APA ĨN NATURÃ

1. Stările de agregare ale apei

Apa este un lichid inodor (fără miros), insipid (fără gust) şi incolor (fără culoare), de
cele mai multe ori, sau uşor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase (de la 2
metri).Apa este indispensabilă vieţii, omul poate rezista doar 3 zile fără apă (3 minute fără
aer, 3 săptămâni fără hrană şi adăpost). Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi
este apă.Apa bună pentru băut se numeşte apă potabilă.Două treimi din suprafaţa Pământului
este acoperită de apă. Din spaţiu, Terra este văzută ca „Planeta Albastră”. Apa este unica
substanţă care poate exista în natură în toate cele trei stări de agregare: lichidă, solidă,
gazoasă.
LICHIDĂ- oceane, mări, ape stătătoare ( bălţi, lacuri, mlaştini, iazuri ), ape curgătoare
(izvoare, pârâuri, râuri, fluvii ), ploi, lapoviţă.
SOLIDĂ - calotă polară, gheţari, aisberguri, zăpadă, grindină, brumă, polei, chiciură,
ţurţuri
GAZOASĂ-vapori ( aburi ), nori.

2. Sub  influenţa temperaturii, apa trece dintr-o stare de agregare în alta:

-          la temperaturi de peste 100 grade, apa fierbe, se evaporă şi se transformă în vapori.
-          la temperaturi sub 0 grade, apa îngheaţă şi se transformă în gheaţă.
-          la temperaturi ridicate, gheaţa se topeşte şi se transformă în apă.
-          la temperaturi mai scăzute, vaporii se condensează şi se transformă în apă.

3. Circuitul apei în natură (numit și ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de

circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces este pus în mișcare
de radiația solară și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea
de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mișcă dintr-un element
component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese
fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea.
Științele care se ocupă cu studiul mișcării apei în cadrul acestui circuit
sunt hidrologia și meteorologia.
Nu se poate găsi un punct în care începe sau se termină ciclul natural al apei.
Moleculele de apă se mișcă în mod continuu de la un compartiment sau rezervor al
hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice.

 Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafața oceanelor și a altor

corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer implică o schimbare de stare de agregare a
apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa de energie a acestui proces o constituie
energia solară.
 Advecția este procesul de transfer al unei proprietăți atmosferice (căldură,
frig, umiditate, vorticitate) prin mișcarea orizontală a masei de aer. În cazul circuitului
apei este vorba despre procesul de mișcare a apei în stare solidă, lichidă sau gazoasă
prin atmosferă. Fără advecție, apa evaporată de pe suprafața oceanelor nu s-ar putea
deplasa pentru a ajunge deasupra uscatului unde să producă precipitații.
 Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se transformă în picături
lichide de apă, formând nori sau ceață.
 Precipitațiile sunt constituite din apa care s-a condensat în atmosferă și cade pe
suprafața pământului. Forma de precipitații care apare cel mai frecvent este ploaia,
alte forme fiind zăpada, grindina, chiciura, lapovița și prelingerea de apă din ceață.
  Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă (gheață sau zăpadă) se
transformă direct în vapori, fără a mai trece prin starea lichidă.
 Intercepția prin foliaj este partea din precipitații care este interceptată de frunzișul
plantelor și care, în timp, se evaporă fără a mai ajunge la suprafața solului. Cantitatea
de apă interceptată depinde de durata ploii, de viteza vântului, de temperatură, de
densitatea frunzișului și de alți factori mai puțin însemnați.
 Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la suprafața solului în interiorul
solului, prin umplerea golurilor dintre particulele de sol.
 Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (gheață sau zăpadă) în
stare lichidă.
 Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la suprafața sau sub suprafața solului.
În această mișcare se poate face distincție între:
o scurgerea de suprafață este scurgerea care are loc pe suprafața solului, având
de obicei loc în straturi subțiri sau în șuvoaie, acoperind cea mai mare parte a
solului;
o scurgerea în albii este procesul care are loc în albii, în care se concentrează
apa provenind din scurgerea de suprafață, formând pâraie, râuri și fluvii;
o scurgerea subterană este scurgerea care are loc sub suprafața solului, fie prin
stratele freatice, fie prin stratele acvifere de adâncime. Apa din stratele
subterane se reîntoarce la suprafață fie prin izvoare, fie prin infiltrație în râuri,
oceane sau alte rezervoare de suprafață.
 Capilaritatea este mecanismul care asigură mișcarea verticală a apei subterane.
În principiu, apa se evaporă de la suprafața oceanelor, formează nori din care apa cade
sub formă de precipitații pe pământ și apoi se scurge înapoi în oceane. Totuși moleculele de
apă nu își efectuează în mod necesar mișcarea în această ordine. Înainte de a se reîntoarce în
ocean, o moleculă de apă poate să fi fost evaporată, condensată, precipitată și scursă de
repetate rânduri sau poate să fi urmat o cale mai scurtă și să fi fost precipitată direct în ocean,
fără a mai parcurge celelalte componente ale ciclului. 
4. Precipitatiile iau nastere atunci cand picaturile ce formeaza norii ating diametrul de
0,1mm, capabile fiind astfel sa scape de sub influenta curentilor ascendenti. Cresterea
dimensiunii particulelor se face fie prin transformarea picaturilor existente in nuclee de
condensare, fie pe baza sarcinilor electrice ale picaturilor de apa.

