2.

Lipidele
• Definiţie: substanţe organice, componente ale
materiei vii, insolubile în apă, dar solubile în solvenţi
organici.
• Compoziţie: sunt alcătuite din esterificarea acizilor
graşi cu diferiţi alcooli.
Tipuri de alcooli: gliceroli, steroli, alcooli superiori,
sfingozină.
Tipuri de acizi graşi:
- saturaţi: acidul palmitic şi stearic
- mononesaturaţi: acidul palmitoleic şi oleic
- polinesaturaţi: acidul linoleic, linolenic, arahidonic,
eicosapentanoic, docosahexanoic
 Lipidele

• Clasificare:
- Lipide simple: gliceride (mono-, di-, tri-), steride,
ceride
- Lipide complexe (conţin în plus acid fosforic,
aminoalcooli, AA şi glucide): fosfolipide, sfingolipide.
- Lipide derivate: acizi graşi, alcooli alifatici, compuşi
steranici, carotenoizi, vitamine liposolubile.
Importanţă deosebită în organism prezintă:
- Trigliceridele
- Colesterolul
- Acizii graşi
 Lipidele

• Rol:
- nutritiv, reprezentând 25 – 35% din RA
- solvent pentru vitamine liposolubile
- vehicul al acizilor graşi esenţiali (acidul linoleic,
linolenic şi arahidonic)
- participă la realizarea micelelor hidrosolubile,
indispensabile absorbşiei intestinale
- intră în structura membranelor celulare
- intră în structura surfactantului pulmonar
- au rol în coagularea sângelui prin protrombinază
- influenţează funcţiile leucocitare prin intermediul
leucotrienelor
 Lipidele

• Rol:
- au rol de hormoni locali cu acţiune paracrină –
eicosanoizii
- rol energetic: 1 g lipide → 9,3 kcal
- rol antişoc (învelesc şi tapetează toate organele vitale)
- colesterolul – intră în componenţa bilei, este materia
primă pentru hormonii sexuali şi precursor al vitaminei
D.
- acizii graşi polinesaturaţi:
 intră în structura lipidelor de constituţie
 intervin în respiraţia celulară, stimulează activitatea
unor enzime (citocromoxidaza, succinatdehidrogenaza
 au efect hipocolesterolemiant
 Bilanţul metabolic al lipidelor
• Aport:
- exogen – alimentaţie: 25 – 35% din RA sau 1 g/kgc/zi
• Digestie: lipaza (linguală, gastrică, pancreatică),
colesterol-ester-hidrolaza, fosfolipaza A2
• Absorbţie: la nivelul porţiunii superioare a jejunului

Forme de absorbţie: AGL, monogliceride, glicerol, colesterol

liber, lizofosfatide
Mecanisme:
• fracţiunile lipidice  difuziune simplă

• sărurile biliare  cotransport Na+/SB

Eliminare: patologic în scaun = steatoree.
 Lipidele şi performanţa sportivă

• Lipidele – rol energetic important în

exerciţiul fizic aerob
• Surse de lipide:
– ţesutul adipos
– trigliceridele musculare
– trigliceridele alimentare
• Antrenamentul fizic ↑ capacitatea de
utilizare a AGL
• Utilizarea optimă a AGL – la 65% din
capacitatea maximă de efort
6
 Lipidele şi performanţa sportivă
• Lipidele furnizează AGE care nu pot fi sintetizați de
organismul uman
• Depozitul energetic de grăsimi este mult mai consistent
decât cel de HC
• Depozitul de grăsimi din organism poate furniza energia
necesară unei alergări de 1300 km
• Ar fi de preferat ca arderea grăsimilor să preceadă HC,
pentru a-i păstra ulterior, ca furnizori ai refacerii post – efort
• În eforturi andurante, de lungă durată, depleția depozit.
de HC (după 1 – 2 ore de efort extrem de stresant) care a
furnizat cca 2000 kcal → utilizare grăsimi din depozitele
organism. (putere calorică de 50x > HC)
 Lipidele şi performanţa sportivă
• HC și lipidele sunt întotdeauna oxidați ca un amestec
• Factori care influențează oxidarea:
- intensitatea și durata efortului fizic
- niv. condiției fizice (aerobe) a persoanei
- dieta
- cantitatea, compoziția, calitatea și momentul
adm. de HC înainte de efort
- conc. h. circulanți sânge (Adr stimulează lipoliza,
iar insulina o inhibă)
• AG rămași după lipoliză:
- o parte sunt reesterificați în interiorul adipocitelor
- o altă parte intră în Ø sanguin, dar numai cca 50% din
ei sunt oxidați. Conc. AG din plasma restantă = 0,2 – 0,4
mmol/l.
 Lipidele şi performanţa sportivă

