UNIVERSITATEA OVIDIUS

DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE FARMACIE

CURS 11
2019-2020

FARMACOLOGIE
AF.II.2
 Medicamente OTC din clasa
chimioterapicelor antibacteriene si
antiviralelor
 CHIMOTERAPICE ANTIMICROBIENE

• Sunt substante semisintetice sau sintetice cu efect

selectiv inhibitor asupra agentilor patogeni pentru
om si animale.
• Clasificarea in functie de structura:
1.CHINOLONE SI FLUORCHINOLONE
2.SULFAMIDE
3.DERIVATI DE NITROFURAN
CHINOLONE ANTIBACTERIENE
 CHINOLONE ANTIBACTERIENE

• Clasificarea in functie de momentul aparitiei:

• - generatia I:
• ACID NALIDIXIC
• - generatia II:
• ACID OXOLINIC
• ACID PIPEMIDIC
• CINOXACINA
• ROSOXACINA
 CHINOLONE ANTIBACTERIENE

• Clasificarea in functie de momentul aparitiei:

• - generatia III:
• CIPROFLOXACINA
• PEFLOXACINA
• ENOXACINA
• NORFLOXACINA
• LOMEFLOXACINA
• FLEROXACINA
 CHINOLONE ANTIBACTERIENE
• SPECTRUL ANTIMICROBIAN
• -chinolonele “vechi” (generatia I) – au spectru ingust
• bacili gram negativi aerobi
• -chinolone “noi” (fluorochinolonele) – au spectru
antimicrobian larg fiind bactericide:
• coci si bacili gram pozitivi
• bacili gram negativi aerobi
• bacterii anaerobe
• chlamidi
• Mycoplasme
• Ricketsii
• Ureaplasma
SULFAMIDE ANTIBACTERIENE
 SULFAMIDE
• Sulfamidele (denumite și sulfanilamide sau sulfonamide
antibacteriene) reunesc o clasă de antibiotice sintetice
(chimioterapice) bacteriostatice și cu spectru larg, în a căror structură
se regăsește grupa funcțională sulfonamidă.
• Majoritatea sulfamidelor antibacteriene sunt derivați ai acidului p-
aminobenzensulfonic. Această clasă de substanțe medicamentoase a
avut cel mai mare succes chimioterapeutic datorită ridicatei activități
antimicrobiene și spectrului larg de acțiune asupra cocilor gram-
pozitivi și gram-negativi.
• Acest grup de medicamente chimioterapice are acțiune în general
bacteriostatică (dar în concentrații mari ele devin bactericide),
împiedică înmulțirea și scade vitalitatea microorganismelor și astfel
cauzează moartea lor.
• În deceniul care a urmat descoperirii sulfamidei au fost sintetizate și
cercetate peste 5400 de substanțe.
 SULFAMIDE
• Sulfamidele (denumite și sulfanilamide sau sulfonamide
antibacteriene) reunesc o clasă de antibiotice sintetice
(chimioterapice) bacteriostatice și cu spectru larg, în a căror
structură se regăsește grupa funcțională sulfonamidă.
• Majoritatea sulfamidelor antibacteriene sunt derivați ai
acidului p-aminobenzensulfonic.
• Această clasă de substanțe medicamentoase a avut cel mai
mare succes chimioterapeutic datorită ridicatei activități
antimicrobiene și spectrului larg de acțiune asupra cocilor
gram-pozitivi și gram-negativi.
 SULFAMIDE
• Acest grup de medicamente chimioterapice are acțiune în
general bacteriostatică (dar în concentrații mari ele devin
bactericide), împiedică înmulțirea și scade vitalitatea
microorganismelor și astfel cauzează moartea lor.
• În deceniul care a urmat descoperirii sulfamidei au fost
sintetizate și cercetate peste 5400 de substanțe.
• Sulfamidele sunt primele antibiotice cu spectru larg
descoperite înaintea penicilinei. Medicul și bacteriologul
german laureat cu premiul Nobel (1939) Gerhard Domagk
(1895-1964) a descoperit Prontosilul (sulfamidocrizoidina),
prima sulfamidă care avea un spectru antibiotic restrâns. De
aceea prontosil a fost folosit ulterior în combinație cu
trimetoprimul în raport de 5:1.
 SULFAMIDE
• Acest grup de medicamente chimioterapice are acțiune în
general bacteriostatică (dar în concentrații mari ele devin
bactericide), împiedică înmulțirea și scade vitalitatea
microorganismelor și astfel cauzează moartea lor.
• În deceniul care a urmat descoperirii sulfamidei au fost
sintetizate și cercetate peste 5400 de substanțe.
• Sulfamidele sunt primele antibiotice cu spectru larg
descoperite înaintea penicilinei. Medicul și bacteriologul
german laureat cu premiul Nobel (1939) Gerhard Domagk
(1895-1964) a descoperit Prontosilul (sulfamidocrizoidina),
prima sulfamidă care avea un spectru antibiotic restrâns. De
aceea prontosil a fost folosit ulterior în combinație cu
trimetoprimul în raport de 5:1.
 SULFAMIDE
• Mecanismul antibacterian
• Odată ajunse în interiorul celulei bacteriene, moleculele de
sulfonamide antibacteriene se comportă ca inhibitori
competitivi ai dihidropteroat-sintetazei (DHPS), care este o
enzimă implicată în biosinteza folaților.
• Astfel, mecanismul de acțiune imprimă un efect
bacteriostatic și de inhibare al creșterii și multiplicării
bacteriilor, însă sulfamidele nu duc la moartea bacteriilor.
• Sulfamidele locale se utilizeaza sub forma de creme sau
unguente in infectii cutanate, oculare superficiale cu
germeni sensibili (sulfacetamida).
 SULFAMIDE - clasificare
1. sulfamide sistemice: • 2. sulfamide intestinale –
• a.cu durata scurta: active la acest nevel:
• Sulfatiazol • ftalilsulfatiazol
• Sulfafurazol • salazosulfapiridina
• Sulfamerazina • 3. sulfamide locale:
• sulfapiridina • sulfacetamida
• b.cu durata medie: • mafenid
• sulfafenazol
• sulfametoxazol
• c.cu drata lunga:
• sulfametoxidiazina
• sulfametoxina
• sulfametoxipiridazina
 SULFAMIDE
• Proprietati farmacocinetice
• Sulfamide sistemice de durata scurta:
• se absorb bine oral
• se leaga de proteinele plasmatice
• difuzeaza bine in tesuturi
• trec prin placenta in circulatia fetala
• se biotransforma in ficat prin acetilare
• metabolitii acetilati se elimina renal producand cristalurie
• Observatii: In timpul tratamentului cu aceste substante se
recomanda pacientului sa consume:
• un volum mare de lichide si NaHCO3 pentru alcalinizarea
pH-ului urinar (favorizeaza dizolvarea cristalelor).
 SULFAMIDE

