîngă care
cele mai bune ţeri ale noastre par copii vitregi ai naturii,
o ţară care, din causa locuitorilor ei necultivaţi, trebuie să
fie numită strălucit pustiu. Chiar dacă ar fi cineva aşa ca
* E n g e l, p. 70.
170 !ST C R !A RO M im LO R PRtN CĂLĂTOR!

fiegmaticui, ca ieneşui şi prostul Asiatic, ar putea totuşi

trăi mai comod decit cei mai sîrguincios ieran de ta noi.*
In Moidova de Apus sînt <ceie mai incomparabiiecîmpii,
ceie mai străiucite pajişti de fiori, ceie mai frumoase pă­
duri, ceie mai bogate mine de fier şi de aite metaie, ceie
mai măreţe ape*. De ia Cetatea-Aibă ia Bender un raiu :
treci numai prin vii şi ceie mai frumoase grădini. Şi are
oarecare* importanţă această declaraţie, căci de obiceiu se
zice că toată cuitura care se observă între Tighinea şi
Cetatea-Aibă se datoreşte coionisatoriior de mai tîrziu.
D e ia ismaii ia Chiiia e însă cu totu! aitfei : numai
şesuri joase, băiţi, coaste de iut goi, cum se întîinesc şi
în împrejurimi'e Gaiaţiior, regiuni de stepă.
Această căiătorie este cunoscută numai printr'un extras
pubiicat în <Corespondenţa* istoricuiui german Schiozer^
din secoiui ai XVIH-iea.

Venim acum ia doi căiători itaiieni pe cari-i vom ré­

suma iarăşi pe scurt, ca să trecem iadoi Francesi.
Aceşti doi itaiieni sînt oameni eminenţi în ţara, ior,
de o iargă cultură şi de o inteiigenţă deosebită, unui cu­
noscut cei puţin iot atît cît a fost Boscovich care, cum am
văzut, a căiătorit înnainte de 1769 drin Moidova.
Unui dintre dînşii este Domenico Sestini, care, în două
cei puţin din cârţiie saie, vorbeşte mai pe iarg de regiu-
niie noastre. în Moidova ei n'a fost, ci numai în Muntenia,
şi-i sîntem foarte bucuroşi de căiătoria aceasta, pentru că
de obiceiu ceia ce se cunoaşte mai bine pentru secoiui ai
X V iii-iea este starea din Moidova, căci drumuriie se
făceau mai muit pe acoio.
Sestini a fost adus să vie în Ţara-Romănească de o
ofertă din partea iui Aiexandru ipsiianti de a-i face se­
cretar şi de a da creştere copiiior iui; dar beizadeieie
Constantin şi Dimitrie au fost crescuţi de Raicevich, despre
care o să fie vofba mai târziu.
Ei ni spune că cunoştea pe, Ipsiianti de ia Constanti-
nopoi, ştia casa de ţară ce o avea ia Arnăut-chioiu în
CĂLĂTORI IT A LIE N I ŞI F R A N C E SI DUPĂ PACEA DE LA CH ICCIU C-CAIN ARGI 171

apropiere de Constantinopoi, şi vorbeşte de mama şi de o

iată a Domiiuiui măritată în familia Manu.
Sestini deci, piecind din Constantinopoi, ia 1779, se în­
dreaptă către Dunăre, soseşte ia Giurgiu, şi merge spre
Bucureşti. N u pomeneşte decît de podui de pe Argeş şi de
aspectui generai ai regiunii. Ajuns ia Bucureşti, n'are au­
dienţă ia Domn : socoteaia pe care şi-o făcuse de a ocupa
o funcţie ia Curte s'a arătat zadarnică, şi atunci pără­
seşte ţara, trecînd prin Ardeai spre iumea iui apuseană.
Ni vorbeşte însă ici şi coio de cîteva persoane de iîngă
ipsiianti, de un bucătar frances ai Domnului, un oarecare
Louis Étienne M aynard: Brîncoveanu avuse unui german,
pomenit în socoteiiie iui.
in ceia ce priveşte ştiriie despre viaţa generată în Mun­
tenia, despre veniturile, cheituieiiie, despre producţiunea
ţerii, despre mijioaceie de expioatare, toate aceste iucruri
par a nu fi originaie ia Sestini, ci iuate de ia Raicevich,
izvorui atîtor căiători veniţi în urmă.
Sestini nu este însemnat numai prin această căiătorie
pe care a făcut-o de ia Constantinopoi prin Bucureşti în
Apus, ci şi printr'o altă căiătorie pe care a întreprins-o prin
Muntenia, Ardeai, Ungaria pînă ia Viena. innăuntru po­
meneşte de muite iucruri foarte interesante, şi pînă acum
nereievate de niciunul din călătorii apuseni. Astfei, do
cuitura porumbuiui : cunoaşte două feiuri de mămăiigi,
mămăiiga ţerănească şi cea boierească, cu unt şi brînzâ.
Vorbeşte d e „d u ia p ", de şezătoriiedeia noi. Are cunoştinţe
de arheoiogie, descriind mormîntui iui Neagoe, în vechea
Episcopie de ia Argeş, şi dînd şi inscripţii. Cită deose-?
bire între căiătorii de odinioară, cari, trecînd în fugă, cu­
noşteau superficiai ţara noastră, şi un om care e în stare
să visiteze bisericiie, să se oprească în faţa mormintelor,
să se intereseze de inscripţii, să ie copie şi să ie pubiice
destui de binişor!
Când trece în Ardeai, cuiege iucruri foarte importante
pentru viaţa poporuiui. In afară de pomenirea cutărui
frate ai iui Vodă-M oruzi, de agentul acestuia ia Ocna Si-
 172 ISTORÏA KOM ÎKILOR PRtN CĂLĂTOM

biiului, de un Armean catolic ia Orăştie, ei citează cite

ceva din viaţa poporului român de acoio, spunînd că ia
Sas-Sebeş se găsesc Romîni într'o suburbie, că Cutui e
curat românesc, că ia Ruşciori vechii *Sîrbi* sint roma-
nisaţi. La Dobra enumera 200 de case româneşti, ia Lugoj
sint sSîrbi, Romîni şi Nemţi*. Descrie aici şi o îngropare
făcută după rosturiie răsăritene, şi citează cuvinte româ­
neşti şi nume de iocaiităţi: Vuicanu, Turnişor, Aiud, Vint,
Ariaş, Miercurea, Sibiiu, Aibă iuiia, despre caré zice că este
Băigrad în româneşte. La o circiumă, unde se opreşte,
spune că se zicea Circiuma Romînuiui. Fiindcă să ocupa şi
de botanică, întîinind ierburi pe cîmp, întreba pe feciorui
pe care-i iuase din Bucureşti şi care-i servia de călăuză
cum se numeşte iarba pe româneşte şi însemna cuvîntul*..

Cei de-ai doiiea căiător itaiian se bucură de foarte mare

trecere în tot Apusui, şi, fiindcă era în serviciu! împăra-
tuiui german, i s'a dat tot sprijinul diplomatic pe care
Curtea din Viena putea să-l acorde supuşiior ei. Aşa încît
învăţatu! acesta, Spaiianzani, care are iucrăr: importante în
domeniu! fisioiogiei animale, vine la noi în împrejurări puţin
obişnuite. Pe o corabie de Stat ajunge la Constantinopol,
e primit la ambasadă, i se dă un paşaport; pornit cu ifos
deosebit, ajunge la locurile noastre (1786).
Spaiianzani venia pentru interese ştiinţifice, ca să facă
observaţii, mai aies în domeniul plantelor, dar în rîndul
întăiu în domeniul geologic, adunînd pietre pentru colecţia
lui de-acasă. Pentru Bucureşti (cu 25.000 de locuitori)n'are
niciun fel de simpatie, ci mai mult pentru natură. Observă
însă că la noi locuitorii sînt de o omenie deosebită, şi no­
tează diferenţa, constatată, cînd în Bulgaria a trecut la noi.
A fost întîmpinat cu atita prietenie, încît se simte adus să
facă şi consideraţii etnografice pentru a explica de ce oa­
menii aici sînt mult mai buni decît aiurea. Căci se luptau
între dînşii sătenii ca să-i ofere un adăpost.
Bucureştii i se par neorînduiţi şi murdari. Trece prin
' V. Studiu] mieu in Ărăiva societăţii şiiinţi/ice şi literare din
/aşi, IV; Caienăarai Ligri Caitaraie pe 19!], p. 99 şi urm.
CĂLĂTOR! tTALIENI Ş! F R A X C E St DUPĂ PACEA DE LA CtH U CIU C-CAIH ARGI 173

regiunea Ploieştilor, visitează Siănieui. descriind pe !arg

ocneie, apoi intră în Ardeal, — descrierea Carpaţilor e de
toată frumuseţa, întrecind în pitoresc cele mai aiese pagini
consacrate de alţi călători în această regiune muntoasă.
De la Braşov, urmează drumul regiunii miniere, şi obser­
vaţiile lui privesc mult mai mult munţii şi pietrele decit
oamenii şi viaţa lor *.
De altfel Spallanzani a lăsat mai mult decit s'a publicat,
căci din opera iui avem numai fragmente editate cu ocasia
comemoraţiei lui.
Cu Spallanzani şi Sestini ne găsim în societatea învă­
ţaţilor italieni cari vin in părţile noastre, ori in scop de a
se îngriji ca beizadelele să aibă cultură occidentală şi, pe
Ungă gramatica grecească, oarecare cunoştinţe de istorie şi
de savoir vivre şi pentru a culege material în vederea
îmbogăţirii museelor şi redactării operelor lor ştiinţifice.

Francesii cari au venit la noi în această epocă sînt ia­

răşi doi : Carra şi Hauterive.
Carra (1743-93) a jucat în viaţa politică a Franciei un
oarecare rol. In timpul Revoluţiei francese, după călătoria
lui în Orient, din emigrant sărăcuţ el s'a ridicat, cum s'au
ridicat atîţia alţii, la o importantă situaţie politică şi, cum
iarăşi s'a întîmplat cu mulţi în aceiaşi epocă, a plătit cu
capul înnălţarea sa răpede, isprăvind pe eşafod.
Rolul lui in revoluţie, afară de amestecul in revolta de
la August, fără îndoială că nu este deosebit de însemnat;
cu toate acestea a fost unul din aceia cari au ieşit la
iveală dintre mulţi ambiţioşi cari se îmbuiziau să influen­
ţeze asupra soartei Franciei turburate.
La noi a venit ca şi Raicevich şi ca şi Sestini. Raicevich,
negustor, isprăvi ca diplomat, trecind prin cărturărie. Ses­
tini căutase numai o funcţiune de pedagog, ca şi un Ger­
man, de care ne vom ocupa în alt capitol, împreună cu
Raicevich, şi anume Sulzer.

i V. Gazeta rransitvanief, Mart !921. dupăCampanini, 5paiinn-

znni, Vinggno in Oriente, Turin t88S.
 174 ISTORtA ROM ÎKfLOR PRIX CÂLĂTORr

I se oferise a fi perceptor ai copiiior domneşti. Astfei

se aşează în Alo ido v a : Ţara-Rom ăneascăo cunoaşte numai
indirect, foarte puţin.
în iaşi domnia atunci Grigore Ghica, fiu! iui Alexandru,
fostui Mare Dragoman ai Porţii, executat pentru că a
încheiat pacea de ia Beigrad cu Austriacii; un spirit dis­
tins şi practic, avind anumite concepţii dc reforme. A în­
temeiat şi o fabrică de postav iîngă iaşi, ia Chipereşti,
precum Atexandru ipsiianti întemeiase pe a iui în Mun­
tenia, ia Afumaţi, pe Ungă o fabrică de hîrtie, „hardughia"
(xxpTo-jpyix).
Căutînd să introducă îmbrăcămintea din stofa „naţionaiă",
ei se îmbrăca însuşi în asemenea stofă. Grigore Ghica deci,
în dorinţa de a-şi creşte copiii după normeie cuiturii apu­
sene, a chemat pe Carra ca secretar, reţinîndu-i o bucată de
vreme ia iaşi. A piecat nu ştim exact din ce causă, dar
foarte nemuiţumif, şi a întrebuinţat experienţa iui pentru
a ne presinta în chipui ce! mai desagreabii.
Cartea iui despre ^istoria Moidovei şi a Munteniei* \
ceia ce este un titiu pretenţios, fiindcă despre acestăiait
principat nu ştie direct decît prea puţin, a avut două e-
diţii ia distanţă de cîţiva ani.
în ceia ce priveşte informaţia iui asupra trecutuiui ro­
mânesc, ea este foarte sumară. Cunoştea scrierile iui Can-
temir, aie generaiuiui rus Baur, care a dat o descripţie a
ţeriior noastre după noteie boieriior, a răsfoit şi ceva din
croniciie Moidovei, dar ie-a îuţeies aşa de prost, îneît
din Bogdan-Vodă ai nostru face o rudă a iui Bogdan
Chmieinicki, Hatmahu! Cazaciior din secoiui ai XVH-iea.
Are informaţii despre antichităţiie găsite ia Suceava şi se
trudeşte să înfăţişeze istoria mai veche a neamuiui nostru.
Dar toată partea aceasta istorică este fără importanţă.

^ ttistoire (te tu tHoMcrie et de tu VatacAie, uree ane disserta­

tion eue i'éiat uctuet (te ces deux provinces, iaşi 1777; a 2-a edi­
ţie Neufchâte! 1781. Tôt de el şi Æssui particulier (te politique, dans
tepuei on propose te partage de ta Turquie européenne, Constan-
iinopie (dc fapt : Paris) 1777.
CĂLĂTOR! !T A H E X ! §! F R A N C E SI DUPĂ PACEA DE LA CH !U C!U C-G A!XARG t 175

Pe !îngă dînsa avem o descriere sumară a ţerii, pe care o

găseşte frumoasă, spunînd că anume regiuni de ia noi sa-
mănă cu Champagne şi Burgundia. îi piace cu deosebire
regiunea muntoasă, mai puţin impunătoare decît munţii
Eiveţiei, dar mai zimbitoare. Vorbind despre populaţie, o
socoteşte ia 500.0C0 de oameni, şi aici se potriveşte cu
Raicevich, care afirmă că în amîndouă ţeriie ar fi un mi-
iion de iocuitori. Ţeranii, spune ei, se înfăţişează în sate
miserabiie, şi ei îşi face rîs de dînşii supt toate raportu-
riie. Hora i se pare cu adevărat săibatecă, şi nu găseşte,
într'un cuvînt, absoiut nimic bun ia un neam care a avut
mareie defect de a nu se fi piecat adînc înnaintea iui şi
şi de a nu-i fi piătit după dorinţă.
Cartea acestui căiător a fost întrebuinţată însă muit
Ea a fost tradusă şi în româneşte, pe ia 1850, de Nicoiae
Orâşeanu, cei cu „Nichipercea" şi cu satireie poiitice. in
cartea mea francesă despre 'Relaţiile dintre Franţa şi Ro­
ndai* (iaşi 1917; Paris 1918), am arătat cit de puţină drep­
tate avea Carra, chiar comparînd starea iucruriior de ia noi
cu aceia de ia ei de acasă, să ni găsească atîiea defecte.
Ţeranui frances înnainte de Revoluţie, cum se vede din
scrieriie călătoruiui engies Young, foarte dese ori citat, se
hrănia cu pine din scoarţă de copac, iar, în ce priveşte
viaţa Curţii pe vremea doamnei de Pompadour, era fără,
îndoiaiă ceva mai imorală, de şi muit mai suiemenită peste
imoraiitatea ei, decît viaţa din caseie noastre boiereşti, unde
chiar Grecii nu erau aşa cum îi înfăţişează anumiţi străini.
Unul dintre aceştia care nu întră în rindul călătorilor, fiind
aşezat cu dregătorie în ţară, Alexandru Caifogiu, pe ia 1790,
a scris o poemă despre Principate, în care, batjocorindu-ne,
ţinîndu-ne de rău pentru că sîntem prea iuxoşi, pentru că
nu facem economii, pentru că sînt prea puţin iegaţi între
dînşii soţul, soţia şi copiii, pentru că se desfac prea uşor
căsătoriile, arată un lucru : că la înseşi aceste familii greceşti
din ConstantinopOi, ca şi, de altfel, în toată peninsuia bal­
canică, moravurile erau cu mult mai bune de cum şi ie
închipuie muiţi dintre visifatorii străini.
176 !STO R!A R 0 M Î3 IL 0 R PRIN CĂLĂTOR!

E o plăcere a se trece de !a Carra !a contele Alexandru

de Hauterive (1754-1830).
El a venit, tot ca secretar al Domnilor noştri, la 1785
chemat de Alexandru Constantin Mavrocordaf. Călătoreşte
de la Constantinopol în societatea soţiei Domnului, şi Hau­
terive are un sentiment particular pentru femeile frumoase
de la noi, aşa încîi poate lor trebuie să li muiţămim
pentru aprecierile măgulitoare pe care le face asupra terii.
Doamna, ni spune el, este o persoană de o graţie deose-
oită ; mai târziu va vorbi de boieroaicele noastre tot în
felul acesta : deocamdată însă de o doamnă Caragea şi de
alte persoane plăcute din suită, piingîndu-se de feregelele
turceşti care-1 împiedecă de a distinge regularitatea trăsă­
turilor acestor persoane din suita feminină a Doamnei.
Ajuns la Silistra, trece ia Călăraşi, şi vorbeşte de fel de
fel de iucruri pe care le fniîneşte pe drum. L-a interesat
să vadă copii jucîndu-se cu zmeul, dar ceva care i-a făcut
mai puţin plăcere a fost cantitatea enormă de purici cari l-au
mîncat într'o noapte înnainte de a ajunge la Iaşi : <un mil­
lion de puces affamées*. După aceia ajunge la Slobozia,
de fapt Siobozia lui Ienachi, care întemeiase mănăstirea şi
deschisese o ^slobozie*, adecă un sat unde cel ce venia
să se stabilească era scutit de bir o bucată de vreme.
Aici a rămas numai o noapte. Trece apoi la Focşani.
Toată regiunea munteana i se pare că samănă cu Ţ i­
nutul de dealuri frumos, dar sărac, din Franţa care este
Seauce şi Sologne..Mănîncă mămăligă, vede hore in sate,
ar la Vasluiu zugrăveşte — căci era un om de mare talent
care-a scris mult şi a ajuns să joace un rol politic în Franţa,— <
o fată de ţară care cosia: <nici ducesele noastre*, zice el,
«ne brodent pas avec une plus jolie main, avec un plus
beau bras et avec une aisance plus noble*. Vasluiul însuşi
avea mai mult o populaţie negustorească de Evrei; locu-
inţile i se par mai degrabă nişte *niches de bouc* decit
case omeneşti.
Această populaţie de negustori străini — specială Mol-
povei— i s'a părut că samănă cu nişte *capre de Angora*
CĂLĂTORI IT A LIE N I ŞI F R A K C E SI DUPĂ PACEA DE LA CIIIUCIUC^CAINARGI 177

Hauterive aruncă apoi o privire generată asupra Mol­

dovei înfr'o a doua operă a sa întituiaiă <La Moidăvie en
1785*.
în această de-a doua carte, într'un pasagiu foarte inte­
resant, e) spune că ţeriie acestea merită laudă supt toate
raporturile, şi supt raportul oamenilor de sus, ca şi al celor
din clasele de jos, dar cine spune altfel va fi dat el cei
d'intăiu, de sigur, motive de plîngere celor despre cari vor­
beşte cu amărăciune. Se pare* că face o alusie la Carra,
şi, dacă este aşa, dojana este meritată pe deplin.
în sfîrşit Hauterive face un memoriu despre Alexandru
Ipsilanti, care a fost dăruit regelui Carol şi cedat apoi
Academiei Romîne, care l-a publicat în text frances şi în
traducere românească ('M o ld o v a în 1785*).
Este de sigur cea mai remarcabilă operă datorită uuui
călător în ţeriie noastre în secolul al X VH I-lea. O parte
de introducere istorică e cu mult mai bine informată decît
la aceia cari an scris înnainte de dînsui. Hauterive are
simpatii reale pentru trecutul nostru; lui Şfefan-cei-Mare
îi spune româneşte 'Şte fa n -V o d ă *. Ajungind la timpul de
faţă, el zugrăveşte pe ţeran cu o deosebită iubire, înfâţi-
şînd anume 3cene caracteristice pentru firea lui. Cînd vine
la judecată înnaintea Domnului sau a boierilor, săteanul
e, la început, foarte sfios, de s'ar crede că nu va fi în
.stare să-şi expuie pricina, dar, cînd începe a vorbi, în cu-
vîntarea lui se simte ceva din vechea elocvenţă a Romei.
Prin situaţia iui de secretar domnesc, autorul era în mă­
sură să fi văzut astfel de scene.
In ce priveşte viaţa de familie, ea i s'a vădit deosebit
de curată, răzimată pe respectul dintre soţ şi soţie, pe
respectul copiilor faţă de părinţii ior. Recunoaşte că este
o situaţie rea a ţerii, dar ştie că este datorită exiorsiuniior
turceşti, fapt foarte uşor de înţeles într'un timp cînd această
împărăţie, care odinioară folosia de pe urma expediţiiior
ce tăcea din fiecare primăvară pănă in toamnă, acum, bă-
t'.iă pretutindeni, e redusă a se hrăni din contribuţiile ce
apăsau asupra nenorociţilor rămaşi in mina ei.
n
!7 8 ISTORIA ROM ÎNILOR PRIN CĂLĂTORI

Hauterive găseşte, fără îndoială, rea administraţia şi cată

a indica mijloace de îndreptare. Faţă de propunerea pe
care o făcuse Carra, total neaplicabiiă, de a se aduce co­
lonişti din Olanda şi Saxonia, e' propune să se cheme numai
colonişti din anume părţi din Italia, care ar da locuitoriior
exempie de mai bună gospodărie. Dacă lucrui s'ar fi făcut
pe la 1180 sau 1200, cum s'a făcut cu Saşii aduşi în A r­
deal, sau, cinci veacufi mai târziu, cu coloniştii aduşi în
Banat de Austrieci şi ca ri^ u contribuit foarte muit să
crească desvoltarea gospodăriilor româneşti, s'ar fi putut,
dar cu o ţară care a trăit o viaţă întreagă autonomă şi
se afia în împrejurările speciale Aloldevei din veacul al
XVlII-lea, aceasta era imposibil. Scriitorul răspinge cu totul
ideia că o cucerire străină ar putea face să renască ţara
— alţii erau de această părere — : n'ar avea niciun folos
acei cari s'ar aşeza aici, neputînd să fabrice ei înşişi lu­
crurile pe care le cere ţara. Pe lingă aceasta Ruşii ar
avea de adversari permanenţi pe Austrieci şi vice-versa.
Ţeriie acestea i se par lui că se pot ridica numai prin
mijloacele lor proprii, şi aceste mijloace el le găseşte într'o
nouă aşezare administrativă şi fiscală.
De sigur că, dacă împrejurările ar fi fost alteie înA lol-
dova, dacă Alexandru Mavrocordat, în loc să fi domnit
cîteva luni, ar fi fost Domn pe viaţă şi dacă Hauterive
s'ar fi bucurat permanent de sprijinul lui în Aloldova, s'ar
fi putut face ceia ce, în Odesa, un nenorocit sat săibatec,
a putut să se* îndeplinească printr'o activitate de douăzeci
de ani a ducelui de Richelieu. Hauterive a trebuitsă plece,
dar cartea lui rămîne cel mai distins document de înţele­
gere binevoitoare pe care vre-un străin l-a dat pănă în
^impui nostru despre ţeriie româneşti.

/
 XI.
Doi călători austrieci : Suizer şi Raicevich.
*
' Francisc-Iosif Suizer şi Ştefan Raicevich s'au găsit
aproape în aceiaşi timp în- ţeriie noastre. Raicevich e un
om cu totui obiectiv, căruia nu-i piac anecdoteie în sensu)
ceior din cartea iui Suizer, pe cînd cartea acestuia este
amestecată cu tot feiui de atacuri împotriva aceiora cari
fuseseră în reiaţii cu - dinsui, ca şi împotriva ceior cari
au scris despre ţeriie noastre.
Cartea iui Suizer a apărut cea d'intăiu, fiind tipărită în
1781, ia Viena, în trei voiume, cuprinzînd un materia! imens,
din care jumătate cei muit este informaţie adevărată, iar
restui poiemici, discuţii istorice fără sens, pentru care nu era
pregătit. Se cuprind ia un ioc fe! de fei de iucruri: mai aies
atacuri contra unor adversari reaii sau închipuiţi şi pe iîngă
aceasta fei de fei de excursuri satirice, în genui iui V oi-
taire, de şi între acest German de ia Rin şi Voitaire era,
ca spirit, o deosebire ca de ia cer ia pămînt.

