GUGUȚĂ

Iarna l-a găsit sub cușmă, în satul Trei Iezi. I-a plăcut mătușii Ierne
băiețelul. Au alergat tot atunci fulgușori din patru zări să-l vadă și l-au făcut
alb din cap până-n picioare — un omuleț de zăpadă, numai că de sub cușmă
ieșea un nouraș de fum.
Fulgii credeau că Guguță face focul sub cușmă... He, de unde să știe ei că
nu-i fum, ci-i suflarea lui Guguță ? Și de ce să facă focul ? Când și-a pus
cușma în cap, a dat frigul afară.
După ce au mai gospodărit prin ogradă, fulgii au chemat băiețelul la
portiță. Guguță s-a frecat la ochi: drumul nu era. S-a suit Guguță pe portiță să
vadă dacă este câmpul. Câmpul ședea pe câmp și dealurile erau, dar s-au făcut
toate albe și s-au târît către satul lui.
— Oare de ce s-au grămădit dealurile lângă sat ? se întreabă Guguță. A,
mă tem că vor să ierneze aici...
Guguță și-a apăsat cușma bucuros:
— Iaca ce multă iarnă a venit la noi!
Iar fulgii, văzând nourași de aburi deasupra porții, tot mai credeau că
Guguță face focul sub cușmă...

5
4