CURS 8 Oncologie

CHIMIOTERAPIA

 CH se bazeaza pe aplicarea unor medicamente care prin interferarea lor cu

metabolismul celular si citoliza produsa duc la inhibarea cresterii tumorale.

Scopul principal al tratamentelor cu agenti chimioterapici este prevenirea ca celulele

canceroase sa se multiplice, sa invadeze, sa metastazeze si in final sa ucida gazda.

Majoritatea citostaticelor actuale isi exercita efectele asupra multiplicarii celulare si

cresterii tumorale;

Deoarece multiplicarea celulara este o caracteristica a celulelor normale si canceroase,

citostaticele exercita efecte toxice asupra tuturor celulelor cu rata rapida de diviziune:
maduva osoasa,
celule mucoaselor,
celulelor germinale.
Scopul selectiei unui citostatic eficace, este acela de a indetifica agenti citostatici cu
efect inhibitor al cresterii tumorale dar cu efecte minime asupra celulelor normale.
Agentii chimioterapici pot fi grupati in functie de actiunea lor in ciclul celular; daca
celulele sunt in ciclul celular activitatea acestora este mai crescuta in anumite faze ale
ciclului

Actiunea citostaticelor in raport cu ciclul cellular

Clasa I – Ciclo-nespecifice – actioneaza in toate fazele, inclusiv G0:

Derivati ai platinei, antracicline

Clasa II – Fazo-specifice – actioneaza numai intr-o anumita faza a ciclului celular:

G1 – asparaginaza
S – antimetaboliti, camptotecine
G2 – bleomicina
M – alcaloizi de Vinca, taxani

Clasa III – Ciclo-specifice – actioneaza in toate fazele ciclului celular, nu si in G0:

alchilati, 5FU.

1
 Pentru citostaticele fazo-specifice (clasa II), cresterea dozei peste anumite limite
nu va duce la cresterea efectului antitumoral, intrucat actioneaza numai asupra celulelor
aflate intr-o anumita faza a cicluclui celular.
Expunerea prelungita la citostatic poate creste eficacitatea intrucat un numar mai
mare de celule va intra in faza in care sunt sensibile la actiunea citostaticului respectiv.
Pentru citostaticele fazo-nespecifice (clasele I, III) exista o curba doza-raspuns
liniara: cu cat mai mare cantitatea de citostatic administrata, cu atat este mai mare
fractiunea de celule distrusa.

Clasificarea citostaticelor

1. AGENTII ALCHILANTI - actioneaza prin trasformarea lor metabolica in produsi

intermediari reactivi, proces numit alchilare care formeaza legaturi covalente cu
moleculele biologic nucleofilice (care au un exces de electroni).
bazele ADN sunt tinta preferentiala a procesului de alchilare.
determina toxicitate predominent hematogena

REPREZENTANTI:

1.1. Derivati de nitrogen mustar

 Ciclofosfamida prezinta toxicitate vezicala, determina greturi varsaturi, alopecie,
Mecloretamina
Clorambucilul (leukeran) care se utilizeaza in leucemia limfatica cronica, boala Hogdkin.
Melfalan utilizat in mielomul multiplu, cancer de ovar, mamar.
Ifosfamida utilizat in sarcoamele de parti moi, LMNH, tumori germinale testiculare.
Pentru a preveni toxicitatea veziculara, pacientul va fi hidratat – 2 litri/ zi, asociat cu
Mesna sodium-2 mercapto etan sulfonat care asigura uroprotectie.
1.2. Nitrozuree:
 Carmustin - BCNU efecte adverse – mielosupresia cumulative care apare la 4-6
saptamani de la tratament.
Lomustin – CCNU efecte adverse: stomatita, fibroza pulmonara.

Carmustin si Lomustin - in tumorile SNC datorita proprietatii singulare de traversare a

barierei hemato-encefalice

Streptozocin utilizat carcinomul celulelor insulare pancreatice.

