III.

Citeşte cu atenţie textul:

„-Ce bine vrei să-ţi fac eu, pentru că mi-ai scăpat puii de moarte?
-Să mă scoţi pe tărâmul celălalt, răspunse Prâslea.
-Greu lucru mi-ai cerut, îi zise zgripţuroaica; dară pentru că ţie îţi sunt datoare
mântuirea puilor mei, mă învoiesc la asta. Pregăteşte 100 oca de carne făcută bucăţele de câte
o oca una şi 100 de pâini.
Făcu ce făcu Prâslea, găti pâinile şi carnea şi le duse la gura groapei. Zgripţuroaica
zise:
-Pune-te deasupra mea cu merinde cu tot şi, de câte ori oi întoarce capul, să-mi dai
câte o pâine şi câte o bucată de carne.
Se aşezară şi porniră, dându-i, de câte ori cerea, pâine şi carne. Când era aproape,
aproape să iasă deasupra, pasărea uriaşă mai întoarse capul să-i dea de mâncare; dară
carnea se sfărşise. Atunci Prâslea, fără să-şi piardă cumpătul, trase paloşul şi-şi taie o bucată
de carne moale din coapsa piciorului de sus şi o dete zgripţuroaicei.”
(Petre Ispirescu- „Prâslea cel voinic şi merele de aur”)
Vocabular:
Oca = veche unitate de măsură pentru capacităţi şi greutăţi, egală cu circa un litru (sau un
kilogram) şi un sfert.

Metoda 3-2-1
Notează:
⮚ 3 cuvinte interesante:

⮚ 2 lucruri care îţi plac:

⮚ 1 lucru care te face curios:

IV. Scrieţi 5 propoziţii pe care credeţi că le gândea calul lui Făt- Frumos.
V. Desenează 3 simboluri pentru basm. Explică în propoziţii de ce le-ai ales.
VI. DECUPAJ LITERAR – activitate pe grupe
Se dau textele :
Decupaţi 5 cuvinte care vă plac cel mai mult, din fiecare fragment. Cu
ajutorul acestor cuvinte realizaţi partea introductivă a unui basm(10- 15 rânduri) pe
care vi-l imaginaţi voi. Cuvintele alese lipiţi-le în textul scris de voi. Daţi un titlu
potrivit basmului.
a. ”Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o
grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu
se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei avea şi un măr care
făcea mere de aur şi, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere
coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând şi pârguindu-se, venea
oarecine noaptea şi le fura, tocmai când erau să se coacă. Toţi paznicii din toată
împărăţia şi cei mai aleşi ostaşi, pe care îi pusese împăratul ca să pândească, n-
au putut să prinză pe hoţi.”
(Petre Ispirescu- „Prâslea cel voinic şi merele de aur”)
Vocabular:
a pârgui = a începe să se coacă.

b. ”A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un
împărat, un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare, încât nici
nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte.(...)
Despre împăratul acesta a fost mereu vorba cât e lumea şi ţara cum că cu
ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat.
În zadar se întreba ţara oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot
împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul ca să-l întrebe, el
zâmbea a râde şi nu le zicea nimic. Aşa rămase vrajba dintre ochii împăratului o
taină mare, despre care nu ştia nimeni nimic afară de împăratul.”
(Ioan Slavici- „Zâna Zorilor”)
Vocabular:
vrajba = duşmănie, ură, dezbinare.