BOLILE TIROIDEI

Bolile tiroidei se grupeaza in boli prin exces de hormoni tiroidieni (hipertiroidismul) si boli
prin lipsa hormonilor tiroidieni (hipotiroidismul).

HIPERTIROIDISMUL Sl BOALA BASEDOW

Hipertiroidismul este consecinta producerii anormale de hormoni tiroidieni.

Etiopatogenie
Incidenta hipertiroidismului este mai ridicata in regiunile cu gusa endemica.
Boala apare mai frecvent la femei decat la barbati.
Numerosi factori pot determina aparitia bolii.
Se cunosc imbolnaviri provocate de traume psihice. In astfel de cazuri, punctul de plecare
al dereglarilor hormonale nu este tiroida, ci centrii nervosi din creier, care stimuleaza
productia de hormon hipofizar tireotrop si acesta, la randul sau, incita glanda tiroida sa
secrete cantitati mari de hormoni tiroidieni, creand astfel tabloul clinic al tireotoxicozei.

Forme si manifestari clinice:

Se cunosc trei aspecte ale hipertiroidismului:
 hipertiroidismul propriu-zis, caracterizat prin gusa si tireotoxicoza,
 boala Basedow, avand ca simptome gusa, tireotoxicoza si exoftalmia (proeminenta
globilor oculari)
 adenomul toxic, in care exista nodul tiroidian si tireotoxicoza, fara modificari
oculare.

Debutul hipertiroidismului nu poate fi precizat in timp. Manifestarile de inceput - astenie,

insomnie, nervozitate, scadere in greutate - nu sunt specifice bolii. Bolnavul este tratat
deseori in mod gresit ca un nevrotic.

Exista mai multe etape in evolutia hipertiroidismului.

Prima etapa, nevrotica, avand manifestarile mentionate (astenie, insomnie, nervozitate,
scadere in greutate), este urmata de faza a doua, faza neuro-hormonala, caracterizata prin
excesul de hormon.
Faza a treia este dominata de hipersecretie de hormoni tiroidieni. In aceasta perioada apar
semnele clinice de tireotoxicoza (vezi mai jos).
Faza a patra - denumita si viscerala - se caracterizeaza prin suferinta diverselor organe
(ficat, inima);
faza ultima este cea casectica. in prezent, formele grave sunt rare, deoarece boala este
tratata la timp.

Semnele legate de tireotoxicoza sunt comune celor trei forme clinice - hipertiroidism,
boala Basedow si adenomul toxic:
 pierderea in greutate este rapida si insemnata (10-20 kg in cateva luni), cu toate ca
apetitul este exagerat.
  Scaunele sunt frecvente, diareice.
 Bolnavul are tremuraturi vizibile ale extremitatilor, care se accentueaza cand tine
mainile intinse. Deseori tremura tot corpul.
 Pielea este calda si umeda, deoarece hipertiroidianul transpira necontenit.
 Caracteristice hipertiroidei sunt tulburarile cardio-vasculare. Tahicardia este
importanta, pulsul ajungand la 140 de batai si chiar mai mult/min. Subiectiv se
manifesta prin palpitatii si respiratie dificila, la efort. Tahicardia nu se modifica in
repaus si nici la efort, ceea ce constituie un criteriu important de diagnostic.
Pulsatiile vaselor periferice sunt puternice si vizibile la nivelul gusii - unde sunt
insotite de suflu - si la nivelul aortei abdominale. Tulburarile cardiovasculare
predomina la batrani. La acestia, fibrilatia atriala este deseori confundata cu o
cardiopatie izolata si tratata ca atare. In tireotoxicoza, tensiunea arteriala creste la 180
mm Hg, iar valorile minime coboara la 40 - 60 mm Hg.
 in genere, ideatia este rapida.
 Bolnavul este intr-o continua stare de agitatie, cu toata starea de oboseala. Este anxios,
emotiv si hipersensibil. Starile depresive, tulburarile schizoide sau paranoide sunt
frecvent remarcate. Tulburarile nervoase predomina la tineri.
 Tulburarile musculare constituie un grup important de simpotme. Oboseala musculara
este uneori extrema si poate fi insotita de paralizii trecatoare, atrofie grava sau, mai
rar, de miastenie grava.

