Pasta de dinți

Dentifricele
• Dentifricele sunt substanţe sub formă de pastă
sau pudră aplicate pe dinţi cu ajutorul periei în
scopul curăţirii suprafeţelor gingivodentare şi
a lustruirii suprafeţelor dentare accesibile.
 Din istorie:
Epoca Antică
• 3000 – 5000 î.e.n. în Egiptul Antic a fost descrisă
utilzarea unor amestecuri, pentru curățirea dinților,
cu conținut de: cenușă din viscerele vitelor cornute,
piatra ponce, smirnă și praf de coajă de ou. Probabil
aceste amestec se aplica pe suprafața dinților cu
ajutorul degetelor.
• În China Antică amestecurile pentru curățirea
dinților conțineau: sare, mosc (Substanță cu miros
pătrunzător și plăcut, secretată de masculul
moscului, care se folosește în industria parfumurilor,
în cosmetică și în medicină) și alte substanțe.
• În India Antică curățirea dinților era considerată un
ritual religios, promovat pe larg de Budha. Această
procedură se efectua cu bețișoarele și praf de piatra
ponce cu acizi naturali.
 Din istorie:
Epoca Antică
• În Grecia Antică, unde o mare atenție se acorda
frumuseții fizice, pentru îngrijirea dinților se utilizau
amestecuri de cenușă, praf de piatră, praf ars de
scoici, talc, corali, sare și miere.
• Romanii au preluat obiceiurile grecilor, dar foloseau
și alte amestecuri ce conțineau: praf din coajă de
perlă, cenușă de viscere ale vitelor cornute, cenușă
din coarnele de vite și petale de trandafir sau smirnă
pentru aromă. De asemena pentru combaterea
mirosului neplacut se practicau „ape de gură” cu
lapte de capră.
• În Persia se foloseau amestecuri din praf de coarne
de cerb, coajă de melc și ghips ars. De asemenea au
fost descrise indicațiile și contraindicațiile, precum și
calitățile abrazive ale unor substanțe.
 Din istorie:
Evul Mediu
• În Evul Mediu dezvoltarea dezvoltarea metodelor și
mjlaocelor de igienizare a cavității bucale s-a stopat,
și chiar a regresat.
• De exemplu într-o perioadă, pentru curățirea dinților,
se recomanda folosirea unui praf cu conținut de
pesmeți puțin mușcați de șoareci.
• O altă recetă din epoca medievală descria un amestec
de: oase de sepie, scoici de mare, piatra ponce,
coarne arse de cerb, sare, trestie de zahăr, rădăcină
de iris, care aduse la forma de praf.
• 1674 - analizînd sub microscop un frotiu cu conținut
din cavitatea sa bucală a depistat o multime de
bacterii, iar după clatire cu apă cu sare, numărul
bacteriilor a scazut aproape de zero. De atucni el
zilnic facea clatituri cu apă cu sare.
 Din istorie:
Epoca Modernă
• Praful de dinți, iar mai apoi și paste de dinți
asemănătoare cu cele contemporane apar la începutul
Epocii Moderne (sfîrșitul sec. XVIII) în Marea Britanie.
Aceste amestecuri se comercializau în vase de ceramică
sub formă de praf sau pastă.
• La început în compoziția lor intrau: praf de caramidă,
porțelan marunțit, așchi, lut, cretă și sapun. Aceste
componente duceau la o abraziune considerabilă.
• 1824 – capătă o mare popularitate sapunul de dinți, care
conținea sapun neutru, praf de cretă și ulei de mentă.
• În Rusia majoritatea populației utiliza cretă marunțită
sau carbune de mesteacăn.
• Pîna în a doua jumătate a secolului XIX, pastele de dinți
erau produse de farmaciști, care amestecau praf de
cretă, scorțișoară, salvie și uleiuri volatile.
 Din istorie:
Epoca Modernă
• Totuși primele paste de dinți apar în a doua
jumătate a secolului XIX. În componența lor intra
praf de cretă repartizat uniform intr-o masă
gelatinoasă. Inițial în calitate de liant era folosit
amidonul în soluție de glicerină, care ulterior a
fost înlocuit cu carbonat de sodiu.
