O SCRISOARE PIERDUTĂ I.L.

CARAGIALE
COMEDIE

I.L.Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române,
cunoscut fiind ca cel mai mare dramaturg român.
Comedia este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, care provoacă
râsul prin surprinderea unor moravuri sociale sau situații umane, având un final
fericit și un rol moralizator. Comicul este o categorie estetică al cărui efect este
râsul, determinat de contrastul dintre aparența și esența naturii personajelor și
manifestat prin mijloace specifice de realizare.
Piesa de teatru O scrisoare pierdută este o comedie de moravuri, considerată
capodopera lui Caragiale. În 1884, piesa a fost reprezentată pe scena Teatrului
Național din București, fiind publicată în același an.
Tema comediei este reprezentată de satirizarea moravurilor sociale, manifestate
pe fondul luptei politice, cu scopul desemnării unui candidat pentru Adunarea
Constituantă.
Titlul desemnează un obiect de șantaj politic, o banală scrisoare amoroasă,
mereu pierdută, semn că niciunul dintre cei care doresc să o folosească în scop
abuziv nu este demn de statutul pe care și-l dorește. În cel mai fericit caz, în final,
scrisoarea se întoarce la andrisant.
Piesa conține patru acte, împărțite pe scene construite pe baza schimbului de
replici dintre personaje și ni se prezintă gradat conflictul dramatic principal, de
natură politică. Cele două tabere beligerante sunt reprezentate de două partide,
fiecare susținând câte un candidat. Nae Cațavencu este liderul unei grupări
idependente, desprinsă din partidul de guvernământ și își dorește să câștige
alegerile, deși prefectul Stefan Tipătescu și șeful partidul, Zaharia Trahanache, îl
susțin pe candidatul Farfuridi. Acestui conflict principal i se adaugă altele
secundare: apariția cetățeanului turmentat, revolta cuplului comic Farfuridi-
Brânzovenescu, primirea telegramei cu numele noului candidat impus de la
centru.
Reperele spațiale și temporale sunt fixate încă de la începutul piesei: în capitala
unui județ de munte, în zilele noastre. Lipsa individualizării locației, alături de
referința temporală vagă, conferă conflictului un caracter general și face, în
același timp, aluzie la campania electorală din 1883.
Subiectul este construit prin imbinarea diferitelor surse de comic care asigura
operei dramatice statutul de comedie. Expozitiunea il prezinta pe Ghita Pristanda,
politistul orasului care-i raporteaza servil prefectului, Stefan Tipatescu,
 indeplinirea misiunii pe care o avusese in noaptea precedenta, de a spiona
intalnirile care au avut loc in casa lui Nae Catavencu. Faptul ca-i raporteaza
superiorului despre existenta unui document compromitator care l-ar putea duce
in fruntea judetului pe Catavencu declanseaza intriga comediei. Scrisoarea de
amor fusese trimisa de Tipatescu lui Zoe, aceasta o pierduse si fusese gasita de
Cetateanul turmentat de la care o furase Catavencu. In desfasurarea actiunii
Catavencu ameninta ca publica scrisoarea in ziarul lui de scandal „Racnetul
Carpatilor” daca nu va fi ales. Cele trei personaje implicate in acest scandal
sentimental reactioneaza diferit: Tipatescu trateaza faptul cu indiferenta, Zoe
plange si ii promite ca il va alege ea si cu barbatul ei, iar Trahanache considera
scrisoarea o „plastografie”.
Conflictul dramatic se stinge in momentul in care obiectul de santaj ajunge la „andrisant”,
adica la Zoe, fiind pierduta intr-o invalmaseala electorala de catre Catavencu. In punctul
culminant vine de la „Centru” dispozitia ferma de a fi trecut pe lista candidatilor un oarecare
Agamemnon Dandanache, considerat a fi „mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat
Catavencu” pentru ca el utilizeaza ca obiect de santaj tot o scrisoare de dragoste pastrata in
eventualitatea ca „mai trebuie s-alta data”. Deznodamantul se constituie intr-o mascarada
politica, dirijata chiar de Nae Catavencu, care nemaiavand obiectul santajului devine umil, vesel
si multumit de „binefacerile unui sistem constitutional”.
Zaharia Trahanche este unul dintre personajele principale ale piesei, si
intruchipeaza tipul incornoratului simpatic.Inca de la inceputul comediei, autorul il
caracterizeaza in mod direct in didascalii, ca fiind la conducerea unei multitudini
de organizatii ale statului.Se creeaza astfel impresia unui model de comportament
uman, dar piesa ne arata ca este incompatibil cu personajul.
Atitudinea sa starneste de multe ori rasul, denotand degradarea prin
senilitate.Autorul il caracterizeaza si prin nume, iar o nota in plus a degradarii o
reprezinta ticul sau verbal - “ai putintica rabdare” -, care ii confera timpul necesar
pentru a gandi bine ceea ce spune.Limbajul folosit il caracterizeaza in mod
indirect, incadrandu-l in seria semidoctilor piesei.
Desi da dovada de viclenie, el se complace in situatia de incornorat naiv, ca sa
nu strice prietenia cu Tipatescu si nici relatia de compromis cu Zoe.
Inca de la prima aparitie in scena, isi dovedeste ipocrizia, sustinand ca scrisoare
gasita de Catavencu este un fals, dar fiind capabil, in acelasi timp, s-o
reproduca.Trahanache ii sugereaza impulsivului prefect “putintica diplomatie”,
dovedind ca este un om politic versat, la fel ca la finalul piesei, cand afirma “Eu n-
am prefect!Eu am prieten”.
Viclenia sa este evidenta, mai ales atunci cand se gandeste sa raspunda
santajului tot cu santaj pentru a scapa cu onoarea nepatata si profitand de
documentul falsificat de Catavencu.In acest caz, autorul pune in gura personajului
cuvantul “machiavelicuri”, aluzie la zicala lui Machiavelli, “Scopul scuză
mijloacele”.
Trahanache isi dovedeste imoralitatea atunci cand falsifica lista alegatorilor
impreuna cu Farfuridi si cu Branzovenescu.In aparenta, personajul se arata
indicant ca cei din jur se ghideaza dupa “enteres”, dar el procedeaza la fel, in
esenta, scopurile sale fiind clare: inabusirea scandalului cu scrisoarea, pentru a
readuce linistea femeii iubite si amantului ei, si propunerea unui candidat decrepit
(ramolit) pentru a se asigura in continuare de sprijinul guvernului.
Aparent naiv si lent in gandire, el ia toate deciziile cu calm, iar figura sa este
umanizata de iubirea pentru Zoe si de prietenia cu Tipatescu.
Opera literara “O scrisoare pierduta” este cea mai complexa si rafinata
comedie a literaturii romane, iar personajul lui Caragiale, construit din umbre si
lumini, farmeca publicul spectator sau cititior si in ziua de astazi.