Comentariu art 189 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat.

Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

Comentariu la articolul 189 din Codul Penal
Comentariu
I. Noul Cod Penal în raport cu legea penală anterioară1390
1 3 9P 0 r e l u a t d i n E x p u n e r e a d e m o t i v e p r i v i n d P r o i e c t u l L

1.
Omorul calificat este fapta persoanei care săvârşeşte un omor în anumite împrejurări grave anume prevăzute de lege.
Această faptă prezintă un grad de pericol social mai ridicat faţă de infracţiunea de omor simplu, ceea ce explică
incriminarea sa, prin dispoziţii separate, şi sancţiunea mai severă. Împrejurările care justifică aplicarea sancţiunilor mai
severe sunt limitativ prevăzute de lege şi au caracterul unor elemente circumstanţiale agravante.
Principala deosebire dintre noua reglementare şi Codul penal anterior o reprezintă renunţarea la agravarea în două trepte
(potrivit reglementării anterioare, în funcţie de gravitate, circumstanţele omorului se grupau în omor calificat – art. 175 C.
pen. anterior – şi omor deosebit de grav – art. 176 C. pen. anterior) şi prevederea elementelor circumstanţiale de agravare
a omorului într-un singur text de lege (art. 189 C. pen.).
În ceea ce priveşte raportul cu reglementarea din Codul penal anterior, s-a renunţat la o parte a elementelor
circumstanţiale agravante specifice omorului calificat din reglementarea trecută, fie datorită faptului că ele se regăsesc în
conţinutul circumstanţelor agravante generale (omorul asupra unei persoane în neputinţă de a se apăra), fie datorită
reglementării lor în alte texte (omorul asupra soţului sau a unei rude apropiate), fie pentru că nu se justifică (omorul comis
în public). În acest din urmă caz, s-a apreciat că nu este în mod necesar mai periculos cel care ucide victima în public (spre
exemplu, în cadrul unui conflict spontan într-un bar) faţă de cel care ucide victima în locuinţa acesteia, motiv pentru care
este preferabil ca evaluarea periculozităţii să fie făcută de judecător cu ocazia individualizării judiciare.
Au fost, aşadar, păstrate în conţinutul art. 189 doar acele împrejurări care justifică – cel puţin in abstracto – posibilitatea
de a aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. De asemenea, au fost reformulate unele dintre agravantele omorului calificat,
astfel încât sfera de incidenţă a acestora să fie mai bine delimitată1391 . Renunţându-se la prevederea variantelor agravate
ale omorului în două articole distincte (omor calificat şi omor deosebit de grav în reglementarea anterioară), o parte dintre
agravantele de la omorul deosebit de grav din legislaţia anterioară au fost introduse în cadrul omorului calificat în noua
reglementare, iar la altele s-a renunţat, fiind acoperite de variantele existente la omorul calificat sau în alte infracţiuni cu
caracter special (spre exemplu, omorul săvârşit pentru a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii este acoperit de
varianta mai generală a omorului săvârşit pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei infracţiuni, iar omorul săvârşit
asupra unui magistrat, poliţist, jandarm sau asupra unui militar este reglementat în noul Cod penal la infracţiunile de ultraj
sau ultraj judiciar).
1 3 9 Î 1n m a j o r i t a t e a l e g i s l a ţ i i l o r e u r o p e n e ( § 2 1 1 C . p e
p o r t u g h e z , a r t . 1 1 2 C . p e n . e l v e ţ i a n ) s e p r e v e d e o s
r e g r u p e a z ă a t â t u n e l e e l e m e n t e c i r c u m s t a n ţ i a l e a g r a
( C o d u l p e n a l d i n 1 9 6 8 ) , c â t ş i o p a r t e d i n t r e c e l e a l e

Faţă de Codul penal anterior, se agravează sancţionarea pentru anumite variante agravate (corespunzătoare în legislaţia
anterioară infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 C. pen. anterior), care se vor pedepsi, în noua reglementare,
cu detenţiune pe viaţă [sancţiune nou introdusă pentru variantele de agravare de la art. 189 lit. a)-d)] alternativ cu
pedeapsa închisorii în limite identice cu cele din reglementarea anterioară.
II. Analiza textului1392
1 3 9V 2. D o b r i n o i u , N . N e a g u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p p . 2 4 - 3 1 .

