UNIVERSITATEA OVIDIUS

DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE FARMACIE

CURS 3
2019-2020

FARMACOLOGIE
AF.II.2
FARMACODINAMIE
 FARMACODINAMIA GENERALĂ. ACŢIUNEA
FARMACODINAMICĂ. ASPECTE GENERALE

• Farmacodinamia generală este o ramură fundamentală a

farmacologiei generale, ce studiază faza farmacodinamică şi rezultatul
acestei faze - acţiunea farmacodinamică.

• Medicamentul acţionează asupra organismului

• Acţiunea farmacodinamică este rezultatul contactului medicament-

organism, concretizat prin modificarea unei funcţii fiziologice (în sens
stimulator sau inhibitor) sau/şi diminuarea sau înlăturarea unei
tulburări a unei funcţii fiziologice.
 FARMACORECEPTORII

Receptorii pot fi situati:

la suprafata membranei celulare;
in citoplasma;
in nucleu.
 Functiile receptorilor:

enzimatice: Fizostigmina blocheaza

colinesteraza;
pot interveni ca mecanisme transportoare din
membrane: ATP-aza Na/K pentru digitalice
(Digoxin);
pot intra in structura celulelor: acizii nucleici
pentru agentii alchilanti (Ciclofosfamida)
 Tipuri de receptori:

A. Receptori in serpentina;
B. Receptori formati dintr-o proteina care include
un canal membranar;
C. Receptori membranari cu functie enzimatica;
D. Receptori intracelulari (nucleari).
 Farmacoreceptori - terminologie

Afinitatea = capacitatea M de a forma un

complex MR;
Activitatea intrinseca = capacitatea M de
activare a sistemului receptor asociat lui;
Potenta = cantitatea de M necesara pentru a a
produce 50% din efectul maxim.
 FARMACODINAMIA GENERALĂ.

• Etapele farmacodinamice

• Legarea medicamentelor de receptor (R) cu formarea complexului

medicament/receptor (MR) – etapa desfasurata la locul de actiune

• Aparitia unor modificari locale (actiune primara) care se traduce prin

aparitia efectului farmacodinamic (Ef)

M = R↔ MR→ Ef
• Afinitatea pentru receptor inseamna capacitatea medicamentului de a
se lega şi forma complexul cu receptorul.
• Activitatea intrinsecă = capacitatea medicamentului de a produce un
efect.
 LOCUS OF ACTION TISSUE
“RECEPTORS” RESERVOIRS
Bound Free Free Bound

ABSORPTION Free Drug EXCRETION

SYSTEMIC
Bound Drug CIRCULATION

BIOTRANSFORMATION
Extracellular Unbound Endogenous Activator (Agonist) of Receptor

Compartment

Cell Membrane
Inactive Cell Surface Receptor

Intracellular
Compartment
Extracellular Bound Endogenous Activator (Agonist) of Receptor

Compartment

Cell Membrane
Active Cell Surface Receptor

Intracellular
Compartment

Cellular Response
 Displaced Endogenous Activator (Agonist) of Receptor

Extracellular
Compartment Bound Antagonist of Receptor (Drug)

Cell Membrane
Inactive Cell Surface Receptor Upon being Bound
Intracellular
Compartment
 PARAMETRII DEFINITORII AI
ACŢIUNII FARMACODINAMICE
1. Sensul
2. Selectivitatea
3. Potenţa
4. Eficacitatea maximă
5. Latenţa
6. Timpul efectului maxim
7. Durata
 1. SENSUL acţiunii farmacodinamice poate fi:
Stimulator sau excitant (prin stimularea unei funcţii sau prin deprimarea
unei funcţii antagoniste);
Inhibitor sau deprimant (prin inhibiţia unei funcţii sau prin stimularea
excesivă a funcţiei respective, până la epuizarea ei).
Aceeaşi funcţie poate fi influenţată în ambele sensuri (stimulator
sau inhibitor) de acelaşi medicament, funcţie de doză şi teritoriu
(Efect bisens).
M fata de receptori pot fi:
 Agonisti (deplini/partiali);
 Antagonisti (competitivi/necompetitivi, reversibili/ireversibili).