• 1873 – compania americană Colgate-Palmolive
prezintă prima din lume pastă comercializată în
borcane.
• 1890 – Colgate-Palmolive începe comercializarea
pastelor de dinți în tuburi identice celor
contemporane, aceste fiind mult mai igienice și
practice.
 Din istorie:
Epoca Contemporană
• 1915 – în compoziția pastelor sunt adaugate extracte de eucalipt, mentă, capșună ș.a.
• Tot la începutul sec. XX în compoziția pastelor de dinți a fost adaugat fermentul
pepsina, care conform convingerilor producătorului asigura înalbirea dinților.
• Un pas important în producerea pastelor de dinți a fost introducerea în compoziția lor
a fluorului, în anii 50 a sec XX.
• 1955 - Procter & Gamble prezintă prima pastă de dinți cu acțiune anticarioasă - Crest
with Fluoristat, care conține fluor.
• Anii 70-80 – pe lîngă fluor în compoziția pastelor se adaugă calciu.
• 1987 – în compoziția pastelor intra componentul antibacterian – triclosanul.
• În 2006 apar primele paste de dinți care conțin hidroxiapatită sintetică.
• Desigur perfecționarea pastelor de dinți nu se termină aici...
 Formularea pastelor de dinti
Pe lîngă 20-42 % de apă pastele de dinți pot avea în compoziția sa diverse ingridiente, dar cele de
bază sunt: abrazivele, fluorul și detergenții.
Un sistem abraziv
Constituie aproximativ 50% din volumul pastei de dinți. Sunt particule insolubile care contribuie la
înlăturarea depunerilor dentare. De cele mai dese ori în rolul de abrazive îl au particulele de hidroxid
de aluminiu (Al(OH)3), carbonat de calciu (CaCO3), diferiți hidrofosfați de calciu, silicați și zeoliți, și mai
rar hidroxiapatita sintetică (Ca 5(PO4)3OH).
Pe lîngă depunerile dentare substanțele abrazive înlătură trepatat și unele porțiuni de smalț, cement
și dentină dezgolită.
Polimerii: CMC –agenți de îngroșare
Fluorurile
Fluorurile în diferite forme s-au dovedit a fi cele mai efectivă în prevenția cariei. Fluorurile utilizate
cel mai frecvent: fluorura de sodiu (NaF), fluorura de staniu (SnF 2) și monfluorofosfat de sodiu
(Na2PO3F). Concentrația fluorurilor variză între 1000 și 1500 ppm.
Surfactanți
Multe paste de dinți conțin lauril sulfat de sodiu care asigură distribuția lor uniformă și marește efectul de
curățire.
Alte componente
-Agenți antibacterieni – triclosan (clorura de zinc) reduce gingivitele și are acțiune antiplacă.
-Aromatizanți – uleiuri volatile, mentol, ulei de lamaie. Au rol de a face mai placută folosirea pastelor.
-Substanțe remineralizante – nanocristale de hidroxiapatită și fosfații de calciu.
• Abrazivul este componentul individual major al pastelor
înalt abrazive/slab umectate, de tipul II. Dimensiunea,
forma și cantitatea particulelor, dar și împachetarea
acestora influențează reologia pastelor de dinți.
Problema principală care se pune în acest caz este
menținerea în suspensie a particulelor, deci evitarea
sedimentării lor atunci când produsul este depozitat.
Particulele abrazive sunt suspendate într-un mediu
pseudoplastic care, asesea, manifestă și prag de tensiune
și de aceea reologia unor asemenea sisteme este
complexă.
 Formularea pastelor de dinti
• Până în anul 1960 sistemul abraziv costituia jumătate din pasta de dinți și
era reprezentat de o sare de calciu (fosfat dicalcic dihidrat, cretă).