2.
Structura incriminării
Deşi infracţiunea de omor prezintă întotdeauna aceleaşi caracteristici – acţiunea de a ucide cu intenţie o fiinţă
omenească, acţiune ce are ca rezultat moartea victimei –, în realizarea sa concretă poate prezenta diverse particularităţi,
după cum în jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupează, se alătură diferite elemente care, fără a schimba substanţa
faptei, îi dau acesteia o coloratură diferită, sporindu-i vădit gradul de pericol social. Legea prevede împrejurările care
constituie elemente circumstanţiale în conţinutul infracţiunii de omor, creând, astfel, anumite variante agravate ale acesteia.
Elementele circumstanţiale se alătură fie laturii obiective a infracţiunii, fie laturii subiective. Alteori, împrejurările agravante
privesc subiectul activ sau pasiv al infracţiunii ori relaţia care există între cei doi subiecţi.
Variantele agravate ale infracţiunii de omor sunt incriminate în articol distinct de cel care prevede varianta tipică a
infracţiunii de omor. Codul penal grupează împrejurările care schimbă întotdeauna gradul generic de pericol al infracţiunii de
omor, sub denumirea de omor calificat (art. 189 C. pen.). Sunt prevăzute în art. 189 C. pen. opt variante alternative de
agravare, situate de către legiuitor pe acelaşi palier în ceea ce priveşte pericolul social abstract: omorul săvârşit cu
premeditare [lit. a)], din interes material [lit. b)], pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la
răspundere penală sau de la executarea unei pedepse [lit. c)], pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni [lit.
d)], de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor [lit. e)],
asupra a două sau mai multor persoane [lit. f)], asupra unei femei gravide [lit. g)], prin cruzimi [lit. h)].
3.
Condiţii preexistente
În ceea ce priveşte condiţiile preexistente ale infracţiunii (obiectul juridic generic, obiectul juridic special, obiectul material,
subiecţii infracţiunii), trimitem la explicaţiile date la infracţiunea de omor simplu.
4.
Circumstanţele în prezenţa cărora există omor calificat
a) Omorul săvârşit cu premeditare [art. 189 lit. a)]
pag. 1 1/14/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 189 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
În înţelesul obişnuit al cuvântului, o faptă premeditată înseamnă o acţiune îndelung gândită sau desfăşurată pe baza unei
deliberări anterioare, a unei chibzuinţe anticipate.
În sensul art. 189 C. pen., se socoteşte însă că simpla deliberare anterioară nu constituie agravanta premeditării, ci mai
este necesar să existe acte de exteriorizare a acestei deliberări anticipate (de pildă, să-şi procure mijloacele de comitere a
faptei, să urmărească victima, să se intereseze de locul unde o poate găsi etc.). Existenţa numai a unei hotărâri luate cu un
oarecare timp înainte de a comite omorul va putea fi avută în vedere la individualizarea pedepsei, putând să constituie o
împrejurare care agravează vinovăţia făptuitorului, dar care nu conduce la existenţa premeditării.
Acţiunea premeditată implică o hotărâre prealabilă şi activităţi materiale care să exteriorizeze hotărârea luată şi
premergătoare săvârşirii infracţiunii, cum ar fi cele de procurare sau de adaptare a instrumentelor în vederea comiterii
omorului (de pildă, procurarea armei, adaptarea instrumentului sau chiar confecţionarea acestuia) sau de creare a condiţiilor
necesare comiterii faptei (cum ar fi atragerea victimei într-o cursă ori prinderea ei).
Dacă făptuitorul nu a avut posibilitatea să mediteze, să cântărească şansele de realizare a rezoluţiei, fiind într-o activitate
continuă, circumstanţa premeditării nu poate fi reţinută1393 .
1 3 9C3 S J , s . p e n . , d e c . n r . 1 0 4 7 / 1 9 9 0 , î n D r e p t u l n r . 1 2

În practică s-a decis că pentru a se reţine săvârşirea omorului cu premeditare, nu este suficient ca autorul să comită
acţiunea agresivă după câteva minute de la momentul conflictului pe care l-a avut cu victima, ci după o perioadă de timp în
care să poată reflecta asupra săvârşirii faptei, să ia hotărârea de a o comite şi să facă acte concrete de pregătire în acest
scop1394 . Nu se extind, de asemenea, efectele premeditării atunci când făptuitorul care luase hotărârea de a ucide o
persoană întâlneşte din întâmplare altă persoană şi, în urma unei dispute, o omoară, fiindcă hotărârea de a săvârşi acest
omor este distinctă şi spontană1395 .
1 3 9C4 S J , s . p e n . , d e c . n r . 2 6 7 2 / 2 0 0 2 , î n R D P n r . 2 / 2 0 0 4
1 3 9V 5. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 1 8 9 .

