ISDR

CURS: III

APARITIA SI FORMAREA DREPTULUI ROMANESC

Odata cu parasirea Daciei de catre romani, a luat sfarsit diviziunea sociala impusa de
cucerirea imperiala.

Dupa retragerea Aureliana 274 era noastra s-a inregistrat un fenomen de ruralizare, ca
efect al incetarii puterii administrative, si ca urmare a decaderii economice a oraselor.
Dupa sec. III d.Hr, populatia daco-romana, devine omogena, cetatenii avand ocupatii
traditionale comune, precum si un scop comun, de a tine piept populatiilor migratoare.

Spre sfarsitul sec. al III-lea populatia daco-romana adopta religia crestina, aceasta fiind
un element important in etnogeneza poporului roman.

Crestinismul s-a raspandit cu rapiditate in tot Imperiul Roman, dupa edictul lui
Constantin cel Mare, din anul 313 d.Hr. orasele au devenit importante centre ale
crestinismului, ramanand in interiorul satelor cateva enclave de pagani. Termenul de
pagani, provine din latinescul “ paganus” care inseamna sat.

In ceea ce priveste dr romanesc se constata continuitatea dr cutumiar, peste care se

aseaza precetele crestine. In aceasta perioada, se pun bazele principalelor institutii ale
dreptului romanesc. Se constata disparitia orcaror urme de poligamie in cadrul
familiei, casatoria realizandu-se dupa canoane bisericesti.

Si in cadrul dreptului de proprietate se constata influenta crestinismului, mai ales in

ceea ce priveste pedepsele aplicate celor care aduceau atingere acestui drept.

O alta ramura a dreptului care a a primit influenta crestina, este cea referitoare la
procedura de judecata si sistemul probator, acestea avand in centru institutia
juramantului, cu mana pe biblie. Influenta bisericii s-a constatat de la cele mai
importante functii in stat astfel ca domnitorul trebuia confirmat la inscaunare de catre
MITROPOLIT sau EPISCOP.

Organizarea socio-politica dupa retragerea Aureliana

1. Desfiintarea administratiei centrale

O data cu legiunile romane, teritoriul Daciei a fost parasit si de functionarii

publici,insostiti de nobilimea imbogatita. O prima consecinta a fost desfiintarea
administratiei centrale. Fiind intr-o continua dezorganizare, dar si din cauza
amenintarii popoarelor migratoare, populatia a fost nevoita sa renunte la viata urbana,
retragandu-se la sate. Procesul de ruralizare, a avut o influenta deosebita asupra
sistemului de drept din aceasta zona.

Marile centre urbane, nu si-au incheiat activitatea in totalitate, ramanand in interiorul

acestora mestesugarii si comerciantii. Acestia au continuat sa consolideze asezarile
urbane creind adevarate fortarete.

2. Obstea sateasca teritoriala

Procesul de ruralizare descris, a dus la consolidarea comunitatilor locale, astfel incat

obstea teritoriala a capatat competente economico-sociale si administrative. Prima
forma a obstii satesti a fost obstea gentilica structurata pe legaturi de sange

Obstea teritoriala, spre deosebire de cea genitlica, are drept element definitoriu
stapanirea in comun a pamantului. Aceasta forma de organizare nu trebuie privita ca
fiind opusul statului, ea reprezentand temelia pe care s-au format organismele
prestatale si ulterior statele feudale. Criteriul territorial, este cel care a facut din obstea
sateasca, primul element spre organizarea statala.

Uniunile de obsti satesti au creat formatiuni prestatale, denumite : cnezate, voievodate

si tari.

Din pdv al conducerii interne, obstea sateasca reprezenta o democratie care folosea
principiul colectiv si se auto-administra.

Obstea isi alegea singura organismele de conducere, pe baza consimtamantului

general, astfel ca membrii obstii, se supuneau de buna voie dispozitiilor acestora.

Organismele de conducere ale obstii satesti, erau:

a. Adunarea Megiesilor => reprezinta totalitatea proprietarilor devalmasi de

pamant;
b. Adunarea Oamenilor Buni si Batrani => membrii ei erau alesi din adunarea
megiesilor, fiind insarcinati si cu atributii judiciare. Avea rol in pastrarea
traditiilor, fiind organismul suprem de reglementare cutumiara, a obstii satesti;
c. Juzii => sefi militari ai statului, un fel de straja permanenta cu rol de aparare,
dar si cu atributii judiciare.