• Proprietati farmacocinetice
• Sulfamide cu durata medie:
• absorbtie orala buna
• se leaga de proteinele plasmatice in procent mare
• au durata lunga de actiune administrandu-se o data la 12ore.
• Se elimina renal ca mataboliti acetilati dar riscul de
cristalurie este mic
 SULFAMIDE
• Proprietati farmacocinetice
• Sulfamide retard cu durata lunga:
• se leaga de proteinele plasmatice
• se administreaza o data pe zi
• se acetileaza in proportie mai mare
• risc de cristalurie mic
• Sulfamide intestinale:
• nu se absorb dupa administrarea orala
• actioneaza exclusiv local la nivelul intestinului
 SULFAMIDE
• Proprietati farmacodinamice
• Spectrul antimicrobian este larg si
• -chlamidii
cuprinde:
• -coci gram pozitivi: • -Mycoplasme
• o streptococ • -Nocardia
• o pneumococ • -protozoare:
• -coci gram negativi:
• o toxoplasma
• o gonococ
• o meningococ
• o plasmodii
• -bacili gram pozitivi: • o penumocistis
• o bacilul tetanic
• -bacili gram negativi:
• o brucella
• o E.Coli
• o Haemophilus influenzae
• o Proteus
• o Salmonella
•
DERIVATI DE NITROFURAN
 DERIVATI DE NITROFURAN

