Epilepsia (de la verbul ἐπιλαμβάνειν din greaca veche, care înseamnă „criză, convulsie sau atac”),

[3]
 popular numită și „boala neagră”,[4][5][6] reprezintă un grup de tulburări neurologice de lungă durată,
caracterizate prin una sau mai multe crize epileptice.[7] Aceste crize sunt episoade care variază de la
perioade scurte și aproape nedetectabile, la perioade lungi de convulsii puternice.[8] În cazul
epilepsiei, crizele au tendința de a se repeta, neavând nicio cauză subiacentă[7], în timp ce crizele
care apar dintr-o anumită cauză nu sunt considerate în mod obligatoriu epilepsie.[9]
În majoritatea cazurilor, cauza este necunoscută, deși unele persoane pot da semne de epilepsie în
urma unui traumatism cranian, accident vascular cerebral, neoplasm cerebral și consum de alcool și
de droguri, printre altele. Crizele epileptice sunt rezultatul unei activități excesive sau anormale a
celulelor nervoase din cortex la nivelul creierului.[9] În general, diagnosticarea presupune eliminarea
altor stări care ar putea cauza simptome similare (cum ar fi sincopa), precum și identificarea altor
cauze imediate. Epilepsia poate fi adesea confirmată cu ajutorul unei electroencefalograme.
Epilepsia nu poate fi vindecată, dar crizele pot fi controlate cu ajutorul medicației în aproximativ 70%
din cazuri.[10] În cazurile în care crizele nu răspund la medicație, se pot lua în considerare intervenția
chirurgicală, neurostimularea sau schimbările alimentare. Nu toate sindroamele epileptice sunt de
durată, un număr semnificativ de persoane înregistrând ameliorări până la punctul în care medicația
nu mai este necesară.
Aproximativ 1% din populația globală (65 de milioane) suferă de epilepsie,[11] iar aproximativ 80%
dintre cazuri se înregistrează în țările în curs de dezvoltare.[8] Epilepsia este mai des întâlnită odată
cu înaintarea în vârstă.[12][13] În țările dezvoltate, boala este cel mai des întâlnită la copii și vârstnici;
[14]
 în țările în curs de dezvoltare, epilepsia apare la copiii mai mari și la adulții tineri,[15] din cauza
diferențelor care țin de frecvența cauzelor subiacente. Aproximativ 5–10% din populația globală va
suferi de o criză neprovocată până la vârsta de 80 de ani,[16] șansele de a trece printr-o a doua criză
fiind cuprinse între 40 și 50%.[17] În majoritatea zonelor la nivel global, persoanelor care suferă de
epilepsie le este interzis sau nepermis să conducă,[18] dar majoritatea se pot urca din nou la volan
după o perioadă în care nu au înregistrat nicio criză.