• Compatibilitatea acestui abraziv cu componenta fluorurată a pastelor cu
fluor nu a fost cea dorită, deoarece abrazivul și fluorura interacționează
cauzând insolubilizarea acesteia din urmă. Problema a fost parțial
rezolvată prn folosirea monofluorfosfatului de sodiu ca sursă de ion
fluorură în locul fluorurii de sodiu sau de staniu. O altă soluție a fost
utilizarea unui abraziv mai compatibil și mai eficace, cum ar fi silicea
amorfă hidratată în concentrație relativ mică. Această înlocuire a
abrazivului cu silice a adus o serie de avantaje în formulările de paste de
dinți, ca: aspect plăcut, claritate, compatibilitate sporită cu o gamă largă
de agenți de combatere a cariilor și de protecție a gingiei, aromă mai
puternică, senzația de prospețime și proprietăți corespunzâtoare de
utilizare și cost redus al ingredientelor.
 Formularea pastelor de dinti
• Produslele cu silice abrazivă au fost rapid adoptate de public și de industrie
și comercializate în două variante: transparentă și opacă. Din acest motiv se
utilizează de către consumatori și comercianți nomenclatura de gel(tip I)
pentru produsele clare, transparente și de pastă(tip II) pentru produsle
opace. Aceste denumiri, însă, sunt improprii, având în vedere unele
interferențe în compoziție și proprietăți ale celor două tipuri de produse.
• Pastele silice- abrazive și cele convenționale sunt formulate pe principii
diferite.
• Din analiza celor două rețete rezultă că între ele există diferențe de tipul și
proporția de abraziv, tipul și proporția de polimer pentru structurare,
greutatea specifică și transparență.
• Trebuie precizat faptul că în pasta de tipul I reologia este determinată de
sistemul polimer/umectant, pe când în pasta de tipul II reologia este
puternic dependentă de proporția mare de abraziv.
 Formularea pastelor de dinti
• Industria de fabricare a pastelor de dinți este
considerată o sursă continuă de noi produse
care sunt introduse ocazional pe piață,
bazându-se în special pe efectul emoțional și
mai puțin pe superioritatea din punctul de
vedere terapeutic și al capacității de curățire.
Exemple sunt pastele cu bicarbonat de sodiu și
cele cu toate ingredientele naturale.
• Polimerii introduși în compoziția pastelor de dinți au
rolul de agenți de întărire și de îngroșare, prin
capacitatea lor de a forma structuri tridimensionale
în sisteme sărace în solvent. Atributele speciale
cerute de gumele și rășinele precum și de la polimerii
sintetici selectați pentru formulările de paste de dinți
sunt legate de posibilitatea de a crea sisteme sărace
în solvent, care sunt pseudoplastice, tixotrope și au
prag de tensiune. Prin capacitatea lor de imobilizare
a fazei apoase, acești compuși previn sinereza.
• Interacțiunea dintre polimer și solvent este importantă mai
ales pentru pastele de tipul I. De exemplu, în acest tip de
produse trebuie să se utilizeze PEG pentru realizarea
structurii atunci când polimerul este NaCMC, dar nu și în
cazul când în calitate de polimer se folosește
hidroxietilceluloza.
• În formularea pastelor de dinți de tipul I- gel sunt
recomandate cinci categorii de polimeri: NaCMC, silicele
hidratate, acizi poliacrilici, gume xantan și carrageenani,
considerați capabili de structurare în rețele tridimensionale,
cu bune caracteristici organoleptice și de stabilitate.
• Carboxilmetilceluloza de sodiu (NaCMC) este un polimer folosit
în mai multe variante, astfel încât unele soluții de NaCMC sunt
pseudoplastice și altele nu, unele sunt tixotrope și altele nu.
Tixotropia este o funcție de gradul de substituție al celulozei
precum și de uniformitatea acestei substituții. Vâscozitatea
soluțiilor de NaCMC și de amestecuri ale NaCMC cu alți
polimeri depinde nu numai de istoria forfecării ci și de timpul
scurs între încetarea forfecării și momentul măsurării
vâscozității. Reologia produsului este influențată și de alți
factori, cum ar fi proporția de apă în sistemul sărac în lichid,
prezența sărurilor, concentrația și compoziția amestecului de
polimeri.
• Toate pastele de tipul I conțin silice hidratată
în sortimentele care cuprind de la xerogeluri la
silice pirogenice. Xerogelurile sunt preferate
datorită dimensiunilor particulelor și faptul că
acestea sunt substanțe inerte, dar și capacității
de a forma rețele tridimensionale puternice
într-un sistem sărac în solvent.
