UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ DE FARMACIE

PRODUSE COSMETICE SI PARAFARMACEUTICE

Ş. L. DR. FARM. ANTOANELA POPESCU

1
 PĂR –FUNCȚII
Protecţie
componenţa sprâncenelor reţine transpiraţia şi o împiedică să
se scurgă în ochi;
de pe cap ajută efectiv procesul de transpiraţie şi respiraţia şi
drenează apa de pe piele după ploaie şi baie;
organ senzitiv tactil foarte fin care la atingerea genelor
declanşează un reflex de clipire a pleoapelor;
un filtru al aerului din nas şi protejează urechea împotriva
insectelor şi a corpilor străini.

2
 CLASIFICAREA PĂRULUI

După pubertate părul se poate clasifica în trei tipuri:

 păr care există la ambele sexe a cărui creştere aparent nu este
influenţată de hormonii sexuali: sprâncenele, genele şi vellus (păr
moale, păr fin, catifelat care creşte pe corp);
părul a cărui creştere este stimulată la ambele sexe de hormoni:
părul axilar, părul pubian;
părul care imprimă caracteristicile secundare specifice: părul
bărbii, părul de pe piept la bărbaţi.

3
 ASPECTE MORFOLOGICE

Diametrul părului pielii capului variază între 40÷120

milimicroni.
Diametrul părului albilor şi al negrilor este mai mic
decât al mongoloizilor.
Perii capilari sunt cei mai lungi, lăsaţi să crească
natural ajung la lungimi considerabile.
 La rasele europene, la femei acestă lungime variază
între între 50÷100 cm.
4
 Firul de păr are două părţi distincte: firul de păr
propriu-zis şi foliculul pilos.
 Foliculul pilos este o producţie a epiteliului de
suprafaţă şi este implantat oblic în derm, ajungând
chiar până în ţesutul adipos.
 Foliculul pilos prezintă la suprafaţă o deschizătură
ca o pâlnie care se deschide într-un orificiu numit
ostiu folicular (por),
 Foliculul pilos este constituit din rădăcina părului,
regiunea bulbară şi tija firului de păr (părul).
 Rădăcina firului de păr, se întinde de la partea
inferioară a părului până la o zonă tumefiată, numită
bulb pilos, care poate fi plin sau scobit; în acest caz
în scobitură se găseşte papila, o expansiune
conjunctivă foarte bogat irigată cu vase de sânge.
5
 STRUCTURA FIRULUI DE PĂR

Cuticula protejează interiorul fiecărui fir de păr,

La un păr normal, sănătos, aceste învelişuri ale
cuticulei sunt alăturate astfel încât părul este
uniform, mătăsos, strălucitor şi uşor de pieptănat.
Părul deteriorat este rar, aspru, lipsit de strălucire,
dificil de pieptănat şi nu mai are rezistenţă impotriva
factorilor nocivi.
Cortexul reprezintă partea cea mai mare a firului
de păr (70 %-90 %).
 Pigmenţii naturali se găsesc în cortex (maro-negru
şi roşu), dând părului culoarea sa naturală.
Măduva conţine granule de grăsimi şi bule de aer.
Părul subţire nu are măduvă.

6
ANEXELE FIRULUI DE PĂR

Muşchiul erector al părului, este prins de teaca

cojunctivă fibroasă - reprezentat de fibre
musculare netede cu un traiect oblic care ajunge
până la joncţiunea dermoepidermică.
Muşchiul erector are o inervaţie
simpatică, iar contracţia lui determină ridicarea
verticală a părului.
Glandele sebacee
În vecinătatea firului de păr se găsesc 1÷2 glande
sebacee situate în unghiul format de el şi muschiul
erector,
Ele sunt de formă ovoidală, au un diametru de
0,2÷2 mm, fiind mai voluminoase la nivelul firelor
mai scurte decât a celor lungi.
Firul de păr, muşchiul erector al părului împreună
cu glanda sebacee alcătuiesc un complex denumit
folicul pilosebaceu
7
CREŞTEREA PĂRULUI
Se estimează că pe capul unui adult sănătos se găsesc
aproximativ 120 000 fire de păr, adică 175÷300 fire / cm2
Numărul firelor de păr este corelat şi cu culoarea:
la persoanele blonde densitatea firelor de păr este mai mare
(150 000 fire, 180/cm2), decât la cele brunete (brune), (110 000
fire, 150/cm2), iar la cele roşcate (90 000 fire).
Persoanelor tinere sănătoase le cad zilnic 10÷15 fire; celor
mai în vârstă 100 de fire, iar în locul lor cresc altele.
 Viaţa unui fir de păr variază în general între
2÷4 ani.
Creşterea firului de păr reprezintă un proces ciclic, în care
fazele de activitate alternează cu fazele de repaus.
 De asemenea, nu toţi foliculii piloşi se găsesc concomitent
în aceeaşi fază, creşterea părului fiind asincronă; într-o regiune
găsim foliculi în perioada de creştere şi foliculi în perioada de
repaus. 8
 Cresterea părului are trei perioade

