Afecţiunea reprezintă un proces inflamator, difuz al pielii conductului auditiv extern. E t i o p a t o g e n i e . Cauza determinantă în apariţia şi instalarea otitei externe difuze este infecţia (bacilul piocianic şi alţii). Ea intră în piele (aceasta având proprietate bactericidă şi bacteristatică) în prezenţa unor factori favorizanţi: scurgeri auriculare ; eczemele infectate ale conductului auditiv extern ; furunculozele persistente ; iritaţiile mecanice locale ; persistenţa unor corpi străini; introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în conduct; scăderea imunităţii organismului. S i m p t o m a t o l o g i e . La început bolnavii acuză mâncărime în conductul auditiv extern, o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. Dacă procesul inflamator progresează, apar dureri violente la nivelul urechii externe, dureri care iradiază în hemicraniu şi se intensifică în timpul masticaţiei. Examenul otoscopic arată că pielea conductului auditiv extern în perioada iniţială este infiltrată, de culoare roşie, cu eroziuni. Dacă boala avansează, pielea se îngroaşă, tumefacţia tegumentelor creşte, producând obstrucţia lumenului conductului auditiv extern. Timpanul este congestionat. Ganglionii limfatici pre-, retro- şi subauricu-lari pot fi tumefiaţi, dureroşi la palpaţie. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l se face cu : eczema ; furunculul; erizipelul; otitele medii supurate ; cu dermatitele pavilionului. T r a t a m e n t . Se administrează preparate anticongestionante, anti-histaminice, analgezice, vitamine. Se efectuează toaleta conductului auditiv cu antiseptice, se introduc meşe îmbibate cu antiseptice.