Barometrul zilei - Ganduri, stari emotionale dupa sesiune

ULCIORUL FISURAT

Un cărăuş avea două ulcioare mari, fiecare atârnate de un capăt şi de altul al unei bare
pe umerii săi. Unul dintre ulcioare avea o crăpătură şi, în timp ce celălălt ulcior era
perfect şi ajungea întotdeauna cu o măsură întreagă de apă până la capătul drumului
lung dintre pârău şi casa stapânului, ulciorul fisurat ajungea plin numai pe jumătate.
Lucrurile au continuat aşa în fiecare zi timp de doi ani; cărăuşul ducea doar o porţie şi
jumătate de apă la casa stăpânului său. Bineînţeles, ulciorul perfect  era mândru de
realizările lui, îşi îndeplinea perfect rolul pentru care fusese conceput. Însă sărmanului
ulcior fisurat îi era ruşine de propria sa imperfecţiune şi se simţea mizerabil pentru că a
reuşit să se achite doar de jumătate din responsabilitatea sa. După doi ani a ceea ce el
considera drept un eşec amarnic, ulciorul fisurat i-a spus  cărăuşului într-o zi la
marginea pârăului:
 „Mi-e ruşine de mine însumi şi vreau să-mi cer scuze."
”De ce?”a întrebat cărăuşul." De ce îţi este ruşine?"
" În aceşti doi ani care au trecut, am reuşit să duc numai jumătate de  măsură, datorită
acestei fisuri prin care curge apa tot drumul până la casa stăpânului tău. Din cauza
slăbiciunilor mele tu trebuie să faci toată munca aceasta şi nu obţii rezultatele  cuvenite
pentru eforturile tale ", a zis ulciorul fisurat. Cărăuşului i-a fost milă de vechiul ulcior
fisurat şi a spus cu  compasiune: " În timp ce  ne întoarcem la casa stăpânului, vreau să
îţi arăt florile frumoase  de-a lungul drumului".
Într-adevăr, în timp ce urcau dealul, vechiul ulcior fisurat a  observat cum soarele
înclăzea  frumoasele floricele sălbatice de pe marginea drumului şi  aceasta i-a luminat
puţin sufletul. Însă ajuns la capătul drumului era tot descurajat,  pentru că jumătate din
măsură îi cursese pe jos, aşa că şi-a cerut din nou scuze cărăuşului  pentru eşecul său.
Cărăuşul a zis ulciorului:
" Ai remarcat că erau flori numai pe partea  ta de drum, însă nu şi pe a celuilalt ulcior?
Aceasta pentru că am ştiut întotdeauna de  fisura ta şi m-am gândit să o folosesc. Am
plantat seminţe pe partea ta de drum şi în  fiecare zi la întoarcerea de la pârău tu le-ai
udat. Timp de doi ani am putut culege  aceste flori frumoase ca să  decorez masa
stăpânului meu. Fără tine, exact aşa cum  eşti, el nu ar fi avut frumuseţea aceasta să-i
decoreze casa."

Morala: Fiecare dintre noi avem propriile noastre fisuri.

Cu toţii suntem vase fisurate. Însă tocmai aceste crăpături şi fisuri ale noastre fac ca
viaţa să fie  atât de interesantă şi bogată. Trebuie doar să acceptăm fiecare persoană
aşa cum este şi să privim la ceea ce are bun. Există mult potenţial pentru bine. Există
mult bine in noi! Binecuvântaţi sunt cei flexibili, pentru că îndoirile vieţii nu le distrug
forma.
Aminteşte-ţi întotdeauna să apreciezi pe toţi oameni diferiţi din viaţa ta.
 Sau, după cum prefer eu să privesc lucrurile, dacă nu ar fi existat toate ulcioarele
fisurate din viaţa mea, viaţa ar fi fost destul de plictisitoare şi nu aşa de  interesantă.