• În momentul începerii unui efort fizic,

procesul de lipoliză se accentuează în țesutul
adipos
• Un efort cu intensitate moderată determină:
- ↑ lipolizei cu 300% prin ↑ stimulării β –
adrenergice (de către catecolamine)
- Rata reesterificării ↓ cu 50%
- ↑ semnificativ Ø sanguin din mușchii
scheletici
- ↑eliberarea de AG în țesutul muscular
 Lipidele şi performanţa sportivă

• În primele 15 min. din efort. fizic conc. de AG

din sânge ↓, deoarece rata de asimilare a
AG a mușchiului excede rata de introducere
a AG în mușchi
• Treptat rata de intrare în sânge a AG ↑ și
duce la ↑ conc. sanguine în AG, depășind
rata de asimilare musc. a acestora.
• Niv. de ↑ a AG este influențat de intensitatea
efort., care va det. ↑ cu 1 mmol/l/sânge într –
o oră de efort de intensitate moderată.
 Lipidele şi performanţa sportivă

• La un efort intens și de durată, în timp, are

loc o descreștere treptată a conc. AG
plasm. până la stagnarea ei.
• În concluzie:
- fact. durată a efortului va fi cel care va det.
amplificarea oxidării AG și nu fact.
intensitate a efortului
- Rata de ↑ a oxidării AG va fi de 1,0 g/min
după 6 ore de efort (ex. alergare)
 Lipidele şi performanţa sportivă

Încărcarea cu lipide

• Acută

• Cronică

12
 Lipidele şi performanţa sportivă

• Încărcarea acută cu lipide (înainte de

efort)
– infuzii lipidice + heparină
– prânzuri lipidice (60-85%) cu câteva ori
înainte de efort
– diete hiperlipidice – 1-2 zile înainte
– utilitatea sa nu a fost dovedită
13
 Lipidele şi performanţa sportivă

• Încărcarea cronică cu lipide

– diete cu 40-60% lipide, 5-14 zile înainte de
efort, urmate de

– 1-2 zile de diete bogate în carbohidraţi

– studii clinice echivoce

14
 Lipidele şi performanţa sportivă

Atitudine practică
• Aport lipidic: 20-25% din calorii

[diete foarte sărace în grăsimi (2%) 

utilizarea carbohidraţilor şi epuizare
precoce]

[diete bogate în lipide – fără beneficii]

15
 Lipidele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu metaboliţi lipidici

• Acizii graşi -3
– efect anabolic prin stimularea GH (?)
– efect antiinflamator, cu întârzierea apariţiei
oboselii musculare (?)
– nedovedite ştiinţific

16
 Lipidele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu metaboliţi lipidici

• Trigliceride cu lanţ mediu – efect
ergogenic teoretic datorită:
– absorbţiei rapide
– pătrunderii uşoare în mitocondrii
– oxidării comparabile cu carbohidraţii
– efectele nu au fost dovedite științific

17
 Lipidele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu metaboliţi lipidici

• Izomerii acidului linoleic
– ↓ preluarea lipidelor în adipocite
– reducerea masei ţesutului adipos la animale
– suplimente menite să ↓ greutatea
– fără efecte dovedite științific la om

18
 Lipidele şi performanţa sportivă

Suplimente Efecte
Cafeina Stimulează lipoliza și mobilizează AG
Carnitina Ajută la transportul AG
Piruvatul și dihidroxiacetona Amplifică procesele oxidative ale AG
Cromul și vanadiul Stimulează oxidarea și ↓ G
Uleiul de pește Optimizează caracteristicile
membranelor și amplifică fcț.
Membranare, prin prezența lanțului
Omega 3
Yohimbina ↑ masa AG liberi și niv.
testosteronului

19
 3. Proteinele

Definiţie: substanţe alcătuite din carbon, hidrogen,

oxigen şi azot.