1.3. Alchil-sulfonati:

2
 Busulfan utilizat in leucemia mieloida cronica.

1.4. Alti agenti alchilanti:

 Dacarbazina melanomul malign, sarcoame de parti moi, limfoame Hodgkin, non
Hodgkin
prezinta toxicitate digestiva si mielotoxicitate.
Poate determina sindrom pseudogripal : febra, hipotensiune, mialgii.
Extravazare locala determina durere severa si necroza tesuturilor.

Procarbazina sau Natulan BH in protocolul MOPP, se adm oral.

Alte indicatii – boala Hodgkin, mielom multiplu, tumori cerebrale, melanom.
Temozolomida – tumori cerebrale

2. DERIVATII DE PLATINA

Cisplatinul
 actioneaza in modalitatea unui agent alchilant fazo-nespefic;
activ in majoritatea tumorilor solide:
cancer de testicul,
vezica urinara,
ovar, ORL,
bronhopulmonar;
are activitate si de radiosensibilizator dar prezinta toxicitate renala
50-75 mg/m2/la 3 saptamani
Determina neuro, otoxicitate, emeza puternica

Carboplatinul analog al cisplatinului

 dezvoltat pentru a diminua efectele toxice renale ale cisplatinului,
este mielotoxic,
determina trombocitopenie.

Oxaliplatin – neurotoxicitate- neuropatie periferica senzitiva

-indicatii: cancer de colo-rectal

3. ANTIBIOTICE ANTITUMORALE SI INTERCALANTE

3
prin intercalare intre bazele ADN si astfel impiedica replicarea si/sau transcrierea
ADN-ului

3.1. Antraciclinele sunt printre cele mai active citostatice

 Doxorubicina = Adriamicina -neuroblastom,
-sarcoame de parti moi,
-san,
-vezica urinara,
-bronhopulmonar,
-limfoame,
-gastric.
- Moderat emetogene
Puternic cardiotoxice, in functie de doza
Insuficienta cardiac poate aparea dupa administrarea de Adriamicina
Apar frecvent cardiomiopatii
 Iv, 60-75 mg/m2, in bolus-determina in caz de extravazare accidental durere,
eritem care progreseaza spre necroza atona
 Epidoxorubicina (Farmorubicin)
Marele dezavantaj: efecte cardiotoxice, acute si cronice, dependente
de doza.
Determina alopecie la 3 - 4 saptamani.
Daunorubicina - leucemii acute nonlimfocitare.
Bleomicina -tumori testiculare,
-cancere ORL,
-limfoame,
-vulva,
-col uterin.
 Efecte secundare:
leziuni pulmonare si fibroza care sunt dependende de doza,
sindroame febrile,
hipotensiune.

Mitomicina C
tumorile solide ale tubului digestiv,
cancerele bronhopulmonare

Mitoxantron

4
leucemii,
limfoame,
cancere mamare, de prostata hormonorezistente, ovariene
Mithramicina
in tratamentul hipercalcemiilor din metastazele osoase,
tumori germinale testiculare
Actinomicina D
coriocarcinom,
nefroblastom.
4. ANTIMETABOLITI
 printre primele citostatice introduse in clinica,
exercita efect citostatic interferand competitiv fie cu metabolitii normali, precursorii
AND si ARN, fie cu enzimele catalitice care conduc la sinteza ARN si AND.
actiunea se exercita in faza S a ciclului celular.
Mai putini active in GO

4.1. Antifolati
Metotrexat – poate fi administrat i.v., intratecal, intrarterial, indicat in limfoame,
osteosarcoame

4.2. Analogi pirimidinici

 5 - Fluorouracilul - utilizat in cancerele de colon, mamare, ORL,

- Prezinta toxicitate gastro-intestinala, stomatite, ulceratii, esofagite,
diaree
 Capecitabina (Xeloda) - indicat in cancere de colon si mamare
- Toxicitate hematologica, stomatita, diaree, eritrodisestezie palmo-
plantara
Forma de prezentare – tablete
 Tegafur – asociere cu uracil ftorafur – in tratamentele cancerelor colorectale
avansate.