a. anagena – perioada de dezvoltare rapidă ;

b.catagena – perioada cu activitate piloformatoare mai
redusă şi începutul perioadei de repaus ;
c. telogena – perioada de repaus complet şi de eliminare a
firului de păr,
În scalpul uman anagenul durează 2÷6 ani, catagenul 2÷3
săptămâni, iar telogenul 3÷4 luni. Fiziologic, în fiecare zi
sunt expulzate câte 50 de fire de păr,
 Într-o tricogramă normală se găsesc 85÷90% din foliculi
în anagen, 8÷14% în catagen şi 1% în telogen.

9
 Viteza medie de creştere a părului este de 0,1÷0,4
mm/zi, ea fiind influenţată de diferiţi factori.
Viteza cea mai mare de creştere se înregistrează pe
cap (scalp) şi bărbie, unde variază între 0,30÷0,40 mm/zi,
 Părul axilar creşte aproape tot atât de repede, iar pe
restul corpului este mai mică (circa 0,2 mm/zi),
Părul de pe barbă creşte mai repede vara (de la 0,3
mm/zi, în ianuarie la 0,54 mm/zi în septembrie), decât
iarna, iar noaptea mai repede decât ziua.
Legat de sex şi vârstă, creşerea părului cea mai rapidă
se înregistrează între 15÷30 de ani, descreşte între 50÷60
de ani, ea este mai rapidă la femei decât la bărbaţi,

10
 INFLUENŢA HORMONILOR ASUPRA
CREŞTERII PĂRULUI

Hormonii sexuali, care influenţează sistemul pilosebaceu:

hormonii androgeni, acţionează ca stimulatori ai glandelor
sebacee cu tendinţă de a produce hiperkeratoză şi seboree,
iar hormonii estrogeni, exercită un efect contrar de
diminuare a activităţii glandelor sebacee şi a keratinizării.

11
CULOAREA PĂRULUI

caracteristică
ereditară, ea se datorează celor doi pigmenţi,
melanina (eumelanina) şi feomelanina.
Melanina

se formează în melanocite, de unde prin prelungirile dendritice ale

acestora difuzează în celulele corticale care sunt încă moi şi
nekeratinizate.
Granulele de melanină iniţial existente în melanocite sunt incolore
şi conţin tirozină, care sub influenţa tirozinazei şi a radiaţiilor UV
trec în melanină.

Feomelanina
rezultă din reacţia dintre triptofan, tirozină şi tirozinază.
12
PIGMENTUL ROŞU AL PĂRULUI

 părul roşu conţine o cantitate mai mare de fier decât celelalte nuanţe,
 Fierul în păr se găseşte sub formă de pigment organic complex.
 pigmentul roşu al părului aşa-numit tricosiderin conţine complecşi de fier.

13
 GRESAREA PĂRULUI

 Părul este lubrifiat de sebum, secretat de glandele sebacee,

de tip holocrin, care la maturitate se dezintegrează
complet, eliminând secreţia care se varsă prin conductul
sebaceu,
 Esterii din secreţia sebacee sunt scindaţi sub acţiunea
enzimelor lipolitice prezente în conductul sebaceu şi la
suprafaţa pielii, în digliceride, monogliceride şi acizi graşi
liberi.
14
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A PĂRULUI

KERATINA

65÷95% din greutatea părului, rezultată din condensarea

aminoacizilor existenţi în celulele corticale.
Părul conţine aproximatix 50 de protein.
Keratina,ca şi alte proteine este formată din aminoacizi,
care imprimă proprietăţile caracteristice părului.