• Nitrofuranii reprezintă o clasă de medicamente

utilizate ca antibiotice sau antimicrobiene.
• Compusul de bază este reprezentat de nitrofuran, un
nitroderivat al furanului.
 DERIVATI DE NITROFURAN
• 1. NITROFURANTOINA
• • Fcin.: se elimina renal in forma neschimbata in proportie de
• de aprox 30%, concentratie suficienta pentru inhibarea
• germenilor obisnuiti ai infectiilor urinare.
• • Indicatii: infectii urinare acute,cronice, recidivante
• • Tricomoniaza (Trichomonas vaginalis)
• • Reactii adverse: anorexie, greata, colici, diaree, eruptii
• cutanate, prurit, icter colestatic, ameteala, anemie la
• tratament indelungat
• • Farmacografie (posologie): adult: 50-100 mg de 4x/zi durata
• tratamentului fiinde de 1-2 saptamani
• • PF: NITROFURANTOINA
 DERIVATI DE NITROFURAN
• 2. FURAZOLIDONA
• Fcin.: absorbtie scazuta p.o., eliminare predominant prin fecale
• Indicatii: enterite, enterocolite, toxiinfectii alimentare, infectii
• digestive cu germeni sensibili, tricomoniaza, giardioza
• RA: nu se asociaza cu alcool deoarece produce un efect de tip
• disulfiram
• Posologie:
• Adult: 100 mg de 4x/zi
• Copii< 1an : 8-16 mg de 4x/zi
• Copii 1-5 ani: 25-33 mg de 4x/zi
• Copii > 5 ani :50 mg de 4x/zi
 DERIVATI DE NITROFURAN

• 3.NIFUROXAZID
• Fcin.:nu se absoarbe dupa administrare orala
• Indicatii: diaree acuta de cauza bacteriana
• RA: tulburari digestive, reactii alergice
• Fgraf.: Adulti: 800mg/zi
• Copii > 2 ani jumate 600-800 mg/zi
• Copii 1 luna-2 ani jumate 220-600 mg/zi
• Doza se imparte in 2-4 prize, tratament 7 zile
• PF: ERCEFURYL 200 mg
DERIVATI DE NITROFURAN • - reactii alergice:
• Farmacotoxicologie • o eruptii cutanate
• Produce urmatoarele reactii • o prurit
adverse la nivelul: • o edeme
• - aparatului digestiv: • o tuse
• o anorexie • o dispnee
• o greata • o febra
• o voma • - SNC:
• o colici • o Cefalee
• o diaree • o Ameteli
• - hepatic: • o Nistagmus
• o icter • o Ataxie (dereglare a
cordonarii miscarilor)
• o Polinevrita
• o Parestezii
 DERIVATI DE NITROIMIDAZOL

• Metronidazolul este un medicament chimioterapic derivat de

nitroimidazol, fiind utilizat în tratamentul unor infecții.
• Prezintă spectru larg de acțiune, fiind activ față de Trichomonas
vaginalis, Lamblia intestinalis, Entamoeba hystolitica și bacterii
anaerobe.
• Folosit de asemenea, conform studiilor mai recente, și în tratamentul
demodicidozei, produsă de acarianul demodex folliculorum
• Indicatii - Tricomoniază vaginală și uretrală, lambliază, dizenterie
hepatică și abcese hepatice amebiene, infecții cu anaerobi.
 DERIVATI DE NITROIMIDAZOL
• Metronidazolul
• RA - Greață, gust metalic, limbă încărcată, cefalee (relativ frecvent),
diaree, uscăciunea gurii, neplăcere epigastrică, vărsături, arsuri
vaginale, erupții cutanate, amețeli, somnolență, leucopenie trecătoare
(rareori); febră, congestie nazală, disurie, scăderea libidoului,
polinevrită, vertij, ataxie, convulsii (foarte rar).
• Cind - Metronidazolul este contraindicat la bolnavii cu discrazii
sanguine (tratamentul se face sub controlul hemoleucogramei),
psihoze și boli neurologice active, alergie la medicamente; se evită în
primele 3 luni de sarcină și prudență în continuare; nu se
administrează la lăuze și în perioada de alăptare.
• IM - Asocierea băuturilor alcoolice este contraindicată, deoarece pot
apărea reacții de tip disulfiram (grețuri, vărsături, congestia feței, stare
de rău); prudență în asociere cu anticoagulante orale (risc crescut de
accidente hemoragice).
CHIMIOTERAPICE Furazidinum D06BX Furasol Chimioterapice de uz Pulbere pt sol
ANTIMICROBIENE
local cutanata/gargarisme
Metronidazolum D06BX01 Rozamet, Metrogyl Chimioterapice Cremă, gel

pentru aplicații locale

Metronidazolum + A01AB11 Metrobiox, Metrogyl Denta Antiinfecțioase locale Gel gingival

