7.

Identificați semnele de risc crescut la copiii mici

6.Dezvăluiți standardele de dezvoltarea copilului de la Semnele 1-4 sunt semne generale de pericol pentru viaţa
copilului. în cazurile respective este indicată spitalizarea
0 la 3 ani ,4-7 ani
urgenta.
Standardele de învăţare şi dezvoltare a copilului de la naştere
până la 7 ani recunosc:  unicitatea copilului;  caracterul 1.Somnolenta, trezirea dificilă sau cînd copilul este
global şi integrat al dezvoltării lui;  rolul activ al copilului inconştient.
în construcţia sinelui şi a propriei învăţări;  importanţa
respectării drepturilor fundamentale ale copilului;  rolul 2.Convulsiile (tremuraturi puternice) cu încordarea musc
fundamental al adultului în îngrijirea, creşterea, dezvoltarea hiior membrelor şi imposibilitatea de a linişti copilul, îns
şi educaţia copilului în perioada timpurie. otite de învineţire sau paliditate, ţipăt sau moleşeală.
Standardelor de învățare și dezvoltare a copilului de la
3.Nu poate suge la sîn şj/sau bea lichide.
naștere până la 7 ani are următoarele funcții:
îmbunătăţirea procesului educaţional din Instituțiile de 4.Vomă după fiecare hrană sau înghiţitură.
Educație Timpurie de orice tip îmbunătăţirea curriculumului
destinat nivelului 0 „Educaţie timpurie” îmbunătăţirea  Febră (temperatură mai mare de 38°C, iar pentru prima
calității formării și pregătirii cadrelor didactice dezvoltarea şi luna de viaţă mai mare de 37,5°C) este legată de răceală,
îmbunătăţirea programelor de educaţie destinate părinţilor infecţia urechiuşelor (otită), pneumonie, infecţia tractului
evaluarea şi îmbunătăţirea programelor educaţionale oferite urinar şi alte infecţii. Unii copii fac febră dupa vaccinare,
de creşe şi grădiniţe monitorizarea progresului la nivel de expunere la un mediu cu temperatura înaltă (pe cuptor).
sistem educaţional destinat copiilor de la naştere până la 7
ani îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere publică asupra    Respiraţia dificilă sau frecventă (mai mult de 60 de
importanţei şi valorii perioadei copilăriei timpurii. respiraţii pe minut pentru sugarii cu varsta pana la 2 luni
Copiii învață prin explorarea lumii înconjurătoare care le âi 50 respiraţii pe minut pentru cei de vîrstă 2-12 luni)
stimulează dezvoltarea încontinuu, sub toate aspectele. În sau, din contra, rara (mai puţin de 30 respiraţii pe minut),
acest sens, Standardele de învăţare şi dezvoltare a copilului pe funda! de tuse, geamăt, învineţire, paliditate şi
de la naștere până la 7 ani sunt structurate pe 4 domenii de temperatură înaltă poate fi un semn a maladiilor
dezvoltare a copilului. Prin interacţiune cu mediul (fizic şi respiratorii, care se pot complica cu pneumonie grava.
social), copiii trăiesc experienţe ce au un impact incontestabil
   Diareea {scaun frecvent, apos, verde, cu mucozitaţi şi
asupra dezvoltării lor complexe. Fiecare acţiune a lor de
sînge, urît mirositor, mai mult de 10 ori pe zi la nou-
cucerire a mediului în care trăiesc și se dezvoltă implică atât
născut şi circa 3 ori pe zi la un copil mai mare}, este
procese cognitive, operaţii mentale, cât şi trăiri afective şi
semnul infecţiei gastrointestinale, intoxicaţiei alimentare,
motricitate. Pentru astfel de experienţe, copilul trebuie să fie
alergiei la lapte sau paraziţi, utilizării antibioticelor.
sprijinit în dezvoltarea sa sub raport fizic, cognitiv, socio-
emoţional, lingvistic. Toate domeniile de dezvoltare sunt
intercondiţionate, adică dezvoltarea unui domeniu
favorizează dezvoltarea copilului într-un alt domeniu, iar
experienţele de învăţare sunt cu atât mai semnificative pentru
progresul copilului, cu cât ele se adresează simultan tuturor
domeniilor dezvoltării. Ritmul dezvoltării fiecărui domeniu
este diferit de la copil la copil.
8.Expuneți despre importanța alimentației naturale în
primele 6 luni de viață,6-12 luni,copiii mai mari de 2 ani.