S-a reţinut această circumstanţă în cazul făptuitorului care, după ameninţarea repetată a unei persoane cu moartea pe o
durată mai mare de timp, s-a deplasat înarmat cu un topor şi un cuţit la domiciliul victimei, pe care a ucis-o 1396 . De
asemenea, s-a considerat că sunt întrunite cerinţele premeditării atunci când fapta a fost săvârşită în ziua următoare unui
conflict, mobilul fiind răzbunarea, iar făptuitorul a plănuit agresiunea, a ascuns arma pentru a surprinde victima fără apărare
şi a agresat-o 1397 .
1 3 9 I 6C C J , s . p e n . , d e c . n r . 4 5 8 2 / 2 0 0 5 , î n B u l e t i n u l J u r
1 3 9 I 7C C J , s . p e n . , d e c . n r . 1 7 3 0 / 2 0 0 6 , î n J u r i s p r u d e n ţ a

Premeditarea în cazul conţinutului agravat al infracţiunii constituie o cerinţă a laturii subiective a infracţiunii.
Dar premeditarea, deşi este, în esenţă, o activitate psihică şi ar urma să constituie o circumstanţă personală, totuşi, când
cel care a premeditat săvârşirea faptei efectuează acte de pregătire împreună cu alte persoane care cunosc scopul
pregătirii, circumstanţa personală se converteşte într-o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor.
b) Omorul săvârşit din interes material [art. 189 lit. b)]
Legiuitorul a considerat că este mai periculos omorul săvârşit pentru a obţine un folos, avantaj sau beneficiu de natură
patrimonială. Este de subliniat că nu are nicio însemnătate pentru existenţa infracţiunii de omor în această formă dacă
dobândirea, obţinerea beneficiului sau avantajului material s-a realizat sau nu, fiind suficient ca motivul să fi existat în
momentul săvârşirii faptei. Spre exemplu, în practica judiciară s-a considerat că există omor din interes material dacă
inculpata a urmărit ca, prin otrăvire (a pus otravă pe o bucată de ciocolată), să moştenească victima, chiar dacă ulterior nu
a reuşit să dobândească proiectata avere1398 .
1 3 9 I 8. V a s i u , D r e p t p e n a l r o m â n . P a r t e a s p e c i a l ă , v o l .

Interesul material, în înţelesul textului, este interesul pe care făptuitorul are convingerea că îl va realiza pe o cale aparent
legală, că acel avantaj patrimonial îi va reveni de drept1399 (de exemplu, prin dispariţia victimei, făptuitorul moşteneşte
bunurile acesteia).
1 3 9T 9. V a s i l i u , D . P a v e l , G . A n t o n i u , D . L u c i n e s c u , V .
s p e c i a l ă , v o l . I , E d . Ş t i i n ţ i f i c ă ş i E n c i c l o p e d i c ă , B u

Nu există omor calificat din interes material, ci omor calificat săvârşit pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei
infracţiuni, în situaţia în care autorul comite fapta pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii1400
[art. 189 lit. d) C. pen.].
1 4 0 I 0C C J , s . p e n . , d e c . n r . 2 0 8 0 / 2 0 0 7 , î n J u r i s p r u d e n ţ a

Dacă omorul a fost comis din alt motiv (gelozie, răzbunare etc.), agravanta de la art. 189 lit. b) C. pen. nu este
aplicabilă, chiar dacă moartea victimei i-ar aduce făptuitorului un avantaj material1401 .
1 4 0 I 1. V a s i u , o p . c i t . , v o l . I , p . 1 0 7 .