Chlorhexidinum
Nifuroxazidum A07AX03 Stopdiar, Nifuroxazid, Enterofuryl, Antiinfecțioase intestinale Comprimate filmate,
capsule
Nifuroxazid-LF
Picături oftalmice,
Sulfacetamidum
S01AB04 Sulfacil de sodiu, Sulfacil Produse Oftalmologice
natricum
soluţie
Chimioterapice pt
Sulfadiazini
D06BA01 Cicatrol® 10 mg/g, Sulfargin® Pastă cutanată
argenticum
Aplicatii Locale
Chimioterapice pt
Sulfanilamidum D06BA05 Streptocidă solubilă
Liniment
Aplicatii Locale
Chimioterapice pt
Sulfanilamidum D06BA Streptocidă Unguent
Aplicatii Locale
Antivirale
 Antivirale

• Antiviralele sunt o clasă de medicamente utilizate în

tratamentul infecțiilor virale.
• Majoritatea medicamentelor antivirale sunt utilizate
pentru infecții virale specifice, dar există și
antivirale cu spectru larg.
• Spre deosebire de antibioticele bactericide,
antiviralele nu distrug agentul patogen, ci inhibă
dezvoltarea acestuia.
 Antivirale
• Majoritatea agenților terapeutici utilizați sunt eficienți în
limitarea infecției, dar nu pot eradica virusul complet.
• Virusurile sunt microorganisme patogene ce au nevoie de o
celulă-gazdă pentru a supraviețui.
• Acestea sunt compuse dintr-o formă de material genetic
(ARN sau ADN), închisă într-un înveliș proteic numit
capsidă; unele virusuri mai beneficiază de un înveliș numit
anvelopă.
• Aceste microorganisme se înmulțesc înauntrul celulelor,
folosind structurile intracelulare ale gazdei pentru a produce
enzimele proprii.
 Antivirale
• Majoritatea antiviralelor actioneaza inhiband sinteza
materialului genetic al virusului, adica a ADN-ului sau a
ARN-ului.
• Ele sunt administrate pe cale orala sau injectabila, unele
fiind mai mult disponibile pentru uz local (boli cutanate sau
oculare).
• Se intampla adesea ca un antiviral sa nu prezinte interes in
tratamentul infectiilor curente, desi prescrierea sa devine
justificata si eficace pentru bolile grave.
• Aparitia unor noi medicamente, antiproteazele si utilizarea
simultana a trei antivirale in tratarea SIDA permite rezultate
care dau sperante.
 Antivirale
• În funcție de tipul de infecție, antiviralele pot fi condiționate
pentru administrare orală (pilule), aplicații locale (cremă,
gel, plasturi îmbibați cu substanța activă) sau inhalații
(aerosoli).
• Virusurile care produc infecții mai frecvent și pentru care
există tratament antiviral sunt:
– Virsusurile gripale (influenza A și B)
– Herpes-virusurile (herpes simplex 1 și 2, varicella-zoster,
citomegalovirus, virusul Epstein Barr)
– Virusul imunodeficienței umane (HIV)
– Virusul respirator sincițial (VRS)
– Virusurile hepatitei B și C
 Antivirale
• Clasificarea antiviralelor
• Antiviralele pot fi clasificate simplist după mecanismul de
acțiune:
• Inhibitorii ai penetrării virusului în celulă – amantadina,
rimantadina
• Inhibitori ai sintezei de acizi nucleici – aciclovir, ribavirină,
vidarabină, zidovudină, foscarnet
• Inhibitori de neuraminidază – oseltamivir, zanamivir
 Antivirale
• Mecanismul de actiune
• Medicamentele antivirale au mai multe căi de acțiune, în
funcție de substanța activă și ținta sa:
– Prevenirea decapsidării virusului (amantadine, rimantadine).
Aceste particule blochează un canal ionic din structura virusului
(M2), oprind schimburile necesare cu celula gazdă. Astfel, virusul
nu se poate replica.
– Inhibitori de neuraminidază (oseltamivir, zanamivir). Atunci când
virușii se înmulțesc în interiorul unei celule, tind să se grupeze
între ei sau să rămână în celulă datorită unei enzime numită
hemaglutitina. Aceasta se leagă de resturi de acid sialic, care este
apoi îndepărtat cu ajutorul altei enzime, neuraminidaza. Acest tip
de antivirale blochează activitatea neuraminidazei, lăsând
virusurile „blocate”, astfel încât infecția se va propaga mult mai
lent.
 Antivirale
• Mecanismul de actiune