• Carbomerii (acid poliacrilic(Carbopol)) formează geluri puternice,
clare, cu apa și cu sistemele sărace în solvent, la concentrații foarte
scăzute și pH neutru. Ei dau structuri cu prag de tensiune mare,
capabile să suspende particulele abrazive și să fluidifice rapid
produsele când e depășit pragul de tensiune. Pastele de tipul I
formulate cu carbomer și alți modificatori reologici prezintă prezintă
o stabilitate excelentă, curgere lină la aplicarea unui efort și
recuperare extrem de rapidă a structurii când efortul se relaxează.
Aceste caracteristici se reflectă în bandă moale de pastă cu
întrerupere fermă după extrudare, rămânând intactă pe perie și
dispersabilitate rapidă în gură. Viteza de restructurare este atât de
mare deoarece relaxarea efortului este atât de rapidă, încât
scăderea lui sub pragul de tensiune are loc aproape instantaneu.
• Guma xantan este utilizată ca stabilizator de suspensie în
pasta de dinți, avâns avantajul unui prag de tensiune și al
unei vâscozități practic independente de temperatură și
de pH. De asemenea xantanul este chimic inert față de
ceilalți ingredienți ai pastei de dinți. Soluțiile de gumă de
xantan sunt puternic pseudoplastice.
• În formulările pentru pastele de dinți pot fi incluse și alte
gume sau rășini, unele chiar fără prag de tensiune, dar
cu proprietăți specifice de stabilizare a spumei sau de
senzație plăcută în gură.
• Carrageenanul - tolerează solvenții miscibili cu
apa și de aceea se folosesc ca agenți de
îngroșare în pastele de dinți.
• Detergenții și alți aditivi pot influența reologia pastei de dinți.
• Detergenții, cum ar fi sarea sodică a sulfatului de lauril utilizat
în pasta de dinți, sunt fie fără efect asupra vâscozității
sistemului, fie pot micșora vâscozitatea pastelor slab abrazive.
Este dificil de prevazut efectul detergentului deoarece el
depinde de tehnica de prelucrare, de tipul de formulare a
pastei, de tipul și concentrația polimerului, de mărimea
forfecării exercitate în amestecare etc. Se poate aprecia că
efectul asupra umectării și a solubilizării ulterioare a
polimerului reprezintă influența majora a detergentului din
sistem.
 Indicațiile de bază:
• Curățirea suprafețelor dinților, gingiilor, limbii și a spațiilor interdentare de
resturi alimentare și depuneri dentare.
• Acțiune curativ-profilactică asupra țesuturilor dure dentare și mucoasa
cavității bucale.

Cerințele față de paste de dinți:

1. Ele trebuie să fie neutre
2. Trebuie să posede clități de lustruire și curățire
3. Să aibă un miros și gust plăcut
4. Să posede acțiune racoritoare și dezinfectantă
5. Să nu fie daunătoare și să aibă o acțiune curativ-profilactică
 Clasificarea pastelor de dinți:
• Pastele de dinți se împart în dpuă grupe mari:
I. Paste igienice
II. Paste curativ-profilactice
1) Paste ce conţin substanţe biologic - active;
2) Paste cu conţinut de săruri minerale;
3) Paste ce conţin fermenţi;
4) Paste cu suplimente biologice- propolis;
5) Paste cu efect anticarios:
a) paste ce conţin calciu şi fosfat
b) paste cu conţinut de fluor.
 Pastele igienice
• Acest tip de paste asigură un efect de curățare și împrospătare și nu
conține componente curativ-profilactice.
• Compoziția:
- Carbonat de calciu– 38-40 %
- Glicerină – 20-22 %
- Apă – 32,5-39,3 %
- Carboximetilceluloză de sodiu – 1-1,5 %
- Ulei volatil– 1 %
- Laurisulfat de sodiu – 0,2-2 %
- Odorizant – 0,5-1 %
 Pastele curativ-profilactice
• Acest tip de paste pe lîngă componentele de bază mai conține și
adjuvanți biologic activi: vitamine, extracte, infuzii de plante
medicinale, săruri, fermenți, microelemente. Pastele curativ-
profilactice sunt preconizate atît pentru ingrijirea zilnică a cavității
bucale în scop igienic și profilactic, cît și pentru profilaxia concretă a
cariei, bolilor parodontale, afecțiuni ale mucoasei.