c) Omorul săvârşit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau
de la executarea unei pedepse [art. 189 lit. c)]
În această ipostază, făptuitorul comite omorul pentru a se sustrage sau pentru a sustrage o persoană de la tragerea la
răspundere penală sau de la executarea unei pedepse, scop ce imprimă faptei un pericol social mai ridicat.
Agravanta are în vedere ipoteza în care făptuitorul, aflând că el sau altcineva este căutat spre a răspunde penal, pentru a
se sustrage pe sine ori o altă persoană de la suportarea consecinţelor penale ale faptei, comite un omor.
Nu este obligatoriu ca în cauză să se fi început urmărirea penală.
pag. 2 1/14/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 189 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
Circumstanţa de agravare presupune existenţa sau perspectiva unei urmăriri, arestări sau executări de pedepse, reale, nu
închipuite, pentru fapte săvârşite anterior.
În acelaşi timp, se cere ca omorul să se comită în scopul prevăzut de lege, indiferent dacă acest scop este realizat sau
nu, ceea ce însemnă că autorul acţionează cu intenţie directă (omor calificat prin scop).
Dacă autorul ucide din răzbunare pe agentul forţei publice care-l urmăreşte, fiind nemulţumit de conduita acestuia în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu va exista agravanta prevăzută de art. 189 lit. d)1402 , ci, eventual, infracţiunea de
ultraj (art. 257 C. pen.). De altfel, dacă fapta de omor este săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atribuţii, aceasta va fi absorbită în infracţiunea de ultraj, constituind numai această din urmă infracţiune. Deci, pentru a
subzista această agravantă a omorului, trebuie ca subiectul pasiv să îndeplinească o condiţie specială, respectiv să nu fie o
persoană ce îndeplineşte o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
1 4 0T 2. V a s i l i u , D . P a v e l ş . a . , o p . c i t . , v o l . I , p . 8 8 .

În practică s-a decis că nu există această agravantă când făptuitorul, fiind citat de organele de poliţie numai pentru a da
unele relaţii, fără a se fi dispus reţinerea ori arestarea sa preventivă, după ce a părăsit neautorizat sediul poliţiei, a ucis un
lucrător de poliţie1403 .
1 4 0T 3 r i b . S u p r e m , s . p e n . , d e c . n r . 1 2 8 0 / 1 9 8 4 , î n R R D n

d) Omorul săvârşit pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni [art. 189 lit. d)]
Agravanta constă tot în scopul săvârşirii omorului, care, de data aceasta, este înlesnirea sau ascunderea altei infracţiuni,
indiferent dacă acest scop a fost sau nu atins; este suficient că el a existat şi că omorul a fost comis în realizarea lui. Legea
nu precizează dacă infracţiunea ascunsă sau a cărei comitere a fost înlesnită trebuie să prezinte o anumită gravitate, aşa că
agravanta operează, de regulă, în cazul oricărei infracţiuni1404 .
1 4 0 Î 4n r e g l e m e n t a r e a a n t e r i o a r ă e x i s t a o e x c e p ţ i e , c â
p i r a t e r i e ; î n a c e s t c a z , f a p t a s e î n c a d r a î n d i s p o z i ţ i
c i r c u m s t a n ţ ă d e a g r a v a r e a d i s p ă r u t î n a c t u a l a r e g l e
p r e v ă z u t î n a r t . 1 8 9 l i t . d ) .

În literatura juridică1405 se susţine că prin conceptul „înlesnire” din sintagma „a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei
infracţiuni” trebuie înţeleasă o acţiune de omor comisă pentru „a netezi” sau „a deschide” drumul spre infracţiunea vizată,
pentru a se reuşi, astfel, prin intermediul omorului comiterea unei infracţiuni – scop –, cum ar fi omorârea santinelei pentru a
evada din penitenciar; omorârea bărbatului pentru violarea femeii care-l însoţeşte ori a femeii împotriva căreia s-a început
exercitarea unor acte de constrângere în scopul de a o viola, opinie la care aderăm.
1 4 0 G5 . D i a c o n e s c u , C . D u v a c , T r a t a t d e d r e p t p e n a l . P a

În acelaşi timp, s-a statuat că prin conceptul de „ascundere” din aceeaşi sintagmă se înţelege acţiunea de ucidere,
întreprinsă pentru a disimula o altă infracţiune, pentru a face ca această altă infracţiune să nu poată fi descoperită, bunăoară
uciderea unui martor ocular la comercializarea de stupefiante ori a unui participant (coautor, complice, instigator) la această
infracţiune.
Pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 189 lit. d) C. pen. nu prezintă importanţă dacă fapta a cărei înlesnire s-a
vizat prin comiterea omorului s-a consumat ori a rămas în faza tentativei sau a actelor preparatorii. De asemenea, nu are
relevanţă nici natura acelei infracţiuni nici dacă, săvârşind omorul, făptuitorul a reuşit în mod concret să înlesnească
săvârşirea ori ascunderea infracţiunii scop.
În practica judiciară s-a hotărât că agravanta există şi atunci când, intenţionând să violeze victima, inculpatul a continuat
agresiunea asupra acesteia, deşi victima a insistat să se oprească, ameninţând că se va arunca pe geam de la etaj1406 .
1 4 0C6 S J , s . p e n . , d e c . n r . 1 1 1 4 / 1 9 9 7 , î n A l . B o r o i , V . R