1.Alimentația copilului la 0 – 4 luni: Cea mai adecvată hrană
pentru un nou-născut este laptele matern, datorită calităților
sale imunizante, antiinfecțioase, antialergice. În timpul
alăptării se realizează de asemenea și o relație psiho-afectivă
între mamă și copil, de aceea mama trebuie să fie foarte
liniștită și odihnită. Alimentația copilului la 4 – 5 luni:
diversificarea alimentației nu se recomandă până la vârsta de
șase luni, în cazul copiilor hrăniți exclusiv cu lapte matern, cu
condiția să crească în greutate aproximativ 200 g pe
săptămână în primele patru luni de viață și aproximativ 150 g
pe săptămână în lunile 4 – 6.  Alimentatia sugarului la 5 – 6
luni. Sugarii alimentați cu lapte praf încep diversificarea la
cinci luni astfel:prima zi: o linguriță fructe (banană și măr
copt) cu restul lapte;a doua zi: două lingurițe fructe cu restul
lapte;a treia zi: patru lingurițe de fructe cu restul lapte.La
vârsta de 5 luni și 2 săptămâni se introduce treptat supă de
morcovi (zeamă sau direct piure), câte 20–30 ml/zi.
2. Acesta este momentul în care începe diversificarea
alimentației la bebelușii hrăniți cu lapte matern cu supă-cremă
de morcovi introdusă la masa de prânz după schemă
prezentată anterior. Pentru sugarii alimentați cu lapte praf, la
care diversificarea a început la șase luni. La vârsta de șapte
luni se pot introduce o dată pe săptămâna, în loc de carne, 2–3
ficați de pui, fierți separat timp de o oră. Masa de lapte de
după-amiază poate fi înlocuită treptat cu iaurt, în care se poate
adăuga fructe proaspete.Alimentația copilului la 7 – 8 luni: în
cazul copiilor alimentați natural, la care diversificarea a
început la șase luni, se poate introduce în supă cremă de
legume și gălbenușul fiert tare. La vârsta de opt luni, se poate
introduce în supă-cremă de legume, o dată pe săptămână, în
locul cărnii, pește alb fiert. Masa de lapte se va înlocui treptat
cu iaurt, în care se pot adăuga fructe proaspete. Alimentația
copilului de la 8 luni – 1 an
Dimineața: lapte cu cereale (sau lapte matern)
Ora 10.00: fructe (banană, măr, ananas, pepene galben, caise,
piersici, struguri albi fără coajă și sâmburi) cu 2 lingurițe
cereale cu brânză de vaci preparată în casă.
3. Alimentaţia copiilor mai mari de 2 ani
Alimentația copilului de 2 ani nu este o temă ușoară
pentru mămici. Meniul unui copil de un an nu diferă cu
mult față de cel pentru micuții de doi ani sau de trei.
Însă, foarte important, obiceiurile alimentare ale
părinților influențează puternic preferințele culinare ale
celor mici. S-a constatat, după împlinește copilul patru-
cinci ani, părinții nu mai respectă multe dintre
principiile sănătoase în alimentație. Medicul pediatru
spune că micuții cu vârste între unu și trei ani au nevoie
de 100 calorii/kg corp/zi, adică dacă un copil are 12
kilograme, ar fi indicat să consume într-o zi alimente
care însumează 1.200 de calorii. Această proporție este
orientativă. Trebuie de evitat mezelurile. De asemenea,
trebuie de limitat sau chiar scos din meniu carnea
tocată, brânza topită, margarina, pentru că sunt bogate
în grăsimi și se digeră greu.
Meniul copilului de doi ani trebuie să se împartă în cinci
mese inegale, adică trei mese principale și două gustări.
Astfel, micul dejun trebuie să aibă o proporție de 20-
25% din meniul zilnic, prima gustare – 10-15%, prânzul
– 30%, a doua gustare – 10-15%, iar cina – 20-25%.
Toate mesele trebuie să includă alimente din cele cinci
grupe alimentare, respectiv: în grupa I sunt lactatele, în
grupa a II-a intră carnea, peștele și ouăle, în grupa a III-
a se găsesc grăsimile de origine animală și vegetală,
bune pentru organism pentru că furnizează acizii grași
esențiali, în grupa a IV-a sunt cerealele (grâu, secară,
porumb, orz, ovăz), care oferă copilului energie, iar în
ultima grupă intră fructele (maximum 150 de grame pe
zi) și legumele (până la 300 de grame pe zi)