 Gemcitabina - utilizat in cancerele bronhopulmonar, sfera ORL, pancreas, vezica

urinara, ovar

4.3. Analogi purinici

5
 Fludarabina - este indicat in LLC, limfoame nonhodgkiniene de malignitate joasa
6-Mercaptopurina – indicat in leucemii
6-Tioguanina - indicat in leucemii

4.4. Analogi de adenozina

Cladribina in hemopatii limfoide

4.5. Uree substituita

Hydroxiureea - utilizata in leucemia mieloida cronica

4.6. Antifolati cu tinte multiple

Pemetrexed

Antimetabolitii
 prezinta o curba doza-raspuns de aspect neliniar, adica dupa o anumita doza nu sunt
distruse mai multe celule in ciuda cresterii dozelor (5 FU este o exceptie), spre deosebire
de alchilanti.
deterimna rar mielosupresie severa prelungita si nu cresc riscul de malignitate secundara

Produsi naturali vegetali:

Citostatice cu actiune pe microtubulii fusului de diviziune.

1. Alcaloizii de Vinca: actioneaza in faza M a ciclului celular, impiedica diviziunea celulara,

prin legarea de proteinele microtubulilor
 Vincristina,
Vinblastina
cancerul bronhopulmonar,
hemopatii malinge,
cancer mamar
Vinorelbin - utilizat in special in cancerul bronhopulmonar
2. Taxanii – determina polimerizarea si stabilizarea sa (inhiba depolimerizarea)
 Paclitaxel – derivat din scoarta arborilor din Pacific, Taxus brevifolia
activitate in cancere bronhopulmonare,
ovariene,
ORL
Det. Hipersensibilitate manifestata prin hipotensiune arteriala, bronhospasm, dispnee,
urticarie cauzate de eliberarea histamine. Aceasta se previne prin adm. medicatiei

6
antihistaminice cu 30 min inainte si cu 12 si 6 ore inainte de perfuzia cu Paclitaxel se adm
Dexametazona
Docetaxel - in cancerul bronhopulmonar, ovar, san, pancreas, prostate
Efecte adverse hematologice – neutropenie, anemie, trombocitopenie
Alopecie, greturi, varsaturi, parestezii
HALAVEN (mesilat de eribulin) este un inhibitor non-taxanic al dinamicii microtubulilor,
apartinand medicamentelor antineoplazice din clasa halicondrinelor.
Din punct de vedere structural, acesta este un analog simplificat al halicondrinei B,
un produs natural izolat din buretele de mare Halichondria okadai.
Eribulin inhiba faza de crestere a microtubulilor fara sa influenteze faza de
scurtare si sechestreaza tubulina in aggregate neproductive. Eribulin isi exercita efectele
prin intermediul unui mechanism antimitotic pe baza de tubulina, ducand la blocarea ciclului
celular G2/M, ruperea fusurilor mitotice si, in cele din urma, la apoptoza celulara, dupa
blocajul mitotic prelungit.
Monoterapia cu HALAVEN este indicate pentru tratamentul pacientilor cu neoplasm
mamar local in stadiu avansat sau metastatic, la care boala a progresat dupa cel putin doa
regimuri chimioterapice pentru boala in stadiu avansat.
Tratamentul anterior ar fi trebuit sa includa o antraciclina si un taxan.
3. INHIBITORII DE TOPOIZOMERAZA
Antitopoizomerazice de tip I:
 Irinotecan –CPT- 11 – indicat in cancere colon, rect, metastazate rezistente la 5-
FU, gastric, esofag, bronhopulmonar
Topotecan sau Hycamtin
formeaza legaturi covalente cu topoizomeraza I in momentul clivarii ADNului, blocand
procesul de reparare al AND bicatenar care prin rupere conduce la moarea celulei
utilizat in cancerele ovariene metastatice rezistente la alte tratamente, tratamentul
cancerelor bronhopumonare microcelulare si nonmicrocelulare
determina neutropenie, trombocitopenie
se adm. 1,5 mg/m2, 5 zile consecutive, la 21 zile interval
Antitopoizomerazice de tip II:

Etoposid –VP- 16 activ oral, iv

In protocoalele de PCT in cancere testiculare, bronhopulmonare non-microcelulare,
limfoame maligne, leucemii
100mg/m2*5zile
CINETICA CELULARA SI VOLUMUL TUMORAL

7
Eficacitatea si administrarea citostaticelor sunt influentate de diferentele cinetice intre
tesuturile normale si tumorale ca si de volumul tumoral.
Celulele in proliferare sunt mai sensibile la actiunea citostaticelor iar diferentele cinetice
intre tesuturile tumorale si cele normale conditioneaza marimea dozelor administrate si
implicit intensitatea fenomenelor toxice sau gradul de distrugere celulara.
Tesuturile normale cu turn-over rapid, cum sunt maduva hematopoetica, mucoasele
digestive, parul sau gonadele, sunt foarte sensibile la actiunea citostaticelor, pentru care
sunt adevarate tesuturi tinta.
Reactiile acestor tesuturi sunt cele care in primul rand limiteaza marimea dozelor si ritmul
de administrare.
Numarul celulelor stem proliferative in tesuturile normale este mai redus decat in tumori,
dar dupa o distrugere celulara masiva, ele vor reintra in ciclu.

Din acesta cauza, administrarea citostaticelor se recomanda sa se faca in perioade scurte,
de 24-48 ore, deoarece in cazul unor tratamente prelungite celulele stem atrase in ciclu
vor fi distruse in proportie mult mai mare si efectul diferential intre tesutul tumoral si
tesuturile normale se pierde, eficacitatea chimioterapiei fiind diminuata.
 Reluarea administrarii citostaticelor trebuie facuta imediat cand tesuturile tinta
normale s-au refacut, intervalul de timp fiind determinat de citostaticul folosit si
toxicitatea lui specifica:
6 saptamani pentru CCNU (toxic trombocitar),
2 saptamani pentru ciclofosfamida (toxic hematopoetic),
3 saptamani pentru farmorubicin.
Moartea celulelor intr-o proportie intotdeauna constanta, pentru aceeasi doza si unitate
de timp defineste fenomenul de ucidere sau moarte logaritmica, log Kill, identic cu
moartea celulara prin iradiere.

Rezulta legea fundamentala a CMT, si anume proportionalitatea inversa intre
numarul de celule sau volumul tumoral si curabilitatea prin citostatice.

 Caracteristicile cinetice ale tumorii determina alegerea citostaticului.

Tumorile cu proliferare rapida sunt mai bine influentate de citostaticele de clasa a II fazo-
specifice si a III ciclo-specifice (ciclofosfamida) pentru a nu afecta celulele stem normale,
care in mod obisnuit se afla in in faza Go.
Tumorile lent proliferative raspund la citostatice din clasa I, ciclo-nespecifice (agenti
alchilanti, cisplatin cu tratamente prelungite si intermitente.

8
REZISTENTA LA CITOSTATICE

 Rezistenta la citostatice este unul din cele mai frustrante aspecte ale CMT: dupa
evolutii extrem de favorabile, de lunga durata, asistam frecvent la resute ale bolii care nu
mai raspund la nici un citostatic, in timp ce efectul lor asupra tesuturilor normale este la fel
de puternic ca si cel initial.
Rezistenta la citostatice poate fi temporara sau permanenta.
Rezistenta temporara este expresia unor sanctuarii farmacologice create in anumite zone
(spatiu extravascular, tesut cerebral), datorita unor particularitati ale microvascularizatiei,
care se opun difuziunii drogului.
Rezistenta temporara poate fi secundara unor modificari in cinetica celulara, cunoscand ca
sensibilitatea lor este conditionata de pozitia in ciclul celular.
Rezistenta permanenta, de natura genetica, este cea mai importanta, fiind principala cauza
a esecurilor CMT.
Rezistenta permanenta poate caracteriza de novo celulele tumorale sau sa fie indusa de o
expunere prealabila la unul sau mai multe citostatice.
Celulele tumorale, dupa expunere la un citostatic, pot sa dezvolte rezistenta fata de altele,
neinrudite din punct de vedere chimic sau al actiunii lor.