Suizer a venit în ţara noastră chemat. In adevăr, o bu­

cată de vreme ei făcuse parte dintre funcţionarii judecă­
toreşti ai armatei austriece, ca "auditor*. Supt titiui acesta
ei tipăreşte şi cartea iui, pe care o intituiează, pretenţios,
"Istoria Daciei transalpine* ('Gesc/uc/de des 7ro/zsa/pi/H-
sc/;e/z Dmzie/zs,!. La'noi n'a venit, deci, de ia sine, pentru do­
rinţa de a cerceta iucruri necunoscute sau pentru a-şi căuta
avere, de şi a întrebuinţat toate mijioaceie pentru a face
 180 !STOR!A ROM tKILOR PP!N CĂLĂTOR!

bani aici şi s'a supărat pe toţi pentru că nu i-a putut

face destui de răpede şi a întîinit o concurenţă, care
une ori poate nu va fi fost mai neiegaiă, mai neonesfă ca
a iui, ceia ce în niciun cas nu trebuia să determine tonui
amar cu care vorbeşte de aie noastre. A fost chemat, zic,
ca să f se încredinţeze o misiune. Alisiunea era să se în­
temeieze o şcoaiă de drept. Căci pe vtemea aceia domnia
în Muntenia Aiexandru Ipsiianti, om foarte distins, ca şi
Doamna iui, femeie cu disposiţii poetice, căreia îi piăcea
să se piimbe pe ia Srîntui Eiefterie ia miezui nopţii, ipsi­
ianti doria să reformeze supt toate raporturiie administraţia
şi ceieiaite domepii aie vieţii pubiice din principatu! mun­
tean : i se datoresc măsuri şi in ce priveşte ridicarea cie-
ruiui monahai, şi ei a făcut să se aicătuiască legisiaba
care a premers cu citeva decenii ceior cunoscute de toată
iumea, şi de care se ţine samă pănă acuma în uneie pro­
cese civiie, a iui Caiiimachi pentru Motdova şi a iui G a-
rageă pentru Muntenia.
Nu e deci de mirare că un astfci de prinţ, o personaii-
tate distinsă, vrînd să iase o urmă a cîrmuirii saie şi in-
ftuenţat de spiritui tfiiosofic* din Apus şi, apoi, dornic să fie
ce erau stăpînitorii itaiieni, spanîoii, portughesi, fran-
ces: din vremea aceîc, cari înţeiegeau să reformeze Statui
conform ideiior <fiiosofice*aie secoiuiuiai XVHi-iea, nu e
de mirare, zic, dacă a chemat pe Suizer.
Acesta visa iucruri mari : o Universitate care să se în­
fiinţeze ia Bucureşti şi unde e! era să fie profesor de drept.
De aitfei, existau doi bfeţi profesori de iimbă iatină, unui
ia iaşi, care era Siiesian, şi ceiait ia* Bucureşti, un Sas,
amîndoi trecuţi ia ortodoxie. Dar cu atît nu s'a mui{ămit
Aiexandru Ipsiianti, care a introdus iimba iatină şi iimba
francisa ^ progranud cei nou ai şcoiiior noastre.
Suizer n'a ajuns ceia ce dorise; n'a ajuns secretar ai
Domnuiui şi n'a ajuns, cum ceruse, nici consui a! Austriei
în Principate. Primui consui austriac a fost, după ce L sş-
carev fusese numit consui ai Rusiei, Raicevich. Iar, cartea
iui Suizer fiind tipărită ia i78î, înnainte de numirea agen-
 DOI CĂLĂTO RI A U S T H iE C t: S U L Z E R .Ş I RAICEVICH 18i

tutui, ni putem închipui ce soartă ar fi avut Raicevich dacă

rivaiui său şi-ar fi scos cartea după data numirii iui.
După ce a văzut că nu se face Universitatea, că nu poate
fi numit nici consui, Sutzer n'a ptecat. Se pare că ţara,
dacă nu oamenii, i-a ptăcut. Şi a fost cineva care i-a sfă­
tuit să rămînâ aici şi să caute un izvor de cîştig, anume
nevasta tui, o Săsoaică din Ardea!, din pricina căreia, ia­
răşi, a adus o mutţime de insuite ţerii, ea nefiind admisă
ia Curte şi boieroaiceie nesocotind-o de treapta ior, de şi
ii piăcea să-şi schimbe haineie cu dînseie, ca să vadă
cum ii stă în portui apusean, pe care d-na Sutzer îi avea.
Atunci s'a apucat să căiătorească prin ţară. Se vede din
cartea iui că a mers în toate sensuriie. A fost, pe ia Cra-
iova, ia Orşova, de unde a trecut în Stateie imperiaie. A
fost şi pe caiea care duce în Ardeai, pe ia Bran ; poate
că a fost şi în direcţia Teieajenuiui, căci spune cum, pe
îocui unde se varsă Prahova în Iaiomiţa, treceau negus­
torii şi arată ce puteau să păţească pe drum. E sigur că
a făcut şi drumui ia iaşi, unde a fost primit bine. S'a
găsit în societatea iui Carra, a cutărui agent prusian, a
unui profesor de iimbi moderne, KOnig, viitor consui ai
Prusiei. împreună cu Carra, cu agentui citat şi poate şi cu
Raicevich, a sfat in tovărăşia iui Aiexandru ioan M avro-
cordat, pe care-i iaudă foarte muit : acei Domn ai M oi-
dovei care a fugit în Rusia (de unde : Eiraris, în turceşte),
om foarte cuit, care scrisese o comedie în greceşte, in
sensui iiteraturii francese contimporane. -La Iaşi n'a stat
muiiă vreme, ca unu) care utnbia după afaceri comerciaie.
Pe urmă a trecut în Ardeai, prin regiunea Bacăuiui, pe ia
Ocna, ia Trotuş, pe care ie cunoaşte foarte bine. Mai târziu
s'a dus în Ardea!, unde a cunoscut pe Petru Maior.
îi venise în minte şi să încerce anumite exploatări
agricoie : se iaudă ca a introdus cutare şi cutare mij-
ioace noi de a iucra pămîntui. Se piinge apoi că intr'un
proces a fost înşeiat, cum fusese inşeiat şi in aite do­
menii, şi a făcut o arătare contra boierutui Siătineanu,
care avea de agent pe un anume Perticari, cu care
182 ISTORIA ROM ÎNILOR PRIN C.$LĂTORI

fuseseră neînţelegerile. Avea turmele lui : el ştie cum vine-

lupul ia oi, cum îşi păzesc ciobanii turmele. E perfect
informat şi în materie de fabricare a brînzii, ştiind să
osebească felurile de caşcaval, şi deosebitele categorii
de oi ie descrie cu cele mai mici amănunte. Preţul tu­
turor produselor din Principate îi sînt cu totul familiare.
Se pare însă că în speculaţiile lui n'a fost cu desăvîrşire
fericit, aşa încît, după ce a stat o bucată de vreme la
noi, învîrtindu-se prin împrejurările încurcate ale epocei
fanariote, care avea nevoie de oameni mai dibaci ca dînsui
şi mpi puţin pretenţioşi, a plecat.
Din toate experienţele pe care le-a făcut în locurile
noastre s'a ales cu un sentiment de ură împotriva Romt-
nilor. îi urăşte supt toate raporturile. De şi în prefaţa
cărţii spune că urmăreşte numai adevărul, şi că acesta
vrea să-l presinte (naţiunii lui iubite*, in calitate de (pa­
triot*, citează îndată din scriitorii latini tot ce poate fi mai
injurios pentru noi. Sfătuieşte pe cetitori să creadă numai ce
spune el cu privire la ţerile noastre, iar nu ce se găseşte
în (broşurile franţuzeşti*, de care îşi bate jo c. Caracteri-
sează viaţa noastră prin formule ca acestea : (în ţara
aceasta nu e nici lege, nici putinţă care să oprească viciul,
apăsarea, furtul şi înşelarea. Aici se numeşte a cîştiga
ceia ce în alte teri s'ar chema ocupaţii imorale.* Oamenii
aicea nu cetesc nicio carte. Gazetele sosesc numai Dom­
nului şi secretarului său. Nimeni nu are voie să se apropie
de dînsele. Opiniile străinilor nu sînt ţinute în samă. Oa­
menii sînt deci mai jos decît orice se poate închipui.
Boierimea i se pare o colecţie de indivizi leneşi, cari
dorm cea mai mare parte din zi, nu pun mîna pe carte,
n'au informaţii asupra afacerilor publice : oameni mincinoşi,
buni de nimic.
In ce priveşte clerul, fiindcă şi-a pus în minte să nu gă­
sească nimic bun ia Romîni, reservînd toate laudele pentru *
natură, de care locuitorii ar fi nevrednici, clerul, zic, i se
pare total rămas in urmă, şi face cu privire la dînsui o
singură excepţie: Vlădica de Rîmnic, învăţatul Chesarie.
 D O ! C Ă L Ă T O R f A U S T R ÏE C : : S C L Z E R Şt R A IC E \ '!C H 183

Dar nu-i ptace nicio carte din tipăriturite retigioase de !a

noi, cu toate acestea destul de frumoase, căci erau în
acest tipar initiate frumoase, frontispicii admirabite, chiar
pentru secotui at X V H I-tea, de şi atunci arta era în decă­
dere. Chesarie cetia 'Enciclopedia* şi era initiat în tucru-
rite francese din vremea aceia : avem de ta dinsut scrisori
prin care comanda în Ardeat să i se trimeată titere, să i
se pregătească vre-un frontispiciu ornat, apoarta* cărţii ;
ategea şi hîrtia cu foarte mare îngrijire.
în ce priveşte şcotite, nu are nicio preţuire pentru ete,
de şi taudă pe Atexandru tpsiianti şi pe fiii tui, spuind
despre beizadete că au fugit în străinătate ca să scape de
ticătoşia de aici. Ni spune despre aceşti principi că ştiau
franţuzeşte, că învăţaseră şi musica europeană şi că erau
mutt superiori mediutui tor. Pe vremea tui tpsitanti, de
aitfet, se începe şcoata cea nouă, din care au ieşit oameni
foarte distinşi. Apoi, în acea a doua jumătate a secotutui
at XVtH -tea, erau institutori francesi în mutte din famitii'e
noastre. Chiar Sutzer trebuie să vorbească cu taudă de
unii boieri, de pitdă de un Batş, care fusese ta Viena, de
o sumă de boieri munteni din vremea aceia, precum Barbu
Ştirbei, cei din urmă din vechea famitie, care a fost şi ta
Kartsbad şi a tăsat scrisori din care vedem că-i ptăcea aşa
de mutt pe acoto de nici nu voiă să se întoarcă acasă, de
unde nevastă-sa-i trimetea piese de îmbrăcăminte cum
se fac ta noi, şi-t poftia să revie, iar et refusa, spunînd
că se găseşte bine între 'duchi şi duchese* şi cutare am­
basador spaniot prinsese dragoste de dinsut. Atături de
Ştirbei este Ienăchiţă Văcărescu, poetut, ate cărui ocu­
paţii titerare Sutzer nu te cunoaşte de toc, de şi străbă­
tuse ţara întreagă. Atături de Văcărescu mai înseamnă
cîţiva trieri şi-i taudă pentru cuttura tor. Această cuitură
o căpătaseră sau în famitie sau ta şcoti ; deci nici pregă­
tirea în famitie nu era aşa de rea, nici şcotite nu erau astfe!
ca să nu poată produce oameni de cuttura.
în ce priveşte negoţut, Sutzer spune că este în mini
 184 ISTORIA ROM tuILOR PRIN CĂLĂTOR!

străine, dar nu se ocupă prea mu!t de acesta, ci de pers­

p e ctiv e i comerciaie, mai mari, ia care visa ei.
Ţeranu) nu se bucură de niciun tei de preţuire ia dînsui ;
î! iaudă doar pentru făptui că e aşa de viteaz incit pune
braţu! in gitui ursuiui care-i sfîş'e pe obraz cu iaba, că
iese cu ciomagui înnaintea iupuiui. Recunoaşte apoi, cu
muite reserve, reiativa frumuseţă a femeiior de ia ţară.
încoio nici săteanuiui nostru nu-i acordă vre un tei de
destoinicie, nu-i recunoaşte apiicat^a ia arfă ; ba pretinde
că toate săpăturiie in iemn, in piatră ie fac meşteri străini,
buigari, aduşi anume pentru aceasta de dincoio de Dunăre,
în cintecui popuiar nu este nimic care să merite atenţia
unui om cu gustui format. Şi reproduce bucăţi, care tn-
tr'adevăr sint stupide, datorite unor dăscăieci de prin Ar­
dea), cari imitau iiferatura nemţească in ode către Maria-
Teresa sau poesii ţigăneşti dintre care uneie ştim de aiurea
că ie cintau numai anumite femei de după perdeie,—
toate acestea reproduse intr'un chip aşa de greşit, in or­
tografia iui germană, incit e o adevărată trudă să se în­
ţeleagă ce a vrut să spună.
in ce priveşte viitorui nostru, e foarte furios de cite ori
vede că se amestecă Rusia. Cum Ţarina avuse iegături
cu egumenui de ia Argeş şi cu mai muite personaiităţi bi­
sericeşti, de cite ori are pritej ioveşte în aceştia cari au
servit de uneaită poiiticii moscovite in Orient. Laudă însă
foarte muit pe boierui Pirşcoveanu, care după războiui
aceia era să fie Domn, făcînd parte din deputăţia-trimeasă
ia Constant nopoi ca să mijioceascâ obţinerea unui fumau
de priviiegii, tipărit apoi in româneşte pentru ca să i se
creeze popuiaritate; dar pe urmă a venit Aiex mdru ipsi-
ianti. Pe Ipsiianti, insuşi, om foarte dibaciu, Suizer nu-i
critică, şi pe Greci ii găseşte totdeauna superiori^oieriior
noştri ; ba, dacă se afiă o femeie mai supţire, ma! inteii-
gentă, ei e sigur că face parte din aristocraţia fanariotă.
Totuşi despre Pîrşcoveanu asigură că, de s'ar fi făcut
Domn, ar fi scăpat ţara de Greci şi de Ruşi, aceasta insă
pentru că era cu bune sentimente austriace. Se inţeiege deci
 DO I C Ă L Ă T O R I A U S T R IE C I : S U L Z E R Ş I R A tC B V IC H 18 5

ce doria scriitorul şi in ce priveşte viitorul Principatelor:

anexarea ia Austria.
Aceasta este cariera lui Sulzer la noi, acestea sînt iegă-
turiie lui cu tara aceasta şi acesta spiritul în care vorbeşte
de societatea romanească.

Să vedem ce spune despre ţara însăşi. întăiu, naturai,

o descrie. în această descriere el insistă, mi se pare, prea
puţin asupra frumuseţilor naturai?, care, cum se va vedea,
impresionează foarte mult pe Raicevich, dar se ocupă muit
de agricuitură. înşiră producţia noastră de grîu, care era
foarte putină pe vremea aceia, şi de aite păioase, şi în
acelaşi timp de porumb, cu privire la care sînt numai cî-
teva linii. Un capitol mai întins cu acest subiect ni-ar fi
folosit de sigur mai mult decît zeciie de pagini cu privire
la originile episcopatelor de Aăilcov şi de Argeş, ia rasa
Romînilor, pe care evident nu o admite ca fiind latină, ci
ar crede că sînt Slavi cari au învăţat latineşte şi, mutîn-
du-se din Peninsula Balcanică, au venit în locurile noastre,
unde, astfei, n'au niciun fe! de drept. Se ocupă apoi de
caracterut tuturor iocuitoriior, discutînd de cînd au venit
Ţiganii, dacă Evreii sînt mai vechi decît cutare epocă din
evui mediu ia noi, dacă Ungurii sînt convieţuitori de ia
cutare dată ori ba, lucruri în care grămădeşte o inuiţime
de erudiţie, ca unui care cetise, nu numai pe Cantemir, c;
atîtea iucrări germane care aveau sau ba iegătură cu ţe-
rile noastre, ba până şi manuscrise, ca ai iui Hayton Ar­
meanul din veacui ai X lV -iea, şi ştia franţuzeşte, taţineşte,
ceva greceşte, ba chiar iimbile englesă şi spanioiă, citind
pe Don Quixote în original.
Şi adaug că ceie trei voiume tipărite sînt numai o parte
din întreaga iucrare şi că în manuscris mai este material
pentru cel puţin două volume de istorie a Principatelor
propriu-zisă.
Revenind la partea descriptivă, mai importantă, Sulzer,
vorb?şte de păduri şi apoi de animate. Partea aceas'a din
urmă este mai folositoare decît ceaiaită. Se pare că ei
188 IS T O R IA R O M IM ILO R PRIM C Ă L Ă T O R I

însuşi a făcut !a noi mai muit crescătorie de vite decit

altceva. Dă astfei preţuri care sînt interesante : o vacă cu
viţei costa 6 iei, o păreche de boi 20 de iei, o pă'.eche
de bivoii 36— 50 de iei. Şi de ia ei afiăm că în Basarabia
se pregătia foarte muită pastramă în saihanaie şi că se
transporta ia Constantinopoi. în ce priveşte oile, numai
din Ardeal vin peste 500.000. care piătesc trei paraie de
cap ca oierit, şi ia 1777 oieritui aducea 250.000 de iei ve­
nit. La această dare erau supuşi şi boierii, cari aveau
însă 400.000 de oi scutite. Numărui totai ai oiior în
Ţara-Romănească era de două miiioane şi jumătate, pen­
tru amîndouă principatele de patru miiioane. Cît priveşte
preţui, oaia ordinară se vindea cu un ieu, ţurcaneie muit
mai scump. Porci sînt muiţi : fiecare casă de ţeran are
patru pănă ia zece, pe iingă vre-o douăzeci de păsări,
între care muiţi curcani. în adevăr ţeranui trebuia să
meargă ia boier cu pocion şi, dacă ar fi trebuit să ducă
un miei, îi costa muit mai scump: atunci prefera să aibă
curcani ia îndemînă.
Trecînd ia peşti-, Suizer înseamnă că morunu! se prin­
dea, nu numai în pârţiie de jos aie Dunării, ci şi ia Por-
ţite-de-Fier: într'adevăr dintr'o danie a iuiVodă-Viadisiav
din secoiui ai X iV -iea, pentru mănăstirile Vodiţa şi T is-
mana, se vede că regiunea dintre Porţiie-de-Fier şi Ceieiu
era foarte bogată în pescărie. Ocaua de morun costa
acum numai şase crăiţari.
Pasagiui din Suizer despre aibine este în adevăr inte­
resant: cutare boier Cantacuzino avea pănă ia 13.000 de
stupi, şi aibinăritu! în Moldova producea 200.000 de iei. în
Muntenia, e drept, aibinăritui era muit mai puţin răspîn-
dit decît în Moldova, unde formă un izvor de căpetenie.
Vorbind şi despre păsăriie săibatece, spune despre privi­
ghetori că după afirmaţia Saşiior privighetoriie de dincoace
au cîntecui mai frumos decît ceie din Ardeai.
Cu privire ia vii, scriitorui are cifre în adevăr preţi­
oase. înseamnă o muiţime de podgorii care nu mai au
astăzi nicio importanţă : Vaiea Fetei, Poieni, Cernăteşti^
 DOI CĂLĂTO RI A U ST R IE C I : SULZER ŞI R A ICEYICH 187

Fiiipeşti. în Ţara-Romănească se produceau pe fiecare an

50 de milioane de ocă şi intr'un an bun şi 75 de milioane.
E întins capitoiui care tratează despre mineraie. Şi aici
se spune că mineie nu se expioatează din causa Turcilor,
dar se pomenesc vechiie iucrări. Se descriu apoi sa­
linele, cu oarecare indicaţii în ce priveşte petrolul şi
aurul.
Apingînd ta populaţie, Sulzer o evaiuează pentru M un­
tenia pe basa impositului pe case, şi, cum se soco­
tesc de obiceiu cinci oameni la o casă, ar fi 300.000 lo­
cuitori în toată tara, cifră inferioară realităţii şi care nu
se poate admite.
Trecînd la deosebitele categorii de iocuitori, el dă lă­
muririle pe care le-am arătat ia început în legătură cu
viata autorului.
O întreagă parte din carte este consacrată iimbii româ­
neşti. Sulzer .e contra introducerii literelor latine şi duce
o întreagă polemică cu învăţaţii *romîhi din Ardeal, cari
încercaseră aceasta.
Ştie cite ceva despre literatura noastră, dar am arătat
cită înţelegere putea să aibă pentru dînsa. Despre înfăţi­
şarea vieţii poiitice, mai ales despre ceremonii,- despre
dregătorii are multe pagini, dar datele lui sînt copiate în
cea mai mare parte sau din Cantemir sau din acel gene­
ral rus, Baur, a cărui carte s'a tipărit în limba francesă
şi care cuprinde informaţiunile date de boierul Alihail
Cantacuzino, apoi general în Rusia, acelaşi care a clădit
biserica Schitul-Măgureanu din Bucureşti, aşa de odios
refăcută azi.
Obiceiurile populare sînt expuse pe larg, plecînd d e là
Cantemir, căci experienţa personală a lui Sulzer este foarte
mică. Despreţuind poporul acesta, avînd legături cu dîn-
sul numai în straturile superioare sau în cele cu totul
inferioare, ciobanii lui, el nu se poate apropia de noi
cu dragostea cu care s'a apropiat un Del Chiaro sau cu
sentimentul de frăţie naţională cu care se apropie de M oi-
doveni feciorul de Domn Cantemir. Şi, la Sulzer, nu putem
 188 IS T O tU A H O M ÎN H .O R P R !H C Ă L Ă T O R !

întîlni lucruri care s'ar adăugi la cele ce am găsit la cei­

lalţi. Ici-colo doar cîte ceva nou cu privire la danţul că-
luşerilor, la jocul 'cătănesc* şi 'mocănesc*, la cel 'ţigă­
nesc*. Hora nu-i place.
în materie de musică se pricepe. Are deci o lungă dis­
cuţie cu privire la musica turcească şi la cea românească.
De altfel omul era înzestrat cu o mulţime de calităţi, gind
şi un desemnator bun, aşa în cît ia cartea lui sînt anexate
o serie de reproduceri grafice care nu sînt lipsite de im­
portanţa: un plan al Bucureştilor, o harfă a Ţerii-Romă-
neşti, care n'au fost cercetate, supt raportul tehnic, pănă
acum, de şi merită fără îndoială o astfel de cercetare; mai
ales plănui Capitalei, cu indicaţia caselor boiereşti şi a bi­
sericilor^
Adaug că el a ţinut să dea şi o descriere geografică a
tuturor apelor, ţinuturilor, tîrgurilor şi chiar satelor mai
importante, dar nicăiri nu vedem ceva de mare importanţă.
Chiar pentru Bucureşti, pe care l-a cunoscut bine, are abia
cîteva pagini scrise fără niciun fel de pătrundere.