15
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A PĂRULUI

 Aminoacizii izolaţi din păr sunt: lizina, histidina,

arginina, acidul aspartic, treonina, serina, acidul
glutamic, prolina, glicina, alanina, cistina, valina,
metionina, izoleucina, leucina, tirozina şi fenil alanina.
 Cistina (forma stabilă a aminoacidul cisteină) se găseşte
în cantitatea cea mai mare (17,59%), apoi acidul
glutamic (14%), leucina, izoleucina (12,2%), arginina
(10%) şi cantitatea cea mai mică metionina (0,70÷1%).
 Măduva conţine o cantitate mică de cistină şi cantităţi
mai mari din ceilalţi aminoacizi,
 în compoziţia sa chimică s-au mai pus în evidenţă
cantităţi mici de substanţe hidrosolubile cum sunt:
pentoze, fenoli, acid uric, glicogen,

16
CONSTITUIENŢII MINERALI AI PĂRULUI

 În păr s-au pus în evidenţă prin metode analitice urme

de metale, care pot influenţa rezultatul unor
tratamente ca vopsitul, decolorarea: acestea sunt
atribuite în special fierului.
 În păr s-au pus în evidenţă: Ca, Mg, Sr, B, Al, Sn, Na,
K, Zn, Mn, Fe, Ag, Au,Ti, Wo, Mo, I, P, Se.
 Cele mai multe au provenienţă externă.

17
 CONSTITUIENŢII MINERALI AI PĂRULUI

 W. Strain şi colaboratorii arată că zincul din păr reflectă

conţinutul în zinc al ţesuturilor organismului şi că prin
circuitul sanguin ajunge şi el ca şi alte metale în păr.
 S-a stabilit că lipsa unor elemente din păr, ar constitui
un indicator pentru anumite afecţiuni.
 O cantitate anormal de scăzută de crom în păr, indică
existenţa diabetului juvenil; o concentraţie exagerat de
ridicată de sodiu şi în acelaşi timp foarte scăzută de
calciu indică prezenţa unor boli ereditare,
 O concentraţie anormală, scăzută de calciu şi magneziu
indică boala congenitală, fenilcetonuria.
18
 TIPURI DE PĂR

După cantitatea de sebum excretată de glandele

sebacee distingem urmatoarele tipuri de păr:
păr normal;
păr uscat;
păr gras.

19
PĂR NORMAL

este mlădios, strălucitor, acoperit de un strat protector

de grăsime.
 Pielea capului este suplă, hidratată normal şi intactă.
Condiţia unei stări normale a părului înseamnă o
alimentaţie corespunzătoare care să aducă un aport de
elemente (calciu, iod, fier, sulf, vitamine îndeosebi B6),
care se pot asigura din legume, fructe verzi, produse
lactate şi derivate de peşte.
 Pentru sănătatea şi frumuseţea părului trebuie
menţinut în organism un echilibru hidric, prin ingerarea a
cel puţin 2 litri de lichid pe zi, dacă nu sunt alte
contraindicaţii.
20
PĂR USCAT

nu este protejat de o secreţie sebacee suficientă, fapt pentru

care el este fragil, se rupe uşor, nu are luciu, apare şters.
 Uscăciunea părului ca urmare a unei insuficiente secreţii
de sebum sau a unor traumatisme îl face să fie friabil,
devitalizat.
Modificărilecare pot să apară în structura firului de păr,
se pot datora unor îngrijiri necorespunzătoare sau pot fi
cauzate de unele tulburări survenite în starea generală a
organismului, stări febrile, alimentaţie necorespunzătoare,
climatul, etc.
Local se recomandă masaje cu soluţii care conţin vitamina
A, acid pantotenic, loţiuni tonice.
21
 PĂR GRAS

 se datorează excesului de sebum,

 are firul lucios, firele sunt lipicioase, iar pielea
capului este grasă,
 În această conjunctură apar mătreaţa care
împreună cu sebumul formează un strat umed
care aderă de pielea capului împiedicând
activitatea fiziologică normală.
22
 METODE DE ÎNGRIJIRE COSMETICE
CURĂŢIREA PĂRULUI