Clasificare:
a)    In functie de marimea picaturilor si viteza (intensitatea) de cadere:
- precipitatii cu caracter general (ploi si ninsori obisnuite, cu caderi uniforme si continue);
- averse (de ploaie, zapada, lapovita) – cu picaturi mari si cu variatii de intensitate si de
viteza;
- burnite – numai precipitatii lichide cu picaturi foarte mici.

b)  Dupa compozitie:

- lichide – ploaia, aversa de ploaie si burnita;
- solide – ninsoarea, aversa de zapada, lapovita, aversa de lapovita, acele de gheata, grindina
(se formeaza in norii cumulonimbus).

c)   Dupa geneza:

- ploi convective – sub forma de averse (se formeaza la Ecuator in fiecare zi si la latitudini
medii numai vara);
- ploi frontale – cele care insotesc fronturile atmosferice (sunt caracteristice depresiunilor
extratropicale);
- ploi musonice – caracteristice musonului de vara (cad timp de 6 luni si in cantitati foarte
mari);
- ploi ciclonice – cele care insotesc ciclonii tropicali.
   
Precipitatii orizontale:
- roua – se formeaza in noptile de vara cand peste suprafata racita a Pamantului se
deplaseaza o masa umeda de aer. Conditia ca sa se formeze roua este sa fie cald si sa nu bata
deloc vantul;
- bruma – se realizeaza in aceleasi conditii ca si roua. Temperatura aerului si a
suprafetei trebuie sa fie negativa, spre deosebire de roua;
- chiciura (promoroaca) – reprezinta rezultatul inghetarii picaturilor de apa ce
formeaza ceata.
- Ceata este tot o precipitatie orizontala – un complex de picaturi fine de apa, rezultat
al condensarii vaporilor in apropierea suprafetei terestre. Prezenta cetii reduce vizibilitatea
sub 1 km.
Conditiile de formare a cetii sunt: saturatia aerului cu vapori de apa si scaderea
temperaturii pana la atingerea punctului de roua. In functie de vizibilitatea orizontala se
stabilesc patru tipuri de ceata:
- ceata slaba – cu vizibilitate cuprinsa intre 500 si 1000 de metri;
- ceata moderata – cu vizibilitate cuprinsa intre 200 si 500 de metri;
- ceata densa – cu vizibilitate cuprinsa intre 50 si 200 de metri;
- ceata foarte densa – cu vizibilitate mai mica de 50 de metri.
 5. Importanţa apei
Apa reprezintă elementul esențial al organismelor vii. Indiferent de starea de agregare,
apa are roluri multiple:
 constituie principalul mediu de viață de pe planeta noastră, concentrând 60% din
biomasa terestră;
 prin proprietățile fizico-chimice participă activ la toate procesele vitale;
 constituie componenta de bază a materiei vii, în proporție de 45-95%;
 este elementul care sintetizează și transportă substanțele și produșii de dezasimilație;
 are rol de termoreglare;
 în dezvoltarea comunităților de viețuitoare, apele curgătoare au acțiune limitativă, prin
inundații, sau stimulativă, în cazul vegetației higrofile și hidrofile;
 stratul de zăpadă care se așterne iarna peste vegetație are rol de izolator termic;
 este „combustibilul“ obligatoriu pentru funcționarea normală a organismului uman;
Utilizările apei de către om
Apa potabilă și menajeră
Este clar că omul nu poate exista fără apă. Toate procesele din organismul uman
implică prezența apei, într-o măsură mai mare sau mai mică. În medie, pentru acoperirea
nevoilor organismului, sunt necesari cca 2,5 l/zi/pers., la care se adaugă încă 50-75 l/zi/pers.
pentru igienă și activități gospodărești.
Apa-resursă pentru agricultură
Culturile agricole necesită o cantitate mare de apă, care este obținută direct, din
precipitații și izvoare, și indirect, prin irigații. Această din urmă soluție s-a aplicat încă din
Antichitate (în lungul Nilului, în Mesopotamia, pe valea Gangelui, în China etc.). În prezent,
suprafata de teren irigată la nivel global este de 287 milioane ha, ceea ce reprezintă 17% din
terenul cultivabil, însă producția obținută de pe această suprafață este de 40% din nivelul
producției mondiale. Suprafața irigată s-a extins în ultimii 30 de ani cu cca 50 milioane de
hectare (Profitul agricol, nr. 43, 15 noiembrie 2017).
Apa-resursă pentru industrie
După agricultură, industria consumă o bună parte din apa utilizată de om.

