În 1990, psihologii Peter Salovey şi John Mayer au popularizat termenul de inteligenţă

emoţională, definindu-l ca o formă de inteligenţă socială care implică abilitatea de a monitoriza

propriile sentimente şi emoţii, precum şi ale celorlalţi şi folosirea aceastei informaţii pentru a
influenţa ropriile gânduri şi acţiuni.
Cu toate că acest termen este relativ nou, componentele conceptului, inteligenţă emoţională pot fi
datate până la arhicunoscută afirmaţie a lui lui Socrate (470 – 399 iHr):
„Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
În 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de: ”Inteligențe Multiple”. El a inventat
sintagma : „ Nu întrebaţi cât de deştepţi sunteţi, ci cum sunteţi inteligenţi”. El relevă faptul că nu
există un singur tip de inteligență responsabil de succesul nostru în viață, testul IQ nefiind
singurul factor care determină inteligența umana. El susține că inteligența înseamnă învățare și
adaptare, iar acest lucru include mai multe aspecte.
Astfel Gardner a introdus ideea că nu există un singur tip de inteligență care să stea la baza
reușitei în viață, ci un spectru larg ce cuprinde:

- Inteligenţa lingvistică
- Inteligenţa logico-matematică
- Inteligenţa spaţială
- Inteligenţa muzicală
- Inteligenţa kinestezică
- Inteligenţa intrapersonală
- Inteligenţa interpersonală

Primele 2 tipuri de inteligență sunt utilizate frecvent în programele educaționale din școli și
sunt măsurate prin testul IQ, urmatoarele trei au fost asociate cu arta iar pe ultimele 2 Howard
le-a numit “inteligență personală”, acestea din urmă formând Inteligența Emoțională, masurata
prin testul inteligenței emoționale.
Să vedem la ce se referă fiecare din aceste 7 tipuri de inteligență:

1. Inteligența lingvistică: reprezintă usurința în exprimarea şi perceperea nuanțelor

limbajului verbal, abilitatea de a învăța limbi străine și de a folosi limbajul în atingerea
unor obiective dar și abilitatea de a folosi eficient limbajul pentru a te exprima teoretic și
poetic. Persoanele care posedă acest tip de inteligență preferă discuțiile, dezbaterile,
 asociațiile de cuvinte, să citească, să scrie, să povestească. Domeniile de performanță
pentru persoanele care au inteligență lingvistică sunt : jurnalismul, literatura, psihologia,
justiția.

2. Inteligenta logico-matematică presupune capacitatea de a elabora raționamente, de a

recunoaște și folosi scheme şi relații abstracte. Persoanele de acest tip preferă numerele,
structurile, formulele, tehnologia, conceptele matematice, abstractizările, raționamentele
și devin, de obicei, contabili, matematicieni, chimisti, fizicieni.

3. Inteligenta spațială presupune capacitatea de a gândi în imagini, de a-și reprezenta în

imagini informaţiile. Persoanele care au inteligență spațială pot înțelege și reprezenta
foarte bine lumea spațial-vizuală, au simțul orientării în spațiu și memorie vizuală foarte
bună. Aceste persoane învață folosind imagini, observând, efectuând reprezentări grafice,
preferă să deseneze, să construiască, să modeleze, să proiecteze, preferă culorile,
imaginile, să efectueze schițe, scheme. Domeniile de performanță sunt proiectarea,
arhitectura, artele plastice.

4. Inteligența muzicală reprezintă abilitatea de a recunoaște și de a gândi în sunete, ritmuri,

melodii şi rime, a fi sensibil la ton, la intensitatea, înălțimea și timbrul sunetului,
abilitatea de a recunoaște, crea şi reproduce muzica, folosind un instrument sau vocea.
Implică ascultarea activă şi presupune o legătură puternică între muzică și emoții. Este
specifică cantăreților, muzicienilor, dansatorilor.

5.  Inteligenta chinestezica implică utilizarea cu eficiență a mișcărilor corporale, abilitatea

mentală de a coordona mișcările corpului, fizicul și mentalul aflându-se în strânsă
legatură. Persoanele  care au inteligență chinestezică învață prin implicare directă,
manevrare de obiecte, activități practice, mișcare. Domenii de performantă: sport, dans,
activități practice.

6. Inteligența intrapersonală se referă la înțelegerea propriei persoane. Această inteligență o

întâlnim la persoanele introspective, care au capacitatea de se înțelege pe ei înșiși, de a-și
analiza propriile emoții, gânduri, temeri, motivații. Aceste persoane își formează o
imagine clară, reală despre ele însele și înțeleg propriile sentimente, și le folosesc pentru
ghidarea comportamentului. Persoanele de acest gen au un puternic simț al identității,
sunt încrezători în forțele proprii. Domenii de performanță: cercetare, literatură,
filozofie, muncă științifică, teologie, psihologie.
 7. Inteligența interpersonală se referă la înțelegerea celorlalți și te ajută să fii sociabil.
Persoanele care posedă astfel de inteliență, preferă să socializeze și să empatizeze cu
grupuri de persoane, se implică în activități comune, sunt buni organizatori, au talent în
privința comunicării şi negocierii, preferă interacțiunea, colaborarea, relațiile sociale.
Sunt preocupați de a înțelege intențiile, motivațiile și dorințele altora, această inteligență
ușurându-le colaborarea cu cei din jur.  Profesii care solicită acest tip de inteligență
sunt: profesor, avocat, psiholog, asistent social, jurnalist, științe umaniste și sociale.

Psihologul Salovey include inteligențele pesonale ale lui Gardner în definiția de bază pe care a
dat-o inteligenței emoționale, extinzând aceste capacități la cinci domenii principale:
1. cunoașterea emoțiilor personale;
2. gestionarea emoțiilor;
3. motivarea de sine;
4. recunoașterea emoțiilor în ceilalți;
5. manevrarea relațiilor.
1. Cunoașterea emoțiilor personale
Conştientizarea de sine – recunoaşterea unui sentiment atunci când el apare – este piatra de
temelie a inteligenţei emoţionale. Capacitatea de a supraveghea sentimentele de la un moment la
altul este de o importanţă crucială pentru o pătrundere psihologică şi o înţelegere a sinelui.
Incapacitatea de a observa adevăratele noastre noastre sentimente ne lasă pradă acestora. Auto-
conştientizarea reprezintă baza în înţelegerea necesităţii de putere şi dezvoltare a minţii.
Auto-conştientizarea mai poate fi definită ca o cale către dezvoltarea inteligenţei emoţionale.
Alegerile comportamentale sunt influenţate de experienţele din timpul vieţii care ne ajută să ne
formăm o imagine despre noi şi despre ceea ce e posibil să realizăm în viaţă.
Primul obiectiv de instruire în inteligența emoțională este acela de a crește conştientizarea
oamenilor asupra impactului neintenţionat legat de comportamentul lor. Auto-conştientizarea şi
auto-controlul implică cunoaşterea calităţilor pozitive şi acelor calităţi care necesită schimbare.
Auto-controlul necesită angajament. Auto-controlul este disciplina care implică cunoaşterea
momentului şi modalităţii de a acţiona şi apoi acţiunea în sine. 
2. Gestionarea emoțiilor
Stăpânirea emoțiilor în așa fel încât să fie cele potrivite reprezintă capacitatea de a construi
conștientizarea de sine. Acest domeniu examinează capacitatea de a ne calma, de a ne scutura de
anexietate, de depresie, de irascibilitate, dar și incapacitatea de a avea aceste calități
fundamentale. Cei care nu reușesc să se stăpânească sunt confruntați permanent cu dezamăgiri și
disperări, în vreme ce acela care excelează în această direcție se pot reechilibra mult mai rapid în
urma obstacolelor întâlnite.
 
3. Motivarea de sine
Punerea emoţiilor în serviciul unui scop este absolut esenţial pentru a-i acorda atenţia cuvenită,
pentru motivarea de sine, pentru străpânire şi creativitate. Autocontrolul emoţional – amânarea
recompenselor şi înăbuşireaa impulsurilor – stă la baza reuşitelor de tot felul.
4. Recunoașterea emoțiilor în ceilalți
Empatia, o altă capacitate care se clădeşte pe baza conştientizării de sine emoţionale, este
fundamentul „capacităţii de înţelegere a celorlalţi”.
Cei care sunt empatici sunt mai atenţi la semnalele sociale subtile ce indică de ce au nevoie sau
ce vor ceilalţi. Empatia necesită disciplină.
Este arta de fi în permanenţă în contact cu oamenii.
Astfel, empatia necesită pe lângă abilităţile de ascultare şi abilităţi de comunicare.
5. Manevrarea relațiilor
Arta de a stabili relaţii înseamnă capacitatea de e gestiona emoţiile celorlalţi. Influenţa
personală este abilitatea de a face lucrurile să meargă cu şi prin intermediul altor persoane.
Încrederea în sine contribuie la abilitatea oamenilor de a-i influenţa pe ceilalţi.Aceştia preiau
iniţiativă pentru a-şi atinge scopul şi pentru a aduce o atitudine de optimism şi flexibilitate în
relaţiile cu ceilalţi, îndemnându-i în a avea o colaborare eficientă şi plăcută.