La Raicevich, avem a face cu un om de treabă, modest,

de şi avea foarte multe cunoştinţe, fiind şi medic şi foarte
capabil în domeniul economic, ca unul care a fost apoi în
stare să ocupe bine şi cu folos demnitatea de întăiu agent
consular austriac.
Acestui simpatic Slav italianisât, cu mintea deschisă, cu
simţ al proporţiilor, nu i-ar fi trecut prin cap să facă o
carte în cinci volume privitor la ţe.rile noastre, deşi le cu­
noştea foarte bine. A luat deci esenţa lucrurilor privitoare
la dînsele şi le-a înfăţişat în forma cea mai plăcută. Cartea,
mult întrebuinţată, tradusă şi în franţuzeşte, a apărut la
1788 la Neapole, supt titlul modest de 'Osservazioni sulla
Valachia e Moidavia*.
Raicevich a stat unsprezece ani în ţară şi dovedeşte că
a folosit acest timp pentru a cunoaşte istoria Romînilor
fără să fi uthblat prin izvoare şi fără să încerce o critică
istorică. Vorbeşte de timpurile vechi şi a umblat prin Iu-
 DOI CĂLĂTO RI A U S T R IE C I; SUEZER ŞI RAICEVICH 189

crări de erudite ungurească ; ba citează şi pe Tacit. Mone-

de!e antice îi sînt cunoscute, şi s'a informat despre rămă­
ş iţ e romane ; urmăreşte Ca!ea-iui-Traian pănă !a Tighinea.
Ocupîndu-se de iimbă, spune că este de origine iatină,
de şi conruptă. Umbiă prin cronici ca să caute începutu-
riie neamuiui românesc şi cutege pe acoio caiomnia că
s'au aies cei mai stricaţi şi femeiie care ii corespundeau.
Coionii n'au avut noroc din causa secoietor întregi de
pradă. Dar sînt şi intuiţii de adevăr; de exempiu, cînd se
vorbeşte de iegăturiie noastre cu regii unguri, cari se
întituiau *ai Cumaniei şi Vaiahiei*, el observă că pe
vremea aceia aveam juzii noştri şi tot ei au format
temeiia pe care s'a ciădit Statui de mai târziu. A umbiat
prin toate oraşeie mai însemnate de ia noi ş ia tu ie s ici şi
coio informaţii istorice, citînd inscripţii de ia Argeş, dipiome
de ia Mitropoiie, portretui iui Mircea-cei-Bătrîn de ia Cozia.
Partea istorică este în generai foarte scurtă, şi Raicevich
e mai important pentru secoiu! ai X V iii-!ea,d in d informaţii
foiositoare, precum e iista Greciior omorîţi pentru intrigiie
lor în.iegătură cu ţara noastră; ei iaudă aici pe Nicoiae
Suţu, unui dintre dînşii.
A doua parte cuprinde descripţia ţerii. Raicevich ştie ro­
mâneşte şi ei are şi cuvinte în iimba noastră, 'Ţara Ro­
manească* şi 'Dîm boviţa apă duice* ; ştie că ţeranuiui ne-
iiber i se zice ia Munteni *rumîn*. Face şi etimoiogii naive.
Aspectui naturai îi încîntă : cîteva din ceie mai frumoase
descrieri aie regiunîior noastre se întiinesc astfei ia Raice­
v ich ; seriie de Maiu, cu cîntecuiprivighetoiiior, sînt înfăţi­
şate cu muit sentiment.
Producţia ţerii e destui de bine anaiisată, dar fără bo­
găţia de amănunte a iui Suizer. Se presintă apoi uneie
statistici. Scriitorui socoate patru miiioane de oi în ambeie
Principate, cifră care se potriveşte cu a iui Suizer, de şi
Raicevich nu i-a putui copia pe acesta. Se dau şi pre.u-
riie : o oaie se vindea 1 — 2 iei, mieîui 12 — 15 crăitari
(pieiea de miei era întrebuinţată ia işiice şi, pentru ceie
mai scumpe, se cerea pieiea de miei nefătată, care se piătia
 !9 0 [STORIA ROM ÎNILOR PRIN CĂLĂTORI

şi pănă ta 150 iei, dacă era de o anume cotoare). Pe caii

din Motdova îi iaudă foarte muit. Arată comerţui Arme-
nitor din Oaiiţia cu vite şi cai din părţite noastre,-în-
tr'un timp cînd remonta muitor teri vecine se făcea
ta noi (cea prusiană, cea saxonă, cea potonă). Armenii
aceştia cumpărau vitete slabe pentru a te îngrăşa în ţară.
Urmărind mai departe bogăţiiie ţeritor noastre, se spune
că 300.000 de iepuri se vînau pe an în Ţara-Romănească
şi 200.000 în Motdova : pietea se întrebuinţa ca să se facă
căciuiiie pe care te purtau Evreii din Oaiitia, mai ates cei
din Brody. Afară de aceasta mai vorbeşte de minerale, de
sititră din care se vindeau pe an 20.000 de ocă ta Constan-
tinopot, de chihiimbarui din regiunea Buzăului.
Partea despre comerţ e bogată: după dînsui exportut
nostru cuprinde 5-600.000 capete de oi pe an. Se mai ex­
portă brînză, pastramă, vite. Veniau negustori din Con s-
tantinopote, Turci în parte, să te cumpere aici ta noi. Ca
negustori, pe iingă Greci şi Turci, erau cei dinTrapezunt
şi Lăzii din Asia M ică, foarte pretenţioşi şi supărători.
în Polonia trimeteam 20.000 de cai pe an prin Mohiiău,
preţui fiecăruia fiind de ta 13-15 gaibeni. Armenii scoteau
în fiecare au 5.000 de boi, 6-000 de vaci pentru Bresiau.
Se vindeau apoi 50.000 de ocă de ceară anuat. De attfet
în prefaţa votumutui X din cotecţia Hurmuzaki am adunat
pe materii ce se poate şti despre fiecare obiect de export.
Să adăugim că vinuk trecea din Aluntenia în Ardeat, Saşii
preferind pe cei din regiunea Piteştilor. Vinut din Alotdova,
mai aies de Odobeşti, se ducea ia Ruşi prin Cazaciii, cari
ta Odobeşti au tăsat o biserică făcută pe ta 1770. O do-
beştii avînd legături cu Rusia, am întîtnit în Putna şi nu-
mete a doi Romini cari au fost streiiţi în corpui pe care
i-a desfiinţat Petru-cei-Mare.
Partea privitoare ta imposite e foarte bine tratată, Rai-
cevich avînd ta îndemînă tot feiui de informaţii.
iată venitut Domniei pe vremea tui, afară de bir,
de ocne şi de vămi : - de ia oierit 280.000 de iei, de
ta dijmăritui care se iua pe aibine 70.000, de ta vi-
 D O ! C Ă L Ă T O R ! A U S T R !E C !: S U L Z E R Ş ! R A !C E V !C H 191

nărit 60.000. Tutunăritui dădea 60.000 iei, împreună cu

darea pe sare cu mărunţişul şi pe fum, /nmdrfM/. Se obţi­
nea, în fota], pe an pentru Domnu! muntean un venit de
3.500.000 de iei.
în comparaţie, ia 1767, capitaţia aducea 1.310.000 de
iei, iar ia sosirea fiecărui Domn se luau încă 150.000 de
iei. Ierbăritui producea 225.000 de iei, aibinăritui 65.000,
vinăritui 75.000, ocneie 150.000, vămiie 100.000. Se vede
de aici în ce progres era tara noastră dacă, imediat după
războiu, putea să adauge cu un miiion de iei venitui
Domniei fără noi imposite.
* Din aceşti bani se iuau : tributui 300.000 de iei, ia con­
firmare 750.000, bairamui 60.000. în totai cheituieiiie erau de
ia 1.860.000 iei, iar restui rătnînea în punga Domnuiui.
Pentru Moidova birut este de 1.800.000 iei, aibinăritui dă
120.000 de iei, vinăritui 200.000, oieritui 170-000, ocneie
300.000, vămiie 200.000, în totai 2.840.000 iei. Deci mai puţin
decît Muntenia, căci M oidova nu s'a ridicat niciodată, nici
supt raportui producţiei, de pe urma aceiei jumătăţi de veac
cît fusese teatrui războiuiui dintre Poioni şi Turci, după
care au urmat războaieie între Ruşi şi Turci.
Cheituieiiie erau acoio următoareie : tributui numai
65.000, ia bairam 60.000, ia «obrazuriie ştiute* (fonduriie
secrete) 250.000, dobînziie ia împrumuturiie nepiătite 68.620.
Dar, pe iingă cheituieiiie mărunte aie Curţii, se prevedea
o sumă pentru văduveie ceior cari au servit tara, un fei
de 'recompense najionaie*; 4.200 iei se-dădeau ia das-

era destinată pentru îngrijirea morminteior domneşti, ceia

ce era foarte onorabii. Apoi pentru 'trupa najionaiă* se
cheituiau 71.520 iei, ceia ce estereiativ foarte muit; pen­
tru ievenji, aitfei de armată, 20.305 iei. în sfîrşit eră un
fond pentru musica turcească. în generai Domnut Moido-
vei cheituia 1.123.859 iei.
Ca popuiaţie, Raicevich socoteşte pentru amindonă
teriie un miiion de iocuitori, adecă mai muit decît Suizer,
evaiuajia iui fiind chibzuită mai cuminte. Locuitorii creş-
192 IS T O R IA R O M ÎN IL O R P R IN C Ă L Ă T O R I

teau prin venirea de pribegi din Ardeai, din Buigaria, din

Serbia şi foarte muiţi Ruşi din Poionia, cari-şi fixau io-
cuinţa în Moidova. Buigarii, cari veniau în România şi
înainte de ipsiianti, se aşezau în regiunea de baită, cum
spune şi Suîzer.
Chiar şi supt raportui cuiturai Raicevich e bine infor­
mat. E) cunoaşte cîteva cărţi din ceie mai vechi aie noas­
tre, şi îe apreciază muit mai bine ca Suizer, de şi acesta
avea o bibiiografie muit mai întinsă. Pomeneşte de şco-
iiie întemeiate atunci, ştie de infiuenţa francesă mai
nouă, care se exercita ta noi, şi zice între aiteie:
-Limba francesă este foarte muit e/z veg-HC, şi sînt muitp
femei care o vorbesc*. Are ştiri despre tipar. Noţiuniie
saie despre iimbă sînt juste, dar, în cît priveşte obiceiuriie
popuiare, se adresează mai muit Iui Del Chiaro, care
scrie în aceiaşi iimbă ca dînsui. Pe boieri nu-i maitra-
tează, cum făcea Suizer. de şi acesta făcuse afaceri cu
dinşii. Ii critică însă pentru iuxui ior, spunind că purtau
haine care costau până Ia 3.000 de iei : ştie însă că Gri-
gore-Vodâ Ghica cin Moidova a intemeiat o fabrică de
postav iîngă iaşi şi că a impus boieriior să umbie în
postavui fabricat în ţară.
Raicevich preţuieşte muit masa boieriior, pe cînd Sui­
zer afirmă toate năzdrăvăniiie, cu privire ia bucătarii ţi­
gani şi ia muşteie nenumărate din feiuriie servite.
 XII.

Călători ocasionali înnainfea războiului ruso-

ausiriac peniru împărţirea Turciei

Mai avem cîţiva căiători până [a războiul cei nou din­

tre Ruşi şi Turci, care este de astă dată şi un războiu intre
Ruşi, Turci şi Austrieci. Căci se făcuse innainte de războiu
o învoiaiă, vestita invoiaiă de ia Cherson, cînd Ecate-
rinaa H-a a mers să visiteze Crimeia şi, în iipsădesate,
vestitui Potemchin s'a îngrijit ca pe drumui împărătesei
să puie faţade de sate spre a da iiusia unei regiuni po-
puiate, — învoiaiă pentru împărţirea împărăţiei turceşti din
care, fără îndoiaiă, trehuia săfacăjparteşi teritoriu! nostru.

Intre câiatorii d'innaintea războiuiui ceiui nou întiinim

unui cu un caracter deosebit, care, deci, merită o aten­
ţie particuiară, de şi nu vorbeşte decît de o mică parte
din teritoriu! nostru naţionai. Şi, până acum, printre cei
cari ni-au descris ţara, n'am avut niciun negustor: de
astă dată iată unui, un negustor german, supus austriac.
in Austria, supt iosif ai H-iea, a fost o puternică miş­
care economică imitată după sistemui france3 a) 1ui C o i-
bert, ministrut iui Ludovic X iV -iea , sistem introdus şi în
Prusia de Frédéric ăi H-iea, cu monopoiuri de Stat spri­
jinite pe ideia că fiecare ţară trebuie să producă orice
numai să nu iasă din hotare aurui, teorie foarte simpiistă,
pentru că este ind ferent dacă aurui iese intr'o anume
cantitate pentru ca ait aur să vie în mai mare cantitate
13

*
194 I S T o m A R O M tN ILO R P R IN C Ă L Ă T O R I

de pe urma activităţii comerciaie a unei teri. Căci popoa-

reie sînt împărţite în mod firesc după productiiîe soîuiui,
după insuşiriie rasei, după traditiiie. ior şi, exportînd ce
produci în abundentă şi importind ce nu poţi avea in mod
firesc, se face o dreaptă împărţire economică. în secoiu!
ai XVU i-iea se credea insă câ speciaiisarea nu e necesară
şi că fiecare popor trebuie să producă orice. Pe de aită
parte, cum Statui austriac a fost în totdeauna un Stat
fiscai, care, neputînd smuige pe vecini, se muitămia să-i şi
muigă măcar, avem o serie întreagă de proiecte pentru
întinderea comerţului Austriei în Răsărit. încă din întâia
jumătate a secoiuiui ai XVIH-!ea dreptui de a negufa in
apeie Dunării şi aie Mării Negre îi era asigurat prin tra­
tat, iar prin consecinteie tratatuiui de ia Chiuciuc-Cainargi,
care, cum am văzut, dădea Ruşilor dreptui de a avea
agenti comerciaii orişiunde, Austria a cerut şi dobîndit
aceiaşi iucru. în sfirşit, încă din vremea cînd Oitenia era
austriacă, se făcuse Via Caroiina pe ia Ciineni, ca o
înnoire a vechii căi romane, aşa incit supt toate raportu-
riie supuşii austrieci erau in măsură să înceapă un comerţ
in regiunile acestea, iar pentru Aloidova am putea adăugi
şi aşezarea imperiaiiior în Bucovina, care transforma
M oidova-de-Sus înstrăinată într'un fei de deposit inter­
mediar de mărfuri apusene, care prin Evreii gaiitieni se
strecurau in pârtie noastre.
Astfei se ivesc fe! de fei de companii de negoţ- încă
din 1768 una, întemeiată pentru negotui în Orient, -trimite
un negustor, pe Nikoiaus Ernst Kteemann, ca să meargă
la Chiiia spre a vedea dacă nu se pot innoda pe acoio
iegături şi cu raiaua turcească şi cu teriie noastre. Agentui
a făcut cu acest priiej o dare de samă foarte întinsă şi
a tipărit-o ia Lipsea, în 1773, supt textui <Reisen von
Wien tiber Beigrad bis Kiiianova*r
Că s'a tipărit cartea acoio e foarte expiicabii. Pe vre­
mea aceia biiciui din Lipsea avea o foarte mare impor­
tantă, de şi concurat de biiciui siiesian din Bresiau, ai
 CĂLĂTORI OCASIONALI tN NAINTEA RĂZBOIULUI R U SO -AU STRIAC 195

Prusiei, şi chiar de Viena : Orientu] întreg primia marfă

-din Lipsea
!n căiătoria iui Kieemann se vorbeşte de fapt despre
Chiiia. Căiătoru! ştie şi de cea veche, dar insistă asupra
Chiiiei Noi, spuind că oraşui e foarte frumos aşezat şi foarte
întins, cu mai muite moschei şi două biserici armeneşti. Nu e
îndoiaiă că exista şi biserica românească, pe care Kieemann
n'a văzut-o, a Sf. Nicoiae, care trebuie să fi fost în legă­
tură cu zidirea iui Ştefan-cei-Mare şi cu străvechea bise­
rică munteană ; ea fiinţă in secoiui ai X V ii-iea, cînd a fost
reparată de Vasiie Lupu. Cea care se vede acum este însă
o biserică rusească, făcută cu îniăturarea tuturor caracte­
relor arhitectonice aie vechii şi interesantei ciădiri,
Kieemann ni vorbeşte şi de castei, puternic, încăpător,
şi ei a iăsat o schiţă a oraşuiui, care a fost reprodusă şi
în cartea mea, tipărită acum douăzeci şi unui de ani de
Academia Romînă: <Studii istorice asupra Chiiiei şi Cetăţii-
Aibe*. Desemnu] e foarte bine făcut, şi cetatea se deose­
beşte, dacă nu cu ceie mai mici amănunte, dar îndestui
pentru a-şi putea da sama cineva de caracterui ei generai :
samănă foarte bine cu a Hotiuuiui, aduce însă în ce pri-
ireşie întinderea şi preocuparea unei tehnice superioare cu
edificiui Genovesiior de iâ Cetatea-Aibă.
Întrînd în oraş, agentul de comerţ e întîmpinat de va-
mpşui turcesc şi iuat în cercetare dacă nu aduce arme
pentru Ruşi, — căci ia data aceasta, ia 1768, era războiul între
Ruşi şi Turci. Am pus însă pe acest căiător aici, de şi
aparţine epocei anterioare, pentru că ei a mai venit şi
după aceia.
îndată se stringe o muiţime de iunie să vadă pe străin;
între aiţii ieniceri şi*o piebe .pe care căiătorui o caiifică
de foarte ieneşă, trăind numai din precupeţie. Un tăimaciu
evreu oferă serviciiie saie.
* De curind a apărut o carte germană despre bilciul din Lipsea
în legătură specială cu ţerile noastre, de un Romin, d.GheronNetta.
cu multe statistici la sfirşit („Die Handelsbeziehungen zwischen
Leipzig u. Ost-u. Südosteuropa*, Ziirich 1920). V. .Bulletin de l'insti­
tut pour l'étude de l'Europe sud-orientale*, an. 1921, p. 40 şi urm.
1% iSTORtA R O M E L O R PR!N cA LÂ TO M

Prin Chilia în momentul acela treceau Ieniceri mergînd

la Bender-Tighinea. Ici colo se mai întîlnesc Frînci: Ra-
gusani, Italieni, Levantini.
Negoţul pe care înţelegea să-l facă trimesul consta în
aducerea de fierărie, pînză, postav, primind în schimb, nu
bani, ci produse. Fiind că banul turcesc era cu desăvîr-
şire depreciat şi Turcii înşii aveau o desebită tragere de
inimă pentru anume monede apusene care ii se păreau pe
dreptate preferabile monedei lor necontenit falşificate: astfel
în tot Orientul se cerea galbenul venetian ori olandes şi
talerul cel mare austriac, popular şi până acuma, între­
buinţat chiar în salbe.
Kleemann n'a mers pănă la Ismail, dar ştie de ace! oraş,
ca de o schelă importantă pentru vînzarea de piei lucrate,
între Chilia şi fsmail se făcuse, de altfel, în momentul
acesta o deosebire : la Chilia veniau oamenii din Basarabia
românească, din raiaua turcească; la Ismail veniau alţii, de
la Tatari, pentru că aici, pe Dun3rea-de-jos, cetăţile erau
ale Turcilor, dar hinterlandul al Tătarilor. Hanul tătăresc
avea reşedinţă la Câuşani, unde într'o casă de miserabiiă
aparenţă a fost reşedinţa, luni întregi din an, a Hanului
Tătarilor ş! este aici şi o bisericuţă din a doua jumătate
a veacului al XVHI-lea, cu picturi destul de îngrijite. Deci
Tatarii trimiteau aici piei lucrate după vechi procedee asia­
tice, marochin adevărat.
Şi mai târziu, pe ia 1784, Kleemann a venit în părţile
noastre, ca represintant al Casei vieneseBienenfeld, incer-
cînd şi un negoţ cu laşii; el e întovărăşit atunci de un
German, Maader, şi de un supus italian al împăratului.
Mai târziu a residat chiar la Galaţi, ca represintant al so­
cietăţii Willeshofen din Viena, pentru dbmerţul în Orient.
Ştirile acestea nu sint fără interes, puse alături de ce
spune Sulzer, care el însuşi căuta, cum am spus, să fie
numit agent consular în părţile noastre. Comerţul Apusului
se desvoltă din ce în ce mai mult în aceste părţi, pentru
că femeile se îmbracă aproape numai europeneşte, pe cînd
boierii păstrează multă vreme costumul vechiu, iar ţeranii
 C Ă L lT O R ! O C A S tO X & H lM \A tN T EA RĂZBOIU LC! RU 30-A U STR IA C 197

îşi îndeplinesc toate nevoile de îmbrăcăminte ia ei acasă^

Şi pentru mobiiierui caseior necontenit se face apei ia
industria şi comerţul apusean, care au prosperat şi în acest,
domeniu.
Astfei cbiar de ia început a existat din partea noastră
dorinţa de a cumpăra iucruri din Apus de-a dreptui. S'au
pus anume piedeci din partea Turciior, greutăţiie trans-
portuiui s'au opus ia desvoitare, şi atunci s'a ajuns ia
forma intermediară, şi evident nenorocită, a unor agenţi cu
totui inferiori ai comerţuiui apusean, aşezaţi durabii ia noi,
adecă ia Evreii gaiiţieni. în socoteiiie privitoare ia o nuntă*
de ia 1830, mai toate obiecteie cumpărate se văd a fi iuate
prin aceşti intermediari evrei din Iaşi, pe cînd, dacă s'ar
fi urmat pe caiea pe care voia să o iniţieze un Bienenfeid,
un Wiiieshofen, un Deiiazia şi Brighenti, evident că am fi
avut un comerţ cu Apusuiprin agenţii direcţi ai producăto-
riior. Aceşti intermediari Evrei gaiiţieni au omorît, în M ol­
dova, pe negustorii iipscani, cari au rămas şi mai departe
numai în Muntenia ; ei a distrus comerţui făcut de Greci şi
Romîni, cari mergeau să cumpere în Apus şi aveau în ora-
şeie mai mari străziie ior. unde desfăceau marfa de Lipsea.
Lipscani au existat şi ia iaşi, dar ei au fost cu desăvirşire
înlăturaţi de Evreii austrieci. Aici nu este protestarea contra
unei naţiuni, ci contra unor forme economice care ni-au
fost foarte neprieinice.

Acum venim ia călătoria unei femei în părţiie noastre.