Acest fenomen constituie rezistenta multidrog sau pleiotropica, care poate aparea spontan,
fara un contact prealabil cu un citostatic.

 Doza de citostatice este un factor decisiv in CMT care, corect utilizat, obtine
efectul terapeutic maxim.
Doza de citostatice se calculeaza in raport cu suprafata corporala a bolnavului, este
corelata cu debitul cardiac si rata de perfuzare a rinichilor si ficatului, principalele organe
care intervin in detoxifiere si eliminare.
Doza se calculeaza in mg/m2.
Scaderea dozelor poate avea efecte dezastruoase in ceea ce priveste rezultatul
terapeutic, iar doze cu 20% inferioare valorilor optime reduc cu mai mult de 50% rata
vindecarilor.
In acelasi timp, este valabil si fenomenul invers: cresterea dozelor cu 30-50% poate
produce diferente substantiale in raspuns atat pentru tumorile voluminoase, cat mai ales
pentru CMT adjuvanta, situatie in care pot creste semnificativ frecventa si durata
supravietuitorilor fara resute.

9
 Intesitatea dozei este definita ca nivelul de citostatic administrat pe unitatea de
timp,
exprimat in mg/mm2/saptamana, in functie de calea de administrare.
Intensitatea dozei in polichimioterapie se raporteaza fata de o schema standard.

Principiile asocierii chimioterapicelor

 sa determine efect tumoricid maxim, cu o toxicitate minima pentru gazda, pentru

fiecare citostatic din asociatie

sa ofere un spectru de actiune care sa includa si subpopulatiile chimiorezistente dintr-o

tumora

sa previna sau sa intarzie aparitia unor noi clone celulare citostatic-rezistente

Alegerea unei scheme de chimioterapie este condusa dupa urmatoarele principii:

 In asocierile de citostatice se aleg cei mai activi agenti in monochimioterapie, de
preferinta acele citostatice care induc remisiune completa
se aleg citostatice cu mecanisme diferite de actiune pentru a obtine efecte aditive sau
sinergice asupra tumorii
citostaticele trebuie administrate in doze si scheme optime
intervalele de timp intre administrari vor fi cat mai scurte posibil dar fara a determina
toxicitate asupra tesuturilor sensibile

Contraindicatiile tratamentului chimioterapic

Contraindicatii absolute
 boala neoplazica in stadiu terminal
administrarea la gravide (se initiaza tratamentul numai dupa intreruperea sarcinii)
bolnavii denutriti, casectici, comatosi
pacientii cu neoplasme curabile prin interventie chirurgicala sau radioterapie curativa
insuficienta medulara recenta – neutrofile <1500
- trombocite < 1000000
HB< 8g/dl

10
Contraindicatii relative
 grade severe de insuficienta renala, hepatica, cardiaca dozele de citostatice se
administreaza in functie de valoarea constantelor biologice
asocierea bolii neoplazice cu coagulopatii, infectii severe, tulburari psihice
in caz de asociere cu boala neoplazica a unor afectiuni care pot fi agravate de
administrarea citostaticelor(de ex. Fibroza pulmonara poate fi agravata de administrarea
Bleomicinei)
chimiorezistenta tumorii
copii de varsta sub 3 luni
pacienti necooperanti
persoane varstnice, debilitate
depresie psihica sau lipsa de cooperare
varsta mai mare de 75 ani
anemie sub 8g/dl, hiponatremie

Efectele toxice acute ale medicatiei citostatice

 O anumita toxicitate este inerenta si trebui acceptata datorita lezarii cu predilectie
a tesuturilor rapid proliferative, respectiv, maduva hematopoetica, mucoasele digestive,
tegumentele si fanerele sau gonadele.
Fenomenele toxice sunt in mare parte reversibile, in general cele la nivelul tesuturilor cu
turn-over crescut si organismul se reface mai mult sau putin rapid in functie de
particularitatile farmacodinamice ale citostaticului.
Fenomenele toxice determina limitarea atat a dozei cat si ritmului de administrare a
citostaticului, dar fara aceste reactii secundare o chimioterapie nu poate fi eficace.