Fiziologia peptidelor şi proteinelor

Peptidele = combinaţii rezultate prin condensarea a 2
sau mai mulţi AA
Clasificare (în funcţie de numărul de AA):
- Oligopeptide
- Polipeptide
Proteinele = substanţe macromoleculare în compoziţia
cărora intră 20 AA.
 Proteinele

Clasificarea proteinelor:
1. În funcţie de solubilitate:
- proteine globulare, uşor solubile (în general,
proteine intracelulare)
- proteine fibrilare, insolubile (în general, proteine
extracelulare)
2. În funcţie de prezenţa sau absenţa în moleculă a unei
grupări prostetice:
- proteine simple (numai AA)
- proteine conjugate (proteine + grupare prostetică)
 Proteinele

Clasificarea proteinelor în funcţie de tipul grupării

prostetice:
- fosfoproteine (rest fosforil)
- glicoproteine (mono- sau oligozaharide)
- lipoproteine (lipide)
- cromoproteine:
hemoproteine (hem)
flavoproteine (riboflavina)
- metaloproteine (ioni metalici)
- nucleoproteine (acizi nucleici)
 Proteinele

3. În funcţie de origine:
- proteine plasmatice (albumine, globuline, fibrinogen)
- proteine eritrocitare (hemoglobina)
- proteine hepatice
4. În funcţie de rolurile pe care le îndeplinesc în
organism:
- proteine structurale
- proteine enzime
- proteine de transport
- proteine contractile
 Proteinele
5. În funcţie de conţinutul în AA esenţiali:
- proteine de clasa I (proteine de calitate superioară)
 conţin toţi AA esenţiali în proporţii adecvate organismului
uman
 cuprinde majoritatea proteinelor de origine animală (ouă, lapte,
carne)
- proteine de clasa a II – a (proteine de calitate medie)
 conţin toţii AA esenţiali, dr unii sunt în proporţii mai reduse (AA
limitativi)
 se găsesc în leguminoase uscate (metionina) şi în cereale
(lizina)
- proteine de clasa a III – a (proteine de calitate inferioară)
 lipsesc unul sau mai mulţi AA esenţiale
 cei existenţi sunt în cantităţi neadecvate
Ex.: zeina din porumb (lipsită de lizină şi foarte săracă în
triptofan), colagenul (lipsit de triptofan şi foarte sărac în
metionină, lizină, treonină)
 Proteinele

• Roluri:
- structural
- de transport şi depozitare a unor compuşi chimici (oxigen,
dioxid de carbon, ioni, vitamine) (ex. hemoglobina, mioglobina,
serumalbumina)
- de enzime (ex. amilaza, lipaza)
- în activitatea contractilă şi locomotorie a organismului (ex.
actina, miozina)
- în reglarea a schimburilor lichidiene dintre sânge şi ţesuturi
(presiunea coloid-osmotică)
- în apărare (anticorpi = imunoglobuline)
- în echilibrul acido-bazic (sisteme tampon)
- protecţie faţă de noxe chimice
- în prevenirea obezităţii (ADS 20 – 30%)
- rol energetic secundar (1 g → 4,1 kcal)
 Proteinele

Clasificarea AA:
- AA neesenţiali, sintetizabili în organism (10):
glicocolul, alanina, serina, prolina, titozina, cisteina,
asparagina, acidul aspartic, glutamina, acidul
glutamic
- AA semiesenţiali, sintetizaţi în organism, dar în
cantitate insuficientă (2): histidina şi arginina
- AA esenţiali, pe care organismul nu-i poate sintetiza:
valina, leucina, izoleucina, treonina, metionina,
lizina, fenilalanina şi triptofanul
 Proteinele

Fondul metabolic comun de AA = totalitatea AA liberi

existenţi la un moment dat în organism în plasma
sanguină şi lichidul interstiţial
• Este constituit din:
- AA din proteinele alimentare
- AA din hidroliza proteinelor tisulare
- AA sintetizaţi endogen (AA neesenţiali)
• Este înnoit continuu pe seama absorbţiei digestive şi
a degradării proteinelor tisulare
• Este utilizat pentru sinteze proteice şi de substanţe
biologic active derivate din AA, precum şi în scop
energetic (în mai mică măsură)
 Dinamica AA în organism

• AA plasmatici – surse:
- absorbţia intestinală de AA (predominant prin
mecanisme active, cu mai multe mecanisme
transportoare)
- degradarea proteinelor tisuale
↑ aminoacidemiei:
- afecţiuni hepatice severe
- afecţiuni caracterizate prin catabolism proteic
excesiv (ex. boli cronice consumptive)
- defecte congenitale sau dobândite ale sistemelor
enzimatice care asigură catabolizarea unor AA
 Dinamica AA în organism

