9.

Analizați barierile în cale unei comunicări eficiente

Tendinţa de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile
interlocutorului. Convingerea unor persoane că cei din jurul lor îşi vor
corecta comportamentul numai dacă vor fi criticaţi este o barieră în calea
comunicării eficiente. De exemplu, expresiile de genul: „Tu eşti de vină
că...”, „Nu te-ai gândit deloc când ..”, etc.
Etichetarea. Comunicarea poate fi blocată de etichetări de genul „Eşti un
naiv, un nepriceput, etc ...”. Aceste etichete conferă comunicării o
nuanţă negativă ce stopează circuitul de informaţii.
Oferirea de soluţii este o altă barieră în calea comunicării. Oferită în
mod direct sau indirect, ea condiţionează apariţia blocajelor în procesul
comunicării. Fraze ce împiedică comunicarea: „Dacă aş fi în locul tău,
cu siguranţă că...”, „Aceasta-i foarte uşor de soluţionat...”, etc.
Lauda evaluativă. Apecierea în termeni generali a acţiunilor, atitudinilor
interlocutorului sau a unei alte persoane nu face altceva decât să
provoace deficienţe în calea comunicării. Exemple de astfel de expresii:
„Eşti exact ca toţi ceilalţi deoarece ...”, „Tot timpul ai fost un băiat bun,
nu-i aşa că ai să mă ajuţi şi în ...”, etc.
Recurgerea la ordine. A da ordine înseamnă a provoca reacţii defensive,
rezistenţă, reacţii agresive sau pasive. Consecinţele unei astfel de
comunicări, în care se dau ordine, sunt: scăderea autorităţii, a respectului
de sine la persoana căreia îi sunt adresate aceste ordine. Exemple: „Fă-ţi
tema imediat!", „Deconectează televizorul imediat!”, etc.
Folosirea exagerată a întrebărilor. Lansarea întrebărilor închise poate
pune capăt unei discuţii. Întrebările ce solicită răspunsuri de tipul „da”
sau „nu”, încurcă şi nu permite să aflăm prea multe de la interlocutorul
nostru, de exemplu: „Regreţi cele întâmplate?”, „Când s-a întâmplat?”,
etc.
Folosirea ameninţărilor. Acestea transmit mesajul că dacă soluţiile
propuse nu vor fi acceptate sau aplicate în practică, persoana respectivă
va suporta consecinţe negative (ex. pedeapsa). În cazul dat, comunicarea
este întreruptă din momentul când a fost anunţată ameninţarea.
Persoanele/copiii cu care se comunică în felul acesta vor fi tăcuţi, supuşi,
executori, dar nu vor putea să îşi exprime opinia, să ia decizii, să aibă
iniţiative.
Moralizarea. Aceasta este o altă manieră neadecvată de a comunica ce
include, de cele mai dese ori, formulări de tipul: „ar trebui să ...”, „ar fi
cea mai mare greşeală din partea ta”, „era cazul să ...”, etc.
Abaterea. Este o modalitate de a distrage atenţia de la preocupările unei
persoane şi a canaliza comunicarea spre realizarea intereselor celeilalte
persoane. În acest caz se foloseşte tactica: „Mai bine să discutăm
despre...”.
Argumentarea logică impusă. Este o tactică de a convinge cealaltă
persoană prin argumentare logică sau dovezi logice, fără a ţine cont de
factorii emoţionali implicaţi. Încercările de a găsi soluţii logice pentru
rezolvarea problemelor altei persoane conduce la frustrare prin ignorarea
sentimentelor şi opiniilor acelei persoane, fapt care nu facilitează deloc
comunicarea, ba din contra, o va face să fie chiar dificilă