Analize toxicologice: clasificare, etape.

Metode de izolare pentru gaze şi vapori, metode

de izolare a substanţelor toxice minerale

ND, an II, Toxicologie alimentara 1

 Analize toxicologice: clasificare, etape

Analiza toxicologică ansamblul de procedee analitice prin care se determină

prezenţa unei substanţe toxice într-o probă de analizat.

Substanţa toxică orice compus chimic ce poate determina efecte toxice

când se află în contact cu materia vie şi care atrage după sine un proces patologic
reversibil sau ireversibil.
2
 Identificarea şi determinarea substanţelor
SCOP toxice din aer, apă, sol, alimente, obiecte
suspecte şi produse biologice

prevenirea şi stabilirea măsurilor de

tratament în caz de contaminare,
ROL poluare, precum şi în diagnosticarea
intoxicaţiilor de diferite etiologii

3
Clasificarea analizelor toxicologice:

- funcţie de: tipul probelor analizate şi de scopul analizelor, în:

1. Analize de toxicologie sanitară (industrială şi alimentară) – urmăresc depistarea

prezenţei substanţelor toxice în mediu şi au scop profilactic;

2. Analize de toxicologie clinică – au drept scop diagnosticarea rapidă a

intoxicaţiilor şi controlarea eficienţei terapiei instituite;

3. Analize de toxicologie medico-legală – urmăresc confirmarea sau infirmarea

intoxicaţiilor letale, pentru informarea justiţiei.

4
 Analizele de toxicologie sanitară

Probe de aer:

Aceşti poluanţi se găsesc în atmosferă sub formă de gaze, de vapori sau de aerosoli. 5
Probe de apă:

Probe de ţesuturi:

6
Analizele de toxicologie clinică
Sânge Urina

Conţinutul gastric Produsele suspecte

7
Analizele de toxicologie medico-legală

8
 Etapele unei analize toxicologice generale:

1. Izolarea substanţei toxice din proba de analizat – metoda

utilizată depinde de natura probei de analizat, de natura
substanţei toxice, respectiv de proprietăţile fizico-chimice
ale acesteia;

2. Purificarea extractului – izolarea substanţei

toxice de alţi compuşi care pot interfera;

3. Fracţionarea extractului – în cazul unei

expuneri concomitente la mai mulţi compuşi,
poate fi necesară fracţionarea extractului pe
grupe de substanţe: acide, bazice sau
neutre;
9
4. Detecţia substanţelor toxice – depistarea
compuşilor în probele analizate;

5. Identificarea substanţelor toxice – se

face prin metode chimice (reacţii de
culoare sau de precipitare), metode
fizico chimice (cromatografice,
spectrofotometrice, spectrometrice) sau
metode imunochimice;

10
6. Determinarea cantitativă a substanţelor toxice – se
realizează prin metode: potenţiometrice,
voltametrice, spectrofotometrice, spectrometrice,
cromatografice sau imunochimice;

7. Interpretarea rezultatelor analizei – rezultatele sunt interpretate

faţă de (CMA) sau concentraţiile medii prevăzute în normele
oficiale ale ţării respective, pentru probele de mediu. Pentru
probele biologice, rezultatele sunt interpretate faţă de nivelele
fiziologice maxime (component normal al organismului, ex.
fier), faţă de nivelele terapeutice maxime (medicament) sau
faţă de nivelele toxice sau letale menţionate în literatură care
au fost determinate în cursul unor cazuri de intoxicaţii.

11
 Metode de izolare pentru gaze şi vapori
A. Izolarea substanţelor toxice gazoase şi volatile din aer

1. Detecţia substanţelor toxice în aer:

a) Metodele chimice de detecţie
b) Metodele fizico-chimice de detecţie
c) Metodele biologice de detecţie

2. Recoltarea probelor de aer:

a) Recoltarea în recipiente închise

Figura 1. Tonometre (pipete de gaz) Figura 2. Flacoane de recoltare

12
b) Recoltarea prin aspirare

Figura 3. Tipuri de vase comunicante

c) Recoltarea direct în aparatul de analiză

13
B. Izolarea substanţelor toxice gazoase şi volatile din medii biologice şi din
alte produse

1) Microdifuzia – utilă pentru izolarea unor substanţe toxice foarte volatile.

Figura 4. Celula de microdifuziune Coway.

2) Antrenarea cu un curent de aer – utilă pentru izolarea unor substanţe toxice gazoase (H2S,
HAsO3) sau volatile (C6H6, HCN).

A – recipientul cu produsul de analizat;

B – absorbitoarele ce conţin soluţiile absorbante
specifice pentru toxicul analizat;
C – dispozitivul de aspirare;
D – dispozitivul de purificare a aerului.
14
Figura 5. Instalaţie de antrenare cu curent de aer.
3) Distilarea - distilarea simplă poate separa doar compuşii care au diferenţe mari de
volatilitate.

Figura 6. Instalaţie de distilare.

15
 3.b) Distilarea în vid – utilă pentru
3.a) Distilarea fracţionată – permite
substanţele care nu sunt stabile la
izolarea unui compus în stare pură şi
temperatura de fierbere, care prin
poate fi utilizată în cazul amestecurilor
scăderea presiunii conduce la o creştere a
cu mai multe componente.
volatilităţii compuşilor.

Figura 7. Instalaţie de distilare fracţionată. Figura 8. Rotavapor.

16
4) Antrenarea cu vapori de apă – metoda se poate aplica atunci când substanţa de
analizat are punctul de fierbere superior celui al apei, sau când se descompune la
temperatura sa de fierbere.

Figura 9. Instalaţie de antrenare cu vapori de apă.

17
 Metode de izolare a substanţelor toxice minerale

1. Izolarea substanţelor minerale ionizabile

a) Dializa – acizii, bazele sau sărurile, se pot izola din resturi alimentare, conţinut
stomacal sau vomă, prin macerare cu apă urmată de dializă.

b) Electrodializa – este utilă pentru izolarea ionilor, anorganici (fluoruri, bromuri) sau
organici (derivaţi barbiturici, alcaloizi).

Figura 10. Electrodializor. 18

2. Izolarea substanţelor minerale neionizabile (fixe) – substanţele toxice minerale neionizabile
nu pot fi depistate direct în probele de analizat, ruperea legăturilor dintre metal şi proteine
realizându-se prin distrugerea materiei organice, adică prin mineralizare.

a) Mineralizarea pe cale uscată (calcinare)

- Calcinare simplă (directă);
- Calcinare cu amestecuri de oxidanţi;
- Calcinarea în curent de oxigen.

b) Mineralizarea pe cale umedă

- Mineralizarea cu clor (Metoda Fresenius-Babo-Ogier-Stepanov);
- Mineralizarea sulfonitrică (Metoda Denigés);
- Mineralizarea sulfonitroperclorică (Metoda Kahane);
- Mineralizarea nitroperclorică;
- Mineralizarea cu H2SO4 şi H2O2;
- Mineralizarea cu H2SO4 sau HNO3 şi KMnO4;
- Mineralizarea cu H2SO4 şi NH4NO3;
- Mineralizarea cu HNO3 şi KHSO3 19