• Pastele curativ-profilactice pentru utilizare zilnică trebuie:
- să nu conțină componente antibacteriene agresive și substanțe
active de albire (peroxid de carbamidă).
- indicele de abrazivitate sa fie nu mai mare de 100 (între 70 și 80)
- in calitate de componente antibacteriene in pastele de folosire
zilnică sa fie prezente extracte vegetale.
1) Paste ce conţin substanţe biologic - active
• Pastele ce concțin substanțe biologic active îmbunătățesc procesele
metabolice, stimulează regenerarea țesuturilor, contribuie la scăderea
gingivoragiilor, posedă calități deodorante înalte. Unele paste conţin
hidroxiapatite, care asigură prelucrarea ţesuturilor dentare cu ioni de
calciu şi fosfat, închid microfisurile, micşorează hipersensibilitatea
ţesuturilor dentare, au efect antiinflamator local pronunţat, acţiune
locală analgezică, diminuiază creşterea şi dezvoltarea bacteriilor, au
acţiune antistatică asupra stafilococului alb şi auriu şi streptococilor.
1) Paste ce conţin substanţe biologic - active
PARODONTAX – pastă de dinți, preparată
pe bază de substanțe naturale.
Preîntîmpină dezvoltarea gingivoragiilor
și inflamțiilor gingivale, are efect
bacteriostatic fără a afecta flora normală a
cavității bucale, neutralizează produșii
acizii ai dezintegrării glucidelor, contribuie
la întărirea gingiilor și a dinților, oferă
senzația de curățenie și prospețime. În
compoziție intră menta, smirna, salvie,
mușețel, bicarbonat de sodiu.
 2) Paste cu conţinut de săruri minerale
Pastele cu conținut de săruri minerale îmbunătățesc circulația
sanguină, stimulează procesele metabolice, are acțiune
antiinflamatoare, asigură un slab efect analgezic. Efectul este
datorat conţinutului sporit de calciu la o concentraţie optimă de
componenţi magneziu-sulfaţi. Sărurile contribuie la dizolvarea
mucusului, împiedică formarea depunerilor dentare moi, și
favorizează desprinderea microorganismelor de pe suprafața
smalțului.
 3) Paste ce conţin fermenţi
Pastele ce conțin fermenți fac parte din mijloacele de igienă cu o
înaltă acțiune de curățare. Ele dizolvă depunerile dentare moi,
resturile alimentare, depunerile de nicotină, îmbunătățind astfel
igiena cavității bucale. Anume pastele de dinți ce conțin fermenți se
recomandă în fazele acute ale bolilor parodontale și afecțiunilor
mucoasei. Componentele active sunt polivinilpirolidonua, proteaza.
dextronaza, hialuronidaza, mucinaza, twin-40. Mecanismul de
curățire pronunțat este dat de proprietatea enzimelor de a dizolva
depunerile dentare moi, neinfluențînd smalțul dentar.
 4) Paste cu suplimente biologice
Pastele cu suplimente biologice posedă acțiune antiinflamatoare
și regenerativă, fapt ce permite utilizarea lor în tratamentul
gingivitelor, parodontitelor și afecțiunilor mucoasei. Pastele ce
conțin 10 % gliceroborat posedă acțiune antiseptică, bacteriostatică,
fungiostatică și fungicidă. Indicațiile utilizării sunt: candidozele acute
și cronice, stomatite, glosite și heilite, gingivite, parodontite. Pastele
ce conțin vit B5 au acțiune antiinflamatorie și de regenerare a
țesuturilor moi . Se utilizează în caz de afecțiuni inflamatorii.
 5) Paste cu efect anticarii
Pastele cu efect anticarie întăresc țesuturile minerale și previn
formarea depunerilor dentare. Această se realizează datorită
adaosului de fluor, fosfor și calciu.