Boala Basedow – gusa+exoftalmie+tireotoxicoza

Gusa constituie unul dintre cele mai caracteristice semne ale bolii Basedow. Tiroida poate fi
moale, difuza sau ferma, nodulara, in functie de vechimea gusii. In adenomul toxic, gusa se
dezvolta progresiv si este formata dintr-un singur nodul, de consistenta ferma, mai rar din
mai multi noduli. La inceput, gusa este dependenta de hormonul tireotrop, dar ulterior devine
autonoma, secretand cantitati apreciabile de hormoni tiroidieni. Se complica adesea cu
insuficienta cardiaca si fibrilatie atriala.
Exoftalmia este - impreuna cu gusa si tireotoxicoza - un simptom important in boala
Basedow. Ea consta in proeminenta globilor oculari, cu deschiderea exagerata a fantei
palpebrale. Privirea este fixa, ochii lacrimeaza si vederea este dubla (diplopie). Exoftalmia
poate evolua spre forma maligna. Tulburarile oculare se accentueaza si exista riscul de
pierdere a vederii.

Complicatia cea mai grava este criza de tireotoxicoza, care, din fericire, a devenit rara.
Apare la bolnavii cu tireotoxicoza severa, mai ales daca acestia sunt supusi la diverse
agresiuni (emotii, interventii chirurgicale, surmenaj). Criza este provocata de tiroidectomie,
in special, deoarece in timpul manevrelor pe tiroida se revarsa in sange cantitati mari de
hormoni tiroidieni. Criza se manifesta clinic prin intensificarea fenomenlor de tireotoxicoza
(tahicardie, hipertensiune, asterie extrema). in astfel de cazuri se instituie tratament de
urgenta cu sedative puternice, solutie Lugol si tratament cu Hemisuccinat de hidrocortizon,
in perfuzie, sau cu Cortizon acetat administrat i.m.

Metodele de investigare a functiei glandei tiroide cuprind:

 metabolismul bazal - aceasta proba masoara consumul de oxigen in conditii bazale.
Hiperfunctia tiroidiana intensifica consumul de oxigen, crescand metabolismul bazai,
pe cand hipofunctia tiroidei diminueaza metabolismul bazal
 iodemia - determinarea in plasma a iodului legat de proteine (iodemia). Valorile
normale sunt cuprinse intre 4 si 8 ju.g/100 ml.
 iodocaptarea - utilizeaza testul captarii de catre tiroida a I. In hipertiroidism, valorile
iodemiei si ale iodocaptarii sunt crescute.
 scintigrama tiroidiana. In hipertiroidism se utilizeaza, in plus, si anumite teste
dinamice.
 Dozarea TSH si a hormonilor tiroidieni (FT3 si FT4)

Tratamentul hipertiroidismului este de trei feluri: medical, chirurgical si cu radioiod.

Tratamentul medical consta in administrarea de iod sub forma de solutie Lugol (amestec
de iodura de potasiu si de iod) sau de antitiroidiene de sinteza, ca de exemplu preparatul
romanesc Metiltiouracil. Acesta este larg utilizat in tratamentul hipertiroidismului si este
indicat in special in formele usoare de tireotoxicoza si in gusile mici sau in cele difuze.
Tratamentul cu antitiroidiene de sinteza are dezavantajul ca dureaza mult (1-2 ani) si ca
poate produce reactii se sensibilizare (febra, leucopenie). Antitiroidienele scad sinteza de
hormoni tiroidieni, dar totodata stimuleaza formarea in exces a hormonului tireotrop,
existand riscul ca in cursul tratamentului sa se produca marirea de volum a gusii.

Tratamentul chirurgical (tiroidectomia subtotala) se aplica in gusile mari si in cele vechi

nodulare, care nu mai raspund la tratament medical.