Obstea sateasca, a fost in primul rand o comunitate organizata in jurul relatiilor de

munca. Mai tarziu, in feudalismul dezvoltat s-a constatat specializarea obstilor
satesti in anumite activitati economice, si transformarea lor in bresle. Din nevoia de
 aparare, a aparut procesul de unificare a obstilor teritoriale, fiind create cele 3
forme de organizare prestatala.

I. Cnezatul => alcatuit din 2 sau mai multe sate ( cnezatul de stat) si cnezatul
de vale alcatuit din 4 pana la 18 sate situate pe o raza teritoriala delimitata,
din pdv geopolitic. Cnezatul era condus de un cneaz, care cu timpul a
preluat atributiile JUZILOR. In unele locuri, cneazul de vale, purta
denumirea si de JUPAN.
II. Voievodatul => are la baza sistemul ereditar fiind mai putin consolidat decat
cnezatul de vale, dar cu atributii administrative mult mai extinse. Voievozii
erau alesi din randul celor mai puternici cnezi, si indeplineau 3 categorii de
atributii : militare, judiciare, religioase. Autoritatea voievodului era limitata
de adunarea cnezilor, devenita mai tarziu Sfatul Boierilor.
III. Tara => reprezenta unuiunea a 6-7 uniuni de obsti situate din pdv geografic
in aceeasi zona. Tara Barsei, Hategului.

3. Norme de conduita specific obstilor satesti

Cel mai important bun al obstii satesti era pamantul, delimitat din pdv teritorial.
Principala forma de proprietate asupra pamantului era cea comuna, carcterizata printr-
o stapanire in devalamasie, fara a fi reprezentata de suma proprietatilor individuale.
Pamantul reprezenta un intreg asupra caruia aveau dr egale toti membrii comunitatii.
In categoria proprietatii private intra: casa, gradina acesteia, si uneltele membrilor
obstii.

Pamantul devalmas era impartit in loturi muncite in baza tragerii la sort, realizata in
fiecare an, de cate o familie.

Produsele obtinute erau impartite intre membrii obstii, revenind o cota majorata
familiei care lucre lotul respectiv. Din aceste produse se crea rezerva obstii care avea
rolul de a asigura hrana in anii neproductivi. Membrii obstii nu aveau voie sa
instraineze nici o parte din mosie, proprietatea obsteasca fiind sacra si intangibila. Tot
in cadrul proprietatii devalmase, intrau turmele de animale, morile, stupinele, livezile
si padurile.

Din ideea de apropiere a padurilor si pastrarea lui in cadrul obstii satesti, se naste ideea
de PREEMPTIUNE (preferinta) ca regula de instrainare a pamantului.

Din proprietatea devalmasa, s-a desprins ideea de prorprietate privata a pamantului

prin includerea in patrimonial unei familii in prima faza a casei de locuit si gradinii si
cu timpul (feudalism dezvoltat) loturilor atribuite anual.
In ceea ce priveste familia, se resimte tot mai puternic influenta crestinismului astfel ca
normele care guvernau relatiile dintre soti si cele dintre parinti si copiii aveau la baza
in primul rand preceptele de natura religioasa. Familia este una monogama, create prin
consimtamantul liber consimtit al sotilor, aceasta fiind principalul element socio-
economic al obstii satesti.

In ceea ce priveste mostenirea, era recunoscut dreptul tuturor descendentilor in cote

egale, de a mossteni bunurile parintilor.

Se recunoaste din pdv cutumiar, si dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.

Totalitatea normelor cu caracter juridic care guvernau societatea in obstea sateasca
poarta denumirea de obiceiul pamantului, avand un caracter precis, aplicabil tuturor
membrilor obstii in egala masura.

Retragerea Aureliana, a avut drept efect si disparitia discrepantelor juridice pe care

sistemul roman de drept le realize in functie de statutul persoanelor.