• Din plasmă, AA sunt preluaţi şi transportaţi în celule

(prin difuziune facilitată sau transport activ), unde:
- pot rămâne ca AA liberi, asigurând homeostazia
celulară
- pot fi utilizaţi pentru reînnoirea proteinelor proprii ale
celulei respective sau pentru sinteza de proteine
necesare întregului organism (ex. hepatocitele
sintetizează albumine, factori ai coagulării,
precursori ai unor peptide vasoactive)
- pot fi convertiţi în glucoză (18 din cei 20 de AA sunt
glucoformatori) sau în cetoacizi şi acizi graşi (cu
participarea a 19 AA)
 Dinamica AA în organism

- pot fi utilizaţi la sinteza unor substanţe biologic active,

hormoni (ex. tirozina serveşte la biosinteza hormonilor
tiroidieni şi catecolaminelor)
- pot fi catabolizaţi, în cazul unui aport excesiv de AA
(catabolizarea se realizează în special la nivel hepatic)
- pot fi utilizaţi în scop energeic, în lipsa unor cantităţi
suficiente de glucide şi lipide
 Dinamica AA în organism

Catabolismul aminoacizilor
• Dacă se acumulează cantităţi de AA mai mari decât
cele necesare pt. sintezele proteice, aceştia pot fi
catabolizaţi prin dezaminare, transaminare,
decarboxilare.
• dezaminarea - descompunerea în amoniac şi un
alfa-cetoacid
• transaminarea - reacţia de cedare a grupării amino
unui cetoacid, prin intermediul unor compuşi
intermediari. (ex. ALAT, ASAT)
• decarboxilarea - procesul de pierdere a grupării
carboxil, cu formare de amine. ( HIS:histamina,
TRP:serotonina, TYR:adrenalina, noradrenalina)
 Dinamica AA în organism

• Eliminarea AA:
- renal
- digestiv
- cutanat
↑ eliminării de AA în:
- hiperaminoacidemii
boli hepatice severe
catabolism proteic excesiv
- erori ale metabolismului AA
 Bilanţul proteinelor în organism

• Aport:
- exogen: 15 – 20% din RA sau 0,8 g/kgc
- endogen: sinteză în ficat (albumine, globuline,
factorii coagulării cu excepţia factorului VIII),
plasmocite (Ig), rinichi (renina, eritropoetina), celule
intestinale (apoproteinele), glande endocrine
(hormonii polipeptidici: STH, hormonii pancreatici)
• Digestie:
- gastrică: pepsina, gastricsina, labfermentul
- intestinală:
suc pancreatic: tripsina, chimotripsina, elastaza,
carboxipeptidaza
suc intestinal: aminopeptidaze, dipeptidaze
 Bilanţul proteinelor în organism

• Absorbţie:
 pentru di- şi tripeptide: maximă în prima porţiune a
jejunului vena portă FICAT
MECANISME

• pol apical: cotransport di-/tripeptide/H+

• intracelular: scindare în AA sub acţiunea unor

peptidaze

• pol bazal: difuziune facilitată ca AA

 Bilanţul proteinelor în organism

• Absorbţie:
 pentru aminoacizi: maximă la nivelul ileonului 
vena portă  FICAT
MECANISME
• pol apical  sisteme de 3 – 4 aminoacizi cuplaţi cu Na+
 cotransport Na+/AA
• pol bazal  difuziune facilitată
• Eliminare: în funcţie de tipul de proteine
 renal
 digestiv
 hepatic
 cutanat
 Rolul hormonilor în reglarea
metabolismului proteic
• STH – ANABOLIC
-  transportul de AA prin membrana celulară (în
special la nivel osos, muscular şi hepatic)
-  sinteza de proteine la nivel ribozomal
-  catabolismul proteinelor
• PROLACTINA – ANABOLIC (similar STH)
• INSULINA – ANABOLIC
-  transportul transmembranar de AA (în special la
nivel muscular)
-  proteinosinteza (în special la nivel muscular şi
hepatic)
-  utilizarea AA pentru gluconeogeneză
-  catabolismul proteic
 Rolul hormonilor în reglarea
metabolismului proteic
• ANDROGENI – ANABOLIC
– stimulează sinteza proteinelor tisulare şi
osteogeneza
• H.TIROIDIENI
– ANABOLIC - proteinosinteza
– CATABOLIC - în exces (bilanţ azotat negativ)
• GLUCAGON – CATABOLIC
–  catabolizarea AA la nivel hepatic
• CORTIZOL – CATABOLIC
–  sinteza de proteine
–  catabolismul proteic (excepţie: la nivel hepatic
intensifică neoglucogeneza din AA)
 Proteinele şi performanţa sportivă