Tratamentul cu iod radioactiv se aplica in cazul gusilor care capteaza iodul. Este indicat
indeosebi la hipertiroidienii varstnici. Dozele se dau in functie de marimea gusii.
Deosebit de importanta este atitudinea anturajului fata de acesti bolnavi. Cei care-i ingrijesc
trebuie sa tina seama ca hipersensibilitatea si susceptibilitatea crescute la acesti bolnavi sunt
manifestari ale tireotoxicozei. De aceea ei trebuie menajati, tratati cu blandete si rabdare si
feriti de emotii puternice si de suparari. Asigurarea conditiilor de liniste si de odihna,
impreuna cu un regim alimentar adecvat - constand din mese usoare si dese -completeaza cu
succes tratamentul medical.

HIPOTIROIDISMUL Sl MIXEDEMUL

Hipotiroidismul si mixedemul sunt sindroame clinice determinate de productia insuficienta

sau de absenta hormonilor tiroidieni. Cele doua entitati clinice difera intre ele doar ca
intensitate, mixedemul reprezentand forma cea mai severa de insuficienta tiroidiana.

Mixedemul adultului apare la indivizi de ambele sexe, intre 40 si 60 de ani.

Simptomele se instaleaza lent, in decurs de ani, astfel incat afectiunea este sesizata
tarziu.

Boala debuteaza brusc numai dupa interventia chirugicala pe tiroida, cu extirparea

completa a glandei.

Tablou clinic
Bolnavul cu mixedem are o infatisare caracteristica
  Datorita infiltratiei tegumentelor cu lichid mucoproteic, fata este impastata, cu pungi
la ochi
 Parul este uscat si cade.
 Tegumentele sunt aspre, uscate, de culoare palida-galbuie si reci.
 Un semn constant intalnit este rarirea sprancenelor la extremitati.
 La femei, vocea se ingroasa.
 Temperatura corpului este de obicei scazuta (hipotermie) si bolnavii sunt foarte
sensibili la frig.
 Cordul este marit, iar bataile inimii sunt rare (bradicardie).
 alta particularitate a hipotiroidismului o constituie lentoarea psihica, manifestata prin
somnolenta, torpoare, incetinire a proceselor mintale si greutate in vorbire (bradilalie).
Tabloul clinic este completat de dureri de cap, constipatie, dureri musculare, acestea
din urma fiind in mod gresit atribuite reumatismului.
 Tulburarile in sfera genitala constau in menoragii si sterilitatea, la femei, si pierderea
potentei si scaderea fertilitatii, la barbat.

Etiopatogenie:
 mixedemul apare cu predilectie in regiunile cu gusa endemica, carenta in iod si
substantele gusogene fiind factori favorizanti pentru aparitia sa.
 Indepartarea chirurgicala totala a glandei duce la instalarea rapida a mixedemului.
 Insuficienta tiroidiana mai poate fi produsa de leziuni inflamatorii ale tiroidei (tiroidite
acute si cronice). in aceste cazuri se pare ca procesul autoimun (prezenta de anticorpi
antitiroidieni care distrug tesutul glandular) are o deosebita importanta in producerea
sindromului.
 in ultimii ani au aparut cazuri de insuficienta tiroidiana dupa tratamente cu doze mari
de iod radioactiv, terapie aplicata in hipertiroidism si, mai ales, in cancerul tiroidian.

Mixedemul infantil

La copii, mixedemul imbraca forme diferite de ale adultului, fapt pentru care merita o
descriere separata.
Evolutia si manifestarile bolii sunt mai severe. Exista doua forme clinice distincte, dupa
momentul instalarii hipotiroidismului: mixedemul infantil si mixedemul juvenil.

