Biochimia sangelui

Sângele este un ţesut lichid, compus dintr-o parte lichidă (plasmă - 55%) şi

una solidă(elemente figurate  – 45 %), care circulă într-un sistem închis (sistemul
circulator). Celulele sângelui nu sunt imobilizate, ci ele “plutesc” într-un lichid vâscos
(plasma). Sângele este un ţesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o
substanţă fundamentală interstiţială, plasmă, în care se găsesc elementele figurate.
Raportul dintre volumul plasmei şi cel al elementelor figurate se determină cu ajutorul
hematocritului.

Termenul de hematocrit exprimă relaţia procentuală dintre volumul elementelor

figurate şi cel al plasmei, sau doar volumul procentual al elementelor figurate.   La
om, media valorilor hematocritului este de 46 / 54 ( sau 46% ).

Hematopoieza ( formarea sângelui )

Reprezintă procesul de formare a elementelor figurate sanguine: hematii (eritrocite),

leucocite, trombocite pornind de la celula stem şi are rolul de a menţine homeostazia
elementelor sanguine. Opusă hematopoiezei este hemoliza sau funcţia marţială,
fenomen care se petrece în mod normal în splina şi care constă în distrugerea
globulelor roşii îmbătrânite

Presupune proliferarea (proliferarea mitotică a celulelor în organele hematopoietice),

diferenţierea (maturaţia precursorilor celulelor sanguine mature) şi punerea în
circulaţie (trecerea din organele hematopoietice în sânge).
Celulele sangvine provin din celulele stem din măduva hematopoietică. Celulele stem
nu au pe suprafaţa lor determinanţi antigenici. De aceea celulele stem sunt folosite
pentru a introduce în organism anumite gene care sunt absente în diverse maladii.

Hematopoieza este procesul care asigura formarea şi reînnoirea continuă a celulelor

sângelui periferic. În general se păstrează un număr relativ constant de celule
circulante iar hematopieza permite şi ajustarea necesitaţilor organismului de anumite
tipuri celulare la un anumit moment dat. Astfel, în hemoragii este crescută sinteza de
hematii, în infecţii este crecuta sinteza de granulocite etc.

Fiecare celulă matură din sânge provine dintr-un precursorcomun -celula stem
pluripotentă (CSP).

Cuprinde la rândul ei mai multe procese:

- eritropoieza → formarea eritrocitelor;

- leucopoieza → formarea leucocitelor;

- trombocitopoieza → formarea trombocitelor.

1.Volumul sanguin total ( volemia )

Reprezinta cantitatea totală a sângelui circulant care ocupa la un moment dat toate
componentele aparatului cardiovascular: cavităţi cardiace, artere, vene şi capilare.

Cantitatea totală de sânge din organism este de 1/12 din greutatea corpului (5–7,5
%). Un adult cu o greutate de 70 kg are în medie 5 – 5,5 L de sânge din care
aproximativ 2/3  sunt în circulaţie, restul de 1/3 sub formă de rezervă în ficat, splina,
glande endocrine, etc., la care se apelează :

- în condiţii fiziologice pentru asigurarea unui aport crescut de O 2 , în cazul efortului
fizic crescut;

- patologic, în pierderi masive de sânge.

Hipervolemia → creşterea cantităţi de sânge circulant. Se întâlneşte în  retenti
hidro – saline, post transfuzional, consum excesiv de sodiu. Se manifestă prin
creştere în greutate, edeme locale sau ascita.

Hipovolemia → scăderea volumului sanguin întâlnită în deshidratări puternice

(transpiraţii), vărsături, diaree, arsur întinse, anemii severe, hemoragii masive, apor
insuificent de lichide.

 2. Proprietatile sangelui

Culoarea

Sangele are culoarea rosie datorita hemoglobinei din eritrocite. Cel recoltat din
artere este rosu deschis datorita oxihemoglobinei, iar cel din vene este rosu inchis
datorita hemoglobinei reduse.

Densitatea

Sangele este mai greu decat apa. Densitatea sangelui are valoarea 1055g/l, iar
plasma sanguina are o densitate de 1025 g/l.

Vascozitatea

Valoarea relativa a vascozitatii sangelui este de 4,5 fata de vascozitatea apei

considerata reper fix cu valoarea 1. Vascozitatea determina curgerea laminara a
sangelui prin vase

Temperatura

Aceasta variaza la om intre 35°C in sangele din vasele pielii si 39°C in sangele din
organele abdominale. Prin transportul sangelui in tot corpul sa realizeaza o
uniformizare a temperaturii.
3.Componentele sângelui

1. Plasma → lichid limpede de culoare galben pai. Noțiune care

desemnează fracțiunea lichidă a sangelui si limfei. În plasmă se află în suspensie
celulele sanguine (hematii, leucocite si trombocite). Este formată din apa, substanțe
anorganice dizolvate (săruri minerale) si diverse substanțe organice (protide, lipide,
glucide, combinații ale acestora etc.). Plasma servește ca vehicul atât pentru
elementele celulare sanguine, cât și pentru diverse substanțe biologic active
( hormoni, anticorpi, etc.)

2. Elementele figurate → 40 – 45 % din volumul sanguin.

a). Eritrocitele (hematii sau globulele

roşii) → prescurtat RBC (Red Blood Cell) este o
celulă anucleata transporatoare de pigment
respirator (hemoglobină). Hemoglobină (Hb,
HGB) este pigemtul sanguin de natura
heteroproteica care prin proprietăţile sale fizico –
chimice asigura funcţia elementară a eritrocitului
de transportor de gaze (O2 şi CO2) între plămân
şi ţesuturi.