Ex: adrenalina în doze mici produce vasodilataţie iar în doze medii si

mari, produce vasoconstricţie; aspirina în doze mici este antiagregant
plachetar iar în doze mari efectul devine proagregant plachetar.
 2. SELECTIVITATEA este proprietatea unei substanţe
medicamentoase de a influenţa un teritoriu cât mai limitat din
organism şi de a avea un număr cât mai limitat de acţiuni
farmacodinamice.
Acţiunea predominantă şi selectivă este consecinţa:
• realizării unei concentraţii mai mari în ţesutul sau organul respectiv;
• existenţei de subtipuri de receptori specifici.
Seriile noi de medicamente au selectivitate pentru anumite subtipuri
de substraturi receptoare:
• antihistaminicele H2 – antiulceroase
Din punct de vedere clinic, selectivitatea este proprietatea unui
medicament de a manifesta efect benefic, terapeutic, fără efecte
secundare, nedorite.
 2. SELECTIVITATEA

• SELECTIVE
– Beta adrenomimeticele - antiastmatice
• SALBUTAMOL
• FENOTEROL
– Antihistaminicele H2 – antiulceroase
• RANITIDINA
• FAMOTIDINA
 2. SELECTIVITATEA

• NESELECTIVE
– Acetazolamina
• Inhiba exclusiv enzima anhidraza carbonica, dar mai
are si alte efecte:
• Diuretic
• Antiulceros
• Sedativ central
• Anticonvulsivant
• Scade presiunea intraoculară (efect util în glaucom)
 3. POTENŢA este capacitatea unei substanţe de a avea
activitate biologică. Ea se exprimă prin dozele eficace 50
(DE50). Cu cât DE50 sunt mai mici cu atât potenţa este mai
mare.
Acţiunile farmacodinamice ale aceluiaşi medicament au
potenţe diferite (apar la doze diferite):
– acţiunile sedativă şi anticonvulsivantă ale fenobarbitalului au
potenţă mai mare decât acţiunea hipnotică;
– acţiunea antiagregantă plachetară a aspirinei are o potenţă mult
mai mare decât acţiunea antiinflamatoare;
– acţiunea laxativă a cruşinului are potenţă mai mare decât
acţiunea purgativă.
 Emax

Drug effect 10

EC50
Drug dose
 3. POTENŢA
• Potenta este dependenta de:
– Proprietatile substantei
• Farmaceutice
• Farmacodinamice
• Afinitatea pentru substrat (numarul de receptori
ocupati de substanta)
– Organism
Indicele terapeutic

DL50 - doza letala 50%

IT = ------------
DE50 - doza eficace 50%

Daca IT < 10 M toxic

IT > 10 M lipsit de toxicitate
Indice terapeutic – Indice de siguranţă
4. EFICACITATEA maximă (intensitatea) este capacitatea unei
substanţe medicamentoase de a avea activitate biologică cu un
anumit efect maxim posibil. Ea se exprimă prin efectul maxim
(Ef.max.).

Atingerea eficacităţii maxime este limitată, la unele substanţe

medicamentoase, de posibilitatea apariţiei efectelor adverse la doze
mari.
 4. EFICACITATEA
• Exemplu: eficacitati maxime diferite se inregistreaza in grupa
analgezicelor morfinomimetice.
• Receptorii opioizi sunt de mai multe tipuri: μ, K, δ, σ
– Morfina
– Petidina – agonisti fata de receptori: μ si K
– Metadona
– Naloxonul este antagonist total cu receptorii : μ, K si σ
– Pentazocina este:
• antagonist pentru receptorii: μ
• agonist al receptorilor K si σ
– Nalorfina:
• antagonist pentru μ
• agonist al receptorilor σ
5. LATENŢA (timpul de debut al efectului) este timpul scurs de la
administrarea substanţei medicamentoase până la apariţia efectului
şi se exprimă prin formula:

L = A + T + D + B,

unde: A = timpul necesar absorbţiei, T = timpul necesar

transportului, D = timpul necesar distribuţiei, B = timpul necesar
apariţiei efectelor biologice