Toxicitatea hematologica
 este cea mai frecventa dintre toxicitati si este legata de utilizarea majoritatii
citostaticelor.
afecteaza toate liniile hematopoetice.
dupa administarea citostaticului:
leucocitele scad cel mai rapid datorita duratei de viata foarte scurt de 1-2 zile,
urmeaza trombocitele de 4-7 zile
foarte rar scad eritrocitele, durata de viata 120 zile,
scaderea leucocitelor are loc progresiv, incepand din zilele 3-4, pana cand ajunga la o
valoare minima sau nadir, in zile 7-10 dupa care se refac treptat.
revenirea la normal a numarului de leucocite se face in 3-4 saptamani, cu exceptia
nitrozureelor, pentru care este necesar o perioda mai lunga de 6-7 saptamani.

11
 pe linie eritrocitara – anemii (ce justifica administrarea de concentrat eritrocitar,
eritropoetina)
linia alba: neutropenii care pot determina infectii.
linia plachetara: trombocitopenii implica risc de hemoragii (valori intre 30-100000/mm
justifica administrarea de concentrate plachetare); pana la valori de 50000 nu necesita
tratament specific.

Toxicitatea digestiva
 este mai putin grava ca toxicitatea hematologica,
rareori impune suspendarea tratamentului, dar poate fi foarte suparatoare pentru pacient,
incat sa determine pacientul sa refuze sa continue tratamentul, respectiv lipsa de
complianta.
Manifestari:
greturi, varsaturi mai ales dupa CDDP, DTIC;
varsaturile sunt acute, intarziate, care apar dupa 48 si anticipatorii (inainte de incepe
chimioterapia)
diaree dupa 5-FU, CPT-11
constipatie dupa alcaloizii de Vinca, care produc un ileus paralitic prin toxicitate
neurologica,
toxicitate mucoasa mai ales dupa MTX
 Toxicitatea digestiva este datorata lezarii constante de catre citostatice a
mucoasei intestinului subtire, ale carui celule epiteliale prezinta un turn-over rapid

Toxicitatea cardiaca
- Disfunctie VS

Ischemia miocardica

HTA

Prelungirea intervalului QTc

Disfunctia ventriculului stang

Cardiotoxicitatea indusa de antracicline

12
 Acuta imediat dupa perfuzia cu antracicline de obicei reversibila

Forma cronica progresiva cu debut precoce pe parcursul terapiei sau in primul an

de tratament

Forma cronica progresiva cu debut tardiv apare la cel putin 1 an dupa incheierea
tratamentului in unele cazuri nu se asociaza cu manifestari clinice pana la 10-20 ani
dupa prima doza de tratament

Agentii alchianti

Ciclfosfamida – reversate pericardice, miopericardita ifosfamida – poate induce IC

Ischemia cardiac
Antimetaboliti – 5FU:1-68%
Imhibatori ai polimerizarii tubulilor – Paclitaxel – ischemie in infarct miocardic – 5%
pacienti
Agenti endocrine – inhibatori ai aromatazei
Agenti tintiti Sunitinib – leziuni ischemice cardiac

HTA
Inhibatorii VEGF – Bevacizumab
Rata HTA depinde si de factor ice tin de pacient inclusive varsta, comorbiditati.

Toxicitatea pulmonara – complicatia cea mai grava este fibroza pulmonara produsa de
Bleomicina si Gemcitabina.

Nefrotoxicitatea si cistita hemoragica – Insuficienta renala dupa Cisplatin, Metotrexat

(in doze mari)

 Toxicitatea vezicala este frecventa dupa ciclofosfamida, si mai ales dupa ifosfamida,
datorita produsului lor metabolic, acroleina.
Acumularea in vezica determina toxicitate locala, care se manifesta sub forma unei cistite
banale cu disurie, polakiurie, dar fara febra sau hematurie.

