Viruși

Elevi:

Filipoaia Alexandru Florin – a IX a H

Bolohan Rareș Ioan - a IX a H

În biologie, un virus este un
agent patogen inframicrobian, invizibil la
microscopul optic, care nu are
capacitatea de autoreproducere, ci este
multiplicat de celula parazitată. Virușii
provoacă diverse boli infecțioase
numite viroze.

Virusurile reprezintă cea mai

simplă formă de viață acelulară.
Virusurile nu sunt considerate ființe
vii, dar cu toate aceste dispun de
material genetic, aflându-se la
intersecția dintre viu și neviu. Spre
deosebire de celelalte forme de viață,
nu consuma hrană și nu produc
energie.
Ca structură, virusul este o particulă submicroscopică, alcătuită dintr-o parte centrală numită genom
viral, format din material genetic, care poate fi ADN sau ARN, și o teacă sau înveliș protector de natură
proteică, numită capsidă. Capsida și genomul viral alcătuiesc nucleocapsida. La virusurile mai complexe
mai apare un înveliș exterior de natură proteică numit pericapsidă, peplos sau anvelopă virală. Din punct
de vedere al prezenței învelișului pericapsidal, virusurile se împart în două categorii: nude și învelite în
peplos.

Descriere - virusurile se caracterizeaza prin dimensiunile lor foarte mici (intre 12 si 300

nanometri). Ele sunt constituite dintr-un singur acid nucleic, arn sau adn, inchis intr-o capsida
(capsula de proteine), intregul - numit nucleocapsida, fiind inconjurat la unele virusuri, de un peplos (al
doilea invelis, compus din lipoproteine).

Proprietati - Virusurile se situeaza la frontiera dintre materia inerta si materia vie. Dupa opinia unor
cercetatori, virusurile nu sunt organisme vii. De fapt, ele nu au metabolism si difera prin aceasta

1
fundamental de alti agenti infectiosi (bacterii, ciuperci microscopice, paraziti). In consecinta, ele nu sunt
capabile sa produca energie pentru sintetizarea macromoleculelor lor si pentru a se reproduce. Lor le este
necesar, pentru aceasta, sa utilizeze metabolismul celulelor vii pe care le infecteaza. Aceasta deturnare a
functiilor celulelor in favoarea lor poate provoca o boala organismului infectat. Maniera in care celula
reactioneaza la prezenta virusului este foarte variabila; de asemenea, se pot deosebi diferite tipuri de
infectie celulara: acuta si citolitica (care antreneaza moartea celulei), persistenta, cronica, latenta sau, inca,
transformanta (cancerizare la scara celulara). Virusurile pot infecta orice organism, animal sau vegetal,
inclusiv bacteriile, ciupercile si algele, fiecare specie virala fiind perfect adaptata la gazda sa si la anumite
tesuturi ale acestei gazde (de
exemplu, la specia umana:
sange, ganglioni limfatici, piele,
ficat, tesut nervos etc.). Virusurile
constituie adesea cauza unor
epidemii (gripa, febra galbena,
SIDA).

Contaminarea - Poate sa
se faca pe diferite cai: cale
respiratorie sau digestiva (gripa,
poliomielita), chiar transcutanata,
prin intepatura sau muscatura
(rabie), cale transmucoasa, de
obicei din cauza unei eroziuni a
mucoasei (conjunctivita, herpes,
SIDA), cale sexuala si sangvina (hepatita B si C, SIDA). Unele virusuri sunt imunogene, adica declanseaza
producerea de anticorpi, specifici de catre organismul pe care il ataca. Daca acesti anticorpi se mentin in
organism, ei il protejeaza in mod obisnuit impotriva unei noi infectii cu acelasi virus; acesta este cazul, de
exemplu, pentru rujeola, rubeola si poliomielita, boli numite, din acest motiv, imunizante. Pe de alta parte,
introducandu-si acidul lor nucleic in celula, virusurile sunt capabile sa modifice profund informatia
genetica a acesteia, de exemplu, inducandu-i transformarea sa in celula canceroasa (virus oncogen).

Diagnostic si tratament al infectiilor virale - Diagnosticul unei boli virale poate sa se bazeze pe serologie
(cautarea anticorpilor in serul sangvin) sau pe punerea in evidenta, prin cultura celulara sau prin metode de
biologie moleculara, a virusului din sange, urina, saliva etc. Tratamentul bolilor merge de la cel al
simptomelor cazul gripei, de exemplu - pana la utilizarea medicamentelor
antivirale (aciclovir impotriva virusului zonei zoster, zidovudina impotriva HIV, virusul cauzator al sida).
Cel mai bun tratament este cel preventiv si consta in vaccinarea atunci cand exista un vaccin.

