INTRODUCERE

1. Motivarea alegerii temei

Tema aleasă pentru elaborarea prezentei lucrări, vizează cunoaşterea unor elemente
importante ale matematicii – Strategii creative pentru imbunătăţirea metodelor de predare
în cadrul orelor de matematică.

Pe baza studierii şi aprofundării literaturii de specialitate, în această lucrare mi-am propus

să evidenţiez rolul strategiilor creative pentru îmbunătăţirea metodelor de predare – învăţare în
lecţiile de matematică. Această opţiune provine din faptul că şcolii, i se cere să găsească
modalităţi de optimizare a procesului de învăţământ , care să conducă la obţinerea unor rezultate
cât mai bune de către elevi.
În procesul de învăţământ,în condiţiile proiectării şi predării integrate, rezultatele
obţinute depind de metodele utilizate de către învăţător. Mulţi cercetători şi mari pedagogi au
scos în evidenţă faptul că, folosindu-se metode diferite, se obţin performanţe şi diferenţe
esenţiale în pregătirea elevilor, în acumularea unor noi cunoştinţe.
Strategiile creative sunt instrumente importante pe care învăţătorul le foloseşte fiind
eficiente în şi progresul muncii educative. Învăţătorul, cunoscând diversitatea metodelor,
particularităţile elevilor din clasă şi a obiectivelor pe care trebuie să le realizeze în fiecare lecţie,
va demara acţiuni astfel încât să-şi valorifice pe deplin personalitatea, formându-se el însuşi un
creator al strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.
Inarmarea elevilor cu competenţe necesare unei activităţi de învăţare eficientă şi
antrenarea acestora permanent la un efort intelectual susţinut, reprezintă modalitatea cea mai
productivă de educare ăn spiritul unei atitudini creative, active şi conştiente.
Cerinţa de primă importanţă a educaţiei de progresivitate, cum spune Jean Piaget, „este de
a asigura o metodologie variată bazată pe îmbinarea activităţilor de munca independentă de
învăţare, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup” . Deşi învăţarea este o activitate
proprie, care ţine de efortul depus de fiecare individ în înţelegerea şi conştientizarea
semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat ca relaţiile interpersonale, de grup, sunt un
factor indispensabil construirii şi învăţării personale şi colective. „Învăţarea în grup exersează
capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate
mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de
foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă” (J.
Piaget,1972, pag.69). Strategiile creative promovează interacţiunea dintre minţile şi
personalităţile fiecărui participant, constituind o învăţare activă şi cu rezultate concludente.