Factorii de care depinde latenţa unui medicament sunt: calea de

administrare, factori biofarmaceutici, factori farmacocinetici, dar şi
factori farmacodinamici.
 Latenţa - exemple:
• În administrarea i.v., latenţa este mai mică:
L = T + D + B, pentru că A = 0;
• Formele farmaceutice retard au latenţă mai mare decât cele cu cedare
rapidă;
• Pentru substanţele care acţionează printr-un metabolit activ, latenţa
creşte, pentru că apare şi timpul de metabolizare (M):
L = A + T + D + M + B;
• Medicam. cu mecanism indirect au latenţa mare pentru că B creşte.
• În aceeaşi grupă farmacodinamică de medicamente, latenţa poate fi
diferită:
– în grupa barbituricelor se face o clasificare terapeutică după latenţă şi durată:
lungă (fenobarbital); medie (ciclobarbital); scurtă (tiopental);
– în grupa heterozidelor cardiotonice se face aceeaşi clasificare terapeutică după
latenţă şi durată: lungă (digitoxina); medie (digoxina); scurtă (strofantina).
Cunoaşterea latenţei are importanţă terapeutică în alegerea
medicamentelor de urgenţă, în aceste cazuri alegându-se medicamente
cu latenţă scurtă şi foarte scurtă.
Exemplu:
-Digoxina nu poate reprezenta un cardiotonic de urgenţă, în
edemul pulmonar acut, deoarece are latenţă lungă, indiferent de calea
de administrare, ca urmare a legării de proteinele plasmatice într-un
procent de 95%. În acest caz se va alege calea i.v., strofantina (0,25
mg/fiola).
6. TIMPUL EFECTULUI MAXIM (T ef. max.) este important când
se administrează medicamente de urgenţă (cardiotonice,
anticoagulante).
7. DURATA ACŢIUNII FARMACODINAMICE (D) este
intervalul de timp în care se menţine efectul. Ea se exprimă printr-
un parametru farmacocinetic: timpul de înjumătăţire (T 1/2).

Cunoaşterea T 1/2 este importantă în terapeutică pentru reglarea

intervalului dintre prize, în sensul realizării şi menţinerii efectului
terapeutic în stare staţionară, precum şi în sensul evitării cumulării
şi incidenţei efectelor adverse şi toxicităţii.
 7. DURATA ACŢIUNII FARMACODINAMICE

T ½ prezinta o mare variabilitate individuala mai ales in

urmatoarele situatii:

Stări fiziologice particulare

La nou nascut T ½ pentru cloramfenicol este mult mai lung faţă de

adult, deoarece nou născutul nu are enzime de metabolizare.

T ½ prezinta variabilitate in cazul insuficienţei căilor de epurare

Ex., T 1/2 al antibioticelor aminoglicozide creste foarte mult în

insuficienţa renală, aceste substante fiind nefrotoxice (gentamicina,
streptomicina)
 INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE DE
ORDIN FARMACODINAMIC
 Sinergismul medicamentos
M1 + M2 = efect c
Tipuri de sinergism:
1. sinergism de sumatie: c = a + b
2. sinergism de potentare: c > a + b
Potentarea poate fi:
1. directa;
2. Indirecta.
• Antagonismul medicamentos
M1 + M2
Importanta clinica: tratamentul intoxicatiilor
medicamentoase.
 Tipuri de antagonism:
 chimic;
 Fiziologic;
 Farmacologic: - competitiv
- necompetitiv
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
ACŢIUNEA FARMACODINAMICĂ

• Sunt dependenti de:

– substanţa medicamentoasă
– organism
– mediu
– asocierea medicamentelor
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

 Doza
 Structura chimică
 Proprietăţile fizico-chimice
 Calea şi viteza de administrare
 Interacţiuni medicamentoase
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

 Doza
 Pentru majoritatea medicamentelor există
o proporţionalitate între doză şi efect între
anumite limite
 Doza medie eficace (DE50)
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa
Doza pentru copil:
1.varsta: A
d=Dx D = Doza terapeutica pentru adult
A + 12
Copil 2 -18 ani

2. masa corporala:
d = G (kg) x D/kg corp/zi
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

2. Masa corporala:

G (Kg)
d=Dx x F Formula lui Clark copiii > 2 ani
70

Masa corporală în kg F

10 – 18 kg 2

Sub 36 kg 1,5

Sub 56 1,25
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

2. Masa corporala:

varsta in luni
d sugar = D x
150
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