Pentru a asigura o igienă corespunzătoare se va efectua un spălat la

7÷14 zile, în funcţie de natura părului,

 În cazul părului uscat, se recomandă ca înainte de spălat să se

greseze părul cu ulei de ricin sau măsline puţin călduţ, apoi se
înfăşoară capul într-un prosop înmuiat în apă caldă şi stors bine, care
se păstrează 1÷2 ore, apoi se spală,
Pentru părul uscat, se recomandă o spălare săptămânală cu săpun
sau şampon sau în locul acestora se recomandă gălbenuşul de ou, cu
care se fricţionează pielea capului cu ajutorul degetelor sau a unui
burete.
 Se preferă de asemenea şampoane pe bază de gălbenuş de ou,
muşeţel, lanolină, care curăţă bine părul şi asigură pielii grăsimea
23
necesară.
 PĂR GRAS

se spală cel puţin o dată pe săptămână cu săpun sau de preferinţă

cu şampon, datorită faptului că se murdăreşte uşor,
 În cazul utilizării săpunului se recomandă să se facă în prealabil
un şampon din săpun, cu care se freacă apoi rădăcina părului şi
pielea capului,
 Se clăteşte apoi părul cu mai multe ape, pentru îndepărtarea
oricăror urme de săpun, care a rămas pe firul de păr, deoarece îl
subţiază şi devine uşor friabil,
 Părul gras se poate spăla şi cu un decoct de urzici,
 În apa de clătit se poate adăuga sucul de la o jumătate de lămâie
sau o lingură de oţet.
 Dacă părul este de culoare deschisă se poate clăti cu o infuzie de
muşeţel (50g la 1000g apă).
La părul normal, pentru a evita înăsprirea, decolorarea sau
pierderea supleţei din cauza factorilor nocivi (soare, vânt puternic,
etc), se recomandă înainte de spălat o baie de ulei de ricin sau de
măsline.
24
 MASAJUL
aredrept scop activarea circulaţiei sangvine, reglarea secreţiei glandulare,
dezvoltarea suportului muscular, având drept rezultate o hrănire
corespunzătoare a părului.
Masajul se efectuează zilnic, cu degetele fără a torsiona sau a trage firele
de păr, de la frunte spre vertex şi de la ceafă spre vertex.
 Capul trebuie să fie aplecat în jos şi nu trebuie să se facă un exces.
 Masajul se efectuează de preferinţă pe părul uscat, seara, mai ales după o
zi obositoare, având şi o acţiune calmantă.
Părul gras se masează uşor cu o loţiune special.
 Masajul pentru părul uscat, va fi realizat în profunzime, iar în cazul
căderii părului, se va renunţa la masaj, fiind suficient o simplă aplicare a
produsului utilizat în tratamentul respectiv.

25
 PERIATUL

se face zilnic cu scopul de a-l debarasa de praf,

impurităţi, pentru aerisire şi pentru a răspândi uniform
grăsimea pe toată lungimea părului,
 Părul uscat va fi periat cu forţă pentru a atinge pielea
capului;
părul gras va fi periat uşor pentru a nu provoca o
excitare a secreţiei glandulare; în seboreea accentuată,
periajul nu este recomandat.

26
PRODUSE COSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI

 loţiunile pentru păr;

 loţiuni tonice ;
 loţiuni contra căderii părului;
 şampoane;
 şampoane detergente;
 preparate pentru aranjarea părului;
 briantine(Produs cosmetic gras, lichid sau de
consistența unei paste, care servește pentru a da
strălucire părului) ;
 fixative pentru păr;
 preparate pentru colorarea şi decolorarea părului. 27
 LOŢIUNI PENTRU PĂR

 îngrijirea părului în sensul de a-i da un aspect normal, de a-i da vitalitate, de a-l hrăni prin
stimularea circulaţiei la nivelul scalpului, pentru a-i asigura revenirea promptă şi pentru a
împiedica căderea părului.
 un vasodilatator, care să mărească cantitatea de sânge de la nivelul papilelor dermice şi să
stimuleze mecanismul de alimentare al pielii.
 vitamine sau aminoacizi cu sulf, necesari în biosinteza keratinei.
 Antiseptice.
 Loţiunile se utilizează în scop preventiv şi estetic cu efecte tonice, dezinfectante.
 Loţiunile pentru păr nu trebuie să aibă o acţiune degresantă puternică, fapt pentru care se
utilizează un alcool 60÷70.
 Deoarece aceste preparate se utilizează zilnic pot să producă uscarea părului, efect care se
poate preveni prin asocierea uleiului de ricin.

