Comentariu art 258 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat.

Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

Comentariu la articolul 258 din Codul Penal
Comentariu
I. Noul Cod Penal în raport cu legea penală anterioară
1.
În privinţa infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, pentru varianta de bază, a fost menţinută formularea din art. 240 C.
pen. anterior, însă a fost redusă sfera calităţilor oficiale a căror uzurpare este sancţionată penal prin excluderea acelor funcţii
care, deşi au caracter oficial, nu implică exercitarea autorităţii de stat, întrucât urmările unor asemenea fapte nu justifică
menţinerea lor în sfera ilicitului penal. În expunerea de motive care însoţeşte noul Cod penal chiar s-a exemplificat cu privire
la calitatea de purtător de cuvânt al Ministerului Justiţiei, care este, fără îndoială, o calitate oficială în sensul legii penale, dar
folosirea fără drept a unei asemenea calităţi, urmată de transmiterea unui comunicat de presă în acest fel, nu justifică, din
perspectiva gravităţii, recurgerea la mijloace de coerciţie de natură penală.
Tot spre deosebire de formularea din legislaţia anterioară, infracţiunea mai cunoaşte în noul Cod penal o variantă
asimilată cu privire la comiterea faptei de către cel care a avut calitatea oficială şi continuă să o exercite şi după pierderea
dreptului2177 (act care şi înainte era considerat la nivel doctrinar că devine „fără drept”2178 ). Într-o variantă agravată,
unica de altfel, uzurparea de calităţi oficiale absoarbe portul nelegal de uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi,
care nu se mai găseşte în actualul cod decât în această ipostază.
2 1 7 S7 . B o g d a n , D . A . Ş e r b a n , G . Z l a t i , N o u l C o d p e n a l .
U n i v e r s u l J u r i d i c , B u c u r e ş t i , 2 0 1 4 , p . 3 0 8 .
2 1 7 I 8. P a s c u , M . G o r u n e s c u , o p . c i t . , p p . 3 3 2 - 3 5 0 .

II. Analiza textului

2.
Structura incriminării
Uzurparea de calităţi oficiale este incriminată în art. 258 C. pen. într-o variantă tip, o variantă asimilată şi o variantă
agravată.
Varianta tip constă în folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, însoţită sau
urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate [art. 258 alin. (1) C. pen.].
Varianta asimilată constă în fapta funcţionarului public care continuă să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii
de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii [art. 258 alin. (2) C. pen.].
Varianta agravată există atunci când oricare dintre variantele anterioare este săvârşită de o persoană care poartă, fără
drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice [art. 258 alin. (3) C. pen.].
3.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii
a ) Obiectul juridic special al infracţiunii îl formează acele relaţii sociale a căror dezvoltare este condiţionată de
exercitarea calităţilor oficiale numai de către persoanele învestite, în condiţiile legii, cu astfel de calităţi2179 .
2 1 7 Î 9n a c e l a ş i s e n s , a s e v e d e a O . P r e d e s c u , A . H ă r ă s t

b) Obiectul material lipseşte în cazul acestei infracţiuni.

B. Subiecţii infracţiunii
a ) Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii, în varianta tip, poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale
cerute de lege subiectului activ al unei infracţiuni. Se poate afla în această postură şi o persoană învestită cu o calitate
oficială, dacă exercită fără drept o altă calitate.
În varianta asimilată de la art. 258 alin. (2) C. pen., subiect activ (autor) al infracţiunii poate fi şi persoana care a avut
calitatea de funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen., ce implică exerciţiul autorităţii de stat, în cazul în care continuă să o
exercite după ce a pierdut-o. Fapta este susceptibilă de participaţie sub toate formele.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este statul.
4.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material al infracţiunii, în varianta de bază, se caracterizează prin două acte distincte şi cumulative, care
se pot săvârşi simultan sau succesiv: folosirea fără drept a unei calităţi oficiale ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi
îndeplinirea unui act legat de acea calitate. Pentru existenţa infracţiunii, este necesar ca făptuitorul să realizeze ambele
acţiuni; dacă o persoană îşi atribuie fără drept o calitate oficială, dar nu îndeplineşte vreun act legat de acea calitate, fapta
nu constituie infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale.
„Folosirea fără drept a unei calităţi” presupune că făptuitorul îşi asumă faţă de alte persoane o calitate pe care nu a
deţinut-o niciodată sau pe care nu o mai deţine în momentul în care săvârşeşte fapta.
Pentru ca folosirea fără drept a unei calităţi să constituie infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale, trebuie ca acţiunea să
privească o calitate oficială, adică să se refere la o funcţie publică ce implică exerciţiul autorităţii de stat. În acest sens, s-a
decis, de exemplu, că fapta inculpatului de a-şi atribui fără drept calitatea de detectiv particular nu întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, deoarece detectivul particular nu desfăşoară o activitate ce implică
exerciţiul autorităţii2180 ; ori oficierea de slujbe religioase de către o persoană care a pierdut calitatea de preot nu constituie
uzurpare de calităţi oficiale, deoarece calitatea preotului nu presupune o calitate oficială în sensul legii, ci o activitate cu
pag. 1 1/14/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 258 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
caracter spiritual2181 ; la fel, nu constituie uzurpare de calităţi oficiale fapta celui care, deşi nu avea calitatea legală de
expert, şi-a arogat această calitate şi a întocmit o expertiză muzeografică a obiectelor ridicate de la el de organele de
urmărire penală, catalogându-le drept obiecte de tezaur, fapt ce a determinat confiscarea acestora2182 .
2 1 8C0 S J , s . p e n . , d e c . n r . 5 7 / 1 9 9 4 , î n R D P n r . 2 / 1 9 9 4 ,
2 1 8A 1 s e v e d e a G . A n t o n i u ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 2 0
2 1 8A 2 s e v e d e a I C C J , s . p e n . , d e c . n r . 1 4 6 9 / 2 0 0 7 , p e w w