3. Suprafata corporala:

Formula DuBois
Suprafata corporala = (G0.425 x I 0.725) x 0.007184

Unde greutatea este exprimata in Kg si

inaltimea in cm.
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

4. Masa si suprafata corporala:

S 70
d  D 
1,73 m

d = dozaterapeutică pe kg masă corporală la copil;

D = doza terapeutică pe kg masă corporală la adult;
S = suprafaţă corporală la copil (m 2);
M = masa corporală la copil (kg);
1,73 = suprafaţa corporală medie la adult (m 2);
70 = masa corporală la adult (kg).
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa
Indicele terapeutic
DL50 - doza letala 50%
IT =
DE50 - doza eficace 50%
Daca IT < 10 M toxic
IT > 10 M lipsit de toxicitate
Indice terapeutic – Indice de siguranţă
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

 Structura chimică
 Efectul biologic
 Rezultatul interacţiunii medicament-moleculă
ţintă
 QSAR

 Starea de oxidare:
 H3PO4<H3PO3<H3P<P
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

 Structura chimică
 Stereoizomeria
 Determină variaţii în intesitatea şi tipul de acţiune
 Receptorii sunt optic activi
 Izomerii optici
 Izomerii geometrici
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa
 Structura chimică
 Nucleul de baza – confera afinitate selectiva
pentru un anumit tip de receptori
 Gruparile functionale “farmacofore”:
 Grupari farmacofore “accesorii”
 influenteaza:
 profilul farmacodinamic
 afinitatea pentru receptori
 activitatea intrinseca
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

 Structura chimică
 Gruparile functionale “farmacofore”:
 Grupări farmacofore “distribuitoare”
 influenteaza:
 profilulfarmacocinetic
 distributia în organism
 modificarea
 caracterului polar al moleculelor
 ceficientul de partaj lipide/apa (L/A)
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa
 Structura chimică
 De exemplu, gruparea lactonica a glicozizilor
cardiotonici este indispensabila pentru actiunea
cardiotonica.
 Prezenta unui radical CH3 la atomul de N de pe
nucleul barbituric imprima efect narcotic (coefficient de
partaj L/A ridicat).
 Gruparile OH fenolice sau alcoolice pe nucleul beta
feniletilaminei al medicamentelor adrenomimetice
scad difuziunea prin bariera hematoencefalica si
diminua efectul excitant SNC.
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

 Structura chimică
 Distribuţia şi conformaţia electronică
 Influenţează acţiunea
 Electronii activi biologici – electronii π
 Conformaţia electronică determină un anumit tip
de activitate
 Factori dependenţi de substanţa

 Proprietăţi fizico-chimice
 Starea de agregare (calea de pătrundere)
 Dimensiunea moleculei (absorbţia)
 Polimorfismul
 Lipo- şi hidro-solubilitatea
 Gradul de ionizare
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa

 Calea şi viteza de administrare

 Calea de pătrundere: i.v., respirator, s.c., i.m.,
oral, cutanat
 Rapiditatea administrării
 Concentraţia
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa
 Interacţiuni medicamentoase
 Pot avea loc
 in VITRO – seringa, flacoanele de perfuzie
 in VIVO – in organism
 Asocierile medicamentelor in vitro pot provoca:
 Precipitari, modificari ale pH-ului, modificari de
culoare, etc.
 Interactiunile in vitro reprezinta
“INCOMPATIBILITATI”
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa
 Interacţiuni medicamentoase
 Absorbţie, distribuţie, metabolizare, eliminare,
receptori
 Asocierea cu alte substanţe
 Efect sinergic
 Efect aditiv
 Efect de potenţare
 Efect antagonist
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa
 Interacţiuni medicamentoase
 Incompatibilitati in vitro - Exemple:
 - unele medicamente in solutii injectabile nu se
amesteca cu nici un alt medicament: ampicilina,
digoxina, gentamicina, insulina, etc.
 - nu se asociaza gentamicina, kanamicina, penicilina,
cefalosporinele.
 Sinergism de potentare - Exemplu:
 -anestezicele generale + tranchilizante (se pot reduce
dozele de anestezic)
 -antihipertensive + diuretice
 Factori dependenţi de
substanţa medicamentoasa
 Interacţiuni medicamentoase
 Sinergism de aditie – apare cand substanta
medicamentoasa asociata actioneaza pe
acelasi tip de receptori.
 Exemplu: aspirina + paracetamol
 Antagonism - Exemplu:
 pilocarpina(parasimpatomimetic) + atropina
(parasimpatolitic)
 adrenalina si propranolol
 adrenalina este antagonist fiziologic al histaminei
 Factori dependenţi de organism
 Specia
 Rasa
 Sexul, starea hormonală şi gestaţia
 Vârsta
 Factorii genetici
 Starea patologică
 Efortul fizic şi starea de oboseală
 Bioritmul
 Factori dependenţi de organism

