Test 25

I.

A.

1. ,,supărare’’=tristețe, nostalgie;

,,am lucrat’’=am jucat, am dansat.

2. Cratima, semn de ortografie, are rolul, din punct de vedere fonetic de a elida vocala ,,ă’’,
morfologic, unește două părți de vorbire diferite (conjuncția subordonatoare ,,c’’ și verbul auxiliar
,,am’’), iar prozodic, păstrează ritmul și măsura metrice, conferind muzicalitate textului liric.

3. Patru termeni din familia lexicală a cuvântului ,,floare’’ sunt: floricică, înflorit, înflorire,
reînflorire, neînflorit.

4. ,,cine-o’’=diftongul ,,e-o’’

,,aibă’’=diftongul ,,ai’’

,,le-am=diftongul ,,e-a’’

5. Rima este monorimă, Măsura este de 7 silabe.

6. O figură de stil este repetiția ,,le-am învățat…le-am învățat…le-am învățat’’.

B.

Doina este una dintre speciile reprezentative ale folclorului românesc, fiind o operă lirică, în
versuri, prin care se exprimă, în mod direct, sentimente și trăiri profunde, prin valorificarea
resurselor de expresivitate ale limbii populare.

In opinia mea, opera literară selectată din ,,Poezii și povești populare din Țara Lăpușului’’ este o
doină populară, deoarece prezintă, la nivel formal și de conținut, toate trăsăturile acestei specii,
având caracter oral, colectiv, anonim, sincretic și tradițional.

Un prim argument este redat de tema acestei poezii, dorul față de hore, în fața cărora eul liric se
simte lipsit de putere, însă se lasă cuprins de vraja puternică a acestora. Doina citată este una tristețe
,,La omu cu supărări./Că și io când mă supăr’’,lucru subliniat de intensitatea sentimentelor de
nostalgie și de dor trăite de poet.

Se remarcă oralitatea stilului, una dintre trăsăturile esențiale ale acestei specii, susținută de
prezența cuvintelor și a expresiilor de factură populară (,,o făcut’’, ,,stâmpărare’’, ,,io’’). Se pot
identifica motive literare folclorice, precum cel al horei și al florii. Modul de expunere predominant
este monologul liric, deoarece sunt redate trăiri profunde, textul constituindu-se sub forma unei
confesiuni lirice (,,Că și io când mă supăr’’). Acesta se împletește cu descrierea (,,aibă ochi ca zorile’’).
Sentimentele eului liric sunt subliniate de prezența mărcilor subiectivității, redate prin formele
verbale (,,supăr’’, ,,astâmpăr’’, ,,am învățat’’) și pronominale la persoana I (,,io’’, ,,mă’’.)

Un alt argument este reprezentat, la nivel stilistic, de prezența figurilor de stil și a imaginilor
artistice. Doina, cântectul liric al singurătății, se individualizează între celelalte creații populare prin
expresivitate. În text, se regăsesc: comparațiile ,,ochi ca zorile’’, ,,fața ca florile’’, arătând mulțumirea
pentru cei care au dat naștere horei, iar repetiția ,,le-am învățat…le-am învățat…le-am învățat’’
exprimă bucuria românului de a avea parte de acest dans ancestral care i-a fericit sufletul.
 Totodată, se remarcă paralelismul sintactic ,,Că…Că…Că…’’, specific creațiilor populare, care
conferă textului simetrie compozițională.

Versificația este specifică operelor lirice populare: ritmul trohaic, iar rima este împerecheată și
se îmbină cu monorimă, versurile sunt scurte, cu măsura de 7-8. Muzicalitatea versurilor pune în
lumină caracterul sincretic al doinei, aceasta fiind însoțită de o linie melodică/melodie tărăgănată.
Fiind o operă ce aparține folclorului, doina are, totodată, caracter anonim și colectiv, punând în
valoare imaginația creatoare a poporului român.

În concluzie, întrucât reprezintă ecoul celor mai profunde trăiri omenești, opera selectată din
volumul ,,Poezii și povești populare din Țara Lăpușului’’ ilustrează toate trăsăturile unei doine
populare.

II.

A.

1. – Un dans cu funcția ritualică este „Călușul”.

-În 2005, dansul Călușului a fost inclus în patrimoniul UNESCO.

2. Sursa din care a fost preluat fragmentul dat se numește www.octava.ro. Titlul din care a fost
preluat fragmentul dat se numește „Dansurile populare”.

3. „vechimii” = substantiv comun, cazul dativ;

„Antichitate” = substantiv propriu, cazul acuzativ.

4. „oglindește” = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ;

„conceptia” = complement direct, substantiv comun

5. „Se credea” = propoziție principală

„și că aduce fericire, noroc și sănătate” = propoziție subordonată subiectivă

6. Știe/ ca el să muncească./

„Știe” = propoziție principală

„ca el să muncească” = propoziție subordonată completivă directă, introdusă prin conjuncția

subordonatoare compusă „ca...să”

B.

O seară perfectă

Cu bucrie în suflet, îmi aduc aminte de seara pe care am petrecut-o cu clasa și cu doamna
dirigintă la un spectacol de dans. Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?

Sala era plină, nu mai era niciun loc liber. Așteptam cu emoție să înceapă mult așteptatul
eveniment. În cele din urmă, spectacolul a început. Dansatorii se mișcau foarte bine și erau
sincronizați cu melodia care ne ducea într-o lume inedită. Eram tare fascinat de talentul pe care-l
aveau artiștii! Totul era de vis, simțeam cum dansurile vibrau și cum împărtășeau cu noi povești de
ceva vreme apuse...
 Venise și ultimul dans al spectacolului. Era un vals frumos, iar dansatoarele aveau rochiile
simple și frumoase, iar bărbații erau îmbrăcați în costume potrivite culorii pe care le aveau rochiile.
Melodia ne făcea să tremurăm de emoție și parcă ne vedea să ne alăturăm artiștilor de pe scenă.
După ce s-a terminat și valsul, ne-am ridicat și am aplaudat. Înncetul, cu încetul lumea părăsea sala,
însă se cite ape fețele noastre o notă de nostalgie.

Ajunsi la autocar, am constat că un lucru îmi lipsea. Und ear fi putut să fie? Am rugat-o pe
doamna dirigintă să mă aștepte pentru câteva clipe. Îmi lipsea haina. Am verificat să văd dacă era în
sală, însă nimic. După câteva minute, cea mai bună prietenă a venit spre mine, spunându-mi că ea
mi-a luat haina, însă din greșeală, dupa care mi-a înapoiat-o.

A fost o zi minunată pe care nu o voi uita niciodată și din care am învățat că la un eveniment
este bine să ai grijă multă grijă de lucrurile tale.