28
 Şampoanele sunt agenţi de curăţire pentru păr şi
pielea capului, ingredientul principal fiind un detergent.
 În compoziţia lor intră surfactantul principal pentru
efectul de detergent şi spumare; surfactantul secundar
pentru condiţionare; aditivii care dau efecte speciale.
Şampoanele pot fi găsite sub diferite forme de
prezentare: lichide, creme sau paste, aerosoli sau sub
formă de pulbere,
 Marea lor majoritate sunt lichide, transparente sau
opace (perlate).
Calităţile şamponului nu se limitează la o simplă
curăţare: părul trebuie să fie frumos, strălucitor, moale
la atingere, suplu, uşor de coafat, fără să se electrizeze,
tonic, cu volum etc.
29
Caracterele obişnuite ale unui şampon cosmetic normal sunt:
 lipsa alcalinităţii, necesară pentru ca părul să nu devină
spălăcit;
 să nu aibă efect degresant prea puternic;
 să nu irite pielea capului;
 să posede o reală capacitate de curăţire, chiar cu o apă
calcaroasă;
 să emulsioneze în apă impurităţile, grăsimea, mătreaţa şi să le
disperseze;
 să producă o spumă abundentă şi care să nu fie influenţată de
impurităţile care rezultă .
30
 Formularea şampoanelor

baza de spălare este cel mai adesea o

asociere între produşi tensioactivi anionici şi
amfoteri, cu aditivi: polimeri cationici (având
afinitate pentru cheratină favorizează
descurcarea părului), polimeri anionici sau
amfoteri (pentru revigorarea părului).
31
 Şampoanele pentru copii, sunt şampoane “blânde”, care au

ca imperativ primordial calitatea de a fi perfect tolerate de

pielea fragilă a scalpului şi de mucoasa oculară a copilului.

 Baza de spălare este mai puţin detergentă şi are în

compoziţie cel mai adesea agenţi tensioactivi anionici foarte

slabi, amfoterici sau nonionici.

32
 Şampoanele pentru părul uscat, fragil
sau deteriorat datorită decolorării, vopsirii,
permanentului produc o curăţare blândă şi o
condiţionare bună, putând conţine ulei de
ricin, ulei de avocado, acizi graşi esenţiali.
 Prin conţinutul de agenţi tensioactivi
cationici fac ca părul să poată fi pieptănat
mult mai uşor.
33
 Tip surfactanţi Clasă chimică
Anionici Laurilsulfaţi, sulfaţi laurileterici,
sarcozine, sulfosuccinaţi
Cationici Lanţuri lungi de aminoesteri,
esteri de amoniu
Non-ionici Alcooli graşi polietoxilenici,
esteri sorbitol polietoxilenici,
alcalolamide
Amfoterici Betaine, sultaine, derivaţi
imidazolidinici
Surfactanţi naturali Sarsaparilla, Saponaria
(Soapwort), Quillaja saponaria
(Soap bark), Hedera colchica
(ivy), Agave americana
(agave).
Caracteristici
curăţă în profunzime, pot
lăsa părul aspru
Putere de curăţire slabă,
slab spumanţi, conferă
moliciune şi maniabilitate
Putere de curăţire medie,
conferă maniabilitate
Neiritanţi pentru ochi,
putere de curăţare medie,
conferă maniabilitate
Putere de curăţare mică,
spumanţi excelenţi
34
FORMULA GENERALĂ A ŞAMPOANELOR

 Tensioactivi: 15-30%
 Stabilizatori de spumă: 3-4%
Agenţi de creştere a vâscozităţii : 2-10% Aditivi
 Conservanţi
 Coloranţi
 Apă