Mixedemul infantil este una dintre cele mai frecvente boli endocrine ale copilariei. in forma
cea mai severa, cu absenta congenitala a tiroidei (mixedem congenital), debutul se situeaza
in viata intrauterina. Simptomele apar din primele luni de viata. Tulburarile sunt grave,
afectand atat cresterea, cat si dezvoltarea somatica si indeosebi dezvoltarea sistemului
nervos. Capul este mare, fata inexpresiva, cu aspect de imbecilitate. Pielea este ingrosata,
palida, abdomenul balonat, cu hernie ombilicala. Dintii, cariati, prezinta numeroase
malformatii. Daca tratamentul tiroidian nu este instituit din timp, leziunile sistemului nervos
devin ireversibile. Copilul este cretin si nu creste in inaltime (nanism tiroidian). Dezvoltarea
sa este disarmonica, membrele fiind disproportionat de scurte in raport cu trunchiul.
Un criteriu pretios de diagnostic il constituie inchiderea tardiva a fontanelelor si
aparitia tarzie a nucleilor de osificare. Se mai adauga si alte anomalii, ca disgenezia
epifizara, caracterizata prin calcifieri multiple si neregulate ale cartilajelor epifizare.
Mixedemul infantil are drept cauze lipsa de iod in alimentatie, excesul de antitiroidiene luate
de mama in timpul sarcinii sau absenta congenitala a unor enzime care intervin in formarea
hormonilor tiroidieni.

Mixedemul juvenil, spre deosebire de cel infantil, apare ceva mai tarziu, in copilarie,
intarzierea in crestere si in dezvoltarea mintala este mai putin accentuata. Mai exista o forma
clinica de mixedem, in care punctul de plecare nu este in tiroida, ci in hipofiza, care secreta
cantitati insuficiente de hormon tireotrop. Simptomele sunt mai putin manifeste decat in
hipertiroidismul primar.

Diagnostic
 Metabolismul bazal (normal ± 10%) este mult scazut in mixedem, ajungand la valori
de -20% sau chiar -45%.
 Valorile colesterolului sanguin sunt semnificativ crescute, mergand pana la 300 mg si
chiar la 600 mg% (normal = 180 -220 mg%).
 Un alt semn distinctiv il constituie aparitia in sange de hematii contractate, cu margini
dintate si ondulate. Acestea dispar sub tratamentul tiroidian.
 Valorile iodemiei scad pana la 1 g/100 ml, iar cele ale iodocaptarii sunt cu atat mai
scazute, cu cat deficitul tiroidian este mai sever.

Tratamentul mixedemului este simplu si eficace.

La adult se obtin rezultate surprinzatoare. Sub tratamentul tiroidian, mixedematosul isi
schimba complet infatisarea, devine mai vioi si isi poate relua activitatea intrerupta.
Tratamentul consta in administrarea perorala de pulbere de glanda tiroida sau produse
hormonale sintetice: tiroxina sau triiodotironina (aceasta se gaseste in comert sub denumirea
de Tiroton, Tiroida sau Eutirox). Doza si durata tratamentului sunt apreciate de catre medic
de la caz la caz.

HIPOTIROIDISMUL CRONIC BENIGN

Hipotiroidismul cronic benign este o forma usoara de insuficienta tiroidiana, destul de
frecventa, dar greu de diagnosticat.
Simptomatologia nu are nimic specific, putand fi observata in multe alte afectiuni. Bolnavul
este friguros, constipat, se plange vesnic de oboseala, tulburari de memorie si somnolenta.
Se ingrasa cu usurinta, iar tegumentele sunt uscate si reci. Metabolismul bazai este doar
uneori scazut. Celelalte teste pentru explorarea functiei tiroidiene pot fi normale. Singura in
masura sa precizeze diagnosticul este proba terapeutica cu hormoni tiroidieni. Sub
tratamentul tiroidian, bolnavul se simte bine si tulburarile dispar.

GUSA Sl CRETINISMUL ENDEMIC

Termenul de gusa endemica se refera la marirea de volum a glandei tiroide, manifestare

intalnita in anumite zone geografice, interesand 10% din populatie. Gusa apare cu predilectie
in zonele de munte si de deal.
Etiopatogenie: factorul determinat in constituirea gusii este carenta de iod. Hipertrofia
glandei tiroide mai este favorizata si de factori alimentari gusogeni (varza, conopida, napi),
de subalimentatie, in special de carenta proteica si de calitatea proasta a apei.