• Proteinele alimentare:
– sinteze proteice musculare după efort
– sursă minoră de energie (5%) – mai ales AA
cu lanţ ramificat (utilizaţi direct sau prin
gluconeogeneză)

38
 Proteinele şi performanţa sportivă

• ↑ sintezei proteice este necesară pt. remedierea

„prejudiciului„ plastic consecutiv efortului
• Sinteza proteică stă la baza proceselor de
adaptare la efort
• AA esențiali importanți sunt oxidați în timpul
depunerii efortului (leucina, izoleucina și valina)
• Dacă nu s-ar adm. AA esențiali →↓ importantă a
proteinelor constituente cu efecte neg. asupra
performanței (prin dezechilibrarea balanței de nitrogen, la
menținerea căreia aceștia contribuie între 5 – 15%, în
funcție de niv. intensității și tipologia efortului)
 Proteinele şi performanţa sportivă

• În eforturi intense:
- niv. ↑ de degradare și sinteză proteică se menține între
3 și 24 h după efort
- revenirea la niv. N are loc după 48 h
• În eforturi moderate sau relativ intense (mai ales
aerobe)
- nu s-au constatat nevoi suplimentare proteice sub
forma AA esențiali
• Concluzie:
- depleția (epuizarea) proteică are loc numai în cazul
eforturilor intense, prelungite și de tip anaerob, lactacid
sau mixte,consecutiv și în contextul depleției glicogenice
intra – efort.
 Proteinele şi performanţa sportivă

• Necesarul proteic – controverse:

– necesar crescut:
• 1,2-1,4 g/kg/zi la sportivi de anduranţă
• 1,6-1,7 g/kg/zi la sportivi ce necesită forţă mare

– necesar normal:
• răspunsul anabolic creşte prin activitate fizică

41
 Proteinele şi performanţa sportivă

• Recomandări practice:
– 1,2-1,4  1,6-1,7 g/kg
– se preferă alimentele naturale
– consumul de cantităţi mici de proteine +
carbohidraţi (băuturi energizante) înainte şi
după exerciţiul fizic – posibil util

42
 Proteinele şi performanţa sportivă

Tipul de efort Valori minime Valori maxime

(g/kgc/zi) (g/kgc/zi)
De anduranță 1,2 g 3g
Neuromuscular 0,8 g 1,8 g
Activitate cotidiană 0,3 g 0,8 g

Exemple necesar proteic în fcț. de tipul de sport:

- ciclism rutier – 2,5 g/kgc
- atletism, pt.probe de genul sprint sau sărituri – 0,8 g/kgc
- gimnastică – 0,8 g/kgc
- haltere – 0,3 g/kgc
43
 Proteinele şi performanţa sportivă

Caracteristici sport Valori minime

(g/kgc/zi)
Sport la niv. de amatori 0,8 – 1 g/kg
(nu mai mult de 30 min. pe zi)
Anduranță 1,2-1,7 g/kg
Rezistență 1,2-1,8 g/kg
Sportivi adolescenți în perioada de 1,5 g/kg
creștere
Sport de forță > 1,6 – 1,8 – 2 g/kg

Ingestia zilnică de proteine în fcț. de activ. fizică prestată

44
 Proteinele şi performanţa sportivă

• Momentul adm. proteinelor (timing-ul adm. )

- efect + al adm. de produse combinate de HC și AA înaintea
depunerii efortului (competiției) cu cel puțin 1 h înainte .
Durata se poate extinde până la 3 h.
- post – efort la cca 3 h, efect concretizat în amplificarea
sintezei de proteine constituționale musculare
- balanța de nitrogen se echilibrează la cca 12 h după
depunerea unui efort relativ ↑, care poate să ajungă până la
72 h, după eforturi extrem de intense (anaerrob lactacide
sau mioxte)
45
 Proteinele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu proteine, AA şi metaboliţi

• Proteinele din zer şi colostru de vacă
– conţin factori de creştere insulin-like (efect
anabolic)
– cresc masa şi forţa musculară
– rezultatele trebuie confirmate

46
 Proteinele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu proteine, AA şi
metaboliţi
• Arginina
– substrat pentru oxidul nitric (vasodilataţie)
– utilă la pacienţi cu boală coronariană şi
arteriopatii
– nu există studii la atleţi sănătoşi