La crearea pastelor cu conținut de fluor concentrația acestuia
trebuie sa fie cca 2 %. Efective sunt pastele ce conțin 1-3 mg de fluor
la 1 g de pastă.
Cercetările au arătat că folosirea pastelor cu fluor la copii scad
riscul apariției cariei cu 15 – 35 %.
Efectual anticare se explică prin faptul că fluorurile măresc
rezistența smalțului. Pătrunderea fluorului în structura smalțului
crează un sistem mult mai rezistet de fluorapatită, favorizează
fixarea legaturilor dintre calciu și fosfați, și în plus suprimă creșterea
microflorei în depunerile dentare moi.
 5) Paste cu efect anticarios
Cel mai activ efectul anticarie al pastelor ce conțin fluoruri se
manifestă în perioada maturării smalțului, adică în copilărie. Astfel e
necesar de a folosi aceste paste preponderent în copilărie. În țara
noastră, unde este un deficit de fluor în apă, folosirea pastelor cu
fluoruri este chiar necesară, dar aceasta nu înseamnă că ele trebuie
utilizate în masă de către toți cetățenii.
Se recomandă pastele de dinţi profilactice cu fluor:
-tuturor adulţilor, ca prevenție;
-tuturor pacienţilor, indiferent de riscul cariogen (excepţie fac copii sub
2 ani), de două ori pe zi;
-în cazul pacienţilor cu carioactivitate medie sau crescută, când se
recomandă mai mult de două periaje pe zi;
-pentru desensibilizare dentară;
-celor cu xerostomie.
 5) Paste cu efect anticarie
Pastele cu efect anticarie ce conțin săruri de calciu și fosfat
ameliorează structura și componența smalțului dentar, asigurînd o
carierezistență înaltă, micșorează permiabilitatea țesuturilor
dentare. Sunt eficiente în tratamentul și profilaxia cariei dentare în
stadiul de macula albă, în caz de hipersensibilitate dentară. Unele
paste au în componența s-a glicerofosfatul de calciu și antiseptice.
Glicerofosfatul de calciu contribuie la întărirea matricei și activează
procesele de mineralizarea a țesuturilor dure dentare.
 5) Paste cu efect anticarios
Pasta de dinți Blend-a-med conține Fluorură de sodiu,
care datorită activității biologice înalte bine se asimilează
de către țesuturile dure dentare, asigurînd protecția
împotriva cariei. Fluorul asigură retenția calciului în smalț,
menținînd astfel integritatea cristalelor de HA.
Pasta de dinți Aquafresh de asemnea conține fluorură
de natriu, care posedă activitate biologică înaltă asigurînd
țesuturilor dure dentare o cariorezistență înaltă. Pasta de
dinți gust plăcut, împrospătează și deodorează cavitatea
bucală.
Pasta Colgate conține fluorură de natriu, care asigură
protecția împotriva cariei, crește ceriorezistența. Pasta
scade hipersensibilitetea țesuturilor dure dentare,
improspătează și deodorează cavitatea bucală.
 Proprietățile fizico-chimice -reologia

• Caracteristicile fizico-chimice ale pastei de

dinți sunt de o importanță majoră în
fabricarea unui produs atractiv pentru
consumator. Unele dintre aceste caracteristici
cum sunt: aroma, prezența unei fluoruri
eficace, capacitatea de a inhiba formarea
tartrului sau a plăcii și costul, nu sunt legate de
reologia produsului.