Prânz: supă-cremă de legume cu tăiței sau găluște, carne de

pui (vită) sau perișoare. Supa poate fi acriță cu lămâie sau borș
de casă. De două ori pe săptămână în supă se adaugă gălbenuș
de ou fiert. De asemenea, copilul poate mânca 2–3 ficăței de
pui pe săptămână. O data pe săptămână copilul poate mânca
pește alb sau dovlecel umplut cu carne de pui și orez.

După-amiază: iaurt simplu cu fructe proaspete.

Seara: lapte matern sau cereale cu lapte. Peste vârsta de un

an, biberonul nu mai este recomandat
9.Analizați barierile în cale unei comunicări eficiente
Tendinţa de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu
părerile interlocutorului. Convingerea unor persoane că cei din
jurul lor îşi vor corecta comportamentul numai dacă vor fi criticaţi
este o barieră în calea comunicării eficiente. De exemplu,
expresiile de genul: „Tu eşti de vină că...”, „Nu te-ai gândit deloc
când ..”, etc.
Etichetarea. Comunicarea poate fi blocată de etichetări de genul
„Eşti un naiv, un nepriceput, etc ...”. Aceste etichete conferă
comunicării o nuanţă negativă ce stopează circuitul de informaţii.
Oferirea de soluţii este o altă barieră în calea comunicării. Oferită
în mod direct sau indirect, ea condiţionează apariţia blocajelor în
procesul comunicării. Fraze ce împiedică comunicarea: „Dacă aş fi
în locul tău, cu siguranţă că...”, „Aceasta-i foarte uşor de
soluţionat...”, etc.
Lauda evaluativă. Apecierea în termeni generali a acţiunilor,
atitudinilor interlocutorului sau a unei alte persoane nu face
altceva decât să provoace deficienţe în calea comunicării. Exemple
de astfel de expresii: „Eşti exact ca toţi ceilalţi deoarece ...”, „Tot
timpul ai fost un băiat bun, nu-i aşa că ai să mă ajuţi şi în ...”, etc.
Recurgerea la ordine. A da ordine înseamnă a provoca reacţii
defensive, rezistenţă, reacţii agresive sau pasive. Consecinţele unei
astfel de comunicări, în care se dau ordine, sunt: scăderea
autorităţii, a respectului de sine la persoana căreia îi sunt adresate
aceste ordine. Exemple: „Fă-ţi tema imediat!", „Deconectează
televizorul imediat!”, etc.
Folosirea exagerată a întrebărilor. Lansarea întrebărilor închise
poate pune capăt unei discuţii. Întrebările ce solicită răspunsuri de
tipul „da” sau „nu”, încurcă şi nu permite să aflăm prea multe de la
interlocutorul nostru, de exemplu: „Regreţi cele întâmplate?”,
„Când s-a întâmplat?”, etc.
Folosirea ameninţărilor. Acestea transmit mesajul că dacă soluţiile
propuse nu vor fi acceptate sau aplicate în practică, persoana
respectivă va suporta consecinţe negative (ex. pedeapsa). În cazul
dat, comunicarea este întreruptă din momentul când a fost anunţată
ameninţarea. Persoanele/copiii cu care se comunică în felul acesta
vor fi tăcuţi, supuşi, executori, dar nu vor putea să îşi exprime
opinia, să ia decizii, să aibă iniţiative.
Moralizarea. Aceasta este o altă manieră neadecvată de a
comunica ce include, de cele mai dese ori, formulări de tipul: „ar