Toxicitatate mucoasa
- Stomatita – dupa Metotrexat, 5-FU, mai rar alterare gust, xerostomie, esofagita

13
 Alopecia
 este semnul cel evident al toxicitatii dar si al eficacitatii chimioterapiei,
este temporara, cu durata variabila in functie de administrare
Apare dupa atracicline, ciclofosfamida, vincristin

Modificari cutanate

 leziuni eritematoase sau urticariforme,

Necroza la locul administrarii determinata de extravazarea citostaticului dupa Adriamicina,
Actinomicina D, Melfalan, Taxani
pot fi generalizate sau localizate in zona de administrare.
ele apar la cateva ore dupa injectare si dispar apoi spontan
alte leziuni pot fi hiperpigmentari care pot persista 2-3 saptamani dupa chimioterapie.

Efecte toxice cronice

 Manifestari toxice hepatice determinate de Metotrexat si Citarabina,

Manifestarile constau in dureri abdominale, superioare, hepatomegalie, ascita, icter,
crestere ponderala
Toxicitate neurologica periferica se manifesta sub forma polinevritei si sindromelor
subocluzive : Vincristin, Cisplatin, Taxani
Tulburari psihice – procarbazina
Surditate – cisplatin

Complicatiile tardive 

Al doilea cancer – riscul unui al doilea cancer (mai frecvent o leucemie acuta sau un limfom
non-Hodgkin) dupa chimioterapie este crescut in cazul utilizarii unor agenti alchilanti, care
au si proprietati mutagenice, de exemplu mustargen, procabazina.
Sterilitate – riscul sterilitatii dupa chimioterapie depinde de citostaticele folosite (mai
mare la alchilanti), de dozele acestora, iar la femei creste cu varsta.
Depresie imunologica
MODALITATI SPECIALE DE ADMINISTRARE A CMT
Intravenoasa : - in bolus, perfuzie, in perfuzie continua

 CMT IN PERFUZIE CONTINUA se administreaza timp de 48-120 ore, cu sisteme

de pompa programabila care permit mentinerea unei expuneri prelungite a celulelor

14
tuimorale la agentii citotoxici si totodata o ameliorare a tolerantei pacientului la efectele
secundare immediate ale citostaticelor (mai ales toxicitatea hematologica). Citostaticele
utilizate sunt 5- FU, C-DDP, ADR

 CMT INTRAPERITONEALA este un mijloc de a obtine o concentratie crescuta de

substante citotoxice in contat direct cu seroasa peritoneala. Sunt utilizate in special in
cancere digestive si ovariene: 5- FU, C-DDP, Taxol, Thiotepa
CMT intravezicala

 CMT INTRAARTERIALA
consta in admistrarea citostaticului direct in artera nutritiva a tumorii, dupa introducerea
unui cateter intra-arterial pe cale chirurgicala sau radiologica, permitand cresterea
concentratiei intratumorale a produselor citotoxice si expunerea minima sistemica la
efectele secundare.
cele mai utilizate localizari sunt metastazele hepatice, tumorile hepatice primitive,
tumorile cerebrale recidivate, sarcoamele extremitatilor
 CMT ORALA
 scopul acestei modalitati terapeutice este acela de a obtine o durata de expunere
mai lunga la medicament si reprezinta o modalitate comoda de administrare in conditiile de
ambulator la cei cu status biologic depreciat.
cele mai frecvente citostatice utilizate sunt Lomustina (CCNU), Capecitabina (Xeloda)
 CMT INTENSIVA (high dose)
 se bazeaza pe cresterea cantitatii de citostatic administrata pe unitatea de timp
(saptamana) pentru a permite ameliorarea nivelurilor de raspuns si prelungirea
supravietuirii.
se poate realiza fie prin cresterea dozelor de medicament, fie prin scurtarea intervalului
dintre administrari sau asociind cele doua modalitati.
Administrarea factorilor de crestere hematopoetici si a celulelor stem hematopoetice
periferice a permis cresterea dozelor unor agenti citostatici.

15