35
STABILIZATORI DE SPUMĂ

Una dintre cele mai importante calităţi ale unui şampon din
perspectiva consumatorului este capacitatea de spumare.
Consumatorii sunt convinşi că un şampon care are calităţi
spumante slabe, are de asemenea calităţi de curăţare slabe.
Cele mai multe şampoane conţin agenţi de spumare pentru a
introduce bule de aer în apă.
Spuma, este importantă, deoarece are funcţia de a împrăştia
detergentul pe păr şi pe scalp, dar nu participă la curăţire.
Este adevărat că un şampon aplicat pe părul murdar nu va
spuma la fel de mult ca acelaşi şampon aplicate pe părul curat.
Acest lucru se datorează faptului că sebumul inhibă formarea
bulelor.
Astfel, un şampon va spuma mai puţin la prima şamponare şi
mai mult la şamponarea a doua. 36
STABILIZATORI DE SPUMĂ

În prezenţa materiilor grase ca sebumul, stabilitatea spumei de

şampon se poate reduce drastic.
Aşa numiţii superspumanţi acţionează ca stabilizanţi şi de
asemenea modifică structura spumei îmbogăţind-o, dându-i
densitate şi baloane mai mari (alcanol amidele) ,
Cel mai important tip sunt monoetanolamidele, ce sunt
obţinute prin amidarea acizilor graşi cu monoetanolamină.
Dietanolamidele sunt obţinute de regulă, prin amidarea acizilor
graşi metilester sau a trigliceridelor (uleiul de cocos) cu
dietanolamine.
Monoetanolamidele sunt cei mai utilizaţi superspumanţi dar
sunt dificil de încorporat datorită punctului lor de topire ridicat
(aproximativ 800C).
Dietanolamida bazată pe ulei de cocos este una dintre cele mai
cunoscute, dar efectul de îngroşare este redus datorită glicerolului.
Preţul este relativ scăzut şi producerea este mai uşor de realizat în
comparaţie cu amidele pure bazate pe metil ester. 37
AGENŢI DE ÎNGROŞARE

Sunt substanţe care permit creşterea vâscozităţii preparatului; ei previn

alunecarea şamponului pe faţă şi în ochi, în timpul spălării. Ca agenţi de
îngroşare sau consistenţă, se folosesc fie electroliţi (clorura de sodiu sau de
amoniu) asociaţi cu tensioactivi anionici, fie macromolecule geloformatoare
(alginaţi, derivaţi celulozici sau acrilici).
Un alt tip de modificatori ai proprietăţilor reologice sunt bentonitele
inorganice, ce pot fi folosite pentru obţinerea unui punct de randament şi
stabilitate a soluţiilor. Bentonitele conferă stabilitate particulelor din şampoane
şi anume agenţii de perlare sau chiar substanţe active (zinc piritonă) ce au
tendinţa să sedimenteze.
Sistemele se comportă des tixotropic, şi la agitarea recipientului, capătă
proprietăţi de curgere, iar la o lipsă de agitare devin aproape solide.
clorură de sodiu – natrii chloridum. Clorura de sodiu conţine cel puţin
99,5% şi cel mult 100,5% NaCl raportat la substanţă uscată. Descriere:
cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat.
Solubilitate – uşor solubilă în apă, solubilă în glicerol, puţin solubilă în alcool.

38
FAZELE PROCESULUI TEHNOLOGIC

 livrarea materiilor prime;

 cântărire;
 dizolvare;
 filtrare;
 completare la masa prevăzută (m/m);
 stocarea intermediară (și controlul șamponului – produs
semifinit);
 condiționare primară a șamponului;
 marcare, grupare și ambalare.
39
FAZELE PROCESULUI TEHNOLOGIC
Procedeul poate fi considerat a fi făcut în patru pași:
dizolvarea surfactanților în apă cu amestecare; de notat
că ordinea adăugării este importantă; în general
stabilizatorii de spumă se adaugă ultimii.

se adaugă aromele, coloranții, conservanții, etc., și se

amestecă până la obținerea unei soluții uniforme.

se ajustează pH-ul până la aciditatea stabilită în

formula.

se adaugă agenții de îngroșare până la obținerea

vâscozității dorite. 40
 FAZELE PROCESULUI TEHNOLOGIC

Șampoanele sunt fabricate prin amestecarea substanțelor cu

agitatoare ce se rotesc cu viteze mici datorită capacității mare de
spumare ale ingredientelor utilizate.