Dimpotrivă, agravanta nu poate fi reţinută în cazul în care faptele întrunesc elementele obiective şi subiective ale
infracţiunii de omor, alături de acelea ale altor infracţiuni cvasiconcomitente, care se absorb natural în aceasta, făptuitorul
urmărind aceeaşi finalitate. Astfel, lovirea, vătămarea corporală şi apoi aruncarea în râu a unui copil fac parte din finalitatea
urmărită iniţial1407 .
1 4 0C7 S J , s . p e n . , d e c . n r . 1 6 8 / 1 9 9 0 , î n D r e p t u l n r . 1 2 /

e) Omorul săvârşit de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la
infracţiunea de omor [art. 189 lit. e)]
Această agravantă există atunci când omorul este săvârşit de o persoană (subiect activ calificat) care anterior a mai
comis un omor1408 , indiferent dacă pentru omorul anterior făptuitorul fusese condamnat definitiv sau dacă executase ori
nu pedeapsa sau dacă prima faptă a fost o tentativă de omor.
1 4 0V 8. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 1 9 8 ; O . L o g h

Nu interesează dacă în legătură cu omorul anterior făptuitorul beneficiase de vreo cauză de atenuare a pedepsei, cum ar
fi depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate, provocarea etc. Este însă necesar ca acel omor să nu fi
fost săvârşit într-o împrejurare care constituie o cauză justificativă sau o cauză de neimputabilitate1409 .
1 4 0A 9 s e v e d e a , î n a c e s t s e n s , T r i b . I a l o m i ţ a , s e n t . p e

În practica judiciară s-a stabilit că nu are relevanţă durata scursă de la omorul anterior, nici dacă pentru acesta a
intervenit vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale sau a consecinţelor condamnării, cum ar fi amnistia sau
reabilitarea1410 . Este de reflectat dacă, în situaţia în care a intervenit reabilitarea, se mai poate reţine această agravantă,
reabilitarea având ca efect înlăturarea tuturor decăderilor, interdicţiilor, incapacităţilor ce rezultă din condamnare. Or, dacă,
după intervenţia reabilitării, se ţine cont de faptele săvârşite pentru a agrava pedeapsa pentru noua infracţiune, considerăm
că se încalcă spiritul legii.
pag. 3 1/14/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 189 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
1 4 1T 0 r i b . S u p r e m , s . p e n . , d e c . n r . 2 0 8 0 / 1 9 8 4 , î n R R D
d e c i z i i p e a n u l 1 9 7 6 , p . 3 2 3 ; T r i b . S u p r e m , s . p e n . ,
î n l i t e r a t u r a j u r i d i c ă s - a s u s ţ i n u t c ă î n s i t u a ţ i i l e p
a n t e r i o r n u m a i p o a t e p r o d u c e e f e c t e j u r i d i c e p e n a l e ,
– V . D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 1 9 8 .

Tentativa la acest omor calificat există atunci când făptuitorul care a comis anterior alt omor începe executarea unui
nou omor, executare care însă este întreruptă sau rămâne fără efect datorită unor împrejurări independente de voinţa
sa1411 .
1 4 1O 1 . L o g h i n , A . F i l i p a ş , o p . c i t . , p . 4 2 .

În practica judiciară1412 s-a statuat că dispoziţiile art. 189 lit. e) C. pen., care incriminează omorul săvârşit de către o
persoană care a mai săvârşit un omor, sunt aplicabile şi în cazul în care prima faptă constituie o tentativă de omor, chiar
amnistiată, şi nu o infracţiune de omor consumat. Această condiţie este prevăzută explicit în denumirea marginală a
elementului circumstanţial de agravare, dar rezultă şi din dispoziţiile art. 174 C. pen., care, explicând înţelesul unor termeni
sau expresii din legea noastră penală, arată că „prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege
săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi
participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice”1413 .
1 4 1C2 S J , s . p e n . , d e c . n r . 2 3 6 9 / 2 0 0 0 , î n D r e p t u l n r . 8 /
1 4 1 Î 3n r e g l e m e n t a r e a a n t e r i o a r ă a e x i s t a t ş i o p i n i a p o
t r e b u i e s ă f i f o s t s ă v â r ş i t ă a n t e r i o r p r i n t r - o a c ţ i u n
D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 1 9 8 .