1. în primul rând, apa este utilizată în majoritatea proceselor tehnologice de producție: în

siderurgie la spălarea cărbunilor și transformarea lor în cocs; în industria constructoare de
mașini; în industria chimică pentru obținerea cauciucului sintetic, a fibrelor sintetice, a
îngrășămintelor; pentru obținerea produselor alimentare; exemplele pot continua;
2. o altă utilizare o reprezintă apa ca lichid de răcire în termocentrale sau atomocentrale; după
întrebuințare, o parte din apă (între 60%-80%) este deversată;
3. apa este folosită pe scară largă pentru producerea de energie electrică; se remarcă importante
amenajări hidrotehnice pe Chang Jiang, Congo, Nil, Zambezi, Volga, Enisei, Brahmaputra,
Columbia, Parana, Dunărea etc.; la acestea se adaugă potențialul energetic înregistrat de
maree, curenți oceanici, valuri, ape geotermale;

Alte utilizări ale apei

a. navigație: facilitează transporturile navale: maritime, fluviale și lacustre;

b. alimentație: resursele de hrană din apă: alge, fructe de mare, moluște, pești, mamifere
etc.;
c. apa terapeutică: ape termale, ape minerale, ape sărate ș.a.;
d. turism: cascade, lacuri, golfuri, ghețari, ghezere etc.;
 6. Pagube produse de ape

Inundația este un hazard natural care înseamnă acoperirea temporară cu apă a unui

teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă.Cauza inundațiilor este revărsarea peste
maluri a apelor curgătoare sau a lacurilor.Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în
urma ploilor torențiale, topirii bruște a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la
gura râurilor de câmpie, în urma acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de
pământ submarine etc.
Pentru prevenirea inundațiilor se construiesc diguri, baraje ș.a. Inundațiile (numite
irigații) pot fi provocate și în mod voit pentru a iriga terenurile agricole. Tot intenționat se
provoacă inundații în amonte de baraje, pentru a construi lacuri de acumulare.

BIBLIOGRAFIE

1. http://clasapregatitoarep.blogspot.com/2017/03/starile-de-agregare-ale-apei-stiati-
ca.html
2. http://meteoromania.net/node/64
3. https://www.google.ro/search?
q=circuitul+apei+in+natura+desen+simplu&tbm=isch&hl=ro&ved=2ahUKEwiBoKa
k7cToAhXWw4UKHczpD-
cQrNwCKAB6BAgBEGk&biw=1349&bih=618#imgrc=xy67KTlI2RCdXM
4.  https://www.cugetliber.ro/stiri-sanatate-rolul-apei-in-organism-256182