Această femeie, o Engiesă, de şi soţia markgrafuiui de
Anspach, a venit ia noi urmînd unui obiceiu pe care nu
i-a introdus ea întâia oară, căci aite Engtese au căiă-
torit prin părţiie vecine cu aie noastre, prin Serbia 'şi îm­
părăţia turcească, ia începutul veacuiui ai XViii-iea, ca
^vestii^ iady Montague, care însă a mers pe caiea Beigra-'
duiui şi n'are cu privire ia Principatui muntean nimic în
scrisodie ei vestitb. traduse în toate iimbiie. Aceastăiaită
 198 ISTORIA ROMINILOR PRIN CĂLĂTORI

j ^Voyage en Crimée et à Constantinopie en 1786*, operă

publicată !a Paris în 1789.
lată în ce fel se desvoltă călătoria doamnei Craven.
Pleacă din Constantinopol cu harabale, dar nu trebuie
să ni închipuim ceva asămănător cu harabalele noastre.
Erau nişte trăsuri largi, ca o cutie pusă pe roţi foarte mari,
cu perdelele ce puteau fi trase, pentru că aceste trăsuri
serviau şi la transportarea haremului. Astfel se îndreaptă vi-
sitatoarea spre Ţara-Romănească, unde domnia pe vremea
aceasta Nicolae-Vodă Mavroghenî.
* Cutare scriitor de mai ieri a înfăţişat pe Mavro-
gheni numai supt înfăţişarea iui bizară, burlescă, — şi
ea exista. Căci era un Meridional, un fel de Tartarin de
Tarascon, cu înfăţişarea cruntă, cu glasul tare, căruia-i tre­
ceau prin minte tot felul de năzbîtii şi le executa, ca unul
căruia nu-i păsa de opinia publică de loc. Grec din insule,
fusese dragoman al Marinei şi venise ia noi cu intenţii de
a face bine. Doar umbla şi în capul lui necultivat oarecare
filosofie apuseană în sensul tendinţelor spre reforme, şi,
dacă găsia la noi o societate mai puţin intrigantă şi mai
sîrguitoare, ar fi putut face şi mai mult bine. A întemeiat
o armată, cu ce eiemente a găsit, şi s'a bătut, înr'o vreme
cînd Turcii nu se mai puteau bate, contra Austriecilor, tre-
cînd păsurile munţilor şi întrînd în Ardeal, unde lansează
o proclamaţie locuitorilor din Braşov ; şi în ţară a ştiut
să-şi impuie autoritatea. E foarte uşor să se rîdă azi de
Mavrogheni, dar contimporanii nu rideau aşa de mult, şi
un entusiast al lui a făcut în româneşte povestirea războa­
ielor cu tNemţii*. De altfel trebuie să mărturisim un lucru :
că aşa era situaţia ţeriior noastre, încît orice iniţiativă se
părea ridiculă, cum, în genere, pentru Orient orice om se
frămîntă este puţintel caraghios. în activitatea iui Mavro­
gheni era ceva care jignia buna cuviinţă, făcută din. indo­
lenţă, a mediului în care trăia.
Şi el, Nicoiae-Vodă, avea dorinţă de prestigiu şi s'a fă­
cut zugrăvit de meşteri străini aşezat pe tron, încunjurat
de toţi boierii lui. Era şi o dorinţă de a face lucruri noi
 CĂLĂTOR! O C A S ÏO N A U ÎM NAiNrEA RÂZB O ICLU ! R U SO -AU STBIA C 199

în toată activitatea sa. Ceia ce D espot-Vodă, în rosturi

occidentaie, a încercat să facă în secoiui ai X V i-iea — şi
toată iumea a rîs de dînsui — , aceiaşi iucru, în forme
orientaie, a încercat să-i facă, într'o societate dispusă şi ea
să rîdă de dînsui, Nicoiae Mavrogheni. A isprăvit ia Turci,
cari, bătuţi, şi nu din vina iui, au aruncat răspunderea
asupră-i, i-au chemat dincoio de Dunăre şi i-au tăiat
capui.
Călătoarea engiesă ii văzuse ieşind din paiatui Sulta­
nilor cu cuca pe c a p ,— însăşi păiăria ienicerilor, de pistă
aibă, cu coian de aur, căci orice Domn, cînd era numit
ia Constantinopoi, devenia coionei ai ienicerilor de drept,
adoptat, aşa cum suveranii în timpui nostru îşi fac
amicii coioneii de regiment, de acest ordin. Împreună
cu dînsui mai erau ceauşi, curteni, servitori, bucătari.
Şi i s'a părut Engiesei procesiunea foarte frumoasă : în
viaţa ei n'a văzut, deciară ea, un alaiu mai spiendid
decît ai iui Mavrogheni ieşind din Constantinopoi. Dom-
nui, un om tinăr, a saiutat-o în trecere, ceia ce pentru
o femeie nu e niciodată indiferent. Lady Craven mai
văzuse de aitfei în Constantinopoi grădinile din Terapia,
unde erau caseie Fanarioţiior mazili.
La Sîiistra o întîmpină mehmendarui, care trebuia să se
. îngrijească, precum am mai spus, de caii de poştă, de
hrană, de tot ce era necesar unei călătorii. Aiaiui trece
pe ia Căiăraşi, care este caiificat drept un sat frumos ;
străbate Bărăganul meridionai, zugrăvit ca o cimpie fru­
moasă, unde păşteau o muiţime de turme ; afiâ ici şi
coio păduri şi lanuri de porumb.
în frunte cu Arnăuţi în serviciu! Domnuiui, căiătoarea
ajunge ia Văcăreşti, unde, descriind curtea din mijioc, ea
spune că sînt arcade gotice, dar peste cunoştinţiie ei ar­
hitectonice trecem. Aici ii apare un personagiu îmbrăcat
europeneşte, care-i spune că, de oare ce ea vine dintr'o-
regiune contaminată de ciumă, trebuie să stea cinci ziie
isoiată, şi e introdusă într'o odaie fără geamuri, alături de
care un om gemea. Domnul afiâ însă de sosirea străinei şi
200 fS T O K t A R O M ÎK Ü -O R P R t N CĂLĂTO R)

trimite o caretă împreună cu secretarui iui, şi in compania

-aceasta, cu vizitii turci, cu un şambeian care ţinea toia-
gu) a!b în mînă, pătrunde ea ia paiatui iui Mavrogheni din
Bucureşti.
Aici găseşte două curţi, ca în sistemui bizantin, pe care
îe străbate. în toate părţiie vede Arnăuţ', ostaşi, boierinaşi,
cari se îngrămădiau pentru a primi bacşişui iegai. Ajunge
îa odaia iui Vodă, unde Mavrogheni e aşezat după datina
turcească, generată pe vremea aceia şi în mobiiier şi în
îmbrăcăminte. în îmbrăcăminte mai aies, încă de pe vremea
iui Brîncoveanu : bărbaţii îşi râdeau cu totu! capui şi iăsau
numai o şuviţă de păr în faţă, pe cind ia Turci şuviţa
era ia ceafă, pentru ca, după reguiă, să-i poată apuca în-
gerui de chică spte a-f e tce în pairi ici M th rrrn ed ; <i
îşi iăsau bărbiie mari, se îmbrăcau în haine de brocard
şi peste aceasta puneau aită haină, prinsă cu o copcă de
muite ori foarte scumpă ; în picioare aveau papuci gai-
beni, pe cari-i iăsau afară şi în odăi intrau în ciorapi
sau in papuci mai supţiri, ceia ce se expi'că foarte
bine prin făptui că sofaieie pe care se aşeza cineva tur­
ceşte şi covoareie pe care se căica erau din ceie mai
scumpe.
Domnui ştia itaiieneşte şi franţuzeşte : e, de aitfei, vre­
mea cînd societatea noastră deprinde un ştii francescon--
venabi). într'o foaie care apărea ia Petersburg ia sfirşitui
secoiuiui, <Le spectateur du N ord ', se povesteşte, vorbind
despre Costachi Moruzi, că ia Curtea din Bucureşti se
vorbia foarte bine franţuzeşte, €aproape ca Ja Paris*,
Domnui fiind încunjurat de o jumătate de duzină de intimi
francesi; şi jocuriie de societate din Apus erau introduse:
<La Cour de Bucarest jouoit à toutes sortes de petits
jeux d'esprit i*. Evident că între Moruzi ce! tînăr şi M a­
vrogheni era oarecare deosebire. Domnui pune fei de fei
de întrebări visitatoarei, după care se aduc duiceţi şi ca­
fea în ceşti foarte mici. Musica turcească începe cu instru-

' Enget, FiMtoovajP/ue, p. 72.

 CĂLĂTO R! OCAS!ON AL! iN K A !XTE A R Ă ZB O IC LC ! R C SO -A L S T R IA C 2 0t

mentele-i foarte ciudate, pe care te-a păstrat şi pănă

acum. (Dimitrie Cantemir a inventat şi un fe! de notaţie
pentru această musică orientată, aşa fncit şi pănă astăzi
Turcii cîntă meiodiiie !or după noteie Domnuiui moldovean.)
Căiătoarea trece apoi ia Doamna, despre care spune că
sămăna cu ducesa de Gordon, o frumuseţă engiesă ves­
tită. Avea şapte copii, dintre cari trei fete, de nouă, zece
şi unsprezece ani, una fiind Smaranda Mavrogheni, a! că-
rii portret s'a păstrat, cu o păiărie in totui asămănătoare
celor de astăzi, şi un surguciu mare atirnind de o parte'.
Pe Ungă Doamnă stau douăzeci de fete de casă, *(jpamne
de onoare*, am zice: uneie dintre dînseie, Grecoaice, pur­
tau turban, iar ce!e de ţară aveau o coafură deosebită,
pe care o pomeneşte şi ait căiâtor, care a cunoscut foarte
bine ţara noastră, un Ungur, Karaczay. Se pieptăna părui
către ceafă, unde se făcea o modiică pentru a aşeza un
văi mic, pe care se răzima un fe! de fes ca aceia pe\
care-i poartă pănă astăzi femei'e in regiupça Romanaţitor, ^
de fapt o căciuiiţă de biană foarte scumpă. Fata care
purta coafura aceasta era fiica bogatuiui boier Dudescu.
care a făcut muite călătorii in străinătate cu butca piină '
de duiceţi şi de provisiişi cu Arnăuţii şi Ţiganii iui pănă ia
Paris, unde ajunse după săptămîni intregi de caie *.
Se fac toate compiimenteie posibiie căiătoarei : Doamna
îi spune că ar fi dorit să o retină lingă dinsa şi un an
intreg, uitfndu-se in acest timp la rochia ei englesească,
cu fireasca dorinţă de a o îmbrăca. Lady Craven va face
apoi o visită lui Dudescu, care avea o grădină în s t i! ^
engles. Boierhi apare îmbrăcat într'un costum de museifn
cu blănuri scumpe. Se aşează intr'un cerdac răcoros, şi
de acoio visitatoarea vede cum i se aduce de ia Curte un
cai alb, dăruit da Mavrogheni.
Apoi invitaţie la masa domnească, o masă europeană.
Oaspeţii stau pe scaune : Domnul ia un capăt, ea la cei-
lalt. Asistă şi Doamna, împreună cu feteie de casă şi evi-

' V. torga, Fe/neîte în viafa n^am^îüî romanesc, p 42.

2 Hurmuzaki, X, pp. 549-50.
 202 IS T O R IA R O M Î3 IL O R P R IN C Ă L Ă T O R I

dent nelipsitul <Alonsieur de V .* , care întovărăşeşte pe

lady Craven. Serviciul e făcut de nouă femei. Vasele de
argint par a fi de provenienţă englesă. Pe masă luminează
un sfeşnic de alabastru încrustat cu flori din rubine şi
smaralde. Cîntă şi musica turcească, şi lăutarii, ale căror
accente i se par Englesei a fi delicioase. Se trece în apar­
tamentele Doamnei, care vorbeşte despre danturile Apu­
sului, şi Măriei Sale i se pare curios cum persoane oneste
pot să fie luate în braţe de bărbaţi străini şi să se învîrtă
în danţ cu ei de-a lungul saloanelor.
Domnul nu uită să trimeată complimente lui Kaunitz,
ministrul de căpetenie a! lui iosif ai H-lea, şi împăratului
însuşi. La sfîrşit se dau năfrămi foarte frumos cusute, de
o valoare mare, şi visitatoarea e condusă acasă cu alaiu,
după datina cunoscută nouă, din veacul al X V I-lea şi al
XVH -lea, cu musică turcească şi Ţigani mergînd după dînsa.
/ Lady Craven mai vorbeşte ici şi colo, cît se pricepe,
. despre tribut, despre administrsţia ţerii — şi adauge că
i-a plăcut de noi. Am ajuns deci şi la călători de aceia
cari găsesc că pot fi şi aici lucruri care să-i satisfacă..
„A r fi foarte greu să afli pe lume un colţ mai agreabif
de cît acesta." Pretutindeni în cale a găsit ţerani cari să-i
! ajute trăsura a trece prin locuri grele. Case de boieri şi
! mănăstiri aşezate in locuri foarte pitoreşti o incintă. Şi
' conclusia ei despre ţara noastră este că ar fi ,,un diamant
j mal enchâssé", care ar avea nevoie numai să fie pus în
i lumir.ă dr o mină dibace şi harnică.

' In legătură cu această călătorie a lui lady Craven putem

frece la unica scrisoare despre noi a prinţului Charles-
Joseph de Ligne (1735— 1814), ofiţer în serviciul Ţarinei
şi vestit fluture de saloane. E un <Belgian*, dintr'o ţară care
pe vremea aceia era o simplă provincie austriacă ; luase
parte la războiul din 1788 pe lingă prinţul de Nassau şt
a fost unul din comandanţii în lupta de la Movila Răbîit
de lingă Huşi.
Din Iaşi el datează o scrisoare foarte bine scrisă, cu
 C tL Ă T O R I OCAStONALI ÎN N AJN TEA RÂZB O!U LU ! R U SO -A C ST R IA C 203

glume care sînt şi mai bune şi mai reie, dar, fiind spiri­
tuale, îi sînt îngăduite, cu toate că scrisese ei însuşi în-
nainte de aceasta un adevărat mic tratat „su r ie mai-
heureux penchant des Français à tout fronder".
In oraş, spune ei, sînt o sută cinzeci de superbe paiaţe,
exagerare doar într'aceia că nu erau paiaţe şi nici o sută
cinzeci, precum nici superbe. Asistă ia un bai, unde erau
invitate o sută de famiiii boiereşti. Se joacă hora, care se
pare atîtor aitora, iui Suizer de exempiu, mai muit un joc
de urşi — e un danţ din antichitate, şi cred că antichi­
tatea avea mai muit gust în materie de euritmie decît
modernii. A oferit şi ei un bai, ia care a poftit boieri, pe-
trecînd împreună destui de bine. Despre oaspeţii săi spune
— ceia ce am mai arătat — că nu primise cu desăvîrşire
modeie occidentaie : femeiib erau îmbrăcate însă întoc­
mai ca aceiea de aiurea, cu deosebire că iuxui ior era
fără margeni. S'a înţeies cu boierimea noastră, nu învăţînd
greceşte, iimbă foarte grea, ci prinzînd cuvinte româneşti,
de şi, după doveziie pe care ni ie dă despre ştiinţa iui,
nu era tocmai înnaintat, ştiind să spună doar „formos
coconitza" şi pe urmă „seara buna" şi în sfîrşit .draga
mi". Restui va fi fost, dacă nu se iaudă, mai muit din ochi.
 XML

Călătorii din timpul războiului de Ia 1789 la 1793.

Innainte de a trece ia căiătorii din timpu! nouiui răz-

boiu, citeva cuvinte despre rostui acestui războiu însuşi.
Am spus că era făcut ca să se împartă Turcia. Con­
venţia era foarte ciară : ia războiu şi ia împărţire trebuiau
să coiaboreze Austriecii şi Ruşii. Cei d'intăiu, cît au trăit,
au avut obiceiu! să încheie tratate de aiianţă în aşa fei
ca războiui să-i poarte cît mai muit aiţii, iar ia pace ei să
aibă o parte cit mai iargă. Armata austriacă s'a purtat mi­
serabit. S'a îngrijit să între întăiu în Moidova, conside­
rată ca nouă Bucovină, de conivenţă cu Domnui de a-
tunci, Aiexandru ipsiianti, un bătrîn care s'a iăsat prins
iîngă iaşi după un sirnuiacru de iuptă. Chipui iui se vede
săpat pe piatră şi acum, ia Brünn, de-asupra unei porţi
a casei unde a stat prisonier, cu işiicui caracteristic ai
Domniior fanarioţi pe cap, cu iuteaua în gură, şi fot în
legătură cu exiiui iui am găsit ia Viena o prăvăiie cu
firma „Zum Fürsten Ypsiianti", avînd portretui în firmă*.
Foiosindu-se de înţeiegerea cu Domnul, cu Mifro-
poiitui Leon, care ştia iimba francesă, avea o bibliotecă
şi întreţinea reiaţii de prietenie cu cineva care a jucat
în ţara lui un foarte mare roi, anume Dosofteiu Obra-
dovici, începătorul iiteraturii sîrbeşti, Austriecii au întrat
deci în ţară şi au ocupat Moidova pănă ia Siretiu, de

* L-am reprodus !n eoiecpa Hurmuzaki, X, cu atte 'portrete aie

lui.
 CÀ LÂ T O R i! D!N T !M P C L R A ZB O rC LC ! DE LA )7 89 LA 1793 205

unde s'ar fi intins foarte bucuros şi mai departe, dacă

partea dintre Siretiu şi Nistru n'ar fi fost ocupată de Ruşi.
Cartierul generai ai Imperiaiiior era ia Roman, şi avem o
serie de acte de acoio, redactate româneşte şi iscăiite de
ofiţeri nemţi adesea cu litere chirilice : o întreagă litera­
tură oficială cu această înfăţişare bizară.
Cînd a fost vorba să treacă însă în Muntenia, unde
erau Turcii, prinţui de Cobu rg a înnaintat cu toată în-
cetineaia posibiiă, aşteptînd ca Ruşii să dea o iuptă mare-,
A pătruns apoi până ia Bucureşti şi a aşteptat din nou
să vadă dacă n'are a face cu un inimic încă periculos. P&
urmă a trecut şi în Oitenia, şi un scriitor frances, Saia-
berry, ni va spune cum au administrat Austriecii acolo şi
în ce reiaţii au stat cu boierii.
Ocupaţia austro-rusă a durat pentru Muntenia pănă ia
1792, iar pentru M oldova pănă ia începutu! anului 1793
Intenţia era să nu plece, nici unii nici aiţii. Dacă au piecat
totuşi şi unii şi aiţii, aceasta se datoreşte Revoiuţiei ceiei
mari. Cînd au început turburăriie în Franţa, s'au unit
Austria, Prusia şi Rusia pentru a împiedeca spiritu! revo­
luţionar de a se întinde în Europa centrată şi, de aceia,,
şi numai de aceia, Austrieci şi Ruşi au fost siiiţi să iasă
din ţeriie noastre.
Boierii, cum se va vedea prin călătorii ce se vor aduce
înnainte, s'au împăcat cu regimui ocupaţiei ; însă, pentru,
onoarea ior, trebuie să spunem că, pe lingă cei cari dan-
ţau cu Ruşii şi Austriecii, cari jucau cărţi cu Ruşii şi
Austriecii, cari colaborau la aceiaşi operă conjugală cu
Ruşii şi Austriecii, erau şi oameni cu simţ mai innalt de
viitorul poporului lor. Şi, precum in războiul precedent, la
Congresul din Focşani, în 1770, anume boieri munteni,
alături de alţii cari cereau alipirea de Rusia, au trimes
delegaţii ior şi prin aceştia au înfăţişat presupusele noastre
tratate cu Turcii, tratatele lui Mircea şi Vlad, falşificate
anume ca să capete o situaţie superioară situaţiei lor din
acel moment — tratatele acelea sunt într'adevăr falşe ca
formă, de şi ceia ce se spune în ele era drept, — precum an
206 !STOR!A ROM tm LOR PRIN CĂLĂTOR!

cerut să se dea terii un Domn romîn, care era să fie Şte­

fan Pîrşcoveanu, tot aşa şi de astă dată boierii munteni
au presintat un program de refacere a terii in sensui li­
bertăţii şi independentei viitoare.
Căci din toate ceie expuse pănă aici se desface, cred,
o convingere : pe iingă că nu eram aşa de răi cum ne
judecă unii oameni cari nu văd ce e acasă ia dtnşii în-
^ăiu, este absoiut faiş că noi, în materie de cuitură şi de
poiitjcă, am fost necontenit minaţi înnainte de alţii şi că
n'a .venit nimic din fondui nostru propriu. E absoiut faiş.
Avem în spiritui poporuiui nostru o tendinţă spre iniţia­
tivă pe care Statui, croit după sistemu! napoieonian, o in-
năbuşă, dar care este capabiiă să se ridice din nou. In
artă am unit infiuenta orientaiă cu cea occidentaiă şi cu
fondui nostru propriu, creînd forme originaie: Grecii chiar
recunosc, ia Munteie Athos, în piciuriie de acoio, genui
.„moido-vaiah", absoiut deosebit de genui ior propriu. Tot
aşa în materie politică a fost o coiaborare de cugetare
poiitică proprie nouă. Nici Reguiamentui Organic, nici
Convenţiunea de ia Paris nu ni-au fost hărăzite fără să
fi vrut noi : toate aceie vechi hatişerifuri, toate aceie
constituţii următoare au venit din agitaţia pornită în mij-
iocui boierimii noastre.
Ca să se vadă care era mentaiitatea acestor.boieri, iată
ce cereau ei pe vremea aceia, înnainte de tratatui din
Siştov, cu Austriecii, ia 1792, înnainte de tratatui din iaşi,
cu Ruşii, ia 1793. După un text păstrat în însemnările iui
Hammer, fost consui ia Iaşi, mai tărziu vestitui istoric ai
Imperiului otoman, boierii Ţerii-Romăneşti deciarau că nu
voiesc ca tara ior să fie mai departe asimilată cu un pa-
şaiic; decît să ajungă ia ce a fost înnainte, mai bine să-i
apuce o catastrofă cosmică, să se cufunde ca Lisabona şi
Lima. Şi iată dorinjiie ior : cetăţiie turceşti de pe maiu!
Dunării să fie distruse şi iocui să se dea înnapoi. Domnui
să fie aies de ceie trei stări : nobiiii, cierui şi starea de jos,
care cuprindea şi negustorimea şi terănimea noastră. De
^iminteri şi de Ligne, uşuratec cum era, cu gtndui ia *formos
 CĂL Ă TO R I! DtN TtMPUL R ĂX BO tU LU ! DE LA 1789 LA 1793 907

coconitza*, spunea că : mai bine decît să fie Domni străini,

să se aieagă în Principate doi boieri cari să domnească
trei ani.
Tributui să fie numai trei sute de pungi, cum zicea tra-
tatui din Chiuciu c-Cain argi, care mai interzicea să se iea
furnituri în natură plătite cu un preţ arbitrar. Şi să nu vie
un Turc să-! iea, ci să meargă doi boieri ia Constantinopo),
cari să nu-! remită cu mîna !or, ci prin ambasadoru! A u s­
triei sau Rusiei. Să nu se ceară apoi nici provisii, nici vite,
de Turci. în sfîrşit ţara să aibă mijlocul de a se apăra ca
să nu mai treacă toate oştite pe aici, ci, fiind supt dub!a
proteguire a vecinüor creştini din Răsărit şi Apus, imobi-
üsînd astfe! tendinţa de anexiune a unora prin atţii, noi
să avem, în caütate de ţară neutră, miiiţia noastră cu care
să putem apăra teritoriu! românesc.
Astfe! între cererile boierüor de !a 1780-90 şi ceia ce au
reatisat generaţiiie de !a !821, !834 şi 1848 nu este o de­
osebire esenţială. Se simţia încă de atunci că se apropie
ceasul pentru independenţa Romînüor din Principate şi ca
o consecinţă mai depărtată unirea neamului.
Un emigrat frances, Salaberry, ni dă preţioase ştiri despre
Oltenia supt ocupaţia austriacă în 1791 Venind pe la
Cerneţi, e dus de un caporal de jandarmi austriac la un
boier, pe al cărui argat călăuzul îi snopeşte în bătaie ; a doua
zi boierul însuşi spune că, <după felul brusc cum sosiseră,
i-a luat drept ofiţeri germani, iar, de ar fi ştiut că erau
străini, li-ar fi oferit odaia sa în săşi*; îndată se aduce cafea,
dulceaţă, ţuică şi se dau pui fripţi pe cale; cînd oaspetele
întinde soţiei boierului, îmbrăcată după moda orientală, cu
bufuri de muselină la sin, mîna, ea o duce la inimă : 'recu­
nosc*, spune călătorul, 'c ă felul ei de a saluta era mai nobil
şi mai afectuos ca al mieu*.
Pe drumul rău, unde trăsura se cerea necontenit spri­
jinită, pretutindeni ajută bucuros 'bunii Romini*, 'bieţii
Romini*, din satele mărginaşe, scutite pentru aceia de dări.
* Voyage ă Consfanffnopfe, en /fnfi'e ef aax ffes de /'Arc/upef
par f'Afie/nag'nc ef fa /foagrfe, Paris, an vu.
208 )S T O m A n O M i-H L O h PRtM CĂ LĂ TO R ]

Nu primesc nicio piaţă, şi pănă şi bătrînui zdrobit de vrîstă

vrea să aducă un foios. In bordeie afumate, [urnea se cuică
pe zdrenţe, adesea fiămindă. Şi Saiaberry ii compătimeşte
cu atit mai mu!t, cu cit [a aceşti oameni năcăjiţi recu­
noaşte toga romană şi sandaieie de ia Curtea iui August.
La Craiova, boierii vorbesc şi franţuzeşte, ba chiar
'destui de bine*, dar portui orientai ii păstrează şi femeiie,
care-şi acopăr capui cb bucăţi de stofă neagră, roşie, cu
podoabe de fiori şi chiar cu pietre scumpe ; in mini se
invirt mătăniiie. Jocui de cărţi singur, mai aies 'faraonui*,
e pretutindeni introdus. La masă se mănincă aşezaţi peste
picioare, bărbaţi şi femei : a constatat-o fiind poftit ia
prinz ia Barbu Ştirbei, preşedinteie Divanuiui, ce! cu că­
lătoria ia Karisbad, care-i pare un mare mincău: 'B om ­
bance dans !e Roi de Cocagne*. La bai se joacă hora.
Câiătorui vede şi o nuntă după datină in biserica zidită
de Ştirbei.
La Bucureşti sînt 'trei sute şeizeci şi cinci* de biserici.
Saiaberry, cu scrisori de ia conteie Fiiip de Coburg, afiă
o bnnă întîmpinare ia comandantui miiitar, generaiui En-
zenberg. Pe Podui Mogoşoaii trec rădvane de Viena, pre­
cedate de masaiaie. Aici vede aceieaşi femei cu mişcăriie
etastice *ca de pisică*, aceiaşi boieri fumindu-şi ciubucu!
şi iscăiind hîrtiiie în paimă. Cunoaşte pe ioan Cantacuzino,
mare duşman ai Turciior, pe Vistier, pe,originaiui" Cîm-
pineanu, care 'fusese ia Spa cu un ofiţer rus*.
Apoi, pe ia Zimnicea, câiătorui frances trece Dunărea*.