– Analogi nucleotidici (aciclovir, idoxuridine, zidovudină,
entecavir). Aceștia au o structură aproape identică cu cea a
nucleotidelor necesare pentru sinteza acizilor nucleici virali. De
aceea sunt folosiți ca o componentă normală a viitorului acid
nucleic. Le lipsește însă o grupare hidroxil, ceea ce asigură că nici
o nucleotidă nu mai poate fi adăugată după incorporarea
analogului.
– Inhibitori de proteaze (ritonavir, nelfinavir, boceprevir, telaprevir).
Aceste substanțe țintesc virusul în afara celulei. Odată ce părăsește
celula, acesta trebuie să treacă printr-un proces de maturație, în
care este implicat și o enzimă proteolitică. Aceasta clivează o
proteină gigantică în mai multe componente necesare virusului.
Rezultatul este inhibiția producerii de noi virioni, cu limitarea
încărcăturii virale.
 Antivirale
• Mecanismul de actiune
– Inhibitori de revers-transcriptază (lamivudină, zidovudină,
delaviridin). O parte dintre acești compuși sunt analogi de
nucleotide, iar alții sunt compuși care se leagă în situsuri diferite.
Toate inhibă ARN-polimeraza AND-dependentă (revers
transcriptaza). Sunt eficiente devreme în ciclul de viață al
virusurilor care posedă acest echipament enzimatic, prevenind
replicarea lor.
 Antivirale
• Farmacocinetica
– Administrate pe cale orală, antiviralele au o absorbție variabilă.
Dintre medicamentele utilizate pentru herpesvirusuri, valacyclovir
are o biodisponibilitate de 3-5 ori mai mare decât ce a
acyclovirului. O parte dintre aceste substanțe sunt transformate
hepatic în metaboliți activi (valganciclovir în gancicliovir,
fanciclovir în penciclovir). Ganciclovir poate fi administrat și
intravenos sau intraocular. Eliminarea acestor droguri se realizează
pe cale renală.
– Administrare topica, absorbtie neglijabila.
 Antivirale
• Farmacotoxicologie
– Efectele nedorite ale antiviralelor sunt provocate in parte de faptul
ca ele altereaza, o data cu virusul, si celulele-gazda ale acestuia. In
particular, acesta este cazul zidovudinei, ale carei efecte
indezirabile sunt de natura hematologica (atingerea globulelor rosii
si a globulelor albe).
– Reacții alergice, sistemice sau locale
– Toxicitate renală, unele antivirale necesită modificarea dozei în
cazul pacienților cu suferință renală (amantadina, foscarnet,
adefovir, aciclovir)
 Antivirale
• Farmacotoxicologie
– Teratogenicitate (cauzează defecte structurale ale fătului) -
ribavirin, ganciclovir
– Toxicitate medulară – trifluorotimidina, ganciclovir
– Erupție cutanată – delavirdina, efavirenz, nevirapina, amprenavir,
ganciclovir
– Tulburări gastrointestinale (greață, vărsături sau diaree) – aciclovir,
fanciclovir, zidovudina, abecavir
– Cefalee, amețeli, insomnie
 Antivirale
• Sarcina si alaptare
– Majoritatea antiviralelor cu administrare orală sau intravenoasă nu
sunt sigure pentru utilizare în timpul sarcinii.
– Medicamentele antivirale împotriva gripei pot fi uneori
recomandate femeilor însărcinate. Tratamentul poate fi benefic în
special în anii în care prevalența tulpinilor virale deosebit de
agresive (ca H1N1) a atins rangul de pandemie.
– Aciclovir și valaciclovir par a fi sigure pentru utilizare în timpul
sarcinii, atât preparatele cu administrare orală, cât și cele sub formă
de cremă sau gel.
– Tratamentul antiviral al hepatitei la femeile însărcinate trebuie să
pună în balanța beneficiile mamei și ale fătului. În privința
hepatitei B, atunci când încărcătura virală este mare, inițierea
tratamentului în ultimul trimestru de sarcină ar putea preveni
infecția fătului
• ZOVIRAX, ACICLOVIR 50 mg/g CREMA,
• D06BB03 • ACICLOVIRUM
•Aciclovir face parte din grupa: chimioterapice de uz local, antivirale
•Aciclovir cremă este folosit pentru tratamentul local al leziunilor
cutanate determinate de infecţii cu virusul herpes simplex (VHS).