Nu se reţine această circumstanţă în cazul în care fapta anterioară a fost încadrată în prevederile art. 190 C. pen.
(uciderea la cererea victimei) ori ale art. 200 C. pen. (uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă),
deoarece aceste fapte constituie fapte atenuate de omor datorate unor circumstanţe speciale şi nu prezintă pericolul social
necesar agravării faptei în cazul comiterii unei infracţiuni ulterioare de omor1414 . Dimpotrivă, săvârşirea unor variante
speciale ale infracţiunii de omor (art. 257 – ultraj, 401 – atentat care pune în pericol securitatea naţională sau 408 C. pen.
– infracţiuni contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională) realizează situaţia-premisă pentru reţinerea
acestei agravante.
1 4 1A 4 r t . 2 4 2 d i n L e g e a n r . 1 8 7 / 2 0 1 2 p e n t r u p u n e r e a î n
d i n 1 2 n o i e m b r i e 2 0 1 2 .

Circumstanţa analizată, fiind personală, nu se aplică participanţilor la infracţiune.

f) Omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane [art. 189 lit. f)]
Există această circumstanţă ori de câte ori activitatea de ucidere săvârşită cu intenţie a avut ca rezultat – urmărit sau
acceptat conştient – moartea a cel puţin două persoane (subiecţi pasivi multipli). Această pluralitate de victime conferă
omorului o gravitate sporită şi îl caracterizează pe autor ca deosebit de periculos.
În doctrină şi practică s-a ridicat problema de a şti dacă această împrejurare există doar atunci când rezultatul se
datorează unei singure acţiuni (de exemplu, punerea de otravă în mâncarea destinată mai multor persoane, acţiune urmată
de moartea a două sau mai multor persoane) sau dacă rezultatul cerut de lege poate să se producă şi prin acţiuni diferite,
dar în aceeaşi împrejurare (de exemplu, făptuitorul, prin mai multe focuri de armă, ucide două sau mai multe persoane
aflate într-un anumit loc). Această ultimă soluţie a fost îmbrăţişată de practica judiciară1415 .
1 4 1 I 5C C J , s . p e n . , d e c . n r . 3 3 8 / 2 0 0 7 , î n J u r i s p r u d e n ţ a

În practica judiciară s-a considerat că fapta inculpatului, care a vărsat conţinutul unei sticle de petrol peste doi copii ai
concubinei sale, pe când aceştia dormeau, şi apoi le-a dat foc, iar când copiii, trezindu-se, au vrut să se salveze, a încercat
să-i împiedice – împrejurare care a dus la producerea de arsuri deosebit de grave pe 70-80% din suprafaţa corpului ambelor
victime şi, în cele din urmă, la decesul acestora – constituie infracţiunea de omor săvârşit prin cruzimi asupra a două
persoane1416 .
1 4 1T6 r i b . S u p r e m , s . p e n . , d e c . n r . 6 4 4 2 / 1 9 7 0 , î n R e p e
I C C J , s . p e n . , d e c . n r . 1 0 1 3 / 2 0 0 4 , p e w w w . i c c j . r o .

Infracţiunea se consumă dacă se produce efectiv moartea a cel puţin două persoane; dacă activitatea de ucidere
îndreptată împotriva a două sau mai multor persoane rămâne fără rezultatul cerut de lege, în sensul că nu se produce
moartea niciuneia dintre acele persoane, va exista tentativă la această infracţiune. În cazul în care infractorul, urmărind sau
acceptând uciderea a două sau mai multor persoane, realizează doar parţial acest rezultat, doar una dintre victime
decedând (de exemplu, loveşte puternic în cap cu ciocanul una dintre victime, aceasta decedând, şi aplică mai multe lovituri
în cap şi umăr unei alte victime, aceasta supravieţuind însă), instanţa trebuie să reţină infracţiunea de omor sau omor
calificat şi tentativă la infracţiunea de omor sau omor calificat, după caz, aflate în concurs1417 . În acelaşi sens s-a pronunţat
şi instanţa supremă într-un recurs în interesul legii1418 . Prin urmare, câtă vreme actele de violenţă comise în aceeaşi
împrejurare, în scopul de a ucide, nu au produs decesul ambelor victime, fapta nu poate fi încadrată în infracţiunea de omor
calificat prevăzută în art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., după cum o astfel de faptă nu ar putea fi încadrată în tentativa la
această infracţiune decât în cazul în care nu s-a produs decesul niciuneia dintre cele două victime vizate de agresor.
1 4 1C7 S J , s . p e n . , d e c . n r . 3 5 0 7 / 2 0 0 2 , î n R D P n r . 1 / 2 0 0 4
1 4 1 I 8C C J , S e c ţ i i l e U n i t e , p r i n d e c . n r . V d i n 2 0 f e b r u a r