 Specia
 Activitatea unei substanţe diferă de la o
specie la alta, datorită în general, diferenţelor
de farmacocinetică.
 Uneori activitatea depinde şi de factori
fiziologici
 Talidomida
 Teratogenă la om şi iepure, nu la hamster
 Factori dependenţi de organism

 Specia
 De exemplu:
 Morfina
 la om are actiune inhibitoare asupra SNC
 la soarece, pisica, porc – stimulatoare
 Factori dependenţi de organism

 Rasa
 Asiaticii şi amerindienii sunt mai puţin
sensibili la acţiunea izoniazidei, deoarece o
detoxifică (prin acetilare) mai rapid decât albii
şi negrii
 Metabolizarea alcoolului etilic, asiatici si
caucazieni
 Factori dependenţi de organism

 Sexul, starea hormonală, gestaţia

 Şobolanii masculi metabolizează mai rapid
xenobioticele decât femelele
 Unele dezechilibre hormonale modifică
răspunsul la acţiunea medicamentelor
 Starea de gestaţie creşte în general
sensibilitatea la substanţele medicamentoase
 Factori dependenţi de organism

 Vârsta
 Nou-născuţii, copii şi bătrânii sunt mai
sensibili la acţiunea medicamentelor
 Factori dependenţi de organism

 Factorii genetici
 Priveşteechipamentul enzimatic care
intervine în procesul de biotransformare
 Enzimopatii
 Polimorfismul enzimatic
 Factori dependenţi de organism

 Factorii genetici
 Glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G-6-PD)
 Deficitul afectează 3% din populaţia globului
 Alcool dehidrogenaza (AlDH)
 Existenţa polimorfismului enzimatic la om
 Factori dependenţi de organism

 Starea patologică
 Afecţiunile hepatice (cloramfenicol)
 Afecţiunile renale (antibiotice, digitalice)
 Afecţiunile cardiace
 Afecţiunile aparatului respirator
 Factori dependenţi de organism

 Efortul fizic şi starea de oboseală

 Efortul fizic
 Creşte volumul respirator
 Starea de oboseală
 Măreştesensibilitatea la substanţele
medicamentoase
 Factori dependenţi de organism
 Bioritmul
 Cronofarmacologie
 Activităţilebiologice ale organismului
oscilează ritmic între valori maxime şi
minime, dirijate de factori externi şi interni
 Ritmuri ultradiene (peste 24h), circadiene
(24h) şi infradiene (sub 24h)
 Ritmurile ultradiene
 Săptămânale, lunare, anuale
 Factori dependenţi de mediu

 Regimul alimentar
 Lumina
 Temperatura
 Presiunea atmosferică
 Prezenţa unor poluanţi
 Radiaţiile ionizante
 Factori dependenţi de mediu

 Zgomotul si lumina
 • Au efect stimulator asupra SNC
 • Accentueaza efectele medicamentelor
excitante SNC
 Factori dependenţi de mediu
 Alimentatia
 • postul scade activitatea sistemelor
enzimatice si scade metabolizarea
medicamentelor
 • excesul anumitor alimente bazice (laptele,
vegetalele) sau acide (carne, grasimi,
cerealele) influenteaza echilibrul acido-bazic.
 Unele alimente pot interactiona cu unele
medicamente:
 Exemplu: branza, berea + antidepresive IMAO
determina criza de HTA
 Factori dependenţi de mediu

 Stresul
 • Potenteaza efectele medicamentelor
excitante
 • Diminua efectul medicamentelor inhibitoare.