Test 23

I.

A.

1. ,,văzduhul”= atmosfera, cerul, zarea;

,,falnic”= măreț.

2. Cratima, semn de ortografie, marchează pronunțarea împreună a două părți de vorbire diferite
(substantivul comun ,,arborii” și prepozitia simplă ,,în”), lipsa vocalei ,,î”, prozodic, ajută la păstrarea
ritmului și a măsurii metrice, conferind muzicalitate poeziei.

3. ,,plecate” – cuvânt format prin conversiune, adjectiv provenit din verbul la participiu;

,,piroteală” – cuvânt format prin derivare cu sufixul ,,-eală” de la verbul predicativ ,,a piroti”

4. ,,pleoștite” – diftongul ,,eo”

,,caișii” – hiatul ,,a-i”

5. Poezia are o rima îmbrățișată, iar măsura ultimului vers are 14 silabe.

6. ,,arborii… privesc” – personificare;

,,bolta încintată” – epitet;

B.

Apartenenta pastel

Pastelul este specia liricii peisagiste, în care poetul descrie un tablou din natură și își exprimă, în
mod direct, sentimentele, gândurile și sentimentele prin intermediul vocii eului liric și cu ajutorul
resurselor expresive.

In opinia mea, poezia ,,Nucul” de V. Voiculescu este un pastel, prezentând particularitățile

acestuia atât la nivel formal, cât și de conținut: tema naturii și limbajul expresiv.

Un prim argument ce susține apartenența acestei opere la un pastel este reprezentat de tema
abordată de poet: natura, surprinsă fiind o grădină într-o zi de vară (,,În arșița de vară, sub soarele
de-amiază/ Toți arborii-n grădină cu frunțile plecate”). Eul liric se lasă fermecat de frumusețea
naturii, exprimându-și, în mod direct, sentimentele de monotonie și de liniște față de tabloul
conturat: ,,De lene toropite, trec ceasuri de zăbavă…/ Stau lâncedele clipe și moțăie pe cale.” De
asemenea, modul de expunere predominant este descrierea literară, prin care poetul recreează
realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: ,,Ca un monarh ce, falnic în mijlocul grădinii/ Cu
brațele-nălțate își ține sus cununa.”

Un alt argument ce încadrează poezia în specia pastel este constituit de limbajul expresiv, la
nivelul căruia se remarcă grupul nominal: ,,frunțile plecate”, ,,bolta încintată”, ,,crengile pleoștite”, ,,
foile pălite”, care ajută la conturarea tabloului descris, construit pe baza alternaței planului cosmic
(,,soarele”, ,,văzduhul”) cu cel terestru (,,arborii”, ,,cireșii”, ,,merii”). Sunt prezente verbele statice, la
timpul prezent, care nu conferă dinamism tabloului, sugestie a unei atmosfere sufocante: ,,stau’’,
,,privesc’’, ,,se sprijină’’. Realitatea este transfigurată artistic cu ajutorul resurselor expresive. Astfel,
comparatia ,,Nucul… ca un monarh” și epitetul ,,Nucul… falnic” sugerează mareția elementului
naturii, care iese în evidență în grădină, opunându-se puterii soarelui și a căldurii; personificările ,,toți
arborii…privesc în neclintire’’ , ,,umbrele…se strâng și se scurtează’’, ,,Văzduhul tot e pară și fierbe
până-n slavă’’, ,,Cireșii nici nu suflă’’ arată transformările produse odată cu căldura sufocantă a verii,
iar epitetul ,,caișii gingași cu foile pălite’’ profilează fragilitatea arborilor, procedeu artistic urmat de
personificarea ,,Se sprijină-n zaplazuri, sfârșiți de zăpușeală’’ ce marchează sfârșitul acestora, fiind
străpunși de căldura neiertătoare. Metafora ,,ceasuri de zăbavă’’ exprimă lipsa de rapiditate în
acțiunile săvârșite cauzate de toropeala căldurii.

Comuniunea perfectă a omului cu elementul naturii reiese din ultima strofă, accentuându-se și
sentimentele de admirație și de fascinație față de nucul personificat, care rămâne mereu ,,drept’’, iar
ultimul vers potențează măreția acestuia în mijlocul naturii: ,,Cu brațele-nălțate își ține sus cununa’’.

În concluzie, deoarece este o operă literară în care este descris un peisaj din natură, prin
intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, poezia ,,Nucul” de V. Voiculescu este un
pastel.

II.

A.

1. Vecinul vestic al mahalalei Văcărești este Mărțișorul lui Arghezi.

Neculai Tudor devine proprietar al reședinței în 1921.

2. Autoarea textului este Selma Iusuf, iar titlul articolului este ,,Delta și drumul către ea (ultima
parte)”.

3. ,,era” – verb copulativ, modul indicativ;

,,vedea” – verb predicativ, modul infinitiv.

4. ,,plină” – nume predicativ, exprimat prin adjectiv propriu-zis;

,,bucureștene” – atribut adjectival, exprimat prin adjectiv propriu-zis.

5. ,,Adâncul gropii n-a fost niciodată uscat” – propoziție principală;

,,unde acum orăcăie brotacii” – propoziție subordonată atributivă;

6. Problema este/ unde s-a dus./

B.

Întâlnirea cu vulpea

Era o zi răcoroasă de aprilie, în vacanța de primăvară, iar eu mă aflam la țară, la bunicii mei.
Aceștia au o livadă minunată, așa că am decis să fac o plimbare, admirând frumusețea pomilor
înfloriți.

De dimineață, m-am trezit și am pornit direct la drum, pe poteca mult cunoscută din livada
bunicilor. După un timp, m-am oprit în fața nucului bătrân, în jurul căruia erau numeroase tufișuri de
flori și de pomi fructiferi. Deodată, s-a auzit ceva. Sa fi fost vreun animal? Brusc, din spatele nucului a
apărut o vulpe. Prima reacție pe care am avut-o a fost să mă sperii, făcând câțiva pași înapoi, dar
după ceva timp, am conștientizat că vulpea nu voia să facă niciun rău. Dimpotrivă, aceasta a luat o
frezie din cele de lângă ea și mi-a adus-o, apoi a început să țopăie veselă de colo-colo. Vulpea a
început să se îndepărteze de mine, așa că am urmat-o, aceasta conducându-mă până la vizuina sa,
unde avea strânse o mulțime de flori. Vulpea s-a uitat la mine, apoi la flori, iar eu am înțeles ce
trebuia să fac. Am pus frezia pe care mi-o dăruise alături de restul florilor din grămadă. Aceasta, apoi,
a luat tot buchetul și l-a lăsat jos, lângă mine. Le-am luat și mi-am luat la revedere de la ea, fiind
nevoit să mă întorc acasă.

De atunci, mă întâlnesc cu vulpea tot timpul în livadă, iar ea imi aduce flori de fiecare dată.
Aceasta m-a făcut să înțeleg că nu toate animalele sălbatice sunt periculoase și că pot fi o companie
chiar plăcută.