Săvârşirea omorului calificat în varianta pe care o examinăm poate avea loc atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie
indirectă. Dacă cerinţa intenţiei este îndeplinită numai în raport cu una dintre victime, iar uciderea celeilalte/celorlalte
persoane s-a produs din culpa făptuitorului, există un concurs de infracţiuni, nefiind vorba de infracţiunea unică prevăzută în
art. 189 lit. f) C. pen.
pag. 4 1/14/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 189 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
Tentativa de omor săvârşită împotriva mai multor subiecţi pasivi, în aceeaşi împrejurare, reprezintă o infracţiune unică.
g) Omorul săvârşit asupra unei femei gravide [art. 189 lit. g)]
Această agravantă îşi găseşte raţiunea în aceea că, odată cu suprimarea vieţii femeii (subiect pasiv), se suprimă şi
fetusul, produsul concepţiunii, ceea ce înseamnă o dublă atingere adusă vieţii umane1419 . Nu are relevanţă stadiul în care se
află sarcina. Se cere însă ca făptuitorul să fi ştiut că victima este însărcinată sau să fi fost atât de evidentă sarcina încât
putea să-şi dea seama de existenţa acesteia. Altfel, va exista o eroare de fapt în raport cu circumstanţa de agravare,
aplicându-se regulile din art. 30 alin. (3) C. pen., iar făptuitorul va răspunde doar pentru comiterea omorului simplu.
1 4 1V 9. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 1 9 9 .

Pentru existenţa circumstanţei pe care o analizăm, este necesar ca starea de graviditate să fie reală. Dacă făptuitorul a
crezut că femeia este gravidă, dar în realitate sarcina este inexistentă, agravanta nu este aplicabilă. Cunoaşterea stării de
graviditate de către făptuitor se va stabili în mod concret în fiecare caz în parte.
h) Omorul săvârşit prin cruzimi [art. 189 lit. h)]
Prin „cruzimi” înţelegem procedeele brutale, feroce, actele de violenţă care, prelungite în timp, produc chinuri sau
suferinţe fizice deosebit de mari, care denotă sadism, un mod barbar de comitere a omorului, ca, de exemplu: zdrobirea
oaselor, jupuirea pielii, bătaia cu biciul, lipsirea de hrană sau băutură, provocarea de arsuri prelungite, smulgerea părului sau
a unghiilor, secţionarea totală sau parţială a unor zone nevitale ale corpului.
Un exemplu concret şi elocvent din practica judiciară este acela în care inculpatul, manifestând o ferocitate ieşită din
comun, a aplicat soţiei sale, vinovată de adulter, 52 de lovituri de cuţit în diferite părţi ale corpului şi, constatând că încă mai
trăieşte, a stropit-o cu benzină, după care i-a dat foc1420 .
1 4 2 I 0. G h e o r g h i u - B r ă d e t , D r e p t p e n a l . P a r t e a s p e c i a l ă ,

Un alt exemplu îl constituie fapta inculpatului care, după ce a imobilizat victima cu un lanţ, a lovit-o sistematic aproximativ
2 ore, cauzându-i suferinţe prelungite şi de maximă intensitate1421 .
1 4 2 C1 . A p . I a ş i , s . p e n . , d e c . n r . 2 1 2 / 2 0 0 6 , î n C u l e g e
3 7 6 3 / 1 9 9 9 , î n R D P n r . 1 / 2 0 0 2 , p . 1 3 0 .

De asemenea, fapta de a arunca un proiectil inflamabil prin geamul unui imobil, provocând arsuri persoanei aflate în
imobil, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la omor, cu reţinerea elementului circumstanţial de agravare referitor
la omorul săvârşit prin cruzimi. Utilizarea unei substanţe inflamabile – de natură a cauza suferinţe suplimentare victimei,
întrucât, în caz de incendiere, decesul nu survine instantaneu sau la scurt timp, ci după o suferinţă prelungită, de intensitate
deosebită, determinată de arsurile corporale – se încadrează în noţiunea de „cruzimi”1422 .
1 4 2 I 2C C J , s . p e n . , d e c . n r . 8 4 / 2 0 1 4 , p e w w w . s c j . r o .

