Off...Cât de dor îmi este de serile pierdute prin parc alături de prieteni, frați, surori.

Mi-e dor

de acele momente, mi-aş dori să dau timpul înapoi pentru a mai petrece măcar o zi

astfel...mi-e dor și doar atât pot să spun. Mi-e dor de bunica care stătea pe prispa casei și de

bunicul care imediat ce ajungea acasă ne lua câte ceva..., mi-e dor să fim cu toți la masă, să

ne bucurăm de soarele verii împreună, mi-e dor de certurile dese cu fratele meu, mi-e dor

de băiatul care am spus că am să îl iubesc mereu, mi-e dor de locurile în care mă jucam până

noaptea târziu sau încercarea noastră de a lua niște cireșe din copacii vecinilor, mi-e

dor...Mi-e dor de cei care se luau de mine fără motiv, mi-e dor să mai fiu mică, măcar puțin,

mi-e dor de momentele când cântam pentru cineva sau când ne jucam de-a v-ați ascunselea,

mi-e atât de dor.Însă aceste momente vor rămâne mereu în sufletul meu și îmi voi aminti cu

drag de tot ce m-a făcut să zâmbesc.

...pentru că adevărata fericire constă în lucruri mici

Mi-e dor!

Popa Ana-Georgiana, clasa a

IX-a H, Colegiul Național „Nicu

Gane