2. Argument
Matematica este indiscutabil, una dintre cele mai frumoase ştiinţe. Ea dezvoltă gândirea
logică şi un anumit gen de creativitate. Ştiintele ar fi, practic inabordabile fără un aparat
matematic bine structurat. Este importantă în viaţa fiecărui om şi prioritară în formarea acestuia.
Cultura ştiinţifică matematică face parte din cultura generală a omului modern. Prin gradul înalt
de abstractizare şi cel de generalizare, cu o capacitatea de sinteză şi de exprimare a esenţelor cu
ajutorul simbolurilor, matematica este obiectul de învăţământ care se răsfrânge asupra tuturor
trăsăturilor clare şi definitorii ale gândirii. La o simplă privire, se poate constata că aria
curriculară se numeşte Matematica şi ştiinţe ale naturii, deci matematica are statut privilgiat .
Pentru ca matematica să se transforme dintr-un coşmar într-o provocare atractivă, important este
măiestria şi tactul pedagogic al învăţătorului. ”Foamea de matematică a elevului este provocată
de harul învăţătorului”- spunea distinsul pedagog Ştefan Fătulescu . Pentru ca învăţătorul să-şi
poata îndeplini cu succes misiunea de a provoca foamea de matematică, este obligatoriu ca el să
cunoască nu numai unde se află micul învăţăcel, ci mai ales unde trebuie să ajungă.
Clasele primare sunt hotărâtoare în formarea noţiunilor de bază, a conceptelor cu care
elevii vor opera pe parcursul vieţii şi pe care se clădeşte întregul sistem de învăţământ
matematic.
Acum se formează instrumentele de bază (deprinderile de calcul, de rezolvare a
problemelor, de măsurare etc.), se dezvoltă unele aptitudini şi abilităţi ale gândirii. Şcoala are
obligaţia să facă din studiul matematicii nu un scop în sine, ci un instrument de acţiune eficientă,
constructivă şi modelatoare asupra personalităţii elevului, formându-i acestuia unele calităţi de
bază ale gândirii: flexibilitatea, creativitatea.
Prin intermediul matematicii şi al strategiilor creative, elevul trebuie să înveţe nu numai
să rezolve probleme, dar să şi descopere probleme, să le construiască, să găsească modalităţi
diferite de rezolvare a lor. Rezolvarea de probleme contribuie la dezvoltarea gândirii şi în aceeaşi
măsură la dezvoltarea imaginaţiei creatoare. Descoperind adevărul matematic, elevii simt
armonia interioară a acesteia, ca a unei poezii adevărate, capabilă să trezească atât emoţii
artistice cât şi conştiinţa că există probleme matematice atrăgătoare, pentru înţelegerea acestora
nu este nevoie de un talent deosebit şi nici de o pregătire care să depăşească ceea ce ei au învăţat.
Matematica dispune de bogate valenţe formative. Activităţile matematice reprezintă o tensiune, o
mobilizare a spiritului care înseamnă antrenarea intelectului, a gândirii pe prim plan, dezvoltarea
memoriei, a atenţiei, formarea deprinderilor de ordine şi punctualitate, dezvoltarea şi cultivarea
intuiţiei, a spontaneităţii, rezolvării rapide a situaţiilor problemă ce apar şi, nu în ultimul rând, un
limbaj matematic caracterizat prin claritate, precizie şi laconism. Învăţământul matematic se
adresează şi laturii afective. Câte emoţii, câte bucurii, câte nemulţumiri, amestecate uneori cu
lacrimi, nu trăiesc copiii la orele sau la concursurile de matematică, când reuşesc sau nu să
rezolve probleme şi exerciţii! Modernizarea învăţământului matematic înseamnă tocmai
potenţarea acestor valenţe formative de care dispune matematica.
O realitate evidentă este că matematica se bucură la noi de onoarea de a fi disciplina cel
mai puţin populară din programa şcolară. Din aceste considerente, una din priorităţi din
activitatea mea didactică este de a deschide copiilor pe care i-am format o uşă spre lumea
matematică. O matematică pe care să nu o perceapă ca pe o corvoadă, ci ca pe o bucurie. Şi dacă
nu tot ceea ce voi prezenta în această lucrare este nou, poate unele idei vor constitui o provocare.
Prin această lucrare îmi propun să exemplific modalităţi concrete de activizare a elevilor
din ciclul primar în lecţiile de matematică, să arăt caracterul practic-aplicativ al cunoştinţelor
predate şi al deprinderilor formate, al modului de organizare a unor lecţii atractive.
Folosirea strategiilor creative au o puternică influenţă pozitivă asupra activităţii
intelectuale, activizând memoria, atenţia, imaginaţia şi gândirea logică. Procedeele de activizare
la orele de matematică pun în valoare anumite valenţe formative şi de cultivare a capacităţii de
muncă a elevilor. Ele stârnesc curiozitatea, interesul, dorinţa de a căuta, descoperirea prin forţe
proprii.
Pe parcursul acestei lucrări voi căuta să răspund la următoarea întrebare: În ce
măsură strategiile creative vor favoriza stimularea memoriei, atenţiei, gândirii logice,
creativitatea elevilor?
Lucrarea contribuie la educarea şi stimularea elevilor, pentru a avea o motivaţie a
învăţării, tansformând matematica dintr-o disciplină greu de înţeles, într-o materie activă şi
atractivă, asigurând totodată şi integrarea interdisciplinară şi transdisciplinară, pe care se pune
accent în instruirea şi formarea elevilor.