Obiceiul pamantului, nu este o creatie de moment, ci este produsul unui process istoric
inedulungat, avand izovare in societatea geto-daca,infleuntat de sistemul roman de
drept si aplicat in continuare populatiei autohtone ramase datorita faptului ca refelcta
cel mai bine nevoile de organizare ale acestuia.

In ceea ce priveste contractele care se incheiau in perioada de dupa 275, cel mai
raspandit contract este cel de vanzare, realizat prin simplul acord de vointa al partilor.

Contractele se incheiau in forma orala, avand la baza cuvantul fiecarei parti, urmat de
strangerea mainilor.

Urmatorul contract ca pondere in activitatea economica, era SCHIMBUL, denumit

troc, avand ca obiect plus produsul fiecarei comunitati. Incalcarea normelor cutumiare
era sanctionata de catre organismele cu competenta judiciara (sfatul batranilor si juzii),
fie cu pedepse de natura pecuniara (plata despagubirilor) fie prin sistemul legii
talionului.

Alaturi de aceste 2 categorii de sanctiuni, exista si ideea de oprobiu public, normele

morale in obstea sateasca avand un rol important de educare. Cea mai grava pedeapsa
aplicabila era izgonirea din comunitate.
 4. Legea Tarii sau ius valahicum

Conceptul de lege a tarii comporta 3 intelesuri:

a. Lege nescrisa => totalitatea normelor traditionale unanim acceptate dupa care
se organizau obstile satesti;
b. Lege scrisa => reprezentand totalitatea normelor juridice redactate in scrsi si
impuse colectivitatilor prin intermediul organismelor puterii politice.
c. Lege crestina => totalitatea normelor de conduita din scrierile bisericesti.

Trasaturile caracteristicie ale Legii Tarii:

- Este un drept unitar, din pdv geografic;

acest concept subliniaza faptul ca a existat un dr romanesc, comun tutror
romanilor(paine) care au locuit pe teritoriul Daciei Mari.

- Un drept unitar din pdv social;

Aplicarea normelor in mod egal tuturor categoriilor sociale. Diferentele de
tratament juridic au aparut in perioada feudalismului dezvoltat, vizibile mai ales
in ramura dreptului penal, unde pedepsele erau differentiate dupa statutul social
al vinovatului.

- Caracterul teritorial si imobiliar al dreptului;

Vechiul drept s-a format in asezarile rurale, unde viata sociala s-a caracterizat
prin continuitate, si dupa retragerea aureliana. In central sistemului de drept se
afla dreptul de proprietate asupra pamantului considerat a fi GENEZA tuturor
institutiilor dreptului romanesc nescris. Caracterul territorial exprima legarea
acestei legi de spatiul geografic locuit de populatia romana (paine).

- Caracterul original al Legii Tarii

Este o creatie romaneasca, fiind un produs istoric ce reflecta modul de viata al
poporului, in perioada organizarii acestuia in obsti satesti si apoi in formatiuni
politice cu caracter feudal. Este recunoscut faptul ca acest sistem de drept a
primit numeroase influente din partea celor mai mari puteri ale lumii, in primul
rand datorita legaturilor economice cu acestea.

O alta sfera de influenta asupra acestui drept a fost exercitata si de populatiile

migratoare care au trecut sau au ramas stabilite pe acest teritoriu. In
componenta legii tarii intra dispozitii de ordin public: org politica, judiciara,
fiscala si militara; si de drept privat: drept de proprietate, obligatii, dreptul
succesoral, dreptul familiei. Precum si reguli de procedura in fata instantelor
judecatoresti. Exista asemanari intre Legea Tarii si Legea celor XII Table.
Aceste asemanari sunt:
a. Delimitarea pamanturilor vecine;
b. Rolul arbitrilor in solutionarea controverselor legate de hotarele mosiilor;
c. Sanctionarea celor care se sustrageau de la plata contributiilor;
d. Existenta conceptului de raspundere pentru prejudiciul creat de animal;
e. Aplicarea pedepsei pentru furt;
f. Pedepsirea tradatorilor sau a celor care se ridica impotriva autoritatilor;
g. Interzicerea casatoriei intre boieri si tarani precum si casatoria intre femei
romance si straini.