162 ani de la

naşterea
 “Ne
întoarcem 1870 1878

mereu la
Eminesc 1869

u, pentru
că poezia
lui Eugen
nu s-aSimion

învechit.” 1885 1887

 Mihail Eminovici
(Mihai Eminescu) Gheorghe
s-a născut la Botoşani Eminovici,
tatăl poetului
la 15 ianuarie 1850.
Este al şaptelea copil
din cei 11 ai lui
Gheorghe Eminovici
şi
Raluca Eminovici.
Raluca
Eminovici,
mama
poetului
După naşterea sa,
familia locuieşte când
în oraş, când la moşia
cumpărată la Ipoteşti,
unde se vor muta în
toamna anului 1854.
Astfel, viitorul poet
îşi petrece copilăria la
Botoşani şi Ipoteşti,
într-o totală libertate Satul Ipoteşti, locul
de mişcare şi de adevăratei întâlniri a
viitorului poet cu natura şi
contact cu oamenii şi oamenii
cu natura.
 Casa memorială
Mihai Eminescu
din Ipoteşti nu
este casa originală
Anexă a casei;
a poetului. dependinţă
Ea reprezintă cea
de-a doua
reconstrucţie a
originalului.

Casa copilăriei lui Mihai

Eminescu în 1909 (nu mai
aparţinea familiei din 1878;
fusese vândută de tatăl
poetului din cauza datoriilor)
Actuala clădire este
reconstruită în 1979
după documentele
originale, pe vechea
fundaţie a gospodăriei
Eminovici.
Casa memorială Mihai Eminescu, Ipoteşti
Mobilierul aflat în casă
este parte original,
parte provenind din a
doua jumatate a
secolului al XIX-lea.

Casa memorială, interior

 Între 1858 - 1866,
copilul Mihail Eminovici
urmează cu
intermitenţe şcoala la
Cernăuţi.
În 1858 este înscris la
școala primară
“National Hauptschule”
(Școala primară
ortodoxă orientală). Clădirea
Hauptschule”
“National
din
Cernăuţi, unde a studiat
Termină clasa a IV-a viitorul poet în perioada
fiind clasificat al 1858 - 1860.
cincilea din 82 elevi. În prezent clădirea
adăposteşte o şcoală auto.
 În 1860, se afla
înscris în clasa întâi
la Liceul german Clădirea Liceului
german
“Ober-Gymnasium” “Ober-Gymnasium” din
din Cernăuţi. Cernăuţi, unde poetul
şi-a făcut studiile în
Aici îl are ca perioada 1860-1863.
profesor de limba şi În prezent, Şcoala
generală nr. 1. 
literatura română pe
Aron Pumnul.

Aron
Pumnul
1866 este anul primelor
publicaţii literare ale lui
Eminescu:
● În ianuarie, la moartea
profesorului Aron Pumnul,
elevii săi scot o broşură în
care apare şi poezia "La
mormântul lui Aron Pumnul"
semnată M. Eminoviciu.
● Debutează în revista Mormântul
"Familia" din Pesta, cu profesorului Aron
poezia "De-aş avea". Atunci Pumnul, Cernăuţi
Iosif Vulcan, directorul
revistei, îi schimbă numele
în Mihai Eminescu, nume
ce va fi adoptat pentru
totdeauna de poet.
Revista
● Îi mai apar încă cinci
“Familia”
poezii în revista "Familia".
În perioada 1866 - 1869,
călătoreşte foarte mult
prin ţară pentru a
cunoaştere prin contact
direct poporul, limba,
obiceiurile şi realităţile
româneşti.
Este sufleor şi copist în
trupa lui Iorgu Caragiale,
apoi sufleor şi copist la
Teatrul Naţional unde îl
cunoaşte pe I. L. Caragiale.
Continuă să publice în Ion Luca Caragiale
revista "Familia"; face
traduceri din germană.
Între 1869 - 1872 este
student la Viena. Urmează
Facultatea de Filozofie şi Plăcuţa
Drept, dar audiază şi de pe
cursuri de la alte facultăţi. casa din
 Se împrieteneşte cu Viena în
care a
Ioan Slavici.
locuit
 O cunoaşte la Viena pe Eminescu
Veronica Micle.
 Începe colaborarea la
"Convorbiri Literare“.
 Debutează ca publicist în
ziarul "Albina" din Pesta.
 Apar primele semne ale
bolii lui.
Între 1872 - 1874 este
student la Berlin.
1874 – 1877, trăieşte în
Iaşi, unde:
 E director al Bibliotecii
Centrale, prof. suplinitor,
revizor şcolar pentru
judeţele Iaşi şi Vaslui,
redactor la ziarul
“Curierul de Iaşi ".
 Continuă să publice în Ion Creangă şi Mihai
“Convorbiri Literare". Eminescu, prieteni de
suflet - Casa memorială
 Devine bun prieten cu Ion Creangă, Humuleşti
Ion Creangă pe care îl
cunoaşte în 1875.
“Într-o seară aurie de
toamnă a anului 1876, la
bojdeuca din Ţicău, Creangă
şi-a adus un oaspete ales,
pe Bădiţa Mihai. Aplecaţi
din trupuri, au intrat în casă
şi s-au aşezat pe o laiţă, la
olecuţă de odihnă, […]. Apoi,
Creangă l-a ospătat pe
musafir […]. Eminescu a
rămas încântat de acest fel
de viaţă, de peisajul rustic Bojdeuca lui Ion Creangă
din jurul bojdeucii […]. În din Ţicău, Iaşi – Muzeu
memorial.
zilele însorite, cei doi buni Uşa acestei case a fost
prieteni ieşeau prin spatele deschisă pentru prietenul
bojdeucii şi admirau în său Mihai Eminescu.
tăcere frumuseţile Iaşului.”
 În 1877 poetul se mută
în Bucureşti.
 Între 1877 – 1883 are
o activitate publicistică
excepţională la Timpul,
Convorbiri literare, care-i
ruinează însă sănătatea.
 În iunie 1883 se
îmbolnăveşte grav.
 În decembrie 1883
apare volumul "Poesii",
singurul volum de poezii
tipărit în timpul vieţii lui
Prima ediţie a volumului
Eminescu. Titu Maiorescu „Poesii”
semnează prefaţa şi tot el Pe lângă poeziile publicate
s-a ocupat de selectarea anterior, volumul cuprinde
şi 26 poezii inedite.
textelor.
• 1883-1887 sunt
ani de boală, cu
reveniri şi recăderi
din ce în ce mai dese.
Scrie foarte puţin.
• 1888 – boala se
agravează, nu mai
poate să scrie.
• La 15 iunie 1889
Mihai Eminescu se
stinge din viaţă.
Este înmormântat
în cimitirul Bellu,
Bucureşti, la umbra Mormântul lui Mihai Eminescu