 Proprietățile reologice
Condițiile cheie ale comportării pastei de dinți, care sunt dependente de proprietățile reologice
sunt:
• Formarea unei benzi continue și uniforme de pastă la extrudarea din tub;
• Lipsa curgerii pastei din tub în absența unei presiuni de extrudare;
• Efort minim pentru extrudarea pastei din tub;
• Întreruperea fermă a jetului de pastă, după ce cantitatea dorită a fost extrudată pe peria de
dinți;
• Pasta extrudată să rămână intactă pe periuță, fără a se scurge printre perii
acesteia(proprietatea de stand-up);
• Dispersia rapidă a pastei în cavitatea orală;
• Răspândirea rapidă a aromei;
• Spuma formată să fie plăcută și în volum apreciabil;
• Posibilitatea clătirii rapide și complete după periaj;
• Limpezirea ușoară a salivei;
• Stabilitatea fizică în timpul depozitării și transportului pastei ambalate;
• Compatibilitatea cu mecanismul de debitare;
 Caracteristcile reologice ale pastelor de dinți

• Translarea condițiilor necesare de comportare

a pastelor de dinți în termeni reologici
conduce la următoarele caracteristici:
• Vâscozitate mare;
• Pseudoplasticitate;
• Existența pragului de tensiune;
• Tixotropie (transformarea unui gel în solid);
• Refacerea rapidă a structurii după deformare;
 Vâscozitatea
• Vâscozitatea ridicată a pastei de dinți oferă asigurarea că aceasta
nu va curge afară din tub când capacul este scos și că nu va avea
loc scurgerea pastei printre perii periuței de dinți. Dezavantajele
vâscozității mari sunt:
• Extrudarea dificilă,
• Obținerea unui jet neuniform de pastă;
• Dispersarea lentă în timpul periajului;
• Producerea unei spume groase, adezive și dificil de îndepărtat;
• Aceste calități nu afectează funcțiile pastei de dinți, dar pot avea
influență negativă asupra operației de periaj, mai ales pentru
anumite grupe de consumatori ca bătrâni, handicapați, copoii.
 Plasticitatea
• Pseudoplasticitatea este o proprietate de curgere
independentă de timp. Lichidele pseudoplastice se
subțiază la forfecare și își refac instantaneu vâscozitatea
atunci când forfecarea încetează.
• Fluiditatea la forfecare este un atribut important al pastei
de dinți. La viteze mici de forfecare vâscozitatea trebuie să
fie destul de mare pentru a preveni scurgerea ei afară din
tub sau printre perii periuței de dinți. La viteze mari de
forfecare , ca cele din timpul periajului, vâscozitatea
trebuie să fie mică pentru a se realiza o dispersie ușoară a
pastei în jurul structurilor orale.
 Pragul de tensiune
• Pragul de tensiune este definit ca efortul minim ce trebuie
aplicat pentru ca un material să înceapă să curgă. Cu alte
cuvinte pragul de tensiune reprezintă efortul necesar pentru
a transforma un sistem cu reologie de solid în unul cu
reologie de lichid.
• O valoare suficient de mare a pragului de tensiune este
importantă pestru o pastă de dinți care nu va curge decât
după aplicarea unui efort destul de mare pentru a depăși
starea de solid. De asemenea existența pragului de tensiune
ajută la menținerea în suspensie a particulelor abrazive
puternic imobilizate în starea de repaus a produsului.
• Tixotropia este o proprietate dependentă de timp. Sistemele
tixotrope devin mai puțin vâscoase dacă sunt solicitate la
forfecare, iar când ele rămân în repaus o perioadă de timp,
apare o creștere a vâscozității aparente. În cazul pastelor de dinți
restructurarea în repaus poate ajuta la menținerea solidului
abraziv în suspensie. Un sistem lichid tixotrop este caracterizat
printr-o reogramă ci histerezis a cărui arie este o măsură a
gradului de tixotropie. Cu cât este mai puțină apă în pasta de
dinți cu atât este mai puternică tixotropia sistemului, deci cu atât
este mai lung, timpul necesar pentru refacerea structurii.
Comportarea tixotropă este o indicație asupra formării unor
structuri tridimensionale în polimerii conținuți de pasta de dinți.
• Refacerea rapidă a structurii după deformația produsă de
extrudarea pastei de dinți sau de alte forțe este foarte
importantă deoarece ea restaurează starea reologică
originală pregătind-o pentru următoarea extrudare și face
ca banda de pastă extrudată să stea pe periuță. În plus,
viteza de relaxare a efortului imediat după extrudare
trebuie să fie destul de mare pentru ca efortul de
forfecare să scadă sub pragul de tensiune sau sub un efort
de forfecare la care curgerea este absentă sau foarte
redusă. Cu cât restructurarea este mai rapidă cu atât
sistemul va atinge mai rapid starea de relativă imobilitate.
 Va multumesc pentru atenție!

Respectați igena cavității bucale ;)