FICATUL

GENERALITATI
Ficatul este cea mai mare glanda exocrina din corp, de circa 1,5 kg, situata
in loja hepatica si are importante functii in organism:
-secreta bila care intervine in digestia de la nivel intestinal
-metabolizeaza toate substantele care intra in organism
-functie antitoxica
-functie termoreglatoare
-functie hematopoetica
-functie in circulatie
-functie in coagulare si hemostaza
 VIRUSURILE HEPATICE
GENERALITATI

Definitia hepatitelor virale: sunt imbolnaviri ale ficatului produse de:

1) virusurilor hepatice, in momentul actual se cunosc cel putin 6 entitati:
virusul hepatic A, virusul hepatic B, virusul hepatic C, virusul hepatic D,
virusul hepatic E , virusul hepatic G,
2) alte virusuri: Cytomegalovirus, virusul Epstein-Barr, virusul Herpex
simplex.
Constitue o problema majora de sanatate publica prin morbiditatea mare cu
care evoleaza, decesele pe care le genereaza, prin cronicizarile pe care le
determina,prin prin costul ingrijirilor medicale.
Caractere de structura si de antigenitate
VIRUSUL HEPATITEI A (VHA)
VHA are forma predominant sferica,
- cu diametru de 20-27 nm, cu structura
icosaedrica. Face parte din familia
Picornaviride, ordinul Enterovirusuri.
-este un virus rezistent la caldura la 60 °C,
eter sau acizi, dar este distrus de formaldehida,
clor, prin fierbere la 100 °C timp de 30 minute,
raze ultraviolete, microunde.
-Virusurile se inmultesc in celulele hepatice.
Virionul are un singur serotip.
La adulti exista anticorpi anti-AG HA in
proportie medie de 70%, care constituie
markerul HVA, are rol protector si poate
persista toata viata.
Caractere de structura si de antigenitate
VIRUSUL HEPATITEI B (VHB)
 Caractere de structura si de antigenitate
VIRUSUL HEPATITEI B (VHB)

Este un virus ADN de formă sferică sau filamentoasa, cu diametrul de 42mµ şi face parte din familia
Hepadnaviridae, genul Hepadnavirus.A fost numit initial ,, Antigenul Australia”, deoarece a fost
descoperit in serul unui arborigen Australian. La microscopul electronic, Dane a descries VHB
ca o particula cu centru dens, o nucleocapsida icosaedrica ,,core” si un invelis de suprafata cu elemente
dispuse radiar. Nucleocapsida este alcatuita din urmatoarele componente:AgHBc, Ag HBe, ADN viral,
AND polimeraza si proteina X.
-AgHBc numit antigenul ,,core” se gaseste la suprafata nucleocapsidei, evidentiat numai in hepatocite,
dar absent în sânge.
Anticorpii anti-Ag HBc sunt anticorpi specifici şi prezenţa lor indică o infecţie sigură. Ei dispar odată
cu vindecarea bolii.
-AgHBe este considerat un component al AgHBc si rezulta din distrugerea acestuia. Prezenta AgHBe
indica replicare virala si confirma o infectivitate marita transmisa atat perinatal cat si pe orizontala.
Persistenta in ser arata ca exista un episod activ in cadrul unei hepatite cronice.
--ADN viral este prezent in genom sub forma dublu catenara si partial monocatenara si prezinta 4 gene.
Caractere de structura si de antigenitate
VIRUSUL HEPATITEI B (VHB)

-Invelisul viral este componenta externa a VHB si contine 3 tipuri de

peptide care alcatuiesc AgHBs.Acesta apare în sângele bolnavilor înainte
de debutul clinic al hepatitei, astfel că depistarea sa serveşte la
diagnosticarea bolii. Anticorpii anti Ag Hbs apar în convalescenţă şi
prezenţa lor semnifică vindecarea bolii.
Antigenul Hbe este un polipeptid solubil care apare în sângele bolnavilor
de timpuriu, odată cu Ag HBs.
Afost identificat in urma accidentelor dupa
vaccinari (antimalarice) si se mai numeste
,,hepatita serica” sau de ,,seringa”.
Caractere de structura si de antigenitate
VIRUSUL HEPATITEI C (VHC)

VHC este un virus ARN monocatenar liniar cu diametru de 30-38

nm.VHC prezinta o variabilitate genomica mare, creaza greutati in
prepararea vaccinurilor.
-Este un virus descoperit in hepatitele posttransfuzionale, hepatite
cronice, ciroze si carcinoame hepatice.
-VHC este clasificat in tipuri si subtipuri. Genotipurile sunt marcate cu
cifre arabe si subtipurile sunt notate cu literele mici ale alfabetului.
-Genotipul 1 b se dobandeste mai frecvent prin transfuzii si se asociaza
cu risc crescut de cronicizare, fiind prezent la varstnici.
-Genotipurile 2 si 3 sunt mai frecvente la tineri, transmise prin
administrarea pareneterala de droguri.
Caractere de structura si de antigenitate
VIRUSUL HEPATITEI DELTA (VHD)

VHD este un virus ARN monocatenar, sub forma sferica, cu

nucleocapsida si un invelis. Nucleocapsida este formata din
antigenul D (AgHD) si un ARN viral. Invelisul viral deriva din
AgHBs si asigura protectia exterioara a virusului.
Deoarece VHD nu-si poate forma un invelis singur si nu se
poate transmite in absenta VHB, el este considerat un virus
satelit sau virus defectiv.
A fost depistat numai la persoane care au AgHBs pozitiv.
Caractere de structura si de antigenitate
VIRUSUL HEPATITEI E (VHE)