între căiâtorii acestui timp este şi un Sas ardeiean, Fré­

déric Aăurhatd. Căiătoria iui nu s'a pubiicat niciodată în
întregime ;s 'a u desfăcut din noteie iui numai anume eie-
mente pubiicate ia 1802 într'o carte germană
înnainte de a spune ce arată ei despre noi e de foios

* Reprodus şi de mine, in „Anaieie Academiei Romine*, XXXÜt,

p. 239 şi urm.
* Engel, BiMiogrcp/ue, pp. 82-3.
 C Ă LĂ T O R !! D!N TIM PU L R Ă ZB O !U LC ! DE LA 1789 LA 1793 209

să se noteze că Saşi din Ardea! cari să ficăiătoritia noi în

seco!ui a! X iX -iea nu se îniiinesc, pentru că măreţe negoţ
pe care-i făcuseră vecinii noştri prin Ţara-Romănească şi
mai puţin prin M oidova, negoţui acesta ţine pănă ia sfîr-
şitulsecotuiui a !X V i-!e a şi foarte puţin şi în cei ai XVil-iea-
După aceia Saşii negustori se obosesc şi, pe de aită parte*
ţara noastră este năvăiită de comerţui orientai, iar apoi
şi de comerţui venit de-a drepfui din Occident. înnainte.
mărfuriie din Apus treceau prin Ardeai, şi Saşii erau mij-
iocitorii între fabricanţii din Europa cenfraiâ şi din Ţeriie-
d e -Jo s, unde se făcea mai ales postavui, şi între regiuniie
noastre. în secoiui ai X V iii-ie a insă, pe de o parte, vin
modeie de Ţarigrad şi, pe de aită parte, producătorii din
Apus încep a trimite direct mărfuriie ior, sau eie se cum­
pără ia Sresiau, iar cu deosebire la biiciu! din Lipsea,—
cum am mai spus — , biiciu ia care vin o muiţime de ne­
gustori cărora ii se zicea Greci, dar cari erau numai in
parte de această naţiune, foarte muiţi fiind Romini din
Macedonia, şi cari aveau ia noi străziie ior de comerţ, ca,
de piidă, Strada Lipscani, unde se desfăceau mărfuriie aduse
din,biiciui de iaLipsca, pe iingâ Strada Gabroveni, unde erau
negustorii din Gabrovo, în Peninsuia Baicanică.
Căiătorui de care urmează să vorbim acuma nu este deci
negustor, ci un teoiog, un inteiectuai. Li vine prin vama
Ciineni, şi vorbeşte, cum fac toţi pînă şi prin anii i850-60,
cum a făcut şi regeie Caroi in noteie iui, despre căruţa de
poştă şi surugiu) cu haina pitorescă.
înmintind in ţară, ei vede sate sărace, bordeie acoperite
cu stuf. Se interesează cu privire ia originea iocuitoriior,
şi i se spune că sint de două feiuri : unii sînt vechi băş­
tinaşi, iar ceiiaiţi veniţi din Ardea), .U nguren i".
Sint, de fapt, în regiunea munţilor foarte muite sate care
au iocu tori „ungureni"; aşa, de exempiu, pe lingă Mînecii
Pămînteni, şi Mînecii Ungureni, în regiunea de sus ă T e -
ieajinui i. Murhard a întrebat deci pe Ungureni de ce
s'au mutat din Ardea), şi i s'a răspuns — şi aceasta con­
stituie un eiement nou*şi interesant — că tot mai bine este
14
210 rSTORtA ROM ÎM LO R PRtN CĂLĂTOR!

în {ara aceasta nouă, cu pămînt târg. Ei se piîng într'adevăr

că sînt expuşi tuturor abusuriior ispravniciior, dar, cind
ispravnicii se prea întrec, ei fug ia munte, un avantagiu
pe care nu-! aveau în Ardeai, unde era sistemui sigur de
a vînă pe contribuabil
În ce priveşte pe Domn, căiătorui ni spune că iumea de
jos n'are decît o singură preţuire : Domn bun este aceia
care pune biruri puţine, Domn rău este aceia care pune
biruri muite. în specia! pe vremea aceia era o foarte pu­
ternică şi generată plîngere împotriva iu! Vodă Hangerii,
om care nu prea avuse iegături cu ţara noastră, ci fusese
numit într'o vreme cînd cuca se dădea oricui fusese dra­
goman !a Constantinopo!. Cum, pentru a fi numit făcuse
mu!te datorii, ei pusese birui văcărituiui, împotriva căruia
ţipau mai aies boierii, pentru că era singura dare care-i
atingea şi pe dînsii. S'au ridicat deci toţi împotriva !ui
Hanger!!, !-au pîrît ia Poartă, şi Domnui abusiv a murit
asasinat !a Bucureşti de trimisu! Suitanuiui, în mijiocui
siugiior iui, aruncindu-i-se cadavru! în curte.
Văcăritui din ace! an era de zece iei de fiecare cap
de vită *.
Se mai vorbeşte pe !îngă aceasta de industria casnica,
ce juca pe vremea aceia un roi foarte mare, casa ţera-
nu!ui fiind un mic ateiier, iar casa boierului un ateiier
foarte mare, unde lucrau Ţiganii împărţiţi după meşteşu-
guriie !or. In sate, bărbatui iucra casa, mobiiierui, uneltele
de muncă ; femeia tot ce era necesar pentru îmbrăcăminte.
Şi ceia ce merită a fi reţinut este că, în vremea aceasta
veche, săteanca lucra mai liber ia înfiorituriie cele fru­
moase, pentru că nu era îndatorită la munca cîmpuiui.
Sistemui de a scoate femeia, de muite ori boinavâ, gravidă,
la această muncă, barbaria aceasta aparţine secoiuiui ai

* Ştiri în ce priveşte administraţia epocei fanariote in oricare

domeniu, cu muite amănunte, se pot găsi, numeroase şi exacte, in
marea coiecţie de documente a răposatuiui Urechiă, intituiată .is ­
toria Rominiior". Dacă ar avea şi o tabiă de materie, ar fi iccă şi
mai preţioasă iucrarea.
 C A LA T O R I! D!N TIM PU L RĂZB O IU LUI DE LA 1789 LA 1793 2 tl

X lX -le a $i sistemului latifundiar înaugurat ta 1829 înnainte,

cînd, prin tratatui din Adrianopoi, s'a permis vînzarea
grîneior nostre în iargui Europei, pe cînd înnainte ele se
puteau vinde numai Turcilor, cari n'aveau nevoie de can­
tităţi prea mari. De atunci a venit lăcomia de pămînt a
tuturor capitaliştilor, stoarcerea rasei pînă ia copilul cel
mic, şi la bătrînul şi bătrîna care abia se mai pot ţinea în
picioare.
Călătorul, trecînd prin regiunile argeşene, observă că
în Argeş se găseşte aur, şi vorbeşte cu acest prilej de mi­
nele care nu se exploatează la noi.
Piteştii sunt străbătuţi in treacăt. Era un tîrg pe a-
tunci. In regiunile acelea umblau foarte mulţi hoţi. Sinaia,
care este ce ştim, astăzi, era numai o mănăstire pierdută
în codri, pe unde hălăduiau atîţia tâlhari, încît nu se
risca nimeni să treacă pe acolo, şi drumul Ardealului mergea
pe valea Teleajenului, pe la Bratocea, relativa înflorire a
Vălenilor-de-Munte tiind datorită acestor împrejurări.
Arnăuţii, spune Murhard, au fost trimişi în urmărirea
hoţilor, şi se adauge că erau 1.200 In poteră pe vremea
lui Vodă-Moruzi.
Călătorul sas ni mai dă o statistică a Ţiganilor, cari ar
fi fost 50.000.
De la Ploieşti el se îndreaptă spre Bucureşti, trecînd prin
sate proaste şi regiuni băltoase. Face o socoteală cît a
cheltuit cu drumul pînă în C ap itală: .cinzeci de lei vechi.
In descrierea lui scurtă, sînt ici-colo unele observaţii
care pot fi socotite interesante: de exemplu cum sebătea
la falangă, sau, cînd se arată deosebirile de dialect ale
Ardelenilor faţă de cei de aici, se relevează că, pe
cînd „Măria T a " se zice la orice domn de pămint, ca şi
la orice represintant al autorităţii dincolo, la noi „Măria
T a " e vorbă mare şi nu se cuvine decît lui Vodă.

De la acest călător ardelean trecem la doi scriitori cari

scriu nemţeşte, de şi unui e de origine Grec, iar cellalt
Ungur. Grecul se chiamă Gugom os, şi era ofiţer în
 212 ISTORIA ROM ÎNILOR PRIN CĂLĂTORI

serviciu! regeiui Bavariei, unde cite un Grec s'a aşezat

deci !a Sfîrşitui veacuiui a! XVH I-!ea, dar mai a!es pe !a
mijiocut veacuiui a! X iX -!e a (un Hanger!!, fixat !a Beriin,
a jucat un ro! important ia Curte).
Gugom os* a fost în regiunüe noastre pe vremea răz-
boiului pomenit, fiind întrebuinţat în caiitafe de curier,
trimis ia Mareie-Vizir !a Şum!a : de şi Bavares, -se pare
că, in acest timp, făcea parte, sau din armata austriacă, sau
din cea rusească. Cunoaşte ofiţeri şi dipiomaţi în serviciu!
Rusiei, ei inşii de origine grecească, un Barozzi, Levantin,
un Metissino, in iegăturâ cu marea şi bogata famiiie Can-
tacuzino din Muntenia. La Şuinia, unde era Mareie-Vizir,
mergea cu propuneri de armistiţiu.
Piecat din- Bucureşti ia Î9 Alaiu 1793, ei frece pe ia Fio-
reşti, sat vechiu din secoiui ai X V -iea, unde famiiia Can-
tacuzino are iocuinţa ei iîngă o bisericuţă destui de veche.
Aici intiineşte pe generatui Spienyi, de origine Ungur,
întrebuinţat muită vreme în administraţia Bucovinei, cit a
durat regimui miiitar după anexiunea din 1775, şi, adaug,
avem unui din ceie mai interesante documente privitoare
ia Bucovina după anexare în rapoarteie acestui generaL
După aceia trece ia Mărtineşti, unde se dăduse, de curînd,
o mare iuptă. într'o căruţă porneşte in gaiop spre Du­
năre. intiineşte în drum Arnăuţi intraţi în serviciu! Rusiei,
cari trădaseră pe Domn. Cite unui făcea şi comerţ. Mai
departe îşi aminteşte de Mareie-Dragoman Alavrocordat,
care fusese în Germania îmbrăcat ca negustor şi iocuise
o bucată de vreme ia Atünchen : cu ei caiătorui avuse
iegături personaie, primind de ia dînsui in dar parfumuri
orientaie, pe atunci un semn de deosebită atenţie.
Avem apoi citeva cuvinte despre Siiistra, despre Brada,
Ismaii şi Căiăraşi.
Ca izvor pentru acest războiu Gugumos este insă de
sigur foarte important, căci se găsesc ia sfîrşitui cărţii iui
o muiţime de consideraţii strategice.

' A^i'se von Rü/rares? (77331, Landshut t8i2.

 C Ă LĂT O R II DIN TIM PU L RĂ ZB O IU LU I DE LA 1789 LA 1793 213

Ei vorbeşte şi de ofiţerul Karaczay, care, deci, a venit

cam în aceiaşi moment ia noi, unde se pare că a fost aşe­
zat un timp, ori a trecut ca negustor dese ori, ori, în sfîrşit,
a întreţinut iegături de afaceri dese cu ţeriie noastre, dat
fiind că informaţiiie din iucrarea iu*, ieşită foarte târziu,
cuprind şi o muiţime de iucruri mai nouă decît dateie în­
cheierii păciior din Sişto v şi Iaşi. Dar, pentru că primui
Iui contact cu ţeriie noastre datează de ia 1790, îi numă­
răm tot împreună cu aceşti călători.
Lucrarea iui, apărută, fără an. după 1812, ia Viena,
supt titiui 3eyfr<%'<? rzzr eziro/zoz'sc/ze/z M/zcferArzi/zde, Dz<?
Mo/datr, Wddac/zey, 5e.ss<2ra<5ze/z zz/zd ÆziArowzTza, este una
din ceie mai interesante cărţi privitoare ia Principate. Au-
torui are cunoştinţi foarte adinei asupra vieţii ciaseior
ruraie, cu o judecată dreaptă asupra vaiorii reaie a popu­
laţiei noastre.
Apoi Karaczay se pare că era desemnator şi bun colo­
rist, fiindcă găsim figuri interesant reproduse, porturi băr­
băteşti şi femeieştij[din părţiie Neamţuiui, o păreche de să­
teni cari iese de ia cununie, etc.
Se dă întăiu o serie de statistici, care sînt într'adevăr
foiositoare. Se vorbeşte de producţia oiior în părţiie noas­
tre: 130.000 de oi se vindeau din Muntenia în fiecare an,
70.000 din Moidova, cu preţui numai de 2 iei. oaia. Boi se
exportau ia sfîrşitu! secoiuiui ai XVIU -iea şi începutui
secoiuiui ai XIX-iea 60— 70.000 pe an ; cai între 20 şi
30.000. Erau aşa de muite vite în Moidova, îneît furarea
unei părechi de boi nu presinta o importanţă prea mare,
din care causă se furau cam 20.000 de boi pe an.
In ait domeniu economic, e vorba de vin, arătîndu-se că
producţia Moldovei se suia ia patru milioane de măsuri pe an.
Aibineie aduceau ţerii 60.000 de iei. Din saiitra Basarabiei
se vindeau 2.000 de ocă ia Constantinopoi, dar, de cînd
se pierduse Soroca, evident ca nu mai era aceiaşi iucru.
Sînt ştiri şi cu privire ia popuiaţie, care merită să fie
reţinute. Karaczay se ocupă în rîndui întăiu de Moidova,
unde socoate 600.000 de iocuitori, dintre cari 233.000 ia
214 ISTORIA R O M iM LO R PRIM C lL Ă T O R I

1812, cînd Ruşii au iuat Basarabia, rămăseseră dincoio de

Prut. Iu Iaşi sint 6.000 de case, din care numai 300 de
piatră ; iocuitorii, 20.000. Se numără trei băi pubiice, amănunt
care merită să fie reţinut. La Gaiaţi apoi se dau 5.000 de
iocuitori, ia Botoşani 1.000 case, ceia ce face 5.000 de oameni,
ia Hotin 20.000 de iocuitori, ia Ismaii 10.000, ia Tighinea
18.000, ia Cetatea-Aibă 15.000, ia Chiiia 6.000,— ceia ce arată
ca pe vremea Turciior oraşeior basarabene erau reiativ muit
mai prospere de cum au ajuns supt stăplnirea rusească.
In Ţara-Romănească, popuiaţia Bucureştiior este de 60.000
de iocuitori, a Brăiiei de 30.000, a Giurgiuiui de 18.000..
Pe iîngă aceasta este o statistică cu privire ia Bucovina
din 1811, în care se vede ca popuiaţia provinciei era com­
pusă din 226.486 iocuitori, dintre cari numai 3.4)4 Evrei. Şi
aici ca şi'n aite izvoare, precum descrierea iui Spiényi, pe
care n'o putem considera ca opera unui căiător, fiind un
raport administrativ, dar din care vom trage foios în com­
paraţie, aiurea, nu se face deosebire între popuiaţia ru-
teană şi cea moidoveneascâ. Evident că erau Ruteni în
număr muit mai mic, căci ei au venit coionisaţi de Aus­
trieci, gonindu-i sărăcia din Gaiiţia. Aici erau catoiici,
în Bucovina se făceau ortodocşi pentru a beneficia de
averea fonduiui reiigionar. Astăzi toată regiunea de ia
Prut în sus e iocuită în majoritate de Ruteni, cari, de şi
vorbesc ruseşte, au păstrat vechiui costum moldovenesc
mai bine ca noi, iar numeie sateior şi famiiiiior sînt din
ceie mai vechi şi mai frumoase româneşti : unii bătrîni îşi
aduc aminte că, abia cu cîteva decenii în urmă, se vor-
bia încă româneşte în casa ior.
Dar, mai aies, Karaczay are muite pagini privitoare ia
viaţa ţeraniior. Constată că sînt voinici şi frumoşi, de şi
înseamnă că anumite boii urîte sînt cunoscute ia sate, şi
se întind.
Costumui îi'piace in deosebi. Spune nu numai că e fru­
mos, dar că sătenii îi păstrează foarte curat: e o adevărată
raritate să se vadă o cămaşă murdară, chiar ia ţeranca cea
 CĂ LĂ T O R II DIN T IM PU L RĂZB O IU LU I DE LA 1789 LA 1793 215

mai săracă ; până şi cerşitorii poartă costume cu cusături,

iar văiui sâtencei este de o fineţă superioară.
In ce prjveşte ciasa de sus, nu-i aduce iaude, dar pre­
ţuieşte pe ţeran şi pentru onestitatea iui; chiar cind senti­
mente foarte fireşti mişcă femeiie, cuviinţa exterioară este
absoiută, de o discreţie pe care aită iunie n'a văzut-o
niciodată.
La boieri spune că a intiinit persoane cu feiu! cei mai
nobii de a trăi, ştiind franţuzeşte, nemţeşte, avînd bibiioteci.
Semnaiează încă de pe vremea Ruşiior întemeierea unui
pension pentru creşterea mai aies a fetetor. In generai iumea
aici este foarte ospitaiieră : poţi întră în casa ceiui mai
mare boier şi, chiar dacă nu ştie cine eşti, te adăposteşte
fără nici măcar să întrebe care-ţi e numeie.
Faţă de Domni, Karaczay e mai zgîrcit în iaude : despre
Scariat Caiiimachi şi ioan Gheorghe Carageă aminteşte
doar că şi unui şi aitui au dat condice de iegi.
Dar unii din stăpînitorii aceştia nici nu ştiau româneşte.
E adevărat că aceşti Domni fanarioţi fac parte dintr'o aită
faşă, despre care se va mai vorbi mai pe iarg ia începu-
tui voiumuiui următor, faşă in care Grecii sînt însufieţiţi
de cuitara ior naţionaiâ, în care încep a se scrie în Princi­
pate acte în iimba grecească şi se dau iegi în această iimbă,
fiind noi astfei ameninţaţi să fim cuprinşi în noţiunea vagă
a unei Eiade de care ne-am scuturat ia 182! prin pornirea
revoiuţioiiară a iui Tudor, revenind ia cuituratradiţionaiă,
ia care m ne popor cuminte şi sănătos se întoarce după
orice tei de rătăciri impuse de vremuri.

Printre căiătorii mai mărunţi vom pomeni mai departe de

Engiesui Adam Neaie, a cărui căiătorie e de ia începutui
veacuiui următor. Ei venia d:n Sud şi mergea în Poionia,
străbătând ţara noastră.
Vorbind de aspectui generai a! Moidovei, observind
văiie cu păşuni bogate, acoperite de muite vite, drumuriie
nepietruite, care, cînd nu e noroiu, sînt mai convenabiie,
sateie piăcute şi simpie, caseie risipite în iivezi, garduriie
2 t6 tSTORIA ROM ÎKfLOR PR!K CĂLĂTOR!

de mărăcini şi de volbură înflorită, viaţa patfiarhală a

locuitorilor, el e o complinire folositoare a celor spuse de
Struve şi von Renner L

Un German din Rusia, Struve, a făcut trei drumuri în-

Ir'acoace: unul la 1791 până la Februar 1792, înnainte de
negocierile de pace din laşi, cellalt în legătură cu ambasada
tui Cutuzov, venită ca să facă a se confirma această pace ;
un al treilea drum cu ambasada rusească ce se întorcea
de la Constantinopol 2.
Autorul avea o cultură absolut francesă, şi era capabil,
pentru lucrurile orientale, numai de un interes de curio­
sitate.
Iată ce spune el în linii generale despre ţara noastră.
Cunoaşte, venind din Gaiiţia, Cernăuţii, oraş frumos, mo­
dern, şi Herţa.
La laşi, a cărui descriere n'are nimic nou decît ruinele
şi invalizii războiului, a asistat la primirea de boieri
călări a solilor turci pentru negocierile păcii, la ilumina­
ţiile de ziua împărătesei Ecaterina, cu te-deum şi boi fripţi
în piaţă pentru hrana festivă a poporuiui. A văzut pe
Potemchin, pomăzuitul <rege al Daciei?, întins mort pe
patul de paradă cu căciula de Hatman al Ucrainei în cap
şi cu sceptru! in mână, încunjurat de toată eleganţa unei
oficialităţi pompoase; a petrecut sicriul cu musiceie, cei
10.000 de oameni de oaste şi smerita boierime. Revenit
în suita lui Cutuzov în 1793, prin cîmpiile ' USarabene
care-! incintă, de la Dubasari ia Ţuţora, el a văzut pe
Domn, care era atunci Alihai Suţu, un bătrînel paşnic,

' Travets tAroa^A soma parts o/ Germa/ry, Patand, Motdavfa

and PurAey, Londra f8i8 (traducere francesă, Paris ]8i8).
3Despre această carte a !ui Struve, care iscăiia .Un tânăr Rus* ( Vc-
yagr en Prt/nëe, suivi de /a retattan de t'aazAassade eava^ëe de Pë-
tersAaar^à Caastaatfaapte en /798, paAttëparaa/eaae Passcatta-
cAë à cette ambassade. Paris ]8d2; ed. germană Gotha i80i) am dat o
anatisăifinArhivaSocietăţiiştiinţificeşiiiteraredin iaşi*, ii!,p. t9ù
şi urm.
 C A LAT O R II M S TtM PU L RĂZB O IU LU I DE LA 1789 LA 1793 217

foarte iubitor de creştinii de dincolo* de Nistru şi gata să-i

servească. La 24 iunie ei primi cu solemnitate tradiţională
marea ambasadă a împărătesei. Struve are acum priiejui
să vadă masă domnească europeană, cu musică turcească,
urmată de aite două banchete, două baiuri şi dejunu] de
plecare ia Calata.
Mergind cu ambasada in jos d^laşi, călătorul pomeneşte
de Birlad, care era prădat. Focşanii sînt in aceiaşi stare, căci
in timpul războiului se dăduseră o sumedenie de lupte in
regiunea dintre Siretiu şi Prut, dar mai ales partea dintie
Tecuciu şi Rimnicu-Săratfuseseteatrulciocnirilor celor mai
indirjite, care se descriu şi în memoriile lui Suvorov şi
intr'o serie de izvoare ruseşti L Se face o excursie în sus
la Aliera şi Odobeşti, locuri pe care nu le poate lăuda în
de ajuns.
!n drumul spre Rimnic, populaţia, săTăcită, dă cu greu
cele cerute.
Ajuns la Bucureşti în ziua de 29 Iulie, Struve judecă
alaiul muntean al lui Alexandru-Vodă Moruzi ca fiind mai
măreţ decit cel moldovenesc, dar oraşul, afară de prim­
blările la Dîmboviţa, nu-i prea place. Intre mesele şi balu­
rile care se repetă, el e dus să visiteze casele de ţară ale
Domnului, şi unul din baluri fu dat intr'o grădină din aces­
tea de la ţară.
Plecat la 10 August, cu tot alaiul, călătorul, revine in
Octombre, cu aceiaşi însoţitori, pe la Alăcin, Brăila, unde
comandă un nazir pentru a socoti vitele, caii, oile, pastrama
şi celelalte furnituri. La Galaţi se descarcă luntrile cu morun,
dulgherii lucrează cu materia! moldovenesc la corăbiile
Sultanului; case de lemn şi patru singure de piatră măr-
genesc străzile înguste. Tunuri bubuie şi clopotele sună la
sosirea lui Cutuzov; Kodrika, secretarul domnesc bine cu-,
noscut, salută pe generalul ambasador. Struve, îndreptat
de cetirea lui Dimitrie Cantemir, cercetează ruinele de la

* V. şi SgicMitor fn ogor stră:/!, revista d-iui Berechet şi a păr.