trebui să ...”, „ar fi cea mai mare greşeală din partea ta”, „era cazul
să ...”, etc.
Abaterea. Este o modalitate de a distrage atenţia de la preocupările
unei persoane şi a canaliza comunicarea spre realizarea intereselor
celeilalte persoane. În acest caz se foloseşte tactica: „Mai bine să
discutăm despre...”.
Argumentarea logică impusă. Este o tactică de a convinge cealaltă
persoană prin argumentare logică sau dovezi logice, fără a ţine
cont de factorii emoţionali implicaţi. Încercările de a găsi soluţii
logice pentru rezolvarea problemelor altei persoane conduce la
frustrare prin ignorarea sentimentelor şi opiniilor acelei persoane,
fapt care nu facilitează deloc comunicarea, ba din contra, o va face
să fie chiar dificilă
10.Relatați despre comunicarea cu copilul în perioada
intrauterină și în timpul nașterii.
Comunicarea în perioda intrauterină este posibilă,
dar este şi foarte necesară şi utilă. Cercetările de ultimă
oră au dovedit că fătul înregistrează sunetele venite din
exterior. Ca dovadă, sunt mişcările şi schimbarea
poziţiei fătului în mediul intrauterin în momentul când
mama se află într-o ambianţă zgomotoasă. Atunci când
sunetele sunt armonioase, spre exemplu, când mama
ascultă muzică, sau se adresează lui cu blândeţe, s-a
observat că reacţia copilului este şi ea adecvată
conţinutului şi caracterului muzicii sau cuvintelor
adresate lui. Şi, mai mult ca atât, fătul foarte de
timpuriu înregistrează şi „decodifică” mesajele primite
de la mamă, fie că sunt transmise prin intermediul
cuvintelor, fie prin intermediul gândurilor. Cercetătorii
au observat că atunci când mama este dominată de
emoţii şi gânduri pozitive, copilul este foarte calm şi
liniştit. Cu totul altfel de comportament dovedeşte
fătul, atunci când gândurile mamei sunt negative: el
devine foarte agitat, mai ales când mama nu se bucură
de existenţa lui, sau, şi mai grav, când pune la îndoială
necesitatea venirii lui pe lume. Ataşamentul ca formă
de comunicare emoţională, care începe să se
„clădească” începând cu această perioadă, permite
copilului să se simtă în siguranţă, încrezător, protejat şi
iubit.
Comunicarea în timpul naşterii: Trecerea bruscă dintr-
un mediu în altul, total diferit de cel în care s-a aflat
până la momentul naşterii, este destul de violentă şi
stresantă pentru copil. De aceea este foarte important
să organizăm ca noul mediu în care vine copilul, să fie
cât mai mult posibil asemănător cu cel pe care l-a
părăsit, iar venirea lui pe lume să fie întâmpinată cu
blândeţe şi tandreţe, excluzând orice momente ce ar
putea provoca emoţii negative. Copilul nou-născut nu
trebuie considerat ca fiind o fiinţă oarbă, surdă, ci ca
una înzestrată cu un nivel de sensibilitate foarte înalt.
Orice sunete stridente, lumină puternică etc.,
deranjează auzul şi vederea copilului, de aceea vom
avea grijă să vorbim foarte puţin, să vorbim în şoaptă
şi foarte calm, iar lumina din cameră să nu fie
puternică