Coronavirusurile sau coronavirinele (Coronavirinae, numite și Orthocoronavirinae),

abreviat CoV, este o subfamilie de virusuri (din familia coronaviridelor) cu formă variabilă, sferică sau
ovoidală, pleomorfă, diametrul de 120-160 nm, având un înveliș extern pe care se află niște proeminențe
glicoproteice, numite spicule (peplomere), foarte lungi (24 nm), pedunculate, cu extremități rotunjite,
bulboase, aranjate în așa fel încât, la microscopul electronic, dau aspect de coroană solară (de unde și
denumirea de coronavirusuri). Spiculele au rolul de a se lega de receptorii celulari, favorizând infecția
celulelor sensibile.

2
 Virionul are un înveliș extern de natură lipoproteică, care conține proteine virale: glicoproteină S
(proteina structurală a spiculelor), proteină E de înveliș, proteină de membrană (M), hemaglutinin-esterază
(HE). Genomul constă într-o singură moleculă lineară de acid ribonucleic (ARN), monocatenară, de sens
pozitiv, care are 25-33 kb, fiind cel mai mare ARN viral cunoscut. Genomul ARN și proteina N formează o
nucleocapsida helicală, înconjurată de învelișul extern. ARN este infecțios, servește ca genom și ca ARNm
viral. Transcrierea genomului este un proces complex și implică sinteza a opt catene de ARN de sens
negativ subgenomic intermediar; cele cinci proteine structurale sunt traduse de la ARN subgenomic.

Coronavirusurile sunt foarte răspândite în natură, producând, la om și animale (păsări, porci,

bovine, cai, rozătoare, lilieci, feline, câini) afecțiuni ale căilor respiratorii și gastroenterite, unele foarte
grave, iar altele ușoare sau chiar neexprimate clinic. La om, au o mare afinitate pentru macrofage, epitelii
respiratorii și enterice, producând peste 1/3 din rinofaringite și alte afecțiuni respiratorii (mai ales toamna și
iarna), gastroenterite și o formă particulară a sindromului respirator acut sever (SARS). Sunt al doilea grup
viral, după rinovirusuri, responsabil de inducerea rinofaringitelor, răcelii comune la om. La sfârșitul lui
decembrie 2019, a fost descoperit un nou coronavirus 2019-nCoV în Wuhan, China, care provoacă o
pneumonie severă cu mortalitate ridicată. Bolile oamenilor și animalelor provocate de coronavirusuri sunt
numite coronaviroze. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin picături) sau fecal/orală.
Nu există un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin) în infecțiile umane cu coronavirus,
tratamentul fiind numai simptomatic

Organizaţia Mondială a Sănătăţii(OMS) explică pe site-ul său: „Coronavirusurile sunt o familie

numeroasă de virusuri care se găsesc atât la animale, cât şi la oameni. Unele infectează oameni şi provoacă
boli care variază de la răceala comună la afecţiuni mai severe, cum ar fi Sindromul Respirator din Orientul
Mijlociu (MERS) şi Sindromul Acut Respirator Sever (SARS)”.

Noul coronavirus, apărut în 2019 (2019-nCoV), este un nou virus ce face parte din aceeaşi familie
de virusuri  care stau la baza sindromului respirator acut sever (SARS) şi a  anumitor tipuri de răceală
obişnuită.

Virusul se transmite prin contact direct, prin secreţii respiratorii eliminate prin tuse sau  strănut, şi
prin atingerea suprafeţelor contaminate. Încă nu se ştie cât timp supravieţuieşte virusul pe suprafeţe, însă
poate fi eliminat cu simpli dezinfectanţi.
3
 Printre simptome se numără febra, tusea şi dispneea. În cazurile mai grave, infecţia poate duce la
pneumonie sau dificultăţi de respiraţie. Rareori, boala poate fi fatală. 

Măsuri de precauţie recomandate pentru a evita contaminarea:

1. Spălaţi-vă mâinile frecvent cu apă şi săpun sau curăţaţi-le cu un dezinfectant de mâini pe bază de
alcool;

2. Acoperiţi-vă gura şi nasul când tuşiţi sau strănutaţi;

3. Evitaţi contactul direct cu orice persoană care are simptome de răceală sau gripă;

4. Adresaţi-vă medicului dacă aveţi febră, tuşiți sau respiraţi greu;

5. Evitaţi contactul direct neprotejat cu animalele vii şi suprafeţele ce intră în contact cu animalele.

Pe moment, nu există încă nici vaccinuri, nici medicamente împotriva bolii Covid-19. La Geneva,
cercetătorii încearcă să pună bazele pentru dezvoltarea unui astfel de vaccin.    

Pacienţii sunt trataţi în spital şi ţinuţi în carantină pentru prevenirea răspândirii virusului.