-este virusul hepatitic non A, non B un virus ARN

monocatenar, de forma sferica, cu diametrul de 27-34 nm fara
invelis
-genomul codifica proteinele structurale si non structurale
-exista un singur tip serologic
-se intalneste mai frecvent in Asia, Africa, America Centrala si
de Sud si se manifesta ca epidemii hidrice de hepatite acute la
tineri si hepatite cu evolutii fulminanate la gravide si la
persoane cu transplant renal.
VIRUSUL HEPATITEI G (VHG)
-VHG este un virus ARN monocatenar.
-este situat alaturi de VHC in familia Flavivirusurilor
-a fost izolat relativ recent (1995) in plasma bolnavilor cu
hepatita cronica
Caractere de structura si de antigenitate
VIRUSUL HEPATITEI E (VHE)
 Simptomatologie

Boala la om se numeste hepatita.

-Incubatia in hepatita acuta este de 15-45 zile, in HVA, pana la 180 zile in HVB.
-Debutul clinic este variabil: model pseudogripal, dispeptic, dureros, nervos,
reumatoid, urticarian, purpuric, icteric .
Indiferent de forma de debut, perioada de invazie se asociaza cu modificari de
culoare a urinii si fecalelor, hepatomegalie moderata, sensibila la palpare, mai rar
splenomegalie moale, nedureroasa.Semnele se atenueaza odata cu aparitia icterului,
spontan si de durata.
-Perioada de stare se desfasoara de la aparitia icterului, urini hipercrome, scaune
decolorate albicioase, dureri abdominale mai ales in hipocondrul stang, posibil si
drept, astenie marcata, inapetenta.
-In convalescenta starea generala se reface, revine apetitul, se atenueaza astenia si
celelalte semne.
 Evolutie, complicatii

HAV de regula se vindeca, convalescenta dureaza 1-3 luni.

HVB poate sa evolueze astfel:
-vindecare,
-cronicizare,
- coma urmata de deces
 Evolutie, complicatii

In imaginea din stanga se observa modificarile care apar la nivelul ficatului in diferite
etape ale evolutiei bolii hepatice.
HVB cronica, din cauza persistentei virusurilor in ficat, poate sa evolueze cu hepatita
cronica persistenta, hepatita cronica activa, ciroza hepatica, cancer hepatic.Formele
supraacute evolueaza cu insuficienta hepatica coma hepatica urmata de coma si
exitus.
 Diagnosticul de laborator

1 Pentru urmarirea sindromului de citoliza se fac in dinamica GPT-

transaminaza glutamicpiruvică (ALAT)*
-sindromul inflamatori: leucograma, VSH, fibrinogen, proteina C reactiva
-teste functionale hepatice: timpul de protrombina, amonemia,
electorforeza pentru proteinograma, urobilinogen urinar.
2 Identificarea antigenelor virale specifice şi a anticorpilor corespunzători în
diverse produse patologice recoltate de la bolnavi (sânge, fecale, bilă, urină
etc.)
3 Diagnosticul serologic, sunt preferate testele RIA (radioimunologic) şi
ELISA (Enzimologic) pentru specificitate şi rapiditate

*Boli infectioase-Prof. Dr. Mircea Chitan, Edit. National, pg. 325-364

 Profilaxia specifica a bolii

Se face prin vaccinarea copiilor şi a grupelor expuse unui risc crescut de

contaminare cu vaccin antihepatita A, antihepatita B cu vaccinuri obtinute din
preparate obţinute din plasma purtătorilor de AgHBs sau prin inginerie genetica
-Administrare de gamaglobulina in anumite situatii
Masuri de profilaxie nespecifica:
-măsuri de ordin igienic pentru protecţia alimentelor şi a apei potabile,
-spalarea pe maini ori de cate ori este nevoie
-măsuri generale de educaţie sanitară şi igienă individuală.
In caz de boala :
-izolarea bolnavilor în spital pe durata bolii acute;
-repaus la pat, regim igieno-dietetic de crutare hepatica
-sustinerea functiei hepatice, tratamentul complicatiilor
-limitarea circulaţiei persoanelor expuse;
-folosirea unor seringi de unică întrebuinţare, materiale de unica utilizare
-sterilizare corecta a instrumentarului
-depistarea bolnavilor si a puratatorilor asimptomatici
-verificarea tuturor donatorilor de sange si produse de sange
-folosirea prezervativului pentru evitarea transmiterii infectiei la partener
-controlul clinic si de laborator la peroanelor la angajare, periodic si prenuptial
 Profilaxia hepatitelor

Mijloace
Mijloacede
deprofilaxie
profilaxienespecifice
in hepatite. in hepatite
 Epidemiologie

Hepatitele sunt răspândite pe întreg globul, mai ales in zona temperata si calda,
fiind mai frecventa vara si toamna.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav sau purtătorii de virus.
Agentul patogen se transmite prin
-contact direct pe cale digestiva in HVA, HVE
-indirect prin intermediul obiectelor proaspat contaminate.
-pe cale parenterala in HVB, HVC, HVD, VHF, prin instrumente nesterilizate,
percing, obiecte de tatuaj, coafura, frizerie, sange si produse de sange
infectate, inoculare accidentala la personalul medical, la drogati etc.
-pe cale sexuala HVB, HVD
-pe cale verticala de la mama la fat.
Receptivitatea este generala.
Imunitatea dobândită este specifica de tip.