BOLILE PARATIROIDELOR

Patologia paratiroidelor cuprinde două sindroame: hipoparatiroidismul sau

tetania paratiroidiană şi hiperparatiroidismul sau boala Reeklinghausen.
Ambele sindroame au in comun alterări ale metabolismului fosfo-calcic.

HIPERPARATIROIDISMUL (boala Reeklinghausen)

Definitie
Boala se datoreaza secreţiei excesive de hormon paratiroidian.

Etiologie
In 90% din cazuri afecţiunea este provocată de un adenom (adenomul este o
tumora benigna – care e bine delimitata, are un ritm de crestere relativ lent,
nu determina metastaze, are capsula ce o delimiteaza de tesuturile din jur -
care se datoreaza hipertrofiei unui tesut secretor, cum este cel glandular)
paratiroidian, mai rar de cancer (tumora maligna - care nu e bine
delimitata, are un ritm de crestere rapid, determina metastaze, nu are capsula
care sa o delimiteze de tesuturile din jur, pe care le invadeaza) sau de
hiperplazia paratiroidelor (cresterea de volum a glandelor).

Simptomatologie
Excesul de hormon paratiroidian duce la creşterea calciului din sânge
(hipercalcemie) şi la scăderea depozitelor de calciu şi fosfor din oase. In
consecinţă, se elimină prin urină cantităţi mari de calciu (hipercalciurie). Un
efect imediat al acestui proces este eliminarea unor cantităţi mari de urină
(poliurie), cu aspect lăptos, însoţită de sete mare (polidipsie).

La nivelul ţesuturilor moi - vase, rinichi, stomac - se depun cristale de

fosfat de calciu, care se prezintă la examenul radiologic sub formă de
calcifieri. Caracteristică acestei boli este calculoza renală, care se poate
complica cu pielonefrită şi calcifierea difuză a tubilor renali.

In etapa finală a bolii survin demineralizarea scheletului şi atrofia oaselor.

Apar dureri osoase, eroziuni ale falangelor şi osteoporoza craniului. Din
cauza demineralizării, calota prezintă la examenul radiologic un aspect
particular, "vătuit", datorită opacităţilor dispuse neregulat pe suprafaţa
craniului.

La nivelul oaselor lungi apar chisturi şi se produc cu uşurinţă fracturi,

bolnavul devenind cu timpul un infirm.

Muşchii sunt şi ei afectaţi, fapt care se traduce prin oboseală musculară şi

hipotonie.

Diagnostic pozitiv:
Prezenţa calculilor renali la un bolnav poate sugera existenţa
hiperparatiroidismului. (vizibili la examen echografic)
Examenul radiologic are mare valoare diagnostică, dar numai în faza
avansată a bolii, când apar chisturile, fracturile şi osteoporoza.

Zone de osteoporoza la nivelul falangelor si oaselor cutiei craniene

Hiperparatiroidismul poate fi recunoscut totuşi mai devreme graţie
investigărilor de laborator. Vom prezenta pe scurt câteva dintre ele.
Dozarea calciului în sânge este prima şi cea mai importantă analiză. Se
găsesc valori crescute ale calcemiei şi concentraţii scăzute de fosfor sanguin.

Tratamentul hiperparatiroidismului este chirurgical şi constă în

îndepărtarea tumorii paratiroidiene.

HIPOPARATIROIDISMUL (tetania paratiroidiană)

Etiologie
Cauza cea mai obişnuită a hipoparatiroidismului o constituie lezarea sau
îndepărtarea chirugicală a glandelor paratiroide în cursul unei operaţii
pe tiroidă.
Mai rar, afecţiunea se datoreşte distrugerii glandelor prin hemoragie,
infecţie sau iradierea tiroidei cu raze Rontgen sau cu iod radioactiv.
Uneori cauza hipoparatiroidismului nu poate fi găsită.

In toate cazurile, indiferent de natura insuficienţei paratiroidiene, scăderea

secreţiei de parathormon micşorează concentraţia calciului în sânge (scade
calcemia). Aceasta duce la creşterea excitabilităţii sistemului nervos central,
favorizând astfel apariţia crizelor de tetanie.

Simptomatologie: cele mai multe cazuri de tetanie se întâlnesc la copii.

 Manifestarea tipică a bolii o constituie contractura spastică,
 simetrică, a membrelor, precedată de crampe, furnicături şi
amorţeli.
 Contractura la mână se traduce prin spasmul carpopedal, care dă
mâinii aspectul descris sub denumirea de "mână de mamoş".

 La copil apare destul de frecvent spasmul laringian.

 In cazuri severe apar tulburări în respiraţie, cianoză, sufocare şi
moarte. La adult, spasmul laringian poate fi confundat cu astmul
bronşic. Spasmele generalizate se însoţesc de fotofobie, greutate în
vorbire (disartrie) şi spasme viscerale (tetanie gastrică, spasm
piloric).
 Tulburările psihice sunt frecvente, mergând de la iritabilitate,
anxietate, depresiune şi panică, până la delir şi stupoare.
 In forma cronică a tetaniei apar tulburări trofice - uscăciunea pielii
şi a părului, unghiile se rup uşor, iar eczemele apar frecvent.
 Cataracta este o manifestare obişnuită a bolii.
 Cariile dentare sunt numeroase.

Forme clinice
Există o formă acută a bolii, declanşată de îndepărtarea chirurgicală a unui
adenom paratiroidian. Tetania se iveşte la câteva zile după operaţie, iar
manifestările sunt dramatice.

Cel mai adesea însă tetania este latentă, iar episoadele acute sunt provocate
de oboseală sau de emoţii. In tetania latentă, manifestările sunt mai reduse
ca intensitate. Bolnavul se plânge de slăbiciune musculară, oboseală,
amorţeli, crampe moderate şi furnicături în corp. Manifestări similare
pot apărea după diaree cronică şi vărsături repetate cu pierderea de calciu.
Există şi o tetanie neurogenă (spasmofilie), care apare în nevroze.
Graviditatea este un factor agravant al tetaniei, datorită pierderii de calciu în
timpul sarcinii.

Tratamentul
Tratamentul preventiv se referă la o serie de precauţii care trebuie luate în
cursul operaţiilor pe tiroidă şi paratiroide.
In timpul crizelor se vor da bolnavului sedative şi tranchilizante.
Scăderea calciului în sânge se combate cu săruri de calciu (gluconat sau
lactat de calciu), administrate în injecţii i.m., i.v. sau per oral.

Este obligatoriu ca tratamentul cu calciu să fie asociat cu vitamina D3, în

doze de 2000-4000 ui zilnic. Se mai utilizează preparatul Tachystin Forte
(dihidrotahisterol 1 mg: https://www.pcfarm.ro/prospect.php?id=2509 ), care este
un hipercalcemiant mai puternic decât vitamina D.

In tetania acută, bolnavul trebuie scos rapid din criză, cu injecţii i.v. de
gluconat de calciu şi cu sedative.

Asistentele medicale, în comportamentul lor faţă de bolnav, trebuie să ţină

seama de faptul că hipoparatiroidienii au un sistem nervos dereglat (creşte
excitabilitatea sistemului nervos central): obosesc uşor, sunt anxioşi şi
iritabili şi de aceea trebuie să li se ofere condiţii de linişte şi repaus. Este
bine să evite meseriile care i-ar supune unor eforturi mari fizice şi
intelectuale.