47
 Proteinele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu proteine, AA şi metaboliţi

• Arginina, ornitina şi lizina
– ↑ eliberarea de GH
– eficienţă nedemonstrată de studii
• Aspartat
– aspartat de K+ și Mg2+
–  acumularea amoniului
– efecte echivoce (posibil benefice)
– sunt necesare şi alte studii
48
 Proteinele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu proteine, AA şi
metaboliţi
• L-triptofan
– precursor al serotoninei (care suprimă
durerea)
– eficienţă neconfirmată
• AA cu lanţ ramificat
– consumaţi în efortul intens
– deficitul lor  hiperproducţia de serotonină
şi oboseală
– eficienţă controversată
49
 Proteinele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu proteine, AA şi metaboliţi

• Glutamina
– ↑ concentraţia GH
– ↑ volumul miocitelor şi sinteza proteică
– substrat energetic pentru celulele imune
– eficienţă nedovedită de studii

50
 Proteinele şi performanţa sportivă

Suplimentarea cu proteine, AA şi metaboliţi

• β-hidroxi-β-metilbutiratul (HMB)
– metabolit al leucinei
– încorporat în structuri celulare
– influenţează activitatea enzimatică
– comercializat ca HMB-monohidrat calcic
– suplimentarea (1,5-3 g/zi) posibil benefică, mai
ales în primele 3 săpt. de antrenament

51
 Efecte pozitive ale adm. de AA în efortul
fizic
Aminoacizi Efecte pozitive
Arginină ↑ niv. creatină tisulară, insulină, STH
efect + asupra imunității
Aspartat amplifică metabolismul energetic musc., ↑ rezistența organism.
Glutamină accelerează refacerea după efort
efect imunologic contra răcelilor
Ornitină stimulează producerea de STH, sinteza proteică, producerea de
insulină
BCAAs asigură combustibilul pt. efortul muscular, reduce oboseala, reduce
degradarea proteică musc.
Tirozină ↑ conc. de catecolamine sanguine, amplifică procesele metabolice în
timpul efortului
Triptofan stimulează prod. de STH, reduce senzația de oboseală
Taurină întârzie apariția oboselii, amplifică procesul de refacere
Glicină asinteza de fosfocreatină, ↑ viteza și forța musc.
 Proteinele şi performanţa sportivă

• Exces proteic (> 3 g/kgc):

- afectare fcț. renală
- ↑ niv. lipoproteine sanguine, asoc. cu
ateroscleroza
- ↑ diurezei + deshidratare organism
- ↑ nitrogen urinar
• Exces L – triptofan: sdr. EMS, mialgia
eozinofilă, slăbiciune, febră, edeme, dureri
osoase, eritem etc.
• Exces arginină, glutamină sau taurină:
probleme gastrointestinale
 Produse proteice actuale utilizate în
practica actuală
• Batoane proteice
- Produse ușor asimilabile, utilizate de cele mai
multe ori după efortul fizic
- Se obține o cant. ↑ de proteine dintr-o cant. ↓ de
produs (deține conc. ↑). Din 70 g de produs se
obțin 25-30 g de proteine
- Există posibilitatea de a avea și compuși
glucidic/lipidici în aceste produse, manifestând un
efect bun asupra procesului de recuperare al
sportivului
- Din aprox. 70 g produs se obțin 25 -30 g P, 30 g
HC și 10 g L
 Produse proteice actuale utilizate în
practica actuală
• Soluții de carbohidrați/proteine
- Diferite soluții realizate pt. sportivi se pot
consuma atât în timp. efortului cât și după,
sau înainte de efortul propriu-zis (ajută în
menținerea sintezei proteice)
- Sunt produse ușor asimilabile
- Se obține o cant. ↑ de P/HC dintr-o servire
- Nu necesită preparare termică
- Se utilizează în recuperarea organism. prin
consum post efort fizic
 Produse proteice actuale utilizate în
practica actuală
• Pudră proteică
- Se obțin cant. importante de P
- Forma cel mai des utilizată de către sportivii
amatori și o serie a sprtivilor de performanță
- Formă ușor asimilabilă
- Se poate consuma atât pre efort fizic cât și
post efort fizic
- Alături de cant. importante de P se pot obține
și HC. Diferite produse conțin un mix din cele
2 elemente.
- Este utilizată cel mai des pt. recuperarea
organism. și ↑ sintezei P la niv. muscular