Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Eu sunt ......................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................
ULCIORUL FISURAT
Un cărăuş avea două ulcioare mari, fiecare atârnate de un capăt şi de altul al unei bare pe
umerii săi. Unul dintre ulcioare avea o crăpătură şi, în timp ce celălălt ulcior era perfect şi
ajungea întotdeauna cu o măsură întreagă de apă până la capătul drumului lung dintre pârău
şi casa stapânului, ulciorul fisurat ajungea plin numai pe jumătate. Lucrurile au continuat
aşa în fiecare zi timp de doi ani; cărăuşul ducea doar o porţie şi jumătate de apă la casa
stăpânului său. Bineînţeles, ulciorul perfect era mândru de realizările lui, îşi îndeplinea
perfect rolul pentru care fusese conceput. Însă sărmanului ulcior fisurat îi era ruşine de
propria sa imperfecţiune şi se simţea mizerabil pentru că a reuşit să se achite doar de
jumătate din responsabilitatea sa. După doi ani a ceea ce el considera drept un eşec amarnic,
ulciorul fisurat i-a spus cărăuşului într-o zi la marginea pârăului:
„Mi-e ruşine de mine însumi şi vreau să-mi cer scuze."
”De ce?”a întrebat cărăuşul." De ce îţi este ruşine?"
" În aceşti doi ani care au trecut, am reuşit să duc numai jumătate de măsură, datorită
acestei fisuri prin care curge apa tot drumul până la casa stăpânului tău. Din cauza
slăbiciunilor mele tu trebuie să faci toată munca aceasta şi nu obţii rezultatele cuvenite
pentru eforturile tale ", a zis ulciorul fisurat. Cărăuşului i-a fost milă de vechiul ulcior fisurat
şi a spus cu compasiune: " În timp ce ne întoarcem la casa stăpânului, vreau să îţi arăt
florile frumoase de-a lungul drumului".
Într-adevăr, în timp ce urcau dealul, vechiul ulcior fisurat a observat cum soarele înclăzea
frumoasele floricele sălbatice de pe marginea drumului şi aceasta i-a luminat puţin sufletul.
Însă ajuns la capătul drumului era tot descurajat, pentru că jumătate din măsură îi cursese
pe jos, aşa că şi-a cerut din nou scuze cărăuşului pentru eşecul său. Cărăuşul a zis ulciorului:
" Ai remarcat că erau flori numai pe partea ta de drum, însă nu şi pe a celuilalt ulcior?
Aceasta pentru că am ştiut întotdeauna de fisura ta şi m-am gândit să o folosesc. Am plantat
seminţe pe partea ta de drum şi în fiecare zi la întoarcerea de la pârău tu le-ai udat. Timp de
doi ani am putut culege aceste flori frumoase ca să decorez masa stăpânului meu. Fără tine,
exact aşa cum eşti, el nu ar fi avut frumuseţea aceasta să-i decoreze casa."
Cu toţii suntem vase fisurate. Însă tocmai aceste crăpături şi fisuri ale noastre fac ca viaţa să
fie atât de interesantă şi bogată. Trebuie doar să acceptăm fiecare persoană aşa cum este şi
să privim la ceea ce are bun. Există mult potenţial pentru bine. Există mult bine in noi!
Binecuvântaţi sunt cei flexibili, pentru că îndoirile vieţii nu le distrug forma.
Aminteşte-ţi întotdeauna să apreciezi pe toţi oameni diferiţi din viaţa ta.
Sau, după cum prefer eu să privesc lucrurile, dacă nu ar fi existat toate ulcioarele fisurate din
viaţa mea, viaţa ar fi fost destul de plictisitoare şi nu aşa de interesantă.