unui tei.
 Pe 17 iunie,
Iosif Vulcan scria în
revista “Familia”, cea
care-l lansase în urmă
cu 23 de ani:
“Naţiunea mea
îmbracă doliu...
Literatura noastră
jeleşte!... Poezia
română, plânge!
Ni s-a dărâmat o
columnă, ni s-a stins
un luceafăr, ni s-a SABIN BĂLAŞA – “Luceafărul”
răpit o podoabă...”
Lacul, codrul, izvorul,
teiul sunt elemente
ale naturii, specifice
eminesciene, întâlnite
în operele marelui
poet de când era copil
şi până la maturitate.
“Fiind băiet păduri
cutreieram
Și mă culcam ades
lângă izvor,
Iar brațul drept sub
cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa
suna-ncetișor:” Pădurea Baisa şi lacul cu nuferi –
leagănul copilăriei poetului nepereche

(Fiind băiet păduri

cutreieram)
,,Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.”

(Lacul)

Lacul lui Eminescu de la Ipoteşti

“Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc
sub
poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Mariei-Sale.”
Codrul lui Eminescu –
Pădurea Baisa, Ipoteşti
(Povestea codrului)
“Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de
brazde
Crengi plecate o ascund.”

(Dorinţa) Pădurea Baisa – Poteca spre lac

“– Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
.......................................
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!”
Pădurea Baisa toamna

(Ce te legeni...)
“Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori până-n pământ
Un izvor vrăjit ascunde.”
Teii lui Eminescu din spatele
(Povestea teiului) casei de la Ipoteşti - 1921
“Teiul vechi un ram
întins-a,
Ea să poată să-l
îndoaie,
Ramul tânăr vânt
să-i deie,
Şi de braţe sus s-o
ieie,”
Teiul lui Eminescu –
(Freamăt de codru) Grădina Publică din Copou, Iaşi 
“Aş vrea să văd acuma
natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul
pârâului de-argint,
Să văd ce eu atâta
iubeam odinioară:
A codrului tenebră*,
poetic labirint;”
Pădurea Baisa - codrul copilăriei
lui Mihai Eminescu
(Din străinănate)

*tenebră = întuneric deplin;

întunecime, beznă
“Astăzi chiar de m-aş
întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?”
Pădurea Baisa – Aleea către
(O, rămâi) Lacul lui Eminescu
“Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.”

(Pe lângă plopii fără soţ...)

Plopii fără soţ, Iaşi - Şoseaua Bucium

"Pe langă plopii
fără soţ
Trec anii cu
încetul
Şi ei ar fi
aproape toţi
De n-ar lipsi
poetul.

La locul lor toţi

plopii sunt Mihai Eminescu
alături de marea
Foşnind cu tot sa iubire şi
bunul său prieten
firescul
“Cât timp va exista, undeva
în lume, un singur exemplar
din poeziile lui Eminescu,
identitatea neamului nostru
este salvată.”
Mircea Eliade
 Coloana sonoră este o
ramanţă, pe versurile
“testamentului liric” al
poetului, poezia
MAI AM UN SINGUR DOR

Mai am un singur dor:  Şi nime-n urma mea  Cum n-oi mai fi pribeag 
În liniştea serii  Nu-mi plângă la creştet,  De-atunci înainte, 
Să mă lăsaţi să mor  Doar toamna glas să dea  M-or troieni cu drag 
La marginea mării;  Frunzişului veşted.  Aduceri aminte. 
Să-mi fie somnul lin  Pe când cu zgomot cad  Luceferi, ce răsar 
Şi codrul aproape,  Izvoarele-ntr-una,  Din umbra de cetini, 
Pe-ntinsele ape  Alunece luna  Fiindu-mi prieteni, 
Să am un cer senin.  Prin vârfuri lungi de brad.  O să-mi zâmbească iar. 
Nu-mi trebuie flamuri,  Pătrunză talanga  Va geme de patemi 
Nu voi sicriu bogat,  Al serii rece vânt,  Al mării aspru cânt... 
Ci-mi împletiţi un pat  Deasupra-mi teiul sfânt  Ci eu voi fi pământ 
Din tinere ramuri Să-şi scuture creanga. În singurătate-mi.
(1883, decembrie)
S f â r ş i t

Material realizat de înv. Lucia Bălan