De asemenea trebuie precizat că temperaturile amestecurilor sunt

de 40 ÷ 80 0C cel mult.

 Amestecarea lichidelor cu densități diferite se efectuează

adăugând lichidul cu densitate mai mare peste cel cu desitate mai
mica.

Substanțele volatile, tincturile, extractele se adaugă de regulă la

sfârșit după filtrarea produsului de bază.

 La condiționarea primară a șampoanelor se folosește în general

metoda gravimetrică, întrucât sunt lichide vâscoase.
41
Multe balsamuri și șampoane ce conțin și balsamuri sunt emulsii ulei în apă, iar
fabricarea lor este mai complexă decât cea descrisă mai sus.

 Procesul de fabricație este cel al emulsiilor

se dizolvă ingredientele solubile în apă, prin amestecare și încălzire

(dacă este necesară) - A,
dacă este necesar, se încălzesc componentele uleioase, și se topesc în
ele toate componentele solide -B
Când se adaugă A peste B, se va încălzi A cu aproximativ 10 0C deasupra
punctului de topire al componentelor din B,

 Se adaugă și se amestecă,

se continua amestecarea pentru cel puțin 10÷15 minute,

se răcește amestecul și se adaugă conservanți, arome, coloranți;

se ajustează pH-ul și apoi vâscozitatea; 42
CONTROLUL FIZICO-CHIMIC

De asemenea oferă detalii privind stabilitatea şampoanelor:

-stabilitate fizică:
-în timp;
-prin centrifugare (10 minute la 2000 de rotaţii/minut);
-stabilitate chimică;
-stabilitate microbiologică;
-stabilitate la transport şi depozitare.

43
CONTROLUL FIZICO-CHIMIC

Metode de analiză pentru controlul fizico-chimic:

-examen cu caracter macroscopic:
-vizual: culoare – dată de coloranţi şi ingrediente folosite;
-aspect, consistenţă, omogenitate –sunt omogene,
transparente sau opace, perlate, etc.;
-caracteristici tactile: tuşeul –gras, onctuos, granulos,
neted, evanescent.
-olfactiv: mirosul este dat de regulă de extractele de
plante, sau parfumul ce se află în compoziţie.
44
CONTROLUL FIZICO-CHIMIC

-examen microscopic şi distribuţia granulometrică –

se plasează o picătură de şampon între o lamă şi o lamelă
şi se studiază omogenitatea produsului,
-analiză reologică –determinarea vâscozităţii,
-deteminarea pH-ului,
-determinarea masei totale pe recipient,
-determinarea formării de spumă şi a stabilităţii
acesteia.
-dispersarea murdăriei. 45
 Se determină pH-ului şamponului, pentru formulare în
funcţie de necesităţi,
 Soluţiile alcaline determină deschiderea cuticulei, se
folosesc de obicei înainte de colorarea părului, pentru a
permite colorantului să penetreze în cortexul firului de păr şi
să-I coloreze,
 Soluţiile alcaline dau părului un aspect încreţit,
 Soluţiile acide închid cuticula, se utilizează ca
neutralizante după colorarea părului, dau părului un aspect
mai neted,
 Pentru un şampon obişnuit pH-ul trebuie să fie situat între
5,5 şi 6, pentru toate vârstele.
46
 PROCENTULUI DE SUBSTANŢE SOLIDE DIN ŞAMPON

 Dacă un şampon conţine o cantitatea foarte mare de substanţe

solide va fi dificil de manipulat, de utilizat şi de îndepărtat din păr.
Dacă conţinutul de substanţe solide este prea mic, şamponul va fi
prea apos şi va fi îndepărtat prea rapid din păr.
 Cantitatea optimă de substanţe solide este de 20 - 30%.