Pe lângă această cerinţă, norma de incriminare pretinde ca folosirea fără drept a calităţii oficiale să fie însoţită sau
urmată de îndeplinirea unui act legat de acea calitate, adică de un act care intră în atribuţiile funcţiei publice pe care şi-a
asumat-o făptuitorul2183 . În cazul în care prin săvârşirea faptei s-a cauzat şi o pagubă, infracţiunea de uzurpare de calităţi
oficiale poate intra în concurs cu infracţiunea de înşelăciune – spre exemplu, autorul îşi arogă calitatea de poliţist şi aplică o
„amendă”.
2 1 8 I 3C C J , s . p e n . , d e c . n r . 2 0 7 9 / 2 0 0 5 , p e w w w . i c c j . r o .

Î n varianta asimilată, elementul material este identic, situaţia subiectului activ fiind diferită. Este, în fapt, doar o
nuanţare a variantei tip, prin aceea că subiectul a exercitat cu drept activităţile specifice funcţiei deţinute, dar a continuat să
o facă şi după ce, în condiţiile legii, a pierdut calitatea.
În varianta agravată, folosirea calităţii oficiale este mai eficientă prin aceea că autorul utilizează uniforme sau semne
distinctive ale unor autorităţi publice, fără drept2184 . În conţinutul acestei variante se regăseşte infracţiunea de port nelegal
de decoraţii sau semne distinctive din Codul penal anterior (art. 241), fiind, de altfel, singurul caz în care o mai întâlnim în
noul Cod penal. Portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive se poate reţine ca împrejurare de agravare a uzurpării de
calităţi oficiale numai dacă sunt îndeplinite anumite cerinţe: o primă cerinţă esenţială este aceea ca uniforma sau semnul
distinctiv purtat nelegal să aparţină unei autorităţi publice; o a doua cerinţă esenţială este aceea ca purtarea uniformei,
însemnului etc. să se realizeze „fără drept”, adică în lipsa unui temei legal care să confere celui în cauză dreptul de a purta
uniforma, decoraţia sau semnul distinctiv; a treia cerinţă esenţială este aceea ca purtarea ilegală a uniformei sau
semnului distinctiv ori decoraţiilor să se facă în public, adică în văzul altora, căci, în caz contrar, fapta nu ar mai fi susceptibilă
să lezeze prestigiul organelor de stat.
2 1 8 I 4C C J , s . p e n . , d e c . n r . 2 9 0 2 / 2 0 0 3 , p e w w w . i c c j . r o .

b) Urmarea imediată principală în cazul infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale constă în crearea unei stări de pericol
pentru autoritatea statului.
c) Raportul de cauzalitate rezultă ex re în cazul infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale.
B. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie. Uzurparea de calităţi oficiale se săvârşeşte, din punct de vedere subiectiv, cu intenţie.
Mobilul şi scopul nu apar ca elemente constitutive ale infracţiunii, dar ele vor fi relevante în procesul de stabilire a nivelului
concret de pericol social pe care fapta îl prezintă.
5.
Forme. Sancţionare
A. Forme
Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-au săvârşit cele două acţiuni şi s-a produs urmarea imediată.
B. Sancţionare
Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, în varianta tip şi în cea asimilată, iar pentru varianta
agravată, sancţiunea este închisoarea de la unu la 5 ani.
Bibliografie
Gh. Voinea, Unele consideraţii despre uzurparea de calităţi oficiale şi portul nelegal de elemente distinctive, în Dreptul nr.
7/1996, p. 97.
DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

pag. 2 1/14/2018 : office@maravela.ro