Prin urmare, există omor săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a
produs victimei suferinţe mult mai mari decât cele pe care le implică în mod firesc suprimarea violentă a vieţii. Autorul
provoacă în mod conştient victimei suferinţe, spre a-i mări chinurile şi a face ca acţiunea de ucidere să fie mai crudă. Cu alte
cuvinte, caracteristica acestei circumstanţe de agravare constă în aceea că făptuitorul întrebuinţează în mod voit anumite
metode de chinuire a victimei1423 .
1 4 2C3 S J , s . p e n . , d e c . n r . 1 3 4 1 / 2 0 0 2 , î n R D P n r . 3 / 2 0 0 3

La aprecierea unui omor ca fiind săvârşit prin cruzimi trebuie să se ţină seama de aspectul de ferocitate cu care
făptuitorul a săvârşit omorul, trezind în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare1424 , chiar dacă, la un moment dat,
victima şi-a pierdut cunoştinţa, nemaisesizând cruzimea.
1 4 2 I 4CC J , s . p e n . , d e c . n r . 8 8 / 2 0 0 7 , î n J u r i s p r u d e n ţ a s
î n R D P n r . 1 / 2 0 0 3 , p . 1 7 9 .

Nu există agravanta prevăzută de lege dacă inculpatul nu a urmărit să provoace victimei o moarte lentă, ci i-a aplicat
loviturile una după alta, acestea succedându-se aproape instantaneu, moartea survenind aproape imediat1425 .
1 4 2C5 S J , C o m p l e t u l d e 9 j u d e c ă t o r i , d e c . n r . 1 0 0 / 2 0 0 2 ,

Circumstanţa are un caracter real, deci se răsfrânge, în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o, asupra
tuturor participanţilor.
Dacă se reţine infracţiunea prevăzută în art. 189 lit. h) C. pen., nu se mai justifică aplicarea circumstanţei agravante
generale prevăzute în art. 77 lit. b) C. pen. (săvârşirea infracţiunii prin cruzimi).
5.
Sancţionare
Persoana fizică se pedepseşte mai aspru decât pentru omorul simplu, cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25
de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. De asemenea, tentativa la această infracţiune se pedepseşte în condiţiile
prevăzute de art. 33 alin. (2) C. pen., şi anume cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, dacă instanţa s-ar orienta spre
pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru infracţiunea consumată sau cu pedeapsa închisorii de la 7 ani şi jumătate la 12 ani şi
jumătate, dacă instanţa s-ar orienta spre pedeapsa închisorii.
Potrivit art. II din Legea nr. 27/2012, publicată în M. Of. nr. 180 din 20 martie 2012, această infracţiune este
imprescriptibilă atât în ceea ce priveşte răspunderea penală, cât şi în ceea ce priveşte executarea pedepsei.
Bibliografie
I. Borlan, Cu privire la anterioritatea faptei de omor pretinse de art. 176 lit. c) din Codul penal – accepţiune materială
sau juridică?, în CDP nr. 2/2012; V. Cioclei, Infracţiunea de omor calificat în Noul Cod penal, în C. Jud. nr. 3/2012, p. 167;
L. Herghelegiu, Omor calificat, în RDP nr. 3/2003, p. 110; C. Niculeanu, Alte argumente pentru caracterizarea şi
pag. 5 1/14/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 189 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
sancţionarea infracţiunii de omor deosebit de grav comisă în modalitatea prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, în
Dreptul nr. 11/2009, p. 149; V. Păvăleanu, Practica Tribunalului Suceava în cazul infracţiunilor de omor calificat şi de omor
deosebit de grav, în Pro Lege nr. 3/1995, p. 255; M. Petrovici, V. Pătulea, Discuţii în legătură cu încadrarea juridică şi
pedeapsa aplicabilă în caz de infracţiuni de omor asupra a două sau mai multor persoane, atunci când numai una dintre
victime a decedat, în Dreptul nr. 4/1990, p. 32; A.V. Popa, Infracţiunea de pruncucidere. Tentativă la infracţiunea de omor
calificat. Infracţiunea de punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji. Încadrarea juridică, în Dreptul nr.
10/1997, p. 110; T. Pungă, Omorul deosebit de grav, în varianta prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu
referire la anterioritatea faptică, în Dreptul nr. 1/2004, p. 133; C. Vlădescu, Omor prin cruzime. Acţiunea civilă în procesul
penal, în RDP nr. 1/1998, p. 121.
DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

pag. 6 1/14/2018 : office@maravela.ro