Tema 2 Masaj pentru copii Evaluarea.

Notiuni generale
Evaluare este un set de teste specifice pentru deficite marurabile, procedura de
evaluare reprezinta tehnicile si metodele pentru estimarea calitativa si cantitativa a unei
anumite disfunctii , dificit sau dezabilitati. La evaluarea unui sugar sau a unui copil mic
este necesar ca examinatorul sa posede capacitati de a alcatui un istoric medical,
familiar si a dezvoltarii complete, sa prezinte o abordare flexibila a examinarii fizice si
sa inteleaga acea interactiune cu caracter singular dintre copil si mediu fizic si
psihosocial al acestuia. Cu toate ca evalaurea copiilor prezinta multe asemanari cu cea a
adultilor, aceasta prezinta si multe caracteristici distincte. In timpil examinarii se
colecteaza informatii privint istoricul pacientului si se indeplineste fisa de evaluare, care
include: evaluarea cardiovasculare, respiratorie, tegumentara, musculo-schiletala,
tonusul muscular, sistemul nervos, echilibru si cordonarii mersului si durerii. Evaluarea
se desfasoara in mai multe etape:

1. Initiala-apreciaza restartul functional pe care se bazeaza capacitatile si activitatile

copilului
2. Intermediara- se apreciaza rezultatele obtinute prin aplicarea tratamentului ,
includerea pacintului in procesul de kinetoterapie. Impementarea programului de
educare si/ sau de recuperare neuromotorie. Stabilirea masurilor care se impun in
continuare .

II Evaluare cu caracter de diagnostic. Diagnostic

Istoricul clinic si cel cu privire de dezvoltare constituie baza unui diagnostic exact
atat sub aspect medical, cat si sub cel a reabilitatii. Istoricul se obtine de obicei de la
parinte, insa la atingerea virstei scolare, copii sunt capabili sa participe la interviul cu
scop diagnostic. Multe dintre dizabilitatile din copilarie reflecta probleme prenatale sau
perinatale. Antecedentele de maladie la mama sau afectiunele acute ale acesteia ca si
anomaliele sarcini sau dravaliului pot servi in orintarea examinarii si a schitarii
diagnosticului ca si dinamica sarcinii, descrierea mascariilor fetale , usurinta sau
dificultatea travaliului sau complicatiile, trebuie sa fie cuprinse in cazul anamnezei,
astfel o mobilitate fetala scazuta poate fi un indiciu cu privire la o afectiune neuro-
musculara primara, precum atrofia musculara de origine spinala. Datele despre hranire
pot sugera si ele potentiale anomalii neurologice. Examinatorul trebuie sa intrebe sa
consemneze orice dificultati privind suptul si deglutitia precum si daca sugarul a fost
alimentat la san sau biberon ca si despre volumul si frecventa meselor. Daca au existat
dificultati ale elimentatiei este important sa se obtina de la serviu de asistenta primara
consemnarile masuratorilor cu privire la crestere pentru a se determina impactul asupra
greutatii si inaltimii. Istoricul medical trebuie sa includa la toti copii problemele
medicale cronice spitalizarile, procedurile efectuate, interventile chirurgicale. Trebuie
consemnata lista tratamentelor medicamentoase si a alergiilor precum si situatia
imunizarilor copilului respectiv. Istoricul familiar poate servi la indentificarea
maladiilor congenitale sau dobindite.
 III. Examinare fizica
Nu exista o standartizare de examinare a sugarului si copilului, examinarile
pediatrice se desfasoara potrivit fiecarui copil in parte in functie de varsta si stadiu de
dezvoltare , cunoasterea stadiului de dezvoltare este important pentru exaluarea
maladiilor acute si a celor cronice. Copii mici trebuie examinati in prezenta parintilor
dar in cazul adolescentilor prezentra acestora este obtionala, inainte de efectiarea
evaminarii este crucial sa se stabileasca o relatie cu copilul , examinatorul o poate
realiza jucandu-se si vorbint cu acesta si observandui cu atentie fiecare miscare si
interactiune, circumferinta capului se masoara in mod repetat folosindu-se circumferinta
occipito-frontala.
La nastere circumferinta medie a capului este de 35 cm , la un an este de 47 cm .
Lungimea medie este de 50 cm la nou-nascut , dar creste cu 50% la varsta de un an.
Evaluarea capului si a gatului include inspectia formei si a simetriei, de cind academia
de Pediatrie a initiat 1952 Back to sleep recomandant ca copii sa doarma in decubit
dorsat, tot mai multi copii se prezinta la furnizorii de servicii medicale primare cu lagio-
cefalie, acesta fiind observata ca o aplatizare unilaterala a octopitalului, de asemenea
aplatizarea capului si a gatului poate sa indentifice prezenza torticolis ceea ce implica o
reciditate a muschiului sternocleidomastoidian. Copii cu torticolis au capul inclinat spre
partea afectata , barbia fiindule intoarsa catre contra-lateral. Evaluare tegumentului o
include pe cea a ungilor si a parului, se urmareste neuro-cutanate
III Evaluare musculo-scheletica
Se include observatia, palparea, testarea fortei musculare si a registrului mobilitatii
si evaluarea functionala. Observatia se concentreaza asupra posturii simetrii corpului si
tegumentele, muschii si articulatiile. Examinarea musculara trebuie sa se indrepte
asupra dimensiunii, reliefului si tonusului, articulatiile se palpeaza pentru a se detecta o
eventuala sensibilitate tonifiere, caldura sau ingrosare sinoviala. Evaluarea spatelui
cuprinde atat o evaluare a elementelor osoase si musculare cat si una cu privire la
postura . Evaluare presupune si ca in timpul se se examineaza spatele copilul sa fie
sucesiv sa fie pus sa stea asezat si in picioare, trebuie sa se urmareasca nivelul
umerilor , pozitia scapulara si a pelvisului si se cere copilului sa se aplece in fata ca sa
poate sa se observe simetriile costale si ale spatelui care pot indica o scolioza.
Asimetriile coloanei vertebrale ajut la stabilirea corburilor cifotice si scoliotice.
Scolioza este definica ca: infantila, juvenila, de adolescenta, sau neuro-musculara.
Forma cea mai obisnuita este scolioza idiopatica de adolescenta intilnita la fetele aflate
la pubertate ce au o corbura toracica pe dreapta.Evaminarea membrelor include o
evaluare a registurlui de mobilitate si a fortelor de torsiune. Cele mai multe deformari
torsionale tind sa se corecteze spontan timp ce copilul se dezvolta. Examenul piciorului
cuprinde degetele si cele 3 zone ale acestuia : picioar anterior, mijlociu si posterior.
Trebuie verificata si incaltamintea , observandu-se eventualele tipare de uzura. Cea mai
frecventa deformare a piciorului este reprezentata de metatarsis aductus- aceasta
constand in devierea mediala a oaselor metatarsiene. De obicei acesta este cauzata de
pozitia intra uterina sau severitatea ei poate fi clasificata in functie de severitatea
piciorului , pres lanus sau picioarul plat.