Patologia eritrocitului se poate exprima fie printr-

un deficit eritrocitar, fie hemoglobinic sau global
(anemii) fie print-un exces  de producţie
eritrocitara (poliglobulii).

O caracteristica importanta a eritrocitelor o

reprezinta elasticitatea foarte mare deoarece
hematiile se pot deforma astfel incat pot trece
prin capilare (acestea avand diametrul mult mai
mic decat al lor, iar cand ajung in vasele mari isi
pot reveni la forma initiala).

 
b). Leucocitele (celulele albe)  → prescurtat WBC (White Blod Cell) sunt celule
nucleate cu roluri deosebit de importante în procesele de apărare, prin fagocitoza,
producere de anticorpi şi distrugerea toxinelor de origine microbiană.

În sângele unui adult sănătos numărul lor este de 6500/mm 3 sange. Valorile normale
sunt cuprinse între 4000–8000/ mm3 de sânge, numărul lor prezintă varietăţi
fiziologice în funcţie de vârstă.

Creşterea acestora peste valoarea de 8 mii de mmm3 de sânge se

numeşte leucocitoza, iar scăderea sub 4 mii mm3 de sânge se
numeşte leucopenie.

Leucocitozele permanente sunt manifestări ale unor stări patologice precum (bolii în
afecţiuni ca scarlatina, septicemia encefaliza, holeră, etc). Când leucocitoza
permanenta se produce într-o înmulţire anarhică ale leucocitelor se produce
boala leucemie (este o creştere necontrolata a leucocitelor aprox 1 milion/mm 3 de
sânge).

Leucopenia se manifestă în unele boli infecţioase precum febră tifoidă, gripă,

intoxicaţie cu substanţe chimice sau prin acţiunea razelor X.

4. Funcţiile sângelui

Sângele, sub influenţa forţei de contracţie a inimii, circula în toate organele şi

ţesuturile, îndeplinind o serie de funcţii.

 Funcţiile sângelui se împart în două grupe mari :

A. Vehicularea tuturor elementelor necesare vieţii celulare.

a). Funcţia respiratorie → transportarea oxigenului necesar oxidărilor biologice şi a

CO2  rezultat din oxidări.

b). Funcţia de nutriţie → sângele transportă substanţele nutritive, cum sunt

glucoza, aminoacizi, acizi graşi, vitamine, care rezultă ca produşi finali ai etapei
digestive a trofinelor, de la nivelul intestinului subţire, prin capilarele sanguine, vena
portă, la ficat şi apoi prin vena suprahepatică în circulaţia generală şi prin aceasta la
ţesuturi.
c). Funcţia de excreţie → se realizează prin mecanismul de transport a produşilor finali de
catabolizare în cadrul metabolismului intermediar. Aici vorbim despre
deseurile eliminate ce celule si epurarea sangelui. Dacă sângele din sistemul
circulator nu ar reuşi să îndeplinească un rol epurator satisfăcător, ţesuturile şi
celulele din care sunt alcătuite ar fi ucise în câteva zile de către otrăvuri. Ajunge ca
circulaţia într-o anumită zonă a corpului să încetinească sau să se oprească pentru o
perioadă scurtă de timp, ca mediul local să devină acid şi toxic. Însă organismul
posedă capacităţi uimitoare prin care reuşeşte să purifice sângele, ajutându-se de
două perechi de organe fundamentale: plămânii şi rinichii.

Străbătând plămânii, sângele se descarcă de dioxidul de carbon precum şi de o serie

de compuşi rezidual volatili (alcooli, corpi cetonici, etc.). Rinichii, filtrează sângele şi
selectează acele substanţe indispensabile (mai ales săruri saruri minerale), pe care
le redă sistemului circulator, eliminând, pe cale urinară, reziduurile.

d). Funcţia de apărare a organismului → sângele are capacitatea de a transporta

substanţele ce intervin în reacţiile specifice şi nespecifice de apărare. Prin proteinele
anticorpi, limfocitele T şi B, macrofagele şi plasmocite, sângele asigura desfăşurarea
proceselor imune faţă de agenţii infecţioşi – virusuri şi bacterii – sau proteine străine.

e). Funcţia de realizare a hemostazei → trombocitele pot determina oprirea

sângerării la nivelul unui vas sanguin mic sau mijlociu.

B. Reglarea şi mentinerea constantă a echilibrelor fizico – chimice ale mediului

intern, după cum urmează:

- izoionia → păstrarea constanta a concentraţiilor şi raporturilor ionice şi a

echilibrului acido – bazic.

- izotonia → menţinerea la un nivel constant a presiunii osmotice a sângelui.

Presiunea osmotică → echilibru dinamic în cadrul celulelor vii, menţinând constant
raportul moleculelor de apă ce intră şi ies din celulă. Osmoza → difuziunea
(amestecarea, pătrunderea) solventului (apei) în general printr-o membrană (semi)
permeabilă ca de exemplu celulele vii datorită permeabilităţii membranei celulare şi
poate fi simplă sau facilitată.

- izotermia → menţinerea constantă a temperaturii corpului prin circulaţia constantă

a sagelui.
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nge

https://www.google.com/

Hematologie clinica – Editura medicala