47
 VÂSCOZITATEA ŞAMPONULUI

careeste dată în bună parte de procentul de substanţe solide prezente în şampon,

Un şampon bun nu trebuie să fie foarte vâscos pentru că se utilizează cu dificultate şi se îndepărtează greu de
pe păr, dar nici prea lichid deoarece curge, şi dificil de utilizat şi este îndepărtat prea rapid de pe păr,

CAPACITATEA DE SPUMARE A ŞAMPONULUI ŞI STABILITATEA SPUMEI

 deoarece spuma este unul din criteriile importante de apreciere a unui şampon, majoritatea persoanelor
apreciind şampoanele care formează spumă multă şi durabilă,

se considera ca un volum de spumă de minim 100 mI caracterizează un şampon de calitate, iar sferele de
spumă trebuie să fie mici (cu cât sunt mai mici cu atât spuma va fi mai persistentă),

STABILITATEA SPUMEI

 pentru un şampon de calitate trebuie să persiste spuma timp de minim 5 minute,

DENSITATEA SPUMEI

estecu atât mai mare cu cât diametrul bulelor de săpun este mai mic, această determinare fiind cea care
aproximează cel mai bine percepţia consumatorului referitor la "calitatea" spumei.

48
 CAPACITATEA DE DISPERSARE A IMPURITĂŢILOR DE PE PĂR

Pentru a putea aprecia proprietatea de curăţare a

şamponului.
Unul din testele efectuate utilizează un colorant, pentru
care se apreciază dispersarea sa la nivelul spumei.
 Un şampon de calitate trebuie să prezinte o cantitate
minimă de colorant în spumă, deoarece impurităţile
trebuie să rămână la nivelul soluţiei apoase.
 Impurităţile care trec în spumă sunt dificil de îndepărtat
şi se vor redepune pe păr.
49
BRIANTINE
 Preparte cosmetice utilizate pentru îngrijirea părului căruia îi
conferă luciu, îl face mai moale şi ajută la fixarea lui,
 Ele redau forma naturală sau artificială a părului, în funcţie
de consistenţa lor fluidă sau solidă,
 Ele pot fi lichide, solide sau sub formă de geluri şi pot fi
colorate şi parfumate,
Briantinele au ca şi constituent principal uleiul mineral cu
vâscozitate mică sau asocieri de substanţe grase care imprimă o
vâscozitate corespunzătoare,
 Se utilizează frecvent uleiul de parafină, uleiul de floarea
soarelui,
 Uleiurile minerale utilizate în briantine trebuie să fie pure,
incolore, fără nici o nuanţă fluorescentă, fără miros şi fără urme
de hidrocarburi nesaturate care pot cauza iritaţii,
50
 Briantinele solide, conţin în afară de uleiuri şi agenţi de
vâscozitate potriviţi, coloranţi şi parfumuri.
Ca agenţi de consistenţă se utilizează vaselina,
parafina, ceara sau alte ceruri sintetice.
Coloranţii pot să fie galbenul sau culoarea verde.
 Briantinele se utilizează în special în ţările cu climat
cald.
Briantinele grase, denumite şi ulei de păr, conţin
uleiuri minerale sau vegetale asociate cu parfumuri şi
coloranţi.
51
 Briantinele alcoolice, sunt constituite din asocieri de
ulei de ricin 30% şi alcool, parfum.
Briantinele geluri, conţin ulei mineral cu vâscozitate
scăzută (15÷20%), emulgatori neionogeni tensioactivi
polietoxilaţi (eter polietoxilat al acoolului oleic sau alcool
lauric polietoxilat), agenţi de creşterea vâscozităţii
(sorbitol, PEG, lanolină sau alcooli de lână) şi apă
distilată 50÷70%,
Preparatele fluide se introduc în tuburi unde urmează a
se gelifica.
52
 FIXATIVE (LACURI)

Fixativele sunt preparate cosmetice utilizate pentru fixarea şi

menţinerea ondulaţiilor părului,
 După consistenţă pot fi creme fixative sau lichide,
Lacurile pentru păr sau spray-urile, se folosesc după ondulare
şi au drept scop de a menţine forma părului, fără a modifica în
vreun fel forma artistică, plastică finală.
Fixativele sunt constituite dintr-o substanţă formatoare de
film dizolvat într-un solvent potrivit, un plastifiant şi parfum,
 Dintre substanţele formatoare de film se utilizează
macromolecule, cum sunt: guma tragacanta, derivaţi de celuloză,
gelatină, polivinilpirolidonă, carbopoli, rezine, etc. .
53