C. Bobuiescu, !.
218 tSTOR!A ROM ÎKILOR PRIN C iL iT O R !

Gherghina. La Tecucfu, un *sat* cu o sută de case întregi

din opt sute, cortegiu! e întîmpinat cu steaguri ; Hatmanul
Moldovei se închină oaspeteiui. La Focşani se înnalţă tur­
nurile celor patrusprezece biserici, din care şase de zid.
Şesul către Bîrlad e ca un parc engles; pădurile vasluiene
farmecă pe drumeţ.
Revenit prin Vasluiu, unde găzduieşte în casa *cadiului*,
la Iaşi, Struve asistă la ceremonia de întîmpinare în şesul
Frumoasei, nepotul lui Vodă rostind complimentul de ri­
goare (10 Maiu 1793). Mihai Suţu însuşi apare în carătă
cu şase cai albi, încunjurată de ciohodari şi urmată de
boierii călări. Intre petreceri, <tînărul Rus* vede Trei Ie­
rarhii, la cari optzeci de meşteri ar fi lucrat cinzeci de ani,
arhitectul fiind — ca în legenda Curţii-de-Argeş — ucis
ca să nu mai facă aiurea ceva corespunzător. Plecarea spre
Bender se întâmplă la 24 ale lunii.
în Moldova nu găseşte mai mult de 600.000 de oameni,
şi i s'a spus că populaţia, în loc să crească, scade, mai
ales după teribilele încercări ale războiului deosebit de
crud, purtat numai la noi. Mulţi au fugit în Ardeal sau
dincolo de Nistru, la Dubasari, de pildă. Cînd a trecut
prin Chişinâu, populaţia i s'a plîns lui Struve de situaţia
cu totul nenorocită în care o adusese războiul.
De alminteri, el constată că, de şi beţia şi sifilisul
făceau progrese, cu toate acestea rasa păstra însuşirile ei
războinice. ,,C u piciorul în scara unui cal bun, Moldovea­
nul ar declara războiu celui mai straşnic împărat de pe
lume."
Ca note generale, Struve, mulţămitor de larga ospitalitate
a locuitorilor, observă marea lor miserie supt o stăpînire
răpareţă şi crede că <lenea* oamenilor vine din alt motiv,
lăsînd nelucrate treizeci şi nouă părţi din patruzeci ale
acestui pămînt de bielşug. Datele statistice însă nu sînt
nouă : izvorul lor e în Raicevich şi Carra.

Multe din lucrurile care ni se spun de Struve sînt

mai bine înfăţişate în descrierea de călătorie, apărută tot
 CĂ LĂ T O R II D IX TIM PU L RĂZBOIU LUI DE LA 1789 LA 1793 2 I&

anonim, a iui Von Renner, <Reisederrussisch-kaiseriichen

ausserosdentiichen Gesandtschaft an die othomanische
Pforte im Jahr 1793^, trei voiume apărute ia Petersburg
in 1803.
La acest autor, care scrie in formă de epistoie, se in-
semnează o sumă de lucruri de mare interes. Astfei cum
a trecut Nistru! ia Criuieni, cum ţeranii sint deosebit de
primitori şi trebuie şă-i siieşti ca să primească o răsplă­
tire. Nu spune un iucru pe care să nu-i cunoaştem, dar
menţiunea aceasta nu este fără interes, mai aies din partea
cuiva care aparţine poporuiui menit să răpească Moidova
răsăriteană.
La Chişinău, <un mic ioc fără însemnătate*, cu <Aloi-
doveni, Greci şi Evrei*, se face popas. îndreptindu-se că­
tre iaşi, von Renner arată cum au trecut Prutui, cum au
fost întimpinaţi ia iaşi de Domnui insuşi. După cum am vă­
zut dindescrieriie anterioare, Domnii noştri de ţară nu ieşiau
innaintea ambasadoriior, dar Fanarioţii obişnuiau. Călăto­
rului ii face deosebită plăcere văzind cum şi femeiie ve-
iiiau in caiea iui, femeiie care, ni spune ei, de obiceiu
nu erau lăsate să se uite ia străini. Aici se inşeaiă : şi aiti
căiători spun că ia noi nu exista niciun fel de constrin­
gere de felui acesta, ci doar in materie de căsătorie mi-
reie nu trebuia să vadă pe mireasă decît puţin innainte
de căsătorie, dar aitfei fiecare avea voie să-şi sature ochii
cu ce-i piăcea mai bine.
După ce von Renner ajunge ia cvarfir în Podui-Vechiu
şi Cutuzov trage ia otei, în Strada Atare \ aici Domnui
vine să facă visită oaspetuiui. Deci încă o schimbare de
datini cu totui neaşteptată, căci vechii Voevozi primiau nu­
mai ia Curtea ior. Se oferă banchetul, ceia ce arată încă o
pătrundere a infiuenţeior străine şi o schimbare de da-
tine introdusă de Domnii străini. Se descriu şi aici ba-
iuriie care au avut ioc. La cei d'intăiu a venit, nu numai
Doamna, muit mai tînără decît Domnui şi destui de piăcută
ia faţă, ci şi foarte simpatica fiică. La ait ba! a venit şi
' Se pomeneşte şi Podul-Roşu.
 230 )STO R !A . R O M ÎN tL O R P R tN C .tL Â T O R t

!ume străină şi — detaiiui se afiă şi ia Struve — , cînd a fost

vorba să se joace poionesa, jupăneseie au jucat-o foarte
bucuros, dar, cînd veni rîndui „engiesei*, danţ mai apro­
piat de ceie occidentaie, boieroaicele incepură cu : „nu
ştiu*, dar, cînd s'a insistat, jucarăL De aiminteri scena se
va repeta ia cei mai apropiat bai.
Cei aşezaţi ia gazde, cari dădeau o raită pe ia mă­
năstiri, pănă ia cerdacui Potemchin, ia patru verste de oraş,
privind curioşi ia spoitorii ţigani de căidări, trăgeau cu
ochiui să afie cum e viaţa acoio : puteau vedea cum se
întindeau pe sofaie cucoaneie, — precum, ca să adoarmă,
boierii erau frecaţi ia tăipi.
Restui căiătoriei iui Renner îi cunoaştem din ce spune
Struve. Şi ei înseamnă cum se înfăţişau Vasiuiui, Bîriadui,
unde era o biserică foarte veche, „de 900 de ani*. T e ­
cuciul aproape nu mai exista, căci, precum am spus, fu­
sese aproape totai distrus în cursui războiuiui ; regiunea
Focşaniior tot aşa. La Focşani, cefe două excursii ia mă­
năstirea Miera, cu mănăstirea făcută de Constantin Can-
temir, şi ia Odobeşti. Descrierea Odobeştiior insă este foarte
exactă şi interesantă, vorbindu-se de mănăstirea aşezată
in deai şi care şi acuma poartă vuiturui Cantacuzineşti-
ior, de şi o reparaţie a stricat tot interiorui bisericiidepeia
i570. Şi ia Rîmnic se descrie iocaiitatea. Aici vine intru
intimpinarea căiătoruiui represintantui Domnuiui muntean.
La Iaşi i se spusese căiătoruiui că Muntenia este mai
bogată decîtM oidovaşi Domnui mai primitor, însă von Ren­
ner constată că iucrui nu e cu totui adevărat, şi, dacă a
fost întimpinată soiia rusească mai în toate iocuriie de către
armată, recepţiă a fost pretutindeni mat meschină. Drumui
pe care i-a iuat pare să fi fost cu incunjur. Trecind prin-
tr'o stepă acoperită cu buruieni mari, a ajuns ia Buzău.
La Bucureşti întră pe o căidură mare, care i-a făcut pe
Rus să privească oraşui foarte puţin simpatic.

i Aceiaşi tucru ii spun: şi căiătorui Petty, care a cunoscut pe

..poetu! ienăchiţă Văcărescu.
 C Ă L Ă T O K H D iN T IM I'C L R Ă Z B O IU L U I D E L A ]/89 LA 17Ç 3

Innainte de intrarea în Bucureşti ii apare Domnu), în-

cunjurat de 10.000 de ostaşi in aib, cu căciuli de urs in
cap. Era Alexandru M oruzi, şi intre cel din Moldova
şl dinsul se face o deosebire : acesta este mai cult,
mai fudul, *mai supţire, mai şiret", manifestările-i sint mai
călduroase faţă de Rusia, dar se pare mai rece in fond.
O caracterisare care trebuie reţinută din acest izvor. Alaiul
e mai numeros şi mai solemn, dar nu mai frumos decit in
M oldova. I se dă ambasadorului un prinz in corturi, dar
totuşi, in general, Ruşii sint mai puţin mulţămiţi. Nu se
văd atitea femei frumoase. în schimb, la fereştile unor
anume căsuţe femei provocante cîntă ,,Mititico vino 'n-
coa" i. Nici masa nu e aşa de bună şi de bine rinduită.
Curtea de la M ihai-Vodă fusese arsă ; Domnu! sta intr'o
casă boierească.
în Bucureşti ni se spune că erau 50-60.000 de locuitori,
cifră care se potriveşte cu aceia dată de călătorii de cari
a fost vorba mai innainte. Sint patru sute de Germani, şi
pretutindeni se vede multă ţigănime. Se petrece mult ;
tinerii işi întrebuinţează vremea făcînd plimbări in insula
Sfintului Elefterie, lingă lacul format din revărsările Dîm­
boviţei. Pentru călător plimbarea aceasta alcătuieşte o
frumoasă ocasie de pătrundere în poesia specifică a ţerii :
sint mari alei unde poţi fi singur şi unde întilneşti seara
o foarte numeroasă lume pe care răcoarea locului o a-
trage. în oraş, von Renner [ca şi Struve, observă aierul
stricat şi lipsa de apă.
Este şi descrierea unui prînz pe care-1 dă Domnul, cu
musică şi foc de artificii, şi urmat de bal. Amîndoi Ruşii
găsesc că şi la laşi ca şi la Bucureşti nu se simte cineva
în vre-un colţ depărtat de lume. Găsesc un circ, nu intr'o
sală, ci intr'o instalaţie de lemn, special amenajată, la
margenea oraşului : circul frances al fraţilor Mahieux, la
care aleargă multă lume, şi Domnul şi Doamna, boierii şi
jupânesele. Un amănunt nou la istoria relaţiilor franco-
romîne.

* Casete de găzduit sint mai proaste; 1, p. 129.

 M T O U A ROMÎNILOR PRIM CĂLĂTORI

Trebuie să se mai adauge ce spune von Renner despre

gazda ia care trăsese, Pităreasa Argetoianca, o Greacă,
persoană de oarecare vrîstă, cam răutăcioasă şi care nu
iăsa pe Rus să vadă ce se petrecea în casa ei. Mai aies
cutare nepoată, pe care o ţinea din scurt, cu atît mai
m nit, cu cît acesta învăţase cîteva cuvinte româneşti. Pi­
tăreasa avea în cap o căciuiă de btană de urs, care-i
dădea un aspect în stare să bage în sperieţi şi pe un di-
piomat supţire.
La piecare, Domnui întovărăşeşte pănă ia Văcăreşti, pe
cînd ciopoteie din Capitaiă stină, şi musica turcească şi
cea rusească cîntă.
Acestăiait ,,tînăr Rus" iea ia întoarcere ait drum, aşa
încît pentru ce! de ia Constantinopoi spre casă ai iui
Gutuzov Struve rămîne singurui izvor.
A P E N D IC E
 I.

Călătorii războiului turco-polon*.

Călătorii cari se înfăţişează acum pot forma laoiaită

un capitoi deosebit din istoria aceiora cari au străbătut
prin regiuniie noastre căutind, sau găsind fără să caute,
informaţii privitoare ia dînseie. Sînt aceia cari cercetează
Ţara-Romănească şi mai aies M oidova în legătură cu răz-
boaieie dintre Turci şi P o lo n i,— pentru că nu sînt încă de
acei călători cari să vie la noi din dorinţa de a ne cu­
noaşte.
De la o bucată de vreme există o chestiune de interes
general, am zice: european, care cuprinde şi ţerile noastre,
şi oameni din deosebite regiuni ale Apusului sînt îndemnaţi
a veni în părţile noastre : e acest războiu turco-polon.
Dacă a fost vre-o ţară care să fi evitat războiul cu
Turcii, e fără îndoială Polonia. Pe cînd Ungaria a fost
aproape necontenit în războiu cu aceia cari, fiind păgînii,
erau indicaţi ca duşmani pentru un regat apostolic cu
misiune de cruciată, cu Polonia nu era aşa. Polonia, cu ade­
vărat un regat naţional, întemeiat de la început de oa­
menii săi pentru scopurile lor şi care deci nu căuta nea­
părat în necredinţa duşmanului un motiv de luptă. Cit
timp Polonii puteau să se ferească de duşmănia Sulta­
nului, au făcut-o.

* Capitote rămase de ta tocut tor.

. 15
 226 !STO R!A RO M ÏM LO R PRIN CĂLĂTOR!

în tot secolul a! X V -lea lucrul acesta se observă foarte

bine. Ştefan-cet-Mare în cea mai mare parte a luptelor lui
a fost lăsat fără sprijin de regeie Poloniei, care a dat contin­
gentul său numai în anumite momente şi în condiţiuni foarte
modeste şi foarte discutabile. Cînd, la sfîrşitul acestui secoi,
ioan Albert, fiul regelui Poloniei, vine în ajutorullui Ştefan,
o face în condiţii care nu puteau, să salveze independenţa
Moldovei, şi cînd acelaşi prinţ, ajuns însuşi rege, între­
buinţează causa cruciatei, planul de luptă împotriva pă-
gînilor, intenţia de a-i scoate din Moldova, e numai un
mijloc pentru a întră în ţară, unde voia să răstoarne pe
Domn ca să puie în loc pe unul din fraţii săi.
în întîia jumătate a secolului al X V l-lea, iarăşi, Poionii
se feresc cit pot de orice ciocnire cu armatele turceşti,
cărora n'aveau ce li opune. Şi, prin urmare, în ioc să-i
vedem colaborind cu Moldovenii împotriva Turcilor, pe
vremea lui Petru Rareş, Sultanul Soliman primeşte plinge-
riie lor contra Domnului Moldovei ca să-l răstoarne pe
acesta, potrivit cu interesele polone, la Hotin şi aiurea.
în a doua jumătate a secolului ai X V i-lea fiind adus
pe tronul Poloniei Ştefan Băthory, un Ungur, care fusese
prinţ a! Ardealului ca vasal silit ai Turcilor, noul rege se
gîndeşte ca, in legătură cu Cazacii şi peste ţeriie noastre,
să înceapă lupta menită a da regatului graniţa Dunării,
ideie împărtăşită şi de Cancelariul Ioan Zamoyski, care va
rămînea, după moartea iui Băthory, factorul cel mai infiuent
din ţară, avînd, pe lingă ambiţia Polonului şi sentimentele
omului cult din Apus, omui Renaşterii, faţă de barbarul
profanator.
Această luptă, pe care regele Ştefan n'a avut vreme s'o
pregătească, dar ioan Zamoyski începuse a o pune la cale,
cînd a aşezat, la 1595, pe ieremia Movilă în Moldova şi
a scos pe Mihai Viteazul in folosul lui Simion, fratele lui
Ieremia, e apoi stirnită de Turci, de un tînăr Sultan, Osman,
care avea nevoie să-şi cîştige popularitate, mai ales în
elementele miiitare: ei. face deci o'expediţie ia Hotin.
I se răspunde prin acea invasie în Aïoidova a Halma-
 C Ă LĂ T O R II RĂZBOIU LUI T U RCO -PO LO N

nului Zolkiewski, care duse la catastrofa retragerii din

Basarabia.
Acum, după încercăriie acestea de cruciată ia începutul
veacului a! X V II-iea, Poionia întră într'o faşă de adîncă
decădere, provocată şi de nesiguranţa în ce priveşte suc­
cesiunea tronuiui. La un moment, din dinastia de Su ­
edia, dinastia W asa, după Sigismund, adversarul lui Mihaj
Viteazul, şi după Vladislav, fiul lui, vine ca rege Ioan
Casimir, fratele lui Vladislav, un prinţ care dusese cu totui
altă viaţă decît aceia care l-ar fi pregătit, cu toate recen­
tele visuri ale unei noi cruciate ce ar fi dus armele creş­
tine pănă la Constantinopol pentru un rol de luptător în
Orient, în împrejurări aşa de grele. S'a început de atunci
încă a se ventila ideia împărţirii Poloniei.
Pentru această împărţire era întîiu candidatul suedes,
reclamînd aceleaşi drepturi pe care le reclamase şi le cîş-
tigase Sigismund W asa, Carol Custav ; apoi prinţul A r­
dealului, Gheorghe Râkôczy al 11-lea, care spera şi el să
fie rege în ţara unde stăpînise înnaintaşul său, Ştefan, şi
pe care o rîvnise alt înnaintaş, Gabriel Băthory.
.Ardeleanul a făcut astfel o expediţie la care au luat
parte şi Moldoveni şi Munteni, dar care a mers rău, in­
tervenind Tatarii, cari prind cea mai mare parte din oaste.
Constantin Basarab şi Gheorghe Ştefan şi-au pierdut astfel
tronul, dar nici Suedesii, cînd au intervenit pe sama lor,
n'au putut să-şi ajungă scopul, de şi au cucerit cea mai
mare parte din ţară, ajungînd să-şi impuie regele şi în Var­
şovia.
Din toate acestea a resultat o zguduire adîncă a rega­
tului, şi, pe cînd înnainte chestia Poloniei fusese deschisă
pentru creştinii din Apus, acum, după ce aceştia, Suedesi,
Ardeleni, se dovediseră că nu pot să cîştige Polonia în
puterea dreptului de moştenire sau de cucerire, chestia
Poloniei rămîne deschisă de partea cealaltă, de către Turci.
Pe de altă parte, aceşti din urmă aveau nevoie de altfel
de expediţii : ia începutul veacului, dinastia turcească
fiind compromisă, fusese necesar ca un tînăr Sultan să
 228 :ST O R !A ROM ÎNtLOR P M N CĂ LĂ TO M

încerce o mare lovitură de prestigiu în părjile Poioniei -

in a doua jumătate a secoiului, căzînd şi mai adine
nu numai dinastia, dar Statui otoman intreg, Marii-Vizirt
din Casa Chiupruiiiior, o adevărată dinastie, au judecat că
s'ar putea ajunge ia o intinerire a imperiuiui prin reluarea,
războaielor.
S'a încercat întîiu lovitura împotriva Germanilor din,
Imperiu, cu lupta de la Sankt-Gotthard, in care Turcii au
iost învinşi şi siliţi să primească o pace defavorabilă.
Atunci, fiindcă lor li era indiferent pe cine atacă, şi-au ales
un duşman mai slab, pe care Europa apuseană nu putea
să-l ajute aşa de uşor, în Polonii slăbiţi.
De şi au suferit infrîngeri cum a fost cea de la Hotin-
din partea lui Ioon Sobieski,— pe vremea aceia, emulul luk
Zamoyski era numai comandant suprem al armatelor re­
gelui MihailWiszniewiecki,— ei au continuat războiul pentru
războiu şi regenerare, amestecindu-se in el şi Cazacii, M a -
rele-Duce de Moscova însuşi, şi ajungind să se desvolte
ca element complementar cu războiul turco-polon un răz­
boiu turco-rus, cu o pace separată intre prinţul moscovit
şi Sultan.
După toate aceste explicaţii, venim la cea d'intăiu că­
lătorie din această vreme, cuprinsă într'o carte din 1678,
foarte rară, pe care, acum citiva ani, d. general Vlădescu,
ataşat militar la Roma, a comunicat-o Academiei Romine
şi care a format obiectul unui memoriu *.
Călătorul acesta este Cornelio Magni, şi cartea lui se
chiamă : ,,C e am putut culege mai curios şi mai interesant
în călătoria mea in Turcia".
El spune că a cules ştirile lui in doi ani de călătorie
şi locuinţă în acele părţi. Astfel, el avea toată experienţa
trebuitoare pentru a judeca bine împrejurările de la noi, ca
unul care străbătuse deosebitele provincii turceşti, aşa
incit putea să-şi deie samă de sensul unor anumite lu­
cruri care ar fi rămas neinteligibile pentru cineva ne-

' Voi. X X X iH : i/n că/ă/or r/a/ia/: in noasfre.

 C &L ÂT ORH R Ă Z B O tU L C ! TU RCO -P OL ON 229

purtat prin locurile acestea. A fost în Cipru şi în Smirna ;

a întovărăşit chiar pe vestitul călător frances Chardin, a
cărui descriere este una dlrr cele mai preţioase cu pri­
vire la Turcia din veacul al X V H -lea. Foarte preţioase
sint ştirile privitoare la situaţia creştinilor, in genere, din
Imperiul otoman.
Cind Sultanul Mohammed al IV-lea pleacă personal in
expediţie prin M oldova, reinnoind campania pe care cu
cinzeci de ani în urmă o făcuse înnaintaşul lui, Osman,
Italianul caută să cunoască locurile noastre, şi, avind le­
gături cu ambasadorul german şi cu cel al Olandei, acesta
vechiu prieten al Porţii, ca unul ce represinta o putere ce nu
se luptase niciodată cu Turcii, iar cel german găsindu-se
după ciocnirea cu Imperiul în situaţie de prieten, capătă
scrisorile trebuitoare pentru ca să între in ţară şi sa ur­
mărească evenimentele ce se aşteptau.
Porneşte pe apă, de la Anhial, unde se culegea sare
din apele mării şi unde, în secolul al X V l-le a , fuseseră
curţile vestite ale începătorului puterii şi bogăţiei familiei
Cantacuzino, ale lui Mihail Cantacuzino, cunoscut supt
numele de Şaitan-oglu, *Fiul Satanei*, care a fost executat
acolo, în Anhial. E primit pe corabia unui anume Şaban-
beiu. Trece pe lingă Varna, pe care o descrie în treacăt,
şi de-a lungul coastei Dobrogii, pe care pe urmă o va vi­
sita şi pe uscat, cu sălaşurileeideTatari şi de ,,dervişi",
căci de populaţia creştină nu vorbeşte. Observăm că, ar­
matele Chiupruliilor mergind prin Dobrogea, începe a fi
descrisă şi această provincie, rămasă multă vreme ca un
teritoriu cu totul necunoscut pentru călători.
La M agni, Chilia, care de atita vreme nu atrăsese atenţia
nimăruia, e înfăţişată ca un loc foarte mare, destul de bogat în
toate, afară de vinuri. Are un caste! frumos, cu turnuri multe,
în care se păstra artilerie. Se pomeneşte şi acea biserică din
vremea lui Ştefan-cel-Alare, refăcută de Vasile Lupu.
^,Am văzut în multe locuri", spune el, „felurite arme ge-
novese sculptate în marmură, cum se văd la Oalata", ve­
chea colonie genovesă a Perei. Aici erau şi mari pescării
230 ISTORIA ROM ÎNILOR PRIM C iL Ă T O R I

de morun, de care se vorbia în secoiui a! X V i-iea şi iui

Fourquevauix şi aitor călători de pe ia 1570-80. Acuma, în
1672, doi moruni mari se vînd cu 80 de iire. Un singur
iucru ii supără acoio pe căiătorui nostru : mareie număr
de ţinţari, „ţinţari turbaţi, de o mărime nemăsurată" ;„zan-
zare arrabiate, di smisurata grandezza".
în faţa Chiiiei se afiă fiota turcească, iay în Chiiia în­
săşi stăteau pentru nevoiie expediţiei optzeci de tunuri.
De aici se trece ia Ismaii-Smii: aici iarăşi apare cas-
teiul turcesc, „destui de bine ciădit, cu^muiţime de iocui-
iori". Oraşui aparţinea Mareiui-Eunuc, iui „C îzia r-A ga ",
care-i cuiege veniturile.
Magni mai pomeneşte de o iocaiitate care nn poate fi
identificată — de sigur că a încurcat-o cu Vasiuiui pe
care i-a văzut doar mai târziu — şi menţionează apoi Isac-
cea şi cu Satui Nou din vecinătatea ei. Aici se coboară
de pe corabie şi porneşte pe uscat, intrebuinfînd o harabă
din cete obişnuite în regiunea Bugeacuiui până în mo-
mentui de faţă, o simpiă căruţă de iemn, cu caii prinşi de
funii. Astfei ajunge drumeţui ia Reni, unde găseşte tabăra
turcească, putînd constata discipiina perfectă din armata
Suitanuiui. Oricine-şi permitea să se atingă de avutui sau
de persoana iocuitoriior era imediat pedepsit şi executat ;
capefeie vinovaţiior stăteau in pari, pentru ca eiementeie
miiitare ce ar veni pe urmă să vadă ce păţesc prădătorii.
Cortui împărătesc e descris du de-amănuntui, dar nu e
motiv să insistăm asupra descrierii, cu moscheia ia care
se închină Padişahui, cu ceasornicui, european, de pus în
legătură cu cei ce se putea vedea în iaşi, ia Curte, etc.
Tesaurui imperiai, „haznaua", ia care erau înhămate
300 cămiie, trece înaintea iui Magni, care vede pe Suitanui
însuşi, om încă tînăr, întunecat ia faţă, aitfei cu înfăţişare
nobilă, iuxos îmbrăcat in haină cusută numai în mărgă­
ritare şi pietre scumpe, iar ia turban cu un surguciu admi­
raţii). Căiăriă pe un ca! alb nervos, siab, „de parcă ar fi
fost mîncat de muşte". Cu ei merge toată Curtea, după
vechea datină a Osmaniiior, şi pe urmă haita de cîni care-!
 CĂLÂT O R U R & ZB O IU H U TURCO-POLON 231

întovărăşia pentru vînători, de şi Vizirul făcuse a se mai

îneca un număr pe drum. O sută cinzeci de cămiie duceau
bucătăria Suitanului. Pentru luminarea corturilor erau 6.000
detnataragii, ţinători de torţe, arabi. Coranul era d u s— căci
se considera expediţia ca sacră — pe o cămilă bogat îm­
podobită, încunjurată de dervişi cari săltau. Şi Magni înşiră
deosebitele elemente ale armatei turceşti : ieniceri, spahii,
iar, dintre cele noi : voluntarii, purtătorii de halebarde sau
„sătîrgiii" şi alţii. M usica mehterilor urmează pe stăpîn.
Şi totuşi, în atîta mulţime, ni spune călătorul, nu se auzia
seara altceva decît vre-un nechezat de cal ori vre-uu tînguit
de cămilă.
Un singur drum se urmă, şi nu era îngăduit nimănui a-1
părăsi, supt cele mai grele pedepse, aşa încît lumea stătea
în toată liniştea şi răgazul la vetrele fiecăruia, afară de
satele care aveau misiunea de a ăprovisiona şi îngriji ar­
mata, cea de pe , , şleau" sau drumul ce! mare. Călătorul
constată astfel respectul persoanelor şi averilor, al săte­
nilor şi ogoarelor. La Ţuţora se trece în revistă toată ar­
mata. Asistă de departe Italianul, care descrie regiunea
frumoasă, încunjurată de dealuri „su ave". *
De şi era in Iulie, vremea fusese destui de rece, şi el
crede că de aceia se mai purtau blăni, care însă erau ţi­
nuta de gală în Orient. Şesul Ţuţorei era împodobit cu
iarbă ca prin Maiu în Italia. Aici a văzut trecînd Sultanul,
al cărui rubin roşu de la surguciu a fulgerat innaintea lui.
După aceia întră în laşi. Aici, in apropierea oraşului, pe
deal, vede armata românească, pe care o vom intîlni în­
dată şi în alte descripţii. Această armată se întrebuinţa
pentru făcut poduri şi şanţuri, pentru străji. Cuprindea
15.000 oameni. Moidovenii erau îmbrăcaţi in roşu, iar
Aăuntenii în galben, — o uniformă măcar in ce priveşte
colorile
In Iaşi se notează uiicioareie strimte, cu case mici avînd
acoperişul ţuguiat făcut din şindiiă. Cele citeva hanuri
erau absolut pline, cum îşi poate închipui cineva cînd tot
Orientul se pusese în mişcare .pentru expediţie. Magni
232 t S fO R t A R t'M ÎN lL O R P R IN C Ă L Ă T O R f

găseşte adăpost numai ia căiugării iesuiţi, cari iocuiau

într'o casă făcută din nuieie. De aiminteri şi ceieiaite case
erau din paiantă muruită. cu iut. De jur imprejur casa
lesuiţiior era încunjurată cu un gard bătut cu noroiu,
<pertiche impastate di fango*, sămănînd cu caseie ţeră-
neşti din itaiia. Drumeţui întîineşte numai doi căiugări
speriaji, căci, pe vremea cînd răscuiaţii împotriva iui Duca-
Vodă, supt Hîncu şi Durac — de ia ce! d'intăiu a rămas
vorba: *Vodă da şi Hincu ba*—', intraseră în cetatea de
Scaun, modesta iocuinţă fusese prădată, iuîndu-se până şi
cuieie de ia uşi şi fereşti. Cînd însă cei doi căiugări au
văzut că oaspeie vorbeşte iatineşte, i-au primit bucuros
şi i-au dat mîncare destui de simpiă, cuţbere şi vin, din viiie
ior de iîngă Iaşi, care au rămas pănă în timpui de faţă.
Episcopui catoiic nu era în iaşi : i s'a spus că se găseşte
în împrejurimi şi că avuse anui precedent o neînţeiegere
cu Domnui, ceia ce e o confusie. Trecînd pe străzi, Ita-
iianui caică pe poduri de iemn care acoperiau drumuriie
principale; pe strădiţeie ceieiaite fierbea teribiiui praf de
Iuiie, cu care Dumnezeu a binecuvîntat ţara noastră.
Magni e condus ia Curtea Domnuiui, dar numai ca per­
soană privată, venind de curiositate. Curtea e o 'căsoaie*,
aicătuită numai dintr'o ogradă mare, urîtă, pătrată, cu zi­
duri de pămînt împrejur şi sămănînd, cum zice Magni,
„cu o brînzărie de ia noi". Vede acoio o saiă proastă, afu­
mată, două odăi întunecate şi o scară învîrtită, cum în
Itaiia sint ceie întrebuinţate de căiugâriţe. In odaia cea
mare este un jeţ roşu veneţian. In ogradă păzesc două­
zeci şi cinci de soidaţi germani, cu tobe care fac zgomot mare.
Acoio aşteaptă „o căruţă ca aceiea de transport de ia noi"
pentru famiiia iui Vodă, precum şt douăsprezece destinate
femeiior şi feteior de ia Curte. De aiminteri, Curtea, în
anume împrejurări, se înfăţişează mai iuxos, patru copii
de acasă stînd în genunchi, cu iumînăriie în mină, pentru
masa Domnuiui.
Această descripţie a Curţii domneşti nu se potriveşte
nici cu ceia ce am văzut că se spune înnainte despre
 CÂLÂTORM RÂZBCUCU M TU RCO -BOLGN 233

dînsa şi nici. cu obiceiuriie iui D u ca -V o d ă , — care, ce e

drept, ţeran din Rumeiia, şi ţeran neiiber — ia un moment
dat, pe cînd présida Divanui, a vend înnaintea iui un Turc,
fostui iui stăpîn, de i-a strigat : .Efendi, efendi, biem ia
Rumeie" (.efendi, efendi haide ia Rumeiia"), şi stăpînui
ţerii s'a răscumpărat faţă de dînsui — , devenise om foarte
bogat, ciştigînd averi mari cu negoţui în Poionia şi ia
Constantinopoi ; chiar casa iui de acoio era de o bogăţie
strălucită, cu nenumărate aurituri, podoabe ia fereşti şi pia-
fond scuiptat după datina turcească (o singură odaie era
evaiuatăia lî.OOO de scuzi). însurat cu o femeie dintr'ofa-
miiie de frunte moldovenească, Anastasia, văduva iui Buhuş,
ei trebuia să păstreze în iocuinţa iui ceva din pompa intro­
dusă de Radu Mihnea şi care ajunsese ia cuimea ei prin
Vasiie Lupu. Am stabiiit aiurea^ identitatea locuinţei des­
crisă de Magni, nu cu paiatui din iaşi, ci cu casete dom-
neşii de ia Cetăţuia, descrise foarte amănunţit, acum trei
şferturi de veac, de Aiecu Russo, într'un chip care cores­
punde perfect cu descrierea iui Corneiio Alagni : este aici
in partea, azi prefăcută, de către Iaşi, şi scara prin care
se ajungea ia un cerdac deschis, şi o saiă, avînd ia
dreapta şi ia stînga odăi, printr'una din eie învîrtindu-se
scăricica de comunicaţie cu „cămara" Doamnei, haremui.
Natura! că această Curte de ţară era făcută numai pen-
dru petrecerea acoio în anume momente de vară, cînd sînt
eăidurite mari : Duca şedea ia Cetăţuia, avînd ia indămînâ,
cum am văzut, trupele saie, poate şi pentru gvecinătatea
armateior turceşti, care foiau acoio.
Magoi a cercetat şi bisericiie, găsindu-ie in generai piâ-
cute ia vedere, iar două chiar frumoase: Goiia şi Trei-
lerarhii.
Goiia, întemeiată de Ion Goie ia sfirşitui secoiuiui ai
X V I-ie a , a fost refăcută de Vasiie Lupu, şi nu sămăna pe
vremea aceia cu ciădirea de acum, schimbată în sccoiui ai
X VilI-iea de Grigore Ghica, până ce noi ne-am apucat, cu*

* Memoriu! citat.
 234 ISTORIA ROMÎNILOR PRIN CĂLĂTORI

gîndui unei eventuale reparaţii, să ridicăm o scheiă de du­

rată eternă, care împiedecă întrebuinţarea ciădirii şi-i per­
mite deteriorarea tot mai iremediabilă.
Pe atunci biserica de piatră avea o cupoiă înnaită. Nu
se pomeneşte de amănunteie foarte frumoase de scuiptură
care se întiinesc şi ia uşa pridvoruiui şi ia cea care duce
în interiorui bisericii, cu Buna-Vestire de marmură în foarte
deiicat baso-reiief unic, înnainte de vechea împodobire a
uşii, aşa cum a fost făcută de Vasiie Lupu : săpături în-
fiorite, cu siove chiriiice de un caracter puternic, sever,
în jurui herbului cu bourui. Se pomenesc însă stîipii din
pridvor şi două turnuri cu o aită formă decît acuma, căci
biserica a fost înnăiţată. Poiicandrui ii atiage deosebita
atenţie, aceia care s'a păstrat până acum şi poate servi de
modei, în iiniiie-i pure, cu ^împleticirea iniţiatelor numelui
iui Vasiie, masivă iucrare executată, fără îndoială, ori în
Ardea), ori în Polonia, de un om priceput. Magni spune
că ar fi iucrat şi itaiieni ia ciădiriie iui Vasiie Lupu, ia
care ştim că au fost întrebuinţaţi meşteri orientali.
în ce priveşte Trei-ierarhii, se admiră marmura scumpă
din care e făcută biserica, foiie săpate care împodobesc
fiecare piatră, foi păstrate de Lecomte de Notiy, care a
stricat însă cu desăvîrşire interiorui bisericii, cheituind
enorme sume de bani pentru podoabe fără ştii şi fără dis­
tincţie : astăzi biserica este împodobită cu aurării pe din
afară. Căiătorui itaiian, care ar fi spus iucrui, n'are însă
niciun f^i de însemnare în acest sens.
Alagni a străbătut şi piaţa, unde se aprovisiona armata
cu carne, păsări, orez, pîne. Negustorii erau de tară. O
populaţie evreiască nu începuse a se aşeza pe vremea
aceasta în Moidova, fiind numai indivizi răzieti ca aren­
daşi pentru deosebiteie izvoare de venituri aie proprie-
tariior: cei mai muiţi veniau din Poionia.
în iaşi căiătorui cunoaşte şi cîteva persoane interesante
prin eie înseie sau prin originea ori prin roiui jucat ia
Curte. Astfei pe vestitui boier romîn Constantin Stolnicul
Cantacuzino, frateie iui Şerban-Vodă, care trebuise să in-
 C & L Â T O n n K Ă Z B O IU H U TURCO-POLON 236.

tovărăşească trupele muntene ce participau, cum am văzut,

ia expediţia Sultanului. Era un om foarte cuit, care-şi
făcuse studiiie ia Veneţia, — s'a păstrat carnetui iui de
student, pe care-i avem ia Academia Romînă, cu iista
cheituieiiior pe care ie-a făcut ia signora Virginia Ro­
mana, ia care a fost găzduit, şi ia Padova, pomenindu-se
dascăiii ia cari a învăţat ; mai târziu a tipărit ia Padova
şi o hartă în greceşte, acum pierdută. Acest om, care în­
treţinea iegături cu Apusenii, între aiţii cu vestitui conte
Marsigii, descriitorui Dunării într'o operă ceiebră : ,,D u­
nărea panonico-misică", şi care pregătise o istorie critică
a tuturor Romîniior, cuprinzînd şi pe Macedoneni, cea mai
importantă sforţare pe care a făcut-o mintea românească
în domeniui istoriei pănă în epoca modernă, era o perso-
naiitate extraordinar de interesantă supt toate raporturile,
pe care o vom mai întîini in cursui acestor expuneri.
Maghi a mai cunoscut pe duhovnicui lui Duca-Vodă,
care credea că Apusenii nu piătesc nimic şi numai Turcii
sînt oameni generoşi, drepţi şi gata să răsplătească ser­
viciile. Era un beţiv, care punea la disposiţia oaspetelui rachiu
din Poionia, horilcă, de unde apoi s'a făcut „holerca" din
M oldova. Apoi un Cretan călugăr, care călătorise în Apus^
dîndu-se drept catoiic, ca şi un curtean al Domnului,
care era din familia Gozzadini (Cozadinii de mai tărziu
par a veni de la acesta). El fusese in armata veneţiană,
deşertase, trecuse în Moldova şi — 'aici căpătăm un amă­
nunt militar interesant— , era dator, ca şi ceilalţi, să parti­
cipe la expediţiile Domniei cu zece cai plătiţi de dinsul,
după sistemul imitat de la T u rci; ştiuse evita însă această
obligaţie.
în laşi a mai asistat călătorul la primirea, foarte pom­
poasă, a Sultanului, care se înfăţişa înnaintea populaţiei
moldoveneşti ce avea ordin să nu apară la fereşti : per­
soana represintantului lui Alohammed ar fi fost profanată
dacă toţi necredincioşii aceştia s'ar fi uitat la dinsul. Tot
drumul era aşternut cu stofe scumpe : catifele, taftale, şi,
236 ÏS T O R Ü R O M ix iL O R PRIN c A L iT O R H

Îndată ce stăpînui căica pe eie, stofele erau luate pentru

armata otomană. , *
A trecut prin Tătăraşi — aceasta o ştim din cronica
noastră — , pe ia biserica din Nicoriţă, s'a coborît ia Că-
caina şi s'a suit prin Tirgu) Boiior, în ceaiaită parte a
oraşului, unde erau trupeie saie. Se arăta bun către acei
cari, pnn dregătoria ior, trebuiau totuşi să răsară în fata
iui, inciinînd spre ei capui cu un zimbet prietenos.
în ce priveşte ţara, Magni o cunoaşte foarte puţin, şi
nicio ştire de preţ nu se poate cuiege de ia dînsui, căruia
i se par stricate buneie femei primitoare ieşite în caiea iui.
Sateie de pe drumui mare sînt bîntuite de trecerea Tur­
cilor, cari însă, cum am văzut, sînt aspru pedepsiţi pentru
cei mai mic ja f: e! însuşi se foioseşte însă de orăteniiie
cotonogite cu băţui aie ţeraniior noştri. Aite sate nu ie-a
văzut.
 H.

Călători francesi în războiul furco-polon.

Pe Ungă călători cari merg pe socoteala lor, din plăcerea;

lor, spre a culege informaţii ce li vor fi [necesare pentru
cartea ce au să tipărească ori poate şi pentru scopuri
comerciale, acel de care ne ocupăm acuma are o situaţie
diplomatică foarte importantă: e secretarul ambasadei fran-
cese din Constantinopol, şi drumul ce-1 face e fireşte unu!
cu scop. Franţa, in războiul pe care-! purta Polonia împo­
triva Turcilor, avea anume legături cu lo a n S o b ie sk işi era
interesată să ştie in fiecare moment situaţia adevărată pe
frontul moldovenesc : de aceia şi-a trimis atiţia emisari
pe cari-i vom cunoaşte măcar in parte.
Informaţiile lui Delacroix, care a străbătut Moldova
la 1675, sint cuprinse in două lucrări ale lui, dintre care
prima e un jurnal de călătorie, cealaltă o operă mai în­
tinsă, care prinde informaţii amestecate, descriind şi ceia
ce a văzut personal la noi şi relatind şi alte lucruri, aflate
de la diferite persoane.
La 19 Atari 1675 deci Delacroix pleacă de lingă Adrianopol,
şi nu singur, ci in tovărăşia a doi Unguri din Ardeal,
Petrossy şi Szepes3y. Nu iea drumul pe Alare, ca Magni,
ci vine pe uscat, urmind o cale secundară, relativ nouă,
pe la Rusciuc —- la 1576 vadul de la Silistra era preferat,
iar trupele turceşti mergeau prin Dobrogea.
De la Rusciuc, unde se arată paşaportul, iea o luntre,
care trece la Giurgiu, numit turceşte YerkSki, localitate pe
 338 ISTORIA ROM ÎNILOR PRIN CĂLĂTORI

-care Turcii o cunoşteau de toarte multă vreme, incă de

pe vremea iui Mircea-cei-Bătrin, întemeietorui cetăţii.
I se pare iui Deiacroix un tîrg mărişor, agresse bourgade".
Drumul e apoi acei urmat de mulţi călători în secolul al
XVH I-lea, pe la Daia, pe la Argeş, care se trece prin va­
dul Călugărenilor, unde astăzi este crucea care nu pome­
neşte lupta lui Mihai Viteazul, ci cutare fapt particular.
E vorba apoi de Bucureşti, de Brăila; se ating Porţile-de-
fier ale Dunării şi castelul de hotar.
Dar în acest „juma!" se dau ştiri subsidiare, spunîndu-se
că „Valahia este o parte din provincia Dacilor", care, împre­
ună cu Moldova, are la 3.000 de sate. In ce priveşte pro*
ducţiunea, spune că regiunea produce : grîu, orz, ovăs, meim
fructe, păşuni, boi, oi, păsări, vînat, cai, miere, ceară,
cenuşă.
Ne oprim un moment la acest „cendres", care-şi are
importanţa: e aşa-numita „potaşă", foarte întrebuinţată în
industrie, şi Moldova exporta în vremea aceia chiar, supt
D uca-Vodă, foarte multă potaşă de aceasta, provenită din
arderea stejarilor săi, în Polonia, unde Domnul, împreună
cu negustori mari din epoca aceia, un Ursachi, care deve­
nise aşa de bogat, îneît Duca s'a simţit dator, nu numai
să-l curăţe de bani, dar şi să-l supuie la chinuri*, ori, în
Galiţia, un Balaban, de origine tot românească.
In părţile acestea ni spune, de alminterea, Delacroix, vin
negustori din Ungaria, Polonia, Moseovia,şeiceleînnaintînd,
din Marea Neagră, prin tustrele gurile/Dunării, până la
Brăila, de unde, pe plute (Anfeanx pMfs), trec spre Belgrad.
De fapt, importanţa comercială a ţerilor noastre în acest
fim crescuse foarte mult. După ce în epoca veche avu-
serăm negoţul aproape tbt în mina Saşilor din Ardeal şi
a cîtorva negustori greci, levantini, genovesi, din Pera,
după ce în secolul următor, al X V l-lea, negoţul se face
prin Saşi, sărăciţi, acurp, după ce, în a doua jumătate a
veacului aceluia, negoţul, pe care nu-1 mai puteau face
Saşii, cari siăbiseră foarte mult, e, aproape exclusiv, răsă-

* V. lorga, /s?c/*ia cornerpitin, !.

 C Ă L Ă T O R ! F R A N G E S ! ÎN R Ă Z B O IU L T U R C O -P O L O N 239

Titean, făcut prin negustori cari până atunci nu veniseră ia

noi, ori nu in număr aşa de mare, cari vorbiau in aceiaşi
timp şi iimba grecească şi cea itaiiană şi aveau iegăturiie
în Poionia : negustori din Chios, din Creta, — Oenovesi in
Chios, Veneţieni in Creta,— din Rodos şi aite părţi, unde
infiuenţa itaiiană era încă mare, după aceşti negustori creş­
tini, înrudiţi şi cu Domnii noştri, in epoca iui Mihai Viteazui,
apar ca negustori ieniceri, cari nu mai iuptau ca odinioară,
ci constituiau o ciasă de expioatare, constituindu-se in
societăţi de afaceri: ei sînt şi creditorii Domniior noştri, ve­
nind odată cu dînşii pentru a nu-i pierde din vedere până
nu piătiau toate ceie datorite şi, pe iingă ei, Greci curaţi,
de speţa iui Mihaii Cantacuzino, Şaitan-ogiu, şi chiar Ar­
meni, ca Bostan, care avu un roi supt Petru Şchiopui.
în sfirşit iată o nouă faşă comerciaiă, in care Europa
apuseană se amestecă în comerţui ţeriior noastre. Avem
prin urmare un foarte important comerţ cu Polonia, prin
care mărfuriie ajungeau până la Danzig, unde veniau şi
corăbii englese.
Cit despre negustorii din Ungaria, pe atunci incep a se
alcătui companii comerciale orientale, avind reşedinţa lor
ia Tokaj ori în oraşele ardelene, Sibiiul, Braşovul, — ne­
gustori veniţi din Peninsula Balcanică : Bulgari, Sirbi, mult
mai puţini Greci decit odinioară, şi atiţia Romini mace­
doneni. De aici, ca şi din presenţa Balcanicilor de tot felul
la Veneţia, vine şi faptul că un Constantin Cantacuzino
Stolnicul ştie foarte b ne ce sînt Rominii macedoneni.
Erau, zice Delacroix, şi negustori din M oscova. Vechiul
comerţ cu 'M o s c u l* , — cum ii ziceau strămoşii noştri; de
unde a venit *Aăusca!*,— se făcea prin Greci din Con-
stanfinopol, ca, in epoca lui Petru Rareş, Andrei Chal-
kokondylas, marele negustor al Sultanului, furnisorul Curţii
iui, care ducea martiri turceşti şi tua în schimb blănuri,
'dinţi de peşte* (ba à) şi alte lucruri speciale acelor eli­
maturi. în secolul al X V H -lea însă sînt legături directe, mult
mai strînse, cu A lo sco v a ; Gneorgke Ştefan încheie o le­
gătură comercială cu această ţară, el care face şi un tratat
 240 IS T O R IA R O M ÎN IL O R P R IN C Ă L Ă T O R I

secret cu cneazul de acolo, pentru care va căuta adăpost

la M oscova. In epoca Mitropolitului Varlaam, de altfel, nl
veniau şi pictori de la Chiev. Căiugări greci sosiau !a
noi şi treceau spre M oscova. Cînd, mai tirziu, s'a înte­
meiat definitiv tiparul moldovenesc, litereie au venit de
acolo, după cererea lui Dosofteiu : tiparul lui cu literelo
mărunte, foarte frumoase. Şi între s/reii/ir, vestiţi merce­
nari ai Marelui-Dtice, pe cari cu barda în mînă îi va dis­
truge Petru-cel-M are, erau de-ai noştri, precum odinioară,
pe vremea lui Ştefan-Cel-Mare, în rîndurile c/gT/s/Jo/* tatari
se aflau, la Caffa, Moldoveni şi Munteni.
iar, cît despre Tatari, cînd erau timpuri normale, ei
. făceau negoţ cu noi, cumpărînd mai tirziu şi cofe din
M oldova.

De alminteri Delacroix are şi cunoştinţi de istorie. E

cel d'intăiu dintre călătorii prin părţile noastre care
introduce elementul istoric în descrierea sa, căpătîn-
du-şi ştirile fără îndoială din convorbiri avute cu ca-
puchehaielele ţeriior noastre la Constantinopol, între care
erau unii omeni eminenţi, cum a fost şi Dimitrie Cantemir,
în Domnia tatălui său.
Ei vorbeşte de loan-Vodă cel Cumplit, de Petru Şchio­
pul, de Alexandru-Vodă spînzurat ia Constantinopol în
ziua de Paşti, de un Mihai, care este Mihnea. Dar con­
fundă pe Ştefan cu fiul lui, Bogdan. Ştie, ca unul ce făcea,
parte din lumea diplomatică, şi la cît se ridica tributul
moldovenesc, şi nu numai în vremea lui, dar şi în trecut,
aşa incît poate să arate sporirea lui: la început era de
2.000 de scuzi (cens), apoi s'a ridicat la 80.000, iar pentru
Muntenia la 140.000, căci Domnii, pentru căpătarea tro­
nului, se supralicitau, şi astfel tributul sporia necontenita
Deiacroix constată că*Muntenia dă, relativ, mult mai mult
decît Moldova, şi pentru că era în contact mai direct cu
Turcii, dar şi, trebuie să o spunem, pentru că a fost mai.
rău guvernată decît cellalt, principat, de Domni de o ca­
litate inferioara.
 CĂLĂTOR) FR A N C E 3 I R Ă Z B O IU L T U R C O -P O L O M 241

In Muntenia, observă povestitorul nostru, Turcii, în

afară de tribut, avură şi intenţia de a-şi pune un begierbeg.
Pe vremea iui M ihai, de fapt a şi fost instaiat begierbegut
in Bucureşti, ia R a d u -V o d ă , unde era paianca turcească
aie căiii rămăşiţe se mai văd încă, begierbegui avînd
supt ordineie saie un număr de subaşi pentru judeţe. Şi pe
urmă ideia de a iniocui guvernarea arendaşiior creştini şi
iocainici prin guvernarea de-a dreptui a apărut de mai
muite ori.
De ia Domnii creştini, cari au ajuns a se schimba „/a
frei ', dacă^'aveau ori ba mai muite sau mai puţine
iegături cu dinastia cea veche — o mare decădere compa­
rativ cu epoca iui Vasiie Lupu şi iui Matei Basarab— se
ieau, în afară de tribut, daruri considerabiie. Domn ajun­
sese acum in urmă fiui iui Leon Tom şa, care-şi zicea e!
însuşi aşa, dar care era poreciit Stridia-beg, ceia ce nu
înseamnă că ieşia in piaţă să vînză stridii, ci numai că iua
in arendă pescuitui stridiilor, că era arendaşuipescuiriior.
C a să ajungă Domn un pretendent, dădea acuma, pe ia
1670, şi pănă ia 400.000 de scuzi.
In descripţia iui Delacroix se reproduce şi scrisoarea re­
gelui Poloniei către Domnui M oldovei, din 25 Mart 1675,
în legătură cu libertăţiie de comerţ cerute de acesta
Cum se vede, nu un juma! propriu-zis ; se poate însă
-că noteie să fi fost luate întîiu supt formă de jurnai.

Interesul pentru lucrurile de comerţ e vădit, dar Dela­

croix avea şi interes pentru chestiile religioase, despre care
a vorbit în altă broşură.
încă de prin anii 1630 Iesuiţii francesi se luptau in Ori­
ent cu represintanţii religioşi ai Olandesilor, fiecare cău-
*tînd să atragă Biserica ortodoxă în tabăra sa. Patriarhul
Chirii Lukaris a făcut atunci un catehism in care sau des­
coperit idei reformate, din care causă a fost prigonit şi
scos din Scau n , ducînd o iuptă care nu s'a isprăvit decit
cu moartea iui. Francesii, din partea ceaialtă, apărau ca-

' V. extrasete din lorga, 4c?e pi II, p. 734 şi urm.

13
242 IS T O R IA R O M IN IL O R P R IX C Ă L Ă T O R I

tolicismui, care se arăta prietenos faţă de Greci, ca să-:

atragă.
Ambasadorul fiances de Césy, pe vremea iui Matei
Basarab, avea comunicaţii prin scrisori cu Domnii noştri
în vederea misionariior pe cari Franţa-i trimitea aici. Pe
!a 1670, încercăriie acestea aie reiigiei catoiice sînt încă
foarte puternice, şi de aceia Deiacroix înseamnă intr'una
din iucrărite iui şi cîte ceva despre datiniie ortodoxiei în
generai şi aie noastre în specia!.
Să nu uităm că tot pe vremea aceasta un vechiu credin­
cios ai Domniior din Aloidova, care fusese siiit a se desţera
fiindcă se zicea că manifestase dorinţa de a fi însuşi Domn^
numai pentru că era învăţat ş: om de taient, fără o pică­
tură de singe domnesc, şi din această causă i se tăiase
nasui : Spătarui Nicoiae Miiescu, întrebuinţat de Gheorghe
Ştefan în iegăturiie iui cu Franţa, a fost rugat ia Stockhoim
să facă pentru ministru) Franciei de acolo o expunere a
reiigiei ortodoxe, care a şi ieşit înfr'o pubiicaţie 'n iimba
latină patronată de acest ambasador : 'Enchiridion sive.
steiia orientaiis occidentali spiendens*.

A doua carte, mai întinsă, a iui Deiacroix e intituiată

*Alémoires du sieur de ia Croix, cy-devant secrétaire de
i'ambassade de Constantinopie, contenant diverses rela­
tions veritabies de Constantinopie, etc.?, şi a apărut ia
Paris în 1684. Aici ei strînge ia un ioc mai multe amintiri ;
că pe ia 1671, în iegătură cu războiul turco-poion, a putut
să vadă şi trupeie noastre: fiecare armată, moldovenească
şi munteană, avea 10.000 de oameni, pe cari i-a văzut pe
un dea!, căiăreţii moldoveni îmbrăcaţi în roşu, iar ceî
munteni în gaiben : stăteau în ordine de bătaie şi se pre-
sintau bine, iuînd loc îndată după Ienicerii
De aitfei, în ce priveşte trupeie româneşti, avem pentru
aceiaşi epocă şi altă mărturie, a iui Andréas HQitzei, care
ni vorbeşte de participarea Domniior noştri, Istraii Dabija.

' pp. 82-3.

 C Ă L Ă T O R ! F R A N C E S ! ÎN R Ă Z B O IU L T U R C O -P O L O N 243

din M oidova şi Grigore G hica din Muntenia, ta expediţia

turcească împotriva Imperiatiior, din 1664.
Armata Rominitor, spune et, se înfăţişează ca îmbră­
căminte foarte modest, unii fiind încătţaţi cu opinci, şi mai
toţi avînd şutiţi de lemn cu fier în vîrf, săbii turceşti şi
arce. La defitarea văzută, în frunte erau 1000 de arche-
busieri cătări, avînd pistoate sau archebuse „ghintuite" : in
fruntea fiecării companii mergea un boier, care avea şi doi
cai tiberi tingă dînsut. Erau şi cîte doi toboşari de companie,
dar mai mutt nişte copii. Pe urmă veniau 1000 de pedeştri
cu archebuse de aceiaşi iei. Amestecaţi cu Rominii erau şi
Turci, avînd şi ei cîte un boier romii? în frunte. Apoi venia
Domnut cu suita lui, cinsprezece boieri din Sfat, 200 de
curteni, şi sunau în preajmă-i şi trîmbiţe nemţeşti şi ins­
trumente răsăritene, „tamburi turcheschi", care făceau un
zgomot oribit, spune marturut. ^
Pe steag, — desfăşurat tingă tuiut turcesc — , pe tîngă
icoană, S f. Gheorghe, M aica Domnului, potirut Împărtă­
şaniei, era şi o cruce atbă, roşie, şi în armata turcească
se purta fără nicio sfiatâ această cruce.
Erau treizeci şi trei de grupe de cîte şaizeci şi până ta
optzeci de oameni. în ce priveşte numărut totat at tru-
petor, se spune că erau 5.000 de Munteni şi 4.000 de Mol­
doveni ori şi 20.000 ta un toc L Cum vedeţi, cifrele se po­
trivesc cu cete date în cetetatte două izvoare pomenite.

Şi alţi cătători în aceiaşi vreme fac drumul prin ţerite

noastre. Unut dintr'înşii este episcoput de Marsilia, Forbin
Janson, negociator foarte harnic, care în 1676 a făcut
drumuri în legătură cu aceiaşi politică francesă in aceste
regiuni.
El a văzut podul pesie Nistru, şi ni spune că era păzit
de 2.000 de Turci şi 5.000 de Rom îni-. Toate mâituriiie

' Acte şt /ragvnenfe, i, p. 252 şi urm. — Pe aceiaşi timp se sem-

naiează prada curtenilor noştri în Ardeat, Mit?., p. 26], no. 2. Ai
noştri erau puşi să aducă Turciior capeteie cetor ucişi ; Mă?., p. 255.
' Mit?., p. 87.
244 !S T O R tA R O M fN IL O R P R IK C Ă L Ă T O R !

acestea arată deci că totuşi Domnii de atunci puteau, cu

mijioaceie puţine ce ie aveau ia indemină, ridica o mică
armată, care, date fiind împrejurările, era destui de res-
pectabiiă şi care ar fi fost de sigur capabiiă să se bată,
dacă Turcii i-ar fi iăsat.
Pe ia Iaşi, şi în anui acesta şi înnainte, vin curieri fran-
cesi trimişi de episcopui de Marsiiia ia Mareie-Vizir, ca
dom Louis-M arie Didon şi aiţii Didon vine ia Iaşi în O c-
tombre 1677, sosind din Gaiaţi tocmai în momentul cînd
un servitor al Domnuiui Moidovei, Duca-Vodă, din lagărul
turcesc, aducea vestea, desminţită pe urmă, că ia asediul
Cehrinuiui căzâcesc Domnul ar fi fost rănit ia un picior
şi armata iui tăiată. Duca se afia, de fapt, ia Tighinea, îm­
preună cu Domnul muntean şi cu seraschierui, coman­
dantul suprem ai armatei turceşti Moidovenii erau 5-10.000
de oameni, „fort bons et armés à ia poionoise"". Suiiţiie
pîriite şi opinciie soldaţilor din 1664 fuseseră deci înio-
cuite, mica armată avînd acum o muit mai bună înfăţi­
şare.

' pp. 85—88.

' Jfu'd., p. 88.
* V. îmbrăcămintea unui asemenea soidat ?n memoriul mieu des­
pre ,Un ofiţer romin in oastea iui Caro! at Xii-iea" (Anafefe A ca -
itemret /?o/nfne, XXXIV).
 ADAUS LA VOLUMUL ).
Un călător frances în Ţara-Romănească la 1574.

Una din cete mai neaşteptate descoperiri ne face să

vedem printr'un căiător însăşi viaţa din Ţara-Romănească
şi în deosebi din Bucureşti în a! treiiea şfert ai secoiuiui
a! X V i-!ea.
D. Edmond Cieray a găsit ia Montpeiiier un manus­
cript, provenit din familia de Thou, cuprinzind călă­
toria, care e în general de o importanţă deosebită, a
unui Parisian, viitorul consilier de Parlament — om curios
de a vedea lucruri nouă, ager în a le prinde şi capabil
de a le reda cu mult haz naiv — , Pierre Lescalopier,
căre a făcut, numai pentru plăcerea lui, fără însărcinare
diplomatică dintru început, fără planuri pioase de peleri-
nagiu şi fără interes de comerţ, drumul prin Veneţia la
Constantinopol ('V o y a g e fait par moy, Pierre Lescalopier,
Parisien, l'an 1574, de Venise à Constantinople*). Des­
crierea lui, cu largi reproduceri, între care paginile care
privesc pe Romîni, a apărut în ultimul număr din €Revue
d'histoire diplomatique*.
La Constantinopoi, ambasadorul frances se gindeşte a-1
întrebuinţa pe drumeţ în proiectul de căsătorie dintre Ştefan
Băthory, principele Ardealului, viitorul, în scurtă vreme, rege
a! Poloniei, şi d-ra de Châteauneuf, din suita Ecaterinei de
M edicis, pe care, asigură el, regele, Carol al IX-lea, obiş­
nuia s'o numească *soră* a sa — de fapt, RenéedeRieux,
o persoană nu tocmai recomandabilă, care a luat mai tăr-
246 IS T O R IA R O M IM L O R P R IK C Ă L Ă T O R I

ziu pe un Italian oarecare, grăbindu-se a-! asasina*. Es-

calopier ştiind latineşte, ministrul regelui căutase a-1 în­
trebuinţa într'o ţară ca Ardealul, în care aceasta era limba
curentă.
Dar mai era un scop : pe atunci influenţa francesă tin­
dea a cuprinde Orientul. In Polonia fusese ales rege Hen-
ric, a! doilea fiu al Ecaterinei deAledicis; unrepresintant
al regalităţii francese se instalase la Constantinopol, unde
Apusul catolic întreg era considerat ca o ţară a Francilor
cu un «împărat* frances mai presus de toţi ceilalţi şefi de
State. In Nordul Rusiei negoţul frances pătrundea îndrăz­
neţ. Asupra ţeriior noadtre, în care era să se aşeze, peste
cîţiva ani numai, ca Domn, un ocrotit al lui Henric ajuns
rege al Franciei, Petru Cercel, din Ţara-Romănească, şi
unde visătorii se gîndiau la colonisări de Francesi -, era cu
neputinţă ca această infiltrare, diplomatică deocamdată,
să nu aibă consecinţele ei.
Astfel Lescalopier avea şi sarcina ca, în treacăt, «să mul-
ţămească celor doi Voevozi pentru binefacerile lor faţă
de Francesii cari trecuseră din Polonia în Levant* şi să
caute şi nişte inele pierdute la Munteni de contele de Ta-
vannes, într'o călătorie asupra căreia n'avem ştiri mai
bogate s.
Pe urmă, trecînd în Polonia, călătorul, devenit acuma
un agent al diplomaţiei francese, avea să ducă ştiri lui
Cilles de Noailies, senior de Lisie, care se afla la Cracovia.
Astfel el e bine informat asupra situaţiei în părţile noas­
tre. Ştie că, la năvălirea lui loan-Vodă cel Cumplit în
Ţara-Romănească, cu 60.000 de oameni, şi ambasadorul
frances stăruise pe iîngă atotputernicul Vizir Mohammed

t M-tte de Chasteaneuf, t une des fittes de la Royne-Mère, que

le Roy nommoit sa cousine.
' N. lorga, //istoire des re/aftons entre /a France et tes /?oa-
mains, Paris !9i7.
* Remercie ces deux Vaïvodes de teurs bienfactz aux François
bui avoient passé de Poiogne au Levant et une creance de quetques
bagues votées en Watachie au sieur comte de Tavannes.
 U N CĂ LĂ T O R F R A N C E S ÎN Ţ A R A -R O M Ă N E A S C Ă L A 1574 247

Socoii pentru reaşezarea în Scaun, prin intervenţia miii-

tară turcească, supt conducerea begierbeguiui Rumeiiei, a
iui Aiexandru-Vodă cei izgonit L Aceasta pentru căHenric
ai Poioniei era în confiict cu ioan, din înteţirea vestituiui
aventurier Aibert Laski, îndemnătoru! şi ajutătorut, apoi
duşmanui iui D espot cei de o samă cu dînsui, care Laski
nu voia numai să i se restituie Hotinui, <usurpat* d e M o i-
doveni, ^pretinzînd că era în hotareie Moidovei şi că Laski
nu făcuse om agiui*. Ei se afia ia Paris, de unde, în
iegătură cu pianuriie iui, bine cunoscute, de Domnie
românească, oferia pentru tronu! muntean 10.000 de
gaibeni creştere ia tribut, pe iîngă daruri în vaioare
de 200.000 aiţii, pentru Socoii şi încă trei Paşi Cunoş-
tinţiie Parisianuiui merg chiar aşa de departe, încît ştie
şi iocui unde, după iupta dintre Ioan şiAiexandru, acesta
se retrăsese cu 10-12.000 de oameni, aşteptînd pe Turcii
begierbeguiui: *schat Joanestschte*, satul Ioneşti(?), ia
Dunăre, de sigur în raiaua Giurgiului. De aitfei ia amba-
sadoru! regai, episcopul d'Acqs, se presintaseră soii şi de
ia Aiexandru, care voia să-şi răsbune, şi de ia Ioan în­
suşi, care dădea explicaţii : ambii se arătau gata să fie ia
Poartă într'un an pentru a se judeca acolo cearta dintre
dînşii.
Drumui şi-i face spre Ardea), unde negociaţiiie pentru
căsătoria francesă urmau, între omui prinţuiui şi agentui
frances— se vorbia Turcilor, pentru a-i cîştiga ia proiect,
- de posibiiitatea ameninţătoare a unei căsătorii dintre Băthory
şi o fată a Habsburguiui de pe tronui german — , în tovă­
răşia solilor acestei ţeri.

' Ce qu'il avoit fait et moyenne avec Mehemet-Bassa en faveur

d'Aiexandre, Vatvode de Vatachie, chassé par Juan te Motdave, au­
quel il avoit procuré le secours du beillerbei de la Grèce, qui l'al-
loit restablir.
' Le Walaque luy avoit usurpés, prétendant qu'ils (les chasteaux)
étoient dans les bornes de Walachie et que Laski ne luy en avoit
faict l'homage.
 248 IS T O R IA R O M tN IL O R P R IN C Ă L Ă T O R I

Dunărea se trece pe !a Rusciuc, căruia i se dă numeie

românesc de: Ruşi ; tirgut era iocuit şi de Turci, nu numai
de Buigari. Aici se dau preţurile şi echivaienţa monetară :
un ca! costă douăzeci de ga!beni sau o mie de aspri, gal­
benul vatorind cincizeci-şaizeci de bucăţi din mica monedă
de argint, adesea faişificată a Turcilor.
La 6 Iunie Parisianul trece prin vad, unde e cercetat ca
să se vadă dacă nu duce cu dinsul sclavi creştini fugari.
Află pe malul sting un sat 'turcesc*, cu mulţi Romîni in
el ; din cetatea veche a Giurgiului — căci nu poate fi
vorba de altceva — află numai nn turn pătrat, despre care
i se spun lucruri din care inţelege că pe acolo ar fi fost
Petru Ermitul, pe vremea întâii cruciate !
Fără a descrie localităţile intermediare, Lescalopier pre-
sintă acuma Bucureştii de atu n ci,— o adevărată reve­
laţie. Oraşul e întărit, — pe vechea lui aşezare din deal —
cu 'trunchiuri mari de copac înfipte în pămînt, unul Ungă
altul, şi legaţi intre ei prin grinzi transversale, prinse de
acele trunchiuri cu nişte înjghebări lungi şi mari de
lemn*; uliţile sînt acoperite şi ele — încă de atun.ci — cu
'trunchiuri de copac* L
In clipa cînd se pregătia marea lovitură turcească îm­
potriva Moldovei, unde, în pustietatea seacă de la Ros­
eani, loan-Vodă era să fie vîndut de boierii săi şi rupt
de cămile, Francesul află pe Vodă-Alexandru între boierii
lui şi Turcii ajutorului. Locuia în cetate, acel <chasteau
fermé contre la viile*, pe care nu-! putem aşeza aiurea '
decît pe înnălţimea de la Alihai-Vodă.
In trăsură domnească cu cai frumoşi (coc/ze
călătorul merge la Curte, cu scrisorile de acreditare, date
din Constantinopol, precum şi cu altele în care Vodă era
rugat să primească bine pe Gilles de Noailles, în trecerea

i Gros troncs d'arbres fichés eh terre contre )'un ['autre et atta­

chés ensembte avec des sotives de travers fichées auxdits troncs
avec de [ongues et grosses chevihes de bois; te pavé de ta vihe
est de troncs d'arbres.
 UN C& LÂ T O R F R A N C E S ÎN ŢARA-ROM ĂNEASCĂ LA 1574 249

lui de la Poloni în Turcia. Alexandru răspunde că întim-

pinarea va ii ca a unui sol a! regelui Franciei, <căruia vrea
să-i aducă servicii' (^auquel il vouloit servir').
Palatul e in paiantă: .cloisonnages de charpenterie
remplis de torches de boue et herbe hachée parmi'. Cu­
prinde to sală mare cu covoare turceşti şi cu săpături jur
împrejur, la înnălţime de aproape tTei picioare, ca în ca-
ravanseraiuri* '. în iaţa porţii de intrare stă Vodă 'n jeţ
(cfzazre). Boierii aşteaptă in picioare la distanţă, precum
şi satîrgiii şi cei cu buzdugane (<plusieurs armés de haches
ou marteaux d'armes*) ; lingă Domn stă numai un „paj",
un copil de casă, care iea scrisorile şi le ceteşte tare.
Răspunsul, arătat mai sus, fu scurt (<le prince me părloit
en peu de paroMes*). Un .tălmaciu latinesc, găsit cu greu,
ajutase pe călător, care e recondus sara cu torţe, la casa
lui în oraş, unde Vodă, care-i dăduse şi un mehmendar
pe drum, trimesese un bun bucătar.
Oraşul, spune el, n'are nicio clădire cum se cade („au­
cun beau bastiment*'). Ar fi — ceia ce e fals — numai
două biserici, şi acelea de lemn, dintre care una săsească :
,,1'un à la grecque, l'autre de luthériens". Casele sint
acoperite cu ţigle, cu şindilă sau cu stuf.
Ţara e plină de roadă. Locuitorii sz/z? co/ozzz ro/na/zz
şi-şi zic, printr'un „glissement de la langue", Romini : .ceux
dzz ozzys se dzse/z? vrays successeurs des /?omzzz7zs, /zom-
;zze/z/ ieur pur/er rouzu/zec/de, c'es/-d-dzre romtzz/z". Ei vor­
besc o limbă pe jumătate italiană, pe jumătate latină, dar
„amestecată cu greceşte şi cu vorbe ciudate" („meslée de
grec et de baragouin"). Sint ortodocşi stricţi, absolut contra
Papei. Respectul pentru Domni e religios, şi-i pomenesc în
rugăciuni. Ospeţele sint îmbielşugate, şi se ridică păharul
— aici dă, cel d'intăiu, cuvinte româneşti— : pentru Dum­
nezeu, epour la sanitat de Dnazou* — , pentru Vodă,
pentru Sultan, pentru „toţi bunii creştini", pentru pace,

* Grande salle tapissée de Turquie, des reiiefz tout autour d'en­

viron trois pieds de haut, ainsi qu'aux carvacerats.
2 50 IS T O R IA R O M ÎN IL O R P R IN CĂ L Ă T O R I

pentru ai ior, cu urări „de mîntuire, sănătate, drum bun

şi bun întors, împiinire a dorinţiior" („prières de bon salut,
santé, bon voyage et retour, accompiissement des désirs").
In acest timp stau în picioare, ţinînd sus păharui, cu
gestui iarg. L a Curte Domnu! însuşi se aşează sigur !ă' o
masă mai înnaită, purtînd cuca ; boierii, cu capui goi, i-ar
fi sărutînd picioarele.
Drumul îl iea Lescalopier prin Popeşti (Vopec/zţ), unde,
într'o casă de ţerani, era să ardă Ta vannes, Domnul tri-
meţîndu-i pe hirurgul său. Apoi se ajunge la hotar, la
Bran, de sigur : hotarul e însemnat printr'o bară în latul
drumului. Garnisona, straja, stă sus, într'un castel.
In Ardea! călătorul află Francesi, pe 'Blandrat*, Bian-
drate, Piemontes, care i se presintă de Băthory ca fiind
'François comme moy*, pe Normand, care negocia căsă­
toria, pe care o strică vestea că Henric a fugit din Polonia
pentru a ocupa tronul frances, vacant prin moartea fratelui.
Va veni îndată Gilles de Noaiiles cu doi Poloni, în calea
spre Dunăre. Cu localnicii se vorbeşte <en bon gros latin*.
Din oraşe se pomenesc <Milesvar*, Sibiiul, cu casele
'zugrăvite pe din afară*, Deva, 'D eva lulia*, Aiba-luiia
însăşi, „bourg grand marchant et peuplé comme une
ville". Ruinele antice îl interesează, cum vor interesa mai
apoi pe vestitul Bongars.
 CUPRINSUL.
---------- - _ Pag.

Supt Matei Basarab şi Vasiie Lupu şi după dinşii. . 8

Informatori catolici înnainte de Domnia Brîncoveanulni 20
Alţi călători mireni prin ţeriie noastre pănă ia 1700 . 44
Opera iui Dei Ch iaro.............................................................................50
Dimitrie Cantemir şi Moidova sa . . . . . 66
Câiători apuseni supt Brîncoveanu şi Nicoiae Mavro-
cordat .................................................................................................87
Căiători poioni in ţeriie noastre în secoiui al XVili-iea 108
- Călători enslesi : Porter şi Boscovich . . . . 127
Căiători crientaii. 149
Căiători itaiieni şi francesi după pacea de ia Chiuciuc-
C a in a r g i................................................................................... 164
Doi căiători austrieci: Suizer şi Raicevich . . . 179
^Căiători ocasionaii_înnaintea războiuiui ruso-austriac
pentru impărţireaJEurciei-----,------.— . 1 7 . 193
- Cătătorii din timpul războiului de ia 1789 la 1793. . 204
APENDICE :
- Căiătorii războiuiui turco-polon........................................... 225
Căiători francesi in războiui turco-poion. . . . 237
7a t'o/MMM? f-t'M ; Un căiător frances In Ţarţt-Romănească
la 1574 245
P R E Ţ U L : 18 Lei.