UNIUNEA EUROPEANA FEDERATIE SAU

CONFEDERATIE?
Este corectă sintagma din primele fraze conform căreia UE este o
federație/confederație? Considerând faptul că Europenii fug ca arși de conceptul de a
federaliza statele europene, putem spune că această organizație este federativă, în
lipsa unei armate comune și a unui buget comun? Cred că e forțată un pic nota. 

Uniunea Europeană, nu este nici o confederatie (cum este Elvetia) si nici o federatie
(cum este SUA sau Rusia). Uniunea Europeană este o structura sui generis, nici o data
in istoria Europei si a lumii nu a mai existat o asemenea strctura in care statele isi
impart o parte din suveranitate pentru a fi folosita in comun. Statele UE si-au unit
drepturile suverane in domeniul financiar, economic, partial judiciar si suveranitatea
granițelor prin comunitatea Shenghen.

Pentru că UE are atât trăsăturile unei confederaţii, cât şi pe cele ale unei federaţii,
un răspuns tranşant la întrebarea de mai sus nu este lesne de dat. În continuare, să
trecem în revistă trasaturile de federaţie şi confederaţie ale UE.

Confederaţie Federaţie
Cetăţenii statelor membre nu sunt direct Există un sistem de tratate şi legi cu
legaţi de instituţiile europene (cu excepţia
aplicabilitate directă pe întreg teritoriul
PE), ci de guvernele naţionale; UE,
interpretate uniform şi apărate de către
CEJ;
Instituţiile cheie ale UE (Comisia, Exista domenii, politici, în care statele
Consiliul de membre au transferat autoritatea la
Miniştri, Consiliul European, Curtea nivelul
Europeană de Justiţie) sunt investite cu UE, precum comerţul, mediul, agricultura
autoritate nu de către cetăţenii statelor sau concurenţa, dar există şi domenii în
membre ci de către liderii şi guvernele care legislaţia naţională continuă să fie
statelor membre; dominantă (politica socială);
• Instituţiile sunt, fie formate direct de
către aceşti leaderi (Consiliul de
Miniştri, Consiliul European), fie sunt
numite de către aceştia (Comisia,
CEJ);
Statele membre au încă identităţi Există un Parlament, direct ales de
separate deoarece: cetăţeni şi, pe măsură ce puterea
acestuia creşte, puterea legislativelor
• au propriile sisteme de legi; naţionale scade;
• pot semna tratate bilaterale cu alte
state;

• pot acţiona unilateral în cele mai multe

domenii ale politicii externe şi de
securitate.

Nu există un sistem generalizat de taxe: Există un buget al UE (deşi de dimensiuni

relativ reduse), care conferă instituţiilor
• deşi UE percepe taxe, prin intermediul europene independenţă financiară;
taxelor vamale, a prelevărilor la import,
cea mai mare parte a impozitelor şi
taxelor (pe venit, proprietate, profit, etc.)
sunt percepute în continuare la nivel
naţional.

Nu există un sistem militar european Comisia Europeană are autoritatea de a

efectiv, forţele terestre şi navale aparţin iniţia şi purta negocieri cu terţe state, în
statelor membre. numele statelor membre, în domeniul
comercial.

Deşi există simboluri europene (steag, UE are propria sa monedă, care a înlocuit
emblema etc.), majoritatea cetăţenilor monedele naţionale şi propriile ei
continuă să se identifice cu propriile simboluri.
simboluri naţionale.

După cum se poate observa, este mult mai uşor să explici ce nu este Uniunea
Europeană, decât ceea ce ea este, de vreme ce nu avem de a face nici cu o
confederaţie dar nici cu o federaţie, nici cu o organizaţie Uniunea Europeană între
federalism şi interguvernamentalism. Politici comune ale UE internaţională dar nici cu
un stat. Ca atare, aprecierea extrem de plastică făcută de fostul preşedinte al Comisiei
Europene, Jacques Delors, conform căruia avem de a face cu un „obiect politic
neidentificat” („un object politique non-identifie” / „un unidentified political object”) nu
face decât să accentueze caracterul original al construcţiei europene, fără precedent şi
respectiv fără un model în evoluţii anterioare, care depăşeşte cadrul stabilit de
conceptele tradiţionale şi impune utilizarea unor concepte noi. În consecinţă, pentru a
evita atât utilizarea termenului de federaţie, cât şi de confederaţie, în ultima perioadă se
utilizează tot mai mult cel de „uniune supranaţională”, cu atribute care-l plasează între
primele două.

Cei mai entuziaşti adepţi ai adâncirii integrării europene consideră că UE ar trebui să

evolueze către o federaţie a Statelor Unite ale Europei, în care guvernele naţionale să
devină guverne locale, asemenea Landurilor din Germania sau statelor federale din
SUA. Pentru a atinge un asemenea stadiu, UE ar trebui să aibă un sistem fiscal comun,
forţe militare comune dar şi instituţii care să acţioneze în numele ei în plan extern. Cum
federalismul se dovedeşte a nu fi însă un concept static sau cu valoare absolută, ci unul
dinamic, care îmbracă forme diferite în situaţii şi perioade diferite (în funcţie de
particularităţile şi natura forţelor politice, economice, sociale, istorice şi culturale locale),
nu sunt suficiente argumente care să susţină ideea că federalismul european ar trebui
să arate exact ca cel american sau chiar german. Aşa cum, până în acest moment,
procesul integrării s-a dovedit a fi unul extrem de prielnic inovaţiei, cu certitudine şi
drumul pe care se va merge în viitor va fi unul particular UE şi numai ei.