Disciplina limba şi literatura română este un domeniu cu mare deschidere

formativă şi informativă, cu încărcătură culturală şi cu efect major asupra

comunicării, ca activitate specific umană.
Paradigma comunicativ-funcţională a disciplinei se reflectă în componenta
pragmatică a domeniului de referinţă, aducând în prim-plan competenţa de
comunicare văzută ca factor ce poate facilita substanţial integrarea în spaţiul
sociocultural.
Această abordare pragmatică argumentează faptul că un enunţ nu
exprimă doar o stare de lucruri, ci şi gândurile, sentimentele pe care ideile
enunţate le provoacă atât auditoriului, cât şi enunţătorului.
Astfel, conform Curriculumului la limba şi literatura română, în gimnaziu,
predarea-învăţarea va urmări limba în funcţiune, în varianta ei orală şi scrisă,
normată şi literară, iar nu limba ca sistem abstract.
Interesează nu predarea în şi pentru sine a unor cunoştinţe gramaticale, ci
viziunea comunicativ-pragmatică asupra limbii.
Noua programă  la limba și literatura română are în vedere un număr de cinci
competențe specifice:

1.      Participarea la interacțiuni verbale în diverse situații de comunicare prin

participarea și producerea textului oral;

2.      Receptarea textului scris de diverse tipuri;

3.      Redactarea textului scris de diverse tipuri;

4.      Utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul comunicării

orale și scrise;

5.      Exprimarea identității